despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a

10.05.2014 Views

-?4. Atadar, nu de spaima de pedeps€le gheenei pAzim ac J6. C6ci prin €le ne ridicam spre aducerea-aminte a ceea regulj amenuntite 9i ne ingrijim arat de mult de ele sev ., l indurat El pentru neamul omenesc ti a iubirii pe care lindu-le cu zel, ci pentru cA in ele se ascunde putinla de .l-.r ardtar-o 5i spre Eg6duinlele pe care ni le-a frcut. precum impreuna cu Dumnezeu li intretin in noi aducerea-amintelt .nre n6dejdea herezitd in lumea cea noue neamului omelerc. 9i mai cu seama multimii crettinilor. precum $i spre lot El, cdci in tot ceea ce se face pentru El $i de dmgul nurne Sau. aducerea-aminre de El ne inalfe la El. Atenlia neince fgsa ce s-a ardtala venirea lui Hrislos in lume: cecl .,prin El la aceste amenunte n€ face sA ne sAndim la El neconte ;vrm apropierea de Dumnezeu", cum spune APostolul [E/ Aceasta inseamnzl cd nu trebui€ sd ltsim vrernea rugtrci ;. tl. .,firndcd Unul Singur a muril pentru multl' [2 Co 5. I4] fare vreo necesitate constrangetoarc li, dactr se intempli si .,prin jertfa sengelui Sau a impecalumea cu Tatil" [Evr facem uneori, se n-o facem fErtr suferinti6. io- t0l, ne-a izbavit din robia demonilor 9i ne-a elib€rat de JJ. Trebuie se ne silim sd facem insenuncheri tim sub slepanirea tiraniei lor. slujbei, chiar dace suntem bolnavi, bachiar atuncicand sun 37. De u:eea, simtindu-L p€ Creatorul nostru, slujim lui in pat sau mergem sl ne culcem, cu trezvie fi sfiala. Si cu Dunnezeu. $i slujindu-L gi inchinanduJ-ne tot locul, nu drizneali ii durer€a inimii si strigim muhi vrerne la Du ne mai temem de nimic, cum em in generatiile dinainte pe zeu se ne pEz-easce de ganduri necurale gi de vise spurcate, care le infricosau demonii. Ce nedejde ni s-a propoveduit! De se ne silim ca somnul se ne ia punand incA gArdula El ln i aceea de acum inainte omul e beat de bucurie nemailtiind ma noastrd. La toate ceasurile slujbei se Fdem cu sfiald nici unde este, nici ce e aceasd cunoa$tere de ciue s-a apro_ li pezim nurn4rul rugiciunilor noastre ca Si cum moaflea ar piat in Hristos, la u$5. Nu mai vorbesc de faptul ci trebuie se fixdm un ti J8. Dupe care intorcandu-se spre sine, vede cum cu loate anume penlru gustarea hrane; sau cd nu trebuie se incepem ac€slea Dumnezeu e lespins de noi, cum Il dispretuim in ceea mancem bt ce ne cade sub mana ln afara orei cuvenite, ce El iube$te od $i in cele pe care Le-a poruncit, micar cd ele trebuie si punem masa doar o date pe sunt penlru manNirea vietilor noashe zi 9i cd tot restul ti $ ne ajute $ riim unii pului trebuie sA ne oprim gura cu altii. Aducendu-ne neincetat aminte de aceslea, o durere se de la orice gustare, afarA de zul unei va putea mari sldbiciuni vedea revdrsandu-se pe fafa noastre, fie ca suntem ivite dintr-o boaE. Nici cd nu treb s, ne descoperim singuri, fie ctr suntem impreuna cu allii. Aceasd durere ne va trupurile ti se cercetim cu curiozitate feri dularele lui de dezgolite rclaxare sau cd nu trebuie sd ne atingem nec $i aceste ganduri vor {ine inimile noastre in teculegere. tenit trupul cum fac cei u ratici la inimi $i needucati. Ni J9. ci trebuie se pishim Acestea necontenit tacerca si altele asemrnetoar€ fi le amintesc, fratele cand se intamDld neu. fim in nu pentru ci Dumnezeu ne-ar cer€ indeosebi si ne ingrijim de ele, ci pentru ca unii se cred intelepti fdre se cu- afari sau cE, dace e cineva cu noi. trebuie se rest gem la minimum cuvintele necesare reducandu-le doar noasca ragunile lor $i, nevezandecet latura lor din afare, ii cele ce sunt de folos 9i renuntand cu totul la cele de prisos, dispreluiesc pe fratii cu viali curati din pricinl cA pizesc glume gi Ia ris. Nici ci privirea trebuie sE fie neincitat ad acestea gi le spun: ,,Oare Dumnezeu te va arunca in iad din nate in sine Si ca hebuie sI ne pizim simturile $i sA aret6m pficina lor?'saur ,.Oare te vor ridica in lmperetia cerurilor f0la gravA ca li cum am privi neconrenir pdlimirile Domnul dacd le peze$ti?", iar pe ceicare le sevar$esc ii numesc fdtarnici i si necultivati. Dar noi, care am simtit ce se na$te in suflet Nor, marginald: .,Ac€asrA sufcrinti nu poarexisr,r dac6 disprctul din ele, sa le sivarlim cu ravna fiindce ne umplu de bucurie; vihe obitnuinla. Llnunre: Prjn ac€ea c, lucrul .ire loc Ara sutidnF e It $i peniru ca stim ce folos ne vine din ele, sa ne bucurem in pede ci ace.s6 suferinta poate lua locul 96

L- pezirea cu sarguinla a ostenelilor noastre pentnr Dumne i E \orba de ciliri care nlr \e exprime in chrp confuz sirrnd a$teptand multele binefaceri care ne vor veni de la El inca i. lo un lr.a la altul tr care nu introduc lucruri velSmatoare aceastS lume in toate ostenelile mici $i mari indurate pen i:rre rd rulbure meditarea la duhovniceaic6 la cele de dincolo Numele Siu. de lume. Nu cili nici ceea ce este exprimat odcum, nici ceea lA Dad unul din Perinli ne spune ce $i numai $ezand ce se adreseaz.e fera deosebire atat !e, cat $i tuturor oamenitor ladr monahilor, cat ii mirenilorl, nici ceea ce invatd deo- ocupatie in chilie, tezand adic5 fere nici cea mai mice luc Si nefdcand nimic altceva decit sd privim zidurile ei ped noriive pe toli, nici ceea ce te-ar face sa deprinzi arta disputei Numele lui Hristos, trebuie sd avem mare nedejde, cu cat ;rale. ori cea a intelepciunii lumeqti, nici ceea ce te informeaza despre treburile li controversele care au avut loc in mult cel care aratd in el toate aceste nevointe lascetice] sA-si aduce aminte neincetat de Dumnezeul Biserice, sau despre legile ti treburile regilor, despre biruintele l/. Si nu ne uitim, frate, la faptul cA El nu cere de la $i faprele lor, nici opere polemice sau aptueri li respingeri de lucruri mici $i dispretuite, ci se ne minunem mai degrabe o parte ii de alta. Toate acestea ti cele asemenetoare acestora faptul cd atunci cand sivar$im aceste lucruri mici, El ne ri sa le hsem celor senlto$i. Iar noi, cei bolnavi, si ne folosim de cI prin ele la lucruri amt de mari. Ceea ce descoperim p leacuri li de ceea ce a fost cules $i strans pentru tdmeduirea aceste lucruri mici e tot aja de mai inalt gi mai sldvit c patimilor noastre: vietile sfinfilor de odinioari qi ale celor este focul fati de crcmenea ti fierul din care tatneqie. Ele care au vietuil Singuratic mai presus de lunrc, relatfuile descoperirilor gi invdliturilo. pe care le-au primit de la Dumnezeu ne feresc numai de clile subtile care prin n€piisare ne d spre reu. ci ne $i inalla spre lucrun slavite. despre randuialacestei vietuiri, despre patimile 5i luptele pe 42. Atentia necontenitd datd acestor lucruri merunte $i ne care le-au dus spre povefuirea loa Si a celor ce umble pe urmele lor, $i despre biruinfele gi infringerile de tot felul, de- semnate face si se nasc6 in Doi gandirea la El. 9i prin ace atentie obignuitd ni se pare uneori ca intrem intr-o convofbi spre ciderile $i ridicd.ile pe care le-au indurat. Pe scurt: sd luminoasd cu El. Ochii ni se umplu de lacrimi $i sufletul n citim doar cdrfi inchinate ciii vietii monahale, randuielii $i tru saki de bucurie, iar uneori ni se pare ca stam deja in formelor ei. locul invierii dreplilor: uimirea ne nepede$te. iar prin co 4J. Nici mdcar painea, care e atat de hrdnitoare, nu poate templare suntem scoli afari din aceasd lume, din ace ajuta un stomac bolnav; acesta va fi pus mai bine pe picioate viali1i din aducerea-aminre de lucrurile pemdnte iltneun de alte alimente ti leacuri. Nu ca peinea nu e sanetoase. ci e cu uumnezeu rn unrrea ounovntceasca cale e mat presus bolnav stomacul care o prime$te. E bun tot ce e la locul lui, cit lumec. Astfel. ca urnare a atenliei neincera(e Ia El ti dar nu orice e de folos pentru noi. convorbirii neincetate cu El, in sufletul nostru se naste iul 46. Cel care inainte de a-Si fi stapanit gandurile t a-Si fi starea, iar prin aceast, iubire suntem tot timpul amestecali I !ili( impristiere4 care are ince simfurile bolnave $i congtiinta Dumnezeu. viata noastr6 e amestecad cu Duhul Lui Si antil infirmi, se apuci de citiri carc-l arata un erudit, un savant ti pim vieluirea noaslra vritoare. un exeget plin de idei, deti e inc6 plin de patimi, acela e misluit de dorinta slavei de$arte li de ne$tiinte. Ce cunoa$tere e 4J. Cel ce s-a invrednicit se aibd o atentie necontenitt Dumnezeu e vrednic side o neincetata minunare inaintea Lui |nai bune decet curelia? Ea este cea care descoperd inteligenlei lale roate, dact rc ingrije$ti cu toata ravna sd o dobandegti, 44. Foloseste+e de citire: nu de cea care ar face din tine invetal, ci de cea care-ti omoari patimile gi-ti arati calea sc $l ea G va apropia d€ darul vederii lui Dumnezeu. care duce la Dumnezeu. care te inalte repede 9i firi [...] s 42 Serguiegte-te si inveli tot ceea ce face ca aceasta lume lucrarea lunrinoasi pe care o urmiregte viefuirea tu singura va/ura sd lie di\pr.tu,tA in ochil tAt tt care le va inarma cu q8 99

L-<br />

pezirea cu sarguinla a ostenelilor noastre pentnr Dumne i E \orba de ciliri care nlr \e exprime in chrp confuz sirrnd<br />

a$teptand multele binefaceri care ne vor veni de la El inca i. lo un lr.a la altul tr care nu introduc lucruri velSmatoare<br />

aceastS lume in toate ostenelile mici $i mari indurate pen i:rre rd rulbure meditarea la duhovniceaic6 la cele de dincolo<br />

Numele Siu.<br />

de lume. Nu cili nici ceea ce este exprimat odcum, nici ceea<br />

lA Dad unul din Perinli ne spune ce $i numai $ezand ce se adreseaz.e fera deosebire atat !e, cat $i tuturor oamenitor<br />

ladr monahilor, cat ii mirenilorl, nici ceea ce invatd deo-<br />

ocupatie in chilie, tezand adic5 fere nici cea mai mice luc<br />

Si nefdcand nimic altceva decit sd privim zidurile ei ped noriive pe toli, nici ceea ce te-ar face sa deprinzi arta disputei<br />

Numele lui Hristos, trebuie sd avem mare nedejde, cu cat ;rale. ori cea a intelepciunii lumeqti, nici ceea ce te informeaza<br />

<strong>despre</strong> treburile li controversele care au avut loc in<br />

mult cel care aratd in el toate aceste nevointe lascetice]<br />

sA-si aduce aminte neincetat de Dumnezeul<br />

Biserice, sau <strong>despre</strong> legile ti treburile regilor, <strong>despre</strong> biruintele<br />

l/. Si nu ne uitim, frate, la faptul cA El nu cere de la $i faprele lor, nici opere polemice sau aptueri li respingeri de<br />

lucruri mici $i dispretuite, ci se ne minunem mai degrabe o parte ii de alta. Toate acestea ti cele asemenetoare acestora<br />

faptul cd atunci cand sivar$im aceste lucruri mici, El ne ri sa le hsem celor senlto$i. Iar noi, cei bolnavi, si ne folosim de<br />

cI prin ele la lucruri amt de mari. Ceea ce descoperim p leacuri li de ceea ce a fost cules $i strans pentru tdmeduirea<br />

aceste lucruri mici e tot aja de mai inalt gi mai sldvit c patimilor noastre: vietile sfinfilor de odinioari <strong>qi</strong> ale celor<br />

este focul fati de crcmenea ti fierul din care tatne<strong>qi</strong>e. Ele care au vietuil Singuratic mai presus de lunrc, relatfuile descoperirilor<br />

gi invdliturilo. pe care le-au primit de la Dumnezeu<br />

ne feresc numai de clile subtile care prin n€piisare ne d<br />

spre reu. ci ne $i inalla spre lucrun slavite.<br />

<strong>despre</strong> randuialacestei vietuiri, <strong>despre</strong> patimile 5i luptele pe<br />

42. Atentia necontenitd datd acestor lucruri merunte $i ne care le-au dus spre povefuirea loa Si a celor ce umble pe urmele<br />

lor, $i <strong>despre</strong> biruinfele gi infringerile de tot felul, de-<br />

semnate face si se nasc6 in Doi gandirea la El. 9i prin ace<br />

atentie obignuitd ni se pare uneori ca intrem intr-o convofbi spre ciderile $i ridicd.ile pe care le-au indurat. Pe scurt: sd<br />

luminoasd cu El. Ochii ni se umplu de lacrimi $i sufletul n citim doar cdrfi inchinate ciii vietii monahale, randuielii $i<br />

tru saki de bucurie, iar uneori ni se pare ca stam deja in formelor ei.<br />

locul invierii dreplilor: uimirea ne nepede$te. iar prin co 4J. Nici mdcar painea, care e atat de hrdnitoare, nu poate<br />

templare suntem scoli afari din aceasd lume, din ace ajuta un stomac bolnav; acesta va fi pus mai bine pe picioate<br />

viali1i din aducerea-aminre de lucrurile pemdnte iltneun de alte alimente ti leacuri. Nu ca peinea nu e sanetoase. ci e<br />

cu uumnezeu rn unrrea ounovntceasca cale e mat presus bolnav stomacul care o prime$te. E bun tot ce e la locul lui,<br />

cit lumec. Astfel. ca urnare a atenliei neincera(e Ia El ti dar nu orice e de folos pentru noi.<br />

convorbirii neincetate cu El, in sufletul nostru se naste iul 46. Cel care inainte de a-Si fi stapanit gandurile t a-Si fi starea,<br />

iar prin aceast, iubire suntem tot timpul amestecali I !ili( impristiere4 care are ince simfurile bolnave $i congtiinta<br />

Dumnezeu. viata noastr6 e amestecad cu Duhul Lui Si antil infirmi, se apuci de citiri carc-l arata un erudit, un savant ti<br />

pim vieluirea noaslra vritoare.<br />

un exeget plin de idei, deti e inc6 plin de patimi, acela e misluit<br />

de dorinta slavei de$arte li de ne$tiinte. Ce cunoa$tere e<br />

4J. Cel ce s-a invrednicit se aibd o atentie necontenitt<br />

Dumnezeu e vrednic side o neincetata minunare inaintea Lui |nai bune decet curelia? Ea este cea care descoperd inteligenlei<br />

lale roate, dact rc ingrije$ti cu toata ravna sd o dobandegti,<br />

44. Foloseste+e de citire: nu de cea care ar face din tine<br />

invetal, ci de cea care-ti omoari patimile gi-ti arati calea sc $l ea G va apropia d€ darul vederii lui Dumnezeu.<br />

care duce la Dumnezeu. care te inalte repede 9i firi [...] s 42 Serguiegte-te si inveli tot ceea ce face ca aceasta lume<br />

lucrarea lunrinoasi pe care o urmiregte viefuirea tu singura<br />

va/ura sd lie di\pr.tu,tA in ochil tAt tt care le va inarma cu<br />

q8 99

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!