despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a

-?4. Atadar, nu de spaima de pedeps€le gheenei pAzim ac J6. C6ci prin €le ne ridicam spre aducerea-aminte a ceea
regulj amenuntite 9i ne ingrijim arat de mult de ele sev ., l indurat El pentru neamul omenesc ti a iubirii pe care
lindu-le cu zel, ci pentru cA in ele se ascunde putinla de .l-.r ardtar-o 5i spre Eg6duinlele pe care ni le-a frcut. precum
impreuna cu Dumnezeu li intretin in noi aducerea-amintelt .nre n6dejdea herezitd in lumea cea noue neamului omelerc.
9i mai cu seama multimii crettinilor. precum $i spre lot
El, cdci in tot ceea ce se face pentru El $i de dmgul nurne
Sau. aducerea-aminre de El ne inalfe la El. Atenlia neince fgsa ce s-a ardtala venirea lui Hrislos in lume: cecl .,prin El
la aceste amenunte n€ face sA ne sAndim la El neconte ;vrm apropierea de Dumnezeu", cum spune APostolul [E/
Aceasta inseamnzl cd nu trebui€ sd ltsim vrernea rugtrci ;. tl. .,firndcd Unul Singur a muril pentru multl' [2 Co 5. I4]
fare vreo necesitate constrangetoarc li, dactr se intempli si .,prin jertfa sengelui Sau a impecalumea cu Tatil" [Evr
facem uneori, se n-o facem fErtr suferinti6.
io- t0l, ne-a izbavit din robia demonilor 9i ne-a elib€rat de
JJ. Trebuie se ne silim sd facem insenuncheri
tim sub slepanirea tiraniei lor.
slujbei, chiar dace suntem bolnavi, bachiar atuncicand sun 37. De u:eea, simtindu-L p€ Creatorul nostru, slujim lui
in pat sau mergem sl ne culcem, cu trezvie fi sfiala. Si cu Dunnezeu. $i slujindu-L gi inchinanduJ-ne
tot locul, nu
drizneali ii durer€a inimii si strigim muhi vrerne la Du ne mai temem de nimic, cum em in generatiile dinainte pe
zeu se ne pEz-easce de ganduri necurale gi de vise spurcate, care le infricosau demonii. Ce nedejde ni s-a propoveduit! De
se ne silim ca somnul se ne ia punand incA gArdula El ln i aceea de acum inainte omul e beat de bucurie nemailtiind
ma noastrd. La toate ceasurile slujbei se Fdem cu sfiald nici unde este, nici ce e aceasd cunoa$tere de ciue s-a apro_
li
pezim nurn4rul rugiciunilor noastre ca Si cum moaflea ar
piat in Hristos,
la u$5. Nu mai vorbesc de faptul ci trebuie se fixdm un ti
J8. Dupe care intorcandu-se spre sine, vede cum cu loate
anume penlru gustarea hrane; sau cd nu trebuie se incepem
ac€slea Dumnezeu e lespins de noi, cum Il dispretuim in ceea
mancem bt ce ne cade sub mana ln afara orei cuvenite,
ce El iube$te
od
$i in cele pe care Le-a poruncit, micar cd ele
trebuie si punem masa doar o date pe
sunt penlru manNirea vietilor noashe
zi 9i cd tot restul ti
$ ne ajute $ riim unii
pului trebuie sA ne oprim gura
cu altii. Aducendu-ne neincetat aminte de aceslea, o durere se
de la orice gustare, afarA de
zul unei
va putea
mari sldbiciuni
vedea revdrsandu-se pe fafa noastre, fie ca suntem
ivite dintr-o boaE. Nici cd nu treb
s, ne descoperim
singuri, fie ctr suntem impreuna cu allii. Aceasd durere ne va
trupurile ti se cercetim cu curiozitate
feri
dularele lui
de
dezgolite
rclaxare
sau cd nu trebuie sd ne atingem nec
$i aceste ganduri vor {ine inimile noastre in
teculegere.
tenit trupul cum fac cei u ratici la inimi $i needucati. Ni
J9.
ci trebuie se pishim
Acestea
necontenit tacerca
si altele asemrnetoar€ fi le amintesc, fratele
cand se intamDld
neu.
fim in
nu pentru ci Dumnezeu ne-ar cer€ indeosebi si ne ingrijim
de ele, ci pentru ca unii se cred intelepti fdre se cu-
afari sau cE, dace e cineva cu noi. trebuie se rest
gem la minimum cuvintele necesare reducandu-le doar noasca ragunile lor $i, nevezandecet latura lor din afare, ii
cele ce sunt de folos 9i renuntand cu totul la cele de prisos, dispreluiesc pe fratii cu viali curati din pricinl cA pizesc
glume gi Ia ris. Nici ci privirea trebuie sE fie neincitat ad acestea gi le spun: ,,Oare Dumnezeu te va arunca in iad din
nate in sine Si ca hebuie sI ne pizim simturile $i sA aret6m pficina lor?'saur ,.Oare te vor ridica in lmperetia cerurilor
f0la gravA ca li cum am privi neconrenir pdlimirile Domnul dacd le peze$ti?", iar pe ceicare le sevar$esc ii numesc fdtarnici
i si necultivati. Dar noi, care am simtit ce se na$te in suflet
Nor, marginald: .,Ac€asrA sufcrinti nu poarexisr,r dac6 disprctul din ele, sa le sivarlim cu ravna fiindce ne umplu de bucurie;
vihe obitnuinla. Llnunre: Prjn ac€ea c, lucrul .ire loc Ara sutidnF e It
$i peniru ca stim ce folos ne vine din ele, sa ne bucurem in
pede ci ace.s6 suferinta poate lua locul
96