despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a

J
aproapc patru secolc. conllicl soldar cu numeroase d€porttr
de populatrr creSlrne p( teriroriul lmperiulur persan t;um
fost cea din 260 in lrma vicloriei lui Shapur I asupra impira
tului Valerian. ficut prizonier, cand cetatea Gondisapor a fos
construitde prizonicrii romani printre care se gasea ti epis
copul Dern€trian al Antiohiei)_ Srarea de beligerant! aproapl
continu, intre Imperiile sasanid ti roman s-a repercutat dradisrinct
dc cel al Scolri alexandnne. fapr plin de conrecint
matlc asupra creginilor din Persia suspectati mereu de a fi
neloiali Sasanizilor. ,,agenfi secreti" romani. Ca atare, crertinii
au fost, pe de o parte, supu$i unor persecutii aproape con_
trnue, lar, pe de alte parte, au fost obligati s6 se izoleze Si
autonomiezeze €clezial fala de Bisericile $i cre$tinii din lm_
periul roman. Ca se reziste 9i sd-Si pastreze identitatea ln con_
dilii dramatice de peneo.rtie $i marginaltzare et fi-au creat un
sistem extrem de bine pus la punct de tcoli cre$tine, care depindeau
inse de o ,,universitale" situata in afara granitelor
Imperiului persan persecuror: initial la Nisibis, iar dup6 cedarea
de citre romani a acesrui ora; peqilor in jO3 $i pana in
489, Ia Edessa. Aici se va refugia in 363. pertsind Nisibisul
ocupat de perti, Sfdntul Efrem Sirul. Edessa se afla lnsd sub
jurisdictia Antiohiei $i ca arare in spatiuJ de iradiere al 5colii
teologice grecelti antiohiene care,ti constituia, in a doua iu_
malrte ir secolului lV prin Diodor al Tarsului ( i 394). prodlul
pentru identitatea teologici viitoare a Bisericii siriacofone din
Imperiul persan. in conflict cu episcopii celorlalte Biserici din
Persia, Papa, episcopul oratelor imperiale de pe Tigru Seleucia-
Ctesifon intre anii 310-329, i$i impune autoriratea de prima
asupra intregii Biserici din persia care-Si c4tige astfel o autonomie
,,de facto".
Incetarea persecu[iel Bise.icii crettine in lmperiul roman i
3l3 9i oficializarea ei ca religie a Imperiului in cursul secolului
IV, pe fundalul reizbucnirii rdzboaielor intre cele doud
imprerii. a condus la declan$area
cetre Shapur [ (309-j?9)
r unei lungi li \albarrce persecutii asupr; Lretlinilor drn
Persia. Soldala cu mii de maflrri. ea vJ durr o jumatdte de
secol (intre 34(1110). profirand de pacea lemporare stabilira,
Biserica RAsaritului din Persia tirre in 410 primulei Sinod ge-
.",.1 orez.rdat ,le Mar lshaq. eplsiopul Seleucici-Ctcsifunului
.i .urot'co. ut inlregului ()ricnl. in carr adopl,r - cu intet-
]i.re.te 85 de an' - Simboiul ,le credinla si canoanele Sinoiulur
I Ecumenrc dc lll Niceea tl25). precum si canoanele
.elorhhe srnoade lorale .rornane din secolul Mzbucnirea
in 420 a unui nou val de persecufii ale cregtinilor din Imperiul
per\Jn a Londus rel de al trelle3 Slnod general
Bisericir
[idsarilulur drn 424 (reunrt la Marlabta sub catolicosul
Dadisho I [42]-4561) se interzicA - din motive poljtice, de
loialitate fald de Imperiul persan - orice fel de apeluri la
episcopii din Imperiul roman (,,toate cauzele se judecS de citre
calolicos care nu e judecal de nimeni, decat de Hristos"),
ceea ce echivala ,de faclo" cu proclamareautocefaliei patriarhale
a Bisericii Rasaritului fale de celelaile patriarhii din
Apus (Ronu, Alexandria, Antiohia ti Constantinopol).
Dublul conflict intre pariarhiile din lmperiul roman -
Roma $i Alexandria impotriva ascensiunii Constantinopolului
- si dintre $coala de la Alexandria - adepta a unei hristologii
a uniteli ii pe fondul unei viziuni generale de inspiratie
platonice $i ioancici -, si $coala de la Antihoia - care promova
o hrislologie a distjnctiei Si o viziune de inspiralie aristotelica
5i sinopticd - va duce la izbucnirea controverselor
hristologice care domina scena teologica $ polidce a secolelor
v-VIl. Primul episod al acestom a fost cel legat de conflictul
politic $i teologic intre patriarhii Chiril al Alexandriei
(412444) $\ Nestorie al Constantinopoiului (428-43l, i 450)
originar din Orient qi format la Antiohia. Plecdn de la scinteia
declan$atde conrroversa in jurul apelati!,ului de ,,Theotokosacordat
Fecroarei Maria. cei doi s-au acuzat recipfoc
de erezie: Chiril il acuza pe Nestorie de adopfianism, adice de
taptul cd divide unitatea lui Hristos in doue Dersoane seDarate
(per\oana
Lrmane a lui lisus Frul Omulur qi Persoana divrna a
Fiului lui DLrmnezeu) ri vorb€ire Je ..doi Fir" in Hri\tos: iar
Ne\loric il invrnuia pc Chiril cd vorbe$re de.,o singura fire
!nlrupatd a Logosului" (form!la, intr-adevar. apolinarista, dar
pe cafe Chiril o credea atanasiana) de apolinarism gi monollzlsm.
mai exact de resorbtia umanitatiin divinitirte. La origrllca
tuturor schismelor 5i diviziunilor care au fragmenlat de
l5