Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera
Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera
Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
omâneæti, <strong>de</strong>æi cu multã precauåie æi având grijã sã previnã cât<br />
mai mult posibil accesul românilor în funcåiile <strong>de</strong> conducere. La<br />
12 martie 1761 i s-a încredinåat generalului Nikolaus Adolf, baron<br />
<strong>de</strong> Buccow, noul comandant al foråelor militare din Transilvania,<br />
misiunea <strong>de</strong> a-i pacifica pe români æi a înfiinåa graniåa militarã.<br />
În acest sens, Decretul din 15 aprilie 1762 a dat „undã ver<strong>de</strong>“<br />
începerii campaniei <strong>de</strong> recrutare, mai întâi din rândul secuimii<br />
din Scaunul Ciucului, din Nãsãud, care s-a opus, cum a fost cazul<br />
secuilor din Odorhei, <strong>de</strong> sub comanda ju<strong>de</strong>lui lor Daniel.<br />
În februarie 1763 s-a fãcut o nouã încercare prin aæa-numitele<br />
„Puntumuri vestite la Orãætie“, în care se reglementa mai bine<br />
starea militarilor din regimentele <strong>de</strong> grãniceri, dar prin care se<br />
stipulau, însã, restricåii æi pe<strong>de</strong>pse aspre pentru oætenii <strong>de</strong> pazã<br />
ai hotarelor. La 10 mai 1763, cu prilejul <strong>de</strong>punerii Jurãmântului<br />
<strong>de</strong> cãtre 9 companii ale Regimentului 2 Grãniceri, în curs <strong>de</strong><br />
formare, a avut loc marea revoltã <strong>de</strong> la Salva, <strong>de</strong> pe platoul<br />
rãmas în istorie cu numele <strong>de</strong> „Mocirla“. La auzul jurãmântului<br />
pe care urmau sã-l <strong>de</strong>punã, care i-ar fi obligat sã lupte pentru<br />
imperiu în afara graniåelor, grãnicerii români au aruncat armele<br />
æi, mai apoi, le-au ridicat împotriva comandanåilor austrieci.<br />
Deæi revolta a fost înãbuæitã iar „capii“ omorâåi sau pe<strong>de</strong>psiåi<br />
aspru, împãrãteasa Maria Tereza s-a vãzut nevoitã sã emitã,<br />
la 16 martie 1764, o patentã prin care preciza cã grãnicerii<br />
nu vor fi duæi din åarã în åinuturi în<strong>de</strong>pãrtate, <strong>de</strong>cât cu totul<br />
excepåional. Se preciza inclusiv faptul cã românii pot <strong>de</strong>veni<br />
ofiåeri, subofiåeri sau fruntaæi <strong>de</strong>stoinici ai unitãåilor <strong>de</strong> grãniceri<br />
æi vor primi soldã, inclusiv în timp <strong>de</strong> pace. La câteva luni, mai<br />
precis la 15 august 1764, întregul efectiv (peste 3.000 <strong>de</strong> oameni)<br />
al Regimentului 2 Grãniceri a <strong>de</strong>pus Jurãmântul. În anul 1765 s-a<br />
încheiat æi constituirea celui <strong>de</strong>-al doilea regiment - Regimentul<br />
1 Grãniceri.<br />
Puntumurile <strong>de</strong> la Orãætie reprezintã o ordonanåã<br />
premergãtoare Decretului din 13 noiembrie 1766 al Mariei<br />
Tereza, care stabileæte statutul <strong>de</strong> organizare <strong>de</strong>finitivã a celor<br />
douã regimente româneæti, regulament care a fost tipãrit æi în<br />
limba românã. În „puntumuri“ se precizau avantajele <strong>de</strong> care<br />
se bucurau militarii care fãceau parte din regimente: scutirea <strong>de</strong><br />
impozite, în afarã <strong>de</strong> taxa capului æi a marhelor (taxa pe vite).<br />
Totodatã, <strong>de</strong>æi plãteau dijmã ca restul populaåiei, „grãnicerii“<br />
erau scutiåi <strong>de</strong> semãnãturã, taxa pe vin æi fân. În plus, cei înrolaåi<br />
în regimente treceau sub jurisdicåia autoritãåilor militare, în timp<br />
ce populaåia civilã româneascã era <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntã <strong>de</strong> scaunele <strong>de</strong><br />
ju<strong>de</strong>catã nobiliare. Militarii nu puteau face comerå cu vite sau sã<br />
<strong>de</strong>åinã cârciumi. Cei care încãlcau aceste „ordine“ erau pe<strong>de</strong>psiåi<br />
cu arestul. Militarii, ca æi restul populaåiei, nu aveau voie sã taie<br />
lemne sau sã vâneze în „pãdurile cele oprite“. Unii luptãtori<br />
pentru drepturile românilor, cum a fost Grigore Maior, au profitat<br />
<strong>de</strong> situaåie, condiåionând înfiinåarea „miliåiilor româneæti“ <strong>de</strong><br />
satisfacerea unor revendicãri ale românilor. Acesta a încercat sã<br />
impunã în conducerea regimentelor comandanåi români, ceea<br />
ce contravenea intenåiilor autoritãåilor imperiale, care urmãreau<br />
promovarea unor strãini care sã le apere interesele. Militarilor<br />
li se cerea sã întreåinã relaåii paænice cu „provincialii“. În caz<br />
<strong>de</strong> abatere æi dacã erau vinovaåi, ei erau pe<strong>de</strong>psiåi cu bãtaia<br />
cu nuiele. În cazul unor disensiuni între grãniceri, acestea se<br />
rezolvau la nivelul comenzilor batalionului sau regimentului.<br />
Cu toate aceste restricåii æi obligaåii la care erau supuæi<br />
militarii, s-a constatat un exod la înrolare, pentru cã aceasta<br />
însemna o uæurare a situaåiei materiale a åãranilor - eliberarea<br />
<strong>de</strong> sarcinile iobãgeæti. Apariåia celor douã regimente grãnicereæti<br />
în Transilvania reprezintã un pas înainte æi pe linia creãrii unor<br />
stãri militare, ce vor fi folosite în acåiunile <strong>de</strong> emancipare a<br />
poporului român.<br />
Precizãm cã, în anul 1768, a fost înfiinåat un alt regiment<br />
românesc <strong>de</strong> grãniceri, la Caransebeæ.<br />
În statutul grãniceresc se preve<strong>de</strong>a cã: „grãnicerii nu vor fi<br />
scoæi din åarã æi duæi în åinuturi în<strong>de</strong>pãrtate <strong>de</strong>cât numai când va<br />
cere trebuinåa“. Cum însã trebuinåele imperiului, în acea perioadã,<br />
au fost multiple, grãnicerii au fost obligaåi a<strong>de</strong>sea sã lupte pentru<br />
apãrarea intereselor lui æi pe alte tãrâmuri: în timpul secesiunii<br />
Bavariei, când Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, a intrat cu trupe<br />
în Bavaria<br />
inferioarã,<br />
c â n d<br />
Fre<strong>de</strong>ric al IIlea<br />
a invadat<br />
Cehia æi<br />
Silezia<br />
(1778),<br />
în timpul<br />
rãzboiului cu<br />
turcii (1788).<br />
În luptele<br />
purtate cu<br />
turcii (1788-1791), numai Regimentul 2 Grãniceri a pierdut 1218<br />
soldaåi. Grãnicerii au avut pier<strong>de</strong>ri grele æi în luptele <strong>de</strong> la Zabern,<br />
pe frontul Rinului. În Campania din anii 1793 - 1796, dintr-un<br />
singur batalion românesc au pierit în lupte 122 <strong>de</strong> grãniceri, 761<br />
au fost rãniåi iar alåi 94 au fost luaåi prizonieri.<br />
La rãzboiul dintre Franåa æi Austria, din 1796-1797, au<br />
participat douã batalioane <strong>de</strong> grãniceri <strong>de</strong> câte trei companii<br />
fiecare, din douã regimente româneæti - 32 <strong>de</strong> ofiåeri æi 1880<br />
soldaåi. Mai târziu, în luptele din Italia, li s-au adãugat æi altele.<br />
Despre eroismul unui batalion <strong>de</strong> grãniceri români, cronicarii<br />
spun cã Napoleon a afirmat cã „dacã ar fi dispus <strong>de</strong> un asemenea<br />
batalion ar fi ajuns la Viena în trei zile“. În bãtãlia pentru<br />
cucerirea Podului <strong>de</strong> la Arcole, la Areda Veneåiei, apãrat <strong>de</strong> un<br />
batalion românesc, opoziåia a fost atât <strong>de</strong> îndârjitã, încât însuæi<br />
Napoleon, care preluase comanda ostilitãåilor, a cãzut în mlaætinã<br />
<br />
F R O N T I E R A<br />
I s t o r i e 9