despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a

valul acela ar fi fost inalH in afarb de trup )r nu rnat s
pimanl? Unde e atunci intelegerea care-l face pe nea$te
se scruteze lucrurile lui Dumnezeu], care face limba sa
in uimire ii-l tine in picioare fare aducen-aminle, nici
lovit de uimirea care s-a abtrtut pesr el plecande la sim
neobi$nuit6 pe care o primeite mintea de la versete[le S
tu.iil, gi care fac nemi$ate simtirile ti inteligen{a lui?
toate acestea se Iipsescei care la rugdciune se leag de i
gini fi forme. Dar unde sunt $i cei care spun ci nu e nevoi
slujba psalmilor? Spun adeverul ca inaintea lui Dumne
$tru un om care s-a invrednicit prin mila qi harul lui Hri
se face experienfa tuturor acestor lucruri plecande la sl
psalmilor, ii nu numai o date sau de doue ori: si emu oa
slabi li lipsiti, asemen€a noutr, pe cale Dumnezeu
me
din cand in cand in medilerile li rugeciunile noastre nu
pncina vietuirii noasne, ci din pricina milei Lui. El ne
gaie cu lucruri ndrete care nu sunt ale unor oanreni lipsiti
suntem noi, ci mai degrabe ale unor oameni insernnati car;
atins harul curefei $i cerora li se dau descoperiri rhari !i
negreite in simtirea minunatd a lucrurilor lumii viitoare
desfitiirile unei cunoa5teri mai presus de fire.
6r. Langd orice om este, prin urmare, o put€re. Ori de
ori Aceasta se deperteazi de el, frica s€ apropie numaid
de inima lui, puteril€ inteligentei lui slabesc $i orice cund
tere sirace e in el cu totul; ti atunci omul e cu totul lipsir
increderea credinlei. iar grindurile ii devin asemenea celor
trnui copil mic. Dar cand Aceasta se apropie din nou dd
curaju iul inlra numaidecat in sufletul seu, inirna i se face
tare ca un munte $i nu se mai terne de nici o fdDture: nimic
mai inspeimanle inirha lui. nici teama de demoni, nicicea
fiarele salbatice, nici cea de oarnenii rii fi ticdlo$i, nici
trupului, nici goliciune4 nici lipsa de hrand, nici chiar moai
de care se teme li firea. Pe scun, omul se imbraci in ra
[zel] ca in nitte carbuni apringi, 9i nimic din creatia lui Dri
nezeu nu mai inspdimanti gandirea, vederea si amintirea I
62. Cred ca aceasta era Puterea prin care fericitii muce
au biruir suferinla chinurilor lor li au cdlcat vitEerte in
rioare tonurile prigonilorilor lor. $i tol prin ea $i perintii sindrrallci
au dispretuit grelele ispite ale demonilor.
6jl. Unii mucenici au vdzut aceasg Putere in chip sensibil,
qi in culmea chinurilor lor mulfi au vezut-o cu ochiul lib€r.
lJnii au vdzr-rt-o ca pe o mantie intinstr peste ei, allii ca o mini
de om care-i umbrea de sus, alfii ca un taner chipef sdd
langi ei. lar prin aceas6 vedere nu numai ce dobandeau cu-
raj. ; dar deveneau cu totul insensibili la toate chinurile ce s€
abateau asupra lor. CAnd li se tiia un rnare nuri5r de rntrdulare
si trupule era sfasiat Si plin de singe, cAnd li se tiiau incheierurile
9i li se smulgeau camea li pielea, gAndirea lor nu suferea
nimic, caci adeseori li se lua pend $i durerea irupului.
Asa cum povestcite unul din ei, cand i s-au itiat li smuls mai
mulrc midulale ale trupului seu, era plin de betie ori de cate
ori i se taia unul din ele, qi cu gura plini de rfu $i bucurie
inilta lui Dumneze un inm de bucurie- Dar cand i s-a teiat
unul din membrele de jos, qi anume un genunchi, a simtit
durerea- Iar cAnd a fost intrebat de ce la toate celelalte mddulare
a ramas ticut si se bucura, iar la acesta a strigat - ceea
ce i-a fecut pe prigonitori si-!i rec4tige puterile, ca ti cum
mucenicul lui Hristos ar fi sldbit in luptA -, le-a respuns
adeverul: ,,Se ldli ce pentru toate celelalte pe care le-afi 6iai
n-am suferit nici o durere ;i gardirea mea era cu tohrl in cer,
dar la acest rnembru am fost piresit de Dumnezru Care rn-a
hsat sa sufdr, ca sd-mi aducl aminie ca sullt om $i cA nu o
Putere a firii m-a sustinut pantr acum."
158 159
64. Aceasta e Puterea carc ln pustia infricotatoare ii pize$e
pe singuratici
chip nevizut de vidmerile demonilor. Deli
acettia nu ttiu cum e cu putinti 6rii omeneqti se locuiascl
patruzeci sau cincizeci de alli impreune cu harele silbatice fi
sa ramana in lupta cumpliti cu demonii fiird ca gandirea lui
s6 se vatdme sau se se descurajeze deloc, 9i inima lui si saltc
zt gi noapte plinl de bucuria ingerilor, ca si cum ar locui lnci
de aici in cer. Vtrd cu inteligenF aceastd Putere singuraticii
car€ se pEzesc pe ei intiti in toate luptele ostenelilor lor' Daci
vtea cineva un semn. sa gie ce poate simti lntotdeauna cand
alume acesta se deptrrtea"l ti cand se aptopie de el. O simte