despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a
liile dinainte. de aceea oriunde am ajunge, chiar dacl avea ca sd tedem cu sufletul nostru decat dou[ zile, sA chiar Si numai o singure zi. $i nu numai cand suntem ndstiri, ci chiar atunci cand suntem pe calea impirite ti numai pentru un ceas. Cdci a trecut timpul pe c nogi: nu mai a$teptim nici o organizare, nici o preg zi de zi ceutdm nini$ireal, chiar de-ar fi sd o gisim stinci sau intr-o rapd li s, rdmaDem in ea doar pudntr Oriunde aceasta ne cade pe neasteptate in manA sE o gem bine $i sd ramenem in ea o zi sau doue cu noi i Ala $i-au c4tigat cei inFlepti sufletul lor in scurtul ti vietii lor. Fie ca moartea sA nu vind pesre noi pe neat acolo unde ne va gesi f&i si fi dobandit c€ea ce aste 62. Scun este, lialii nci, timpul vietii noaslre, lung ti ios e nE$efugul nostru, dar buntrtttile fegeduite sunt ne 6J. Nu este exact cl nu putem simF bunetidle d cetti, nici semnele vielii celei noi inainre de a ne fi curtr totul, ci, in misura in care biruim patimile, putem v zi ln zi in noi urmtrrile curitiei. Cu fiecare patimtr in sbeluceite nurnaidecal in noi binele opus ei: pe mesura tiei glsim odihna duhowiceasce, g pe misure ce gindi elibereaza de legiturile gindurilor pitimage, sdlucesc ma noastrd razele cunoafterii. 64. Si nu-1i lie greu in ochii tii, frate, atunci cand un ig pptette: ,Cine poate aringe curllia itrimi ti si s€ b de odihna fi fericirea de dincolo?" Ctrci tocmai din ori acesrui garld acesr lucru ne devine greu gi incetim si-l. alteptim ti sE ne ostenih penfu el. Ceci cur4ia inimii un lucru neinsemnat li putin fi in ea nu putem s{ intrem ne strli$luim dintr-o date, ata cum nu pe neatteptate Si nu se ne dam seama ajungem la fericirea gi Ia simtirea tai curttiei. Aceasta e un pemant iDtins $i cu hotare vaste, iol 5r .J.amurire: ceea ce vcdem de depale d'n sala5ul vreti' [drn arati feluritele moduri de a inlelege odihna_ duhovnicqica g care s cesc zi d€ zi in sufletulnostru in linigire. Inlel€ge Si care sunl fetu simliri." r88 -,,td din cei ce rnetg spre ea intalnesc. inainte de a o atinge, ','-lmta' ' ainunut.. .h'ar daca in drum spre ea se razboiesc ctl lift'.r.ni' li nu intalnesc nici minuni. nrci odihni duhovni- L*.a. Stit; c6 nici fiii lui Israel n-au ietil din Egipt intr-o l;oa, ni.i n-au intrat $i ocupal numaidecet Pamanlul Feg'du- ;-"r!i,.i u,r incetul cu incetul $i pane au ajuns sa intre in '.lit ,t oe drumul istovitor spre el n-au vazut nici una din buntdliiJ pamintului. ti abia incetul cu incetul au pus stapanire pe iamanr,rl popoatelot pe care le biruiau si ale ctuor pemanturi iune le moqteneau: pentru fiecare popor nimicit fi pentru fiecare pamant ocupat motteneau o parte din Pemefltul Fngtdtintei locuit de toate acele popoare ale cdrcr nunE denumesc patimilc. Acest Pemant al Figtrduinlei, al ctrrui nurne desemneaza limpezimea, nu este mic, nici un loc ingust. lnainte de a fi intrat in el gi aJ fi ocupat in in[egirne nu-i vom simti nici bundtutile, nici slava. Pirnanturile limpezimii sunt largi ti vaste, bunurile lor sunt imbellugate fi hotarele lor nu ilceteazl se se miqte. Chiar dactr nu stdpanim decat cateva din ceta$le lui fi doar o patte din hotarele lui, 9i alte popoare se lupte cu noi, dulcile desfatiri pe care le gesim in el nu sunt putine. De aceea, fradlor, sd ne imblrbdtam, se privim intracolo $i se alergtrrn spre el. Chiar dactr nu vom ajunge la capitul fericirii pe care Dumnezeu a fagiduit-o Ptrtintilor noftsi, suntem siguri micar ci nu vom fi lipsili de o parte a ei. $ti! ci Isus fiul lui Nun ti iscoadele patnentului n-au inttal ln Ieosalim, in cetituia lui, chiar dacl au adus poporului roade slevite. dar nurnai ale parnentului din jurul lui $i din tinutul lui lci Nrn 13,23]. Tot a$a fi noi, chiar daci nu intr[m in cetate. ci locuim in hotarelei gi in imprejurimile limpezimii, faptul ce ocupem fi punem piciotul chiar li numai pe o patte din pamantul s5u e un lucru foafle frumos. 65. Dulci sunt, fralilor, prilejurile patimilor, dar nu ca roadele drepritii. Arnare ii triste, iubidlor, sunt prilejurile dreP lilii, dar nu ca sfirgitul pecaului. 66. Patimile si virtutile nu sunt subzistente, ci licetesc in sufletul nostru plecAnde la ni$te prilejuri. $i atunci cine a rnleles bine acesl lucru cum va putea inmulti oare in afard t89
prilejurile celor dintai lpatimilorl atuncicand in gandu ineunrul seu le iube$e pe cele din urmelvirtutilel? 6Z Dulci sunt prilejurile plcatelor, dar amare sunt lor. Amare suntprilejurile care fac se sporeascd virtur foarte dulci slrntrcadele care strllucesc din ele. Nici du celor din6i, niciamirrciunea celor din urmd nu tine dar efectul ior in cei care le strang rimene. 68. Cine ia lumea aceasta date ca loc de invititurd tcoaldl drept adevdrata mottenire a odihnei linigtiriil g curiile ei drept adevemta posesiune a lor, va ;ti cum batjocorit de ea atunci cand va ple.a de aici cu mainile intr-o cSldtorie in care nimic din ea nu mai rimine. 69. Vrednic de inchinare e Cel Care in neptrtrunsa Lui' lepciune ne-a atezat mai intAi in viala aceasta dati spre lirure [ca o gcoald]. intr-o lufi|e trupeasce. dupa carc d capdt p.in moarte riticirilor ei niscetoare de chinuri, 9i ] pregAtit o lurne slevittr a cdrei viafi nu mai cunoaSte asenJ suferinte. 7O Dumnezeu a adus lumea la existente prin har Si vemeazi cu mili. Si de$i in fiecare zi indurerim bun Lui prin nebunia noastd inroarse spre reu, iubirea Lui ceteazi se ne dea zi dupd zi mari lucruri bune $i se spo ajuloarele Sale pentru noi, ca ti cum ar fi sigur cd ne va odate spre viata viitoare. Atunci vom cunoa{te bogefia id iubiri a Creatorului, cand dupi purttuile de aici care s .oadele nimicirii ti alteapte pierzania desivar$ite - nu cum se spun mai bine -, dupe toate aceste4 zic, vom in ce strelucire va restaura creatia noastdi scoFrd-o din nd ti la ce asemdnare ti ce slave ne va trage li duce pand acolo incat ne va face dumnezei si fii ai lui Du Cat de drept tr de doril esre si ne aducem aminte aici do vantul fericitului Talcuitor [Teodor al Mopsuestiei]: ,,E pede, a$adar, ce Durnnezeu a fost impins Ia alcetuirea c fiind pus in miqcare de marea Lui bunetare si de adan iubire". Mottvul F,enlru care ne-a pus mai intai inlr-o I trupeasce $i in starea de acum e ascuns creaturilor. Cu Si I90 -nri insa nu pentru a ne cerceE sa vade daca suntem bunl '-7,. rar ca de aici sa ne dea apoi rdspletiri drferile Pentru cele l".ii.'. cum ti se pare muhora. Cum e oare cu putinF si ganiim ircest lucru ti se credem ce plecande aici a fost imPrns ia crear-ia lurrui Cel Care din capulocului. inca inainte de a fi incepur alceruitea creatiei. nu numai ci llia ce avea szi creeze. 66 era congtient $i ce anunre vor ajunge toate caEaturile, fie oameni, fie firi nevezute? Motivul exacl e ascuns, chiar dactr ceva ne este dat sa cunoa$tem li sd spunem despre el Adeverul exacl i-a pltrcut insa sr-l ascundjl de noi acum; iar dincolo poate nu va Inai fi nevoie de aceasti lnlrebare. Daci Dumnezeu, Care a nis.ul totul priD har, e cu adevarat Tale, daci fiintele r4ionale sunt fiii Sei, daci aceastt lume e ca o Scoali in carE Duruezeu lnvati in cunoaitere tineretile noastre Si indreapti [psa noast e de minte, Si dacn lumea viitoare e motterirea htrtrziti timpului in car€ tofi vom fi ajuns la p[neiatea maturitefii [in Hristos: E/4, t3l, atunci va veni li vrenrea io care tinerii vor deveni b&bati 9i in ca!e, in lumea adultilor, Tatdl va schimba neindoielnic in bucurie ceea ce acum are aspect de pedeapsd, li cand copiii vor fi ajuns la randul lor mai presus de nevoia de a fi indreptati. ,Nepdrrunse sunt judecetile tale!" [Rn I l, 33]. 72. Slava Tie Care e$ti ascuns de toti gi nepdrruns in judeceFle Tale, Care in itiinta Ta premergi toate inainte de a fl ele! Desi iubirea Ta e mai adinctr decit marea, Tu ai intins in faia dulc€tii ei vtlul asprimii spte sgvilirea inclinirilor noastre. Ceci daca ai fi vrut s[ ne dai de la inceput destrvartirea cunoagterii, nu ne-ai fi pus in ac€3sti lunF. Acum instr artrti neputintei slujitorilor Tii cele ce nu lin de Firea Ta ascunzAnd cele ale Firii Tale. a ciror cunoasterexac6 n-ai dat-o ni"i mi"u. indt"lo. fiinte cere$i inainte de a veni v.emea dezveluirii ascunzimii lor la sorocul hotdrat de gandul Tiu cel nepltruns. Creatia nevezud suspine pentru noi a$teptand descoperirea nldejdii lci R n 8, 19] pe care au cunoscut-o in bconomia s{ver{ittr in Hristos, cend ele vor scapa de constrangerea pomirilor lor, iar noi de chinurile condiliei noastre rluritoare. t9l
- Page 43 and 44: Cuvdntul 1 Scrisoare [citre Mar lsh
- Page 45 and 46: ochii cere atata timp Si sarguinF p
- Page 47 and 48: E. 2J. Acestea sunt lucrurile pe ca
- Page 49 and 50: L- pezirea cu sarguinla a ostenelil
- Page 51 and 52: -59. Unde lipsefrc cea di ei llucft
- Page 53 and 54: E-- impragtiere. gandirea fiindu-i
- Page 55 and 56: L- Al aceluiasi fericit Mar Isaac.
- Page 57 and 58: spre una singura dintre ele fdespre
- Page 59 and 60: sa nizuinF spre iubirea lui Dumneze
- Page 61 and 62: L-- sa vezi cum. intrucat cunos cu
- Page 64 and 65: 63. Mulli sunt cei care, atunci can
- Page 66 and 67: cei ce se c[iesc cu adevera(, care
- Page 68 and 69: materiale la rugdciUne. Cu unul din
- Page 70 and 71: 7- sfintii ku atins dupt lungi oste
- Page 72 and 73: F 26. Dobandirea $i descoperirea ca
- Page 74 and 75: desfranare decat in aceasti boali.
- Page 76 and 77: ci doar pentru o vrerne, pana ce ac
- Page 78 and 79: misura vieluirii treptei trupegi; f
- Page 80 and 81: dupt schimbaren care are loc in el:
- Page 82 and 83: gandesc alci la ablinerea de la leg
- Page 84 and 85: elatea la roage-Ie lui Dumnezeu nei
- Page 86 and 87: 6. Modul in care simFrile se folose
- Page 88 and 89: 22. Dacd vrand cineva s6 se arate i
- Page 90 and 91: cuvanlul manlurlor le-a infiililat
- Page 92 and 93: ea face des,variiti in sufletul nos
- Page 96 and 97: 7J. Cat de uimitoare e, omule, medi
- Page 98 and 99: ta( intr-o descoperire necurat?i, z
- Page 100 and 101: suntem invdtali. in cea de-a doua s
- Page 102 and 103: 6. Mulli allii s-au lAsat invAFlr d
- Page 104 and 105: nitoare din caae va ieti familiar c
- Page 106 and 107: spre tinta dumnezeiascd, niqi me$tC
- Page 108 and 109: ucuriei $i care consti in concentri
- Page 110 and 111: vedere fepturilor create, deti qi a
- Page 112 and 113: vrerne in adunare, in du-te-vino cu
- Page 114 and 115: teles $i simtit acum care a fost mo
- Page 116 and 117: que au minte itiu aceasra, nu insd
- Page 118 and 119: simtirii omenesti"6, Pirintii singu
- Page 120 and 121: care date cand se dttrcelte in intu
- Page 122 and 123: De toate le scoli din rele nesfar$i
- Page 124 and 125: tintei mele. Cinstea necinstini mel
- Page 126 and 127: Cuvdntul6 Al acduissi Mrr Isarc. De
- Page 128 and 129: singuraticul i$i face toate ostenel
- Page 130 and 131: ceea ce face nedeidea lui nu din ci
- Page 132 and 133: ,,/. Acesta e motiwl pentru care ac
liile dinainte. de aceea oriunde am ajunge, chiar dacl<br />
avea ca sd tedem cu sufletul nostru decat dou[ zile, sA<br />
chiar Si numai o singure zi. $i nu numai cand suntem<br />
ndstiri, ci chiar atunci cand suntem pe calea impirite<br />
ti numai pentru un ceas. Cdci a trecut timpul pe c<br />
nogi: nu mai a$teptim nici o organizare, nici o preg<br />
zi de zi ceutdm nini$ireal, chiar de-ar fi sd o gisim<br />
stinci sau intr-o rapd li s, rdmaDem in ea doar pudntr<br />
Oriunde aceasta ne cade pe neasteptate in manA sE o<br />
gem bine $i sd ramenem in ea o zi sau doue cu noi i<br />
Ala $i-au c4tigat cei inFlepti sufletul lor in scurtul ti<br />
vietii lor. Fie ca moartea sA nu vind pesre noi pe neat<br />
acolo unde ne va gesi f&i si fi dobandit c€ea ce aste<br />
62. Scun este, lialii nci, timpul vietii noaslre, lung ti<br />
ios e nE$efugul nostru, dar buntrtttile fegeduite sunt ne<br />
6J. Nu este exact cl nu putem simF bunetidle d<br />
cetti, nici semnele vielii celei noi inainre de a ne fi curtr<br />
totul, ci, in misura in care biruim patimile, putem v<br />
zi ln zi in noi urmtrrile curitiei. Cu fiecare patimtr in<br />
sbeluceite nurnaidecal in noi binele opus ei: pe mesura<br />
tiei glsim odihna duhowiceasce, g pe misure ce gindi<br />
elibereaza de legiturile gindurilor pitimage, sdlucesc<br />
ma noastrd razele cunoafterii.<br />
64. Si nu-1i lie greu in ochii tii, frate, atunci cand un<br />
ig pptette: ,Cine poate aringe curllia itrimi ti si s€ b<br />
de odihna fi fericirea de dincolo?" Ctrci tocmai din ori<br />
acesrui garld acesr lucru ne devine greu gi incetim si-l.<br />
alteptim ti sE ne ostenih penfu el. Ceci cur4ia inimii<br />
un lucru neinsemnat li putin fi in ea nu putem s{ intrem<br />
ne strli$luim dintr-o date, ata cum nu pe neatteptate Si nu<br />
se ne dam seama ajungem la fericirea gi Ia simtirea tai<br />
curttiei. Aceasta e un pemant iDtins $i cu hotare vaste, iol<br />
5r .J.amurire: ceea ce vcdem de depale d'n sala5ul vreti' [drn<br />
arati feluritele moduri de a inlelege odihna_ duhovnic<strong>qi</strong>ca g care s<br />
cesc zi d€ zi in sufletulnostru<br />
in linigire. Inlel€ge Si care sunl fetu<br />
simliri."<br />
r88<br />
-,,td din cei ce rnetg spre ea intalnesc. inainte de a o atinge,<br />
','-lmta'<br />
' ainunut.. .h'ar daca in drum spre ea se razboiesc ctl<br />
lift'.r.ni' li nu intalnesc nici minuni. nrci odihni duhovni-<br />
L*.a. Stit; c6 nici fiii lui Israel n-au ietil din Egipt intr-o<br />
l;oa, ni.i n-au intrat $i ocupal numaidecet Pamanlul Feg'du-<br />
;-"r!i,.i u,r incetul cu incetul $i pane au ajuns sa intre in<br />
'.lit<br />
,t oe drumul istovitor spre el n-au vazut nici una din buntdliiJ<br />
pamintului. ti abia incetul cu incetul au pus stapanire pe<br />
iamanr,rl popoatelot pe care le biruiau si ale ctuor pemanturi<br />
iune le moqteneau: pentru fiecare popor nimicit fi pentru<br />
fiecare pamant ocupat motteneau o parte din Pemefltul Fngtdtintei<br />
locuit de toate acele popoare ale cdrcr nunE denumesc<br />
patimilc. Acest Pemant al Figtrduinlei, al ctrrui nurne<br />
desemneaza limpezimea, nu este mic, nici un loc ingust. lnainte<br />
de a fi intrat in el gi aJ fi ocupat in in[egirne nu-i vom<br />
simti nici bundtutile, nici slava. Pirnanturile limpezimii sunt<br />
largi ti vaste, bunurile lor sunt imbellugate fi hotarele lor nu<br />
ilceteazl se se miqte. Chiar dactr nu stdpanim decat cateva<br />
din ceta$le lui fi doar o patte din hotarele lui, 9i alte popoare<br />
se lupte cu noi, dulcile desfatiri pe care le gesim in el nu sunt<br />
putine. De aceea, fradlor, sd ne imblrbdtam, se privim intracolo<br />
$i se alergtrrn spre el. Chiar dactr nu vom ajunge la capitul<br />
fericirii pe care Dumnezeu a fagiduit-o Ptrtintilor noftsi,<br />
suntem siguri micar ci nu vom fi lipsili de o parte a ei. $ti!<br />
ci Isus fiul lui Nun ti iscoadele patnentului n-au inttal ln Ieosalim,<br />
in cetituia lui, chiar dacl au adus poporului roade<br />
slevite. dar nurnai ale parnentului din jurul lui $i din tinutul<br />
lui lci Nrn 13,23]. Tot a$a fi noi, chiar daci nu intr[m in<br />
cetate. ci locuim in hotarelei gi in imprejurimile limpezimii,<br />
faptul ce ocupem fi punem piciotul chiar li numai pe o patte<br />
din pamantul s5u e un lucru foafle frumos.<br />
65. Dulci sunt, fralilor, prilejurile patimilor, dar nu ca roadele<br />
drepritii. Arnare ii triste, iubidlor, sunt prilejurile dreP<br />
lilii, dar nu ca sfirgitul pecaului.<br />
66. Patimile si virtutile nu sunt subzistente, ci licetesc in<br />
sufletul nostru plecAnde la ni$te prilejuri. $i atunci cine a<br />
rnleles bine acesl lucru cum va putea inmulti oare in afard<br />
t89
Change language