despre viala duhului, taine dumnezeiegti, pronie qi judecatd Parte a II-a

a lesa deloc postul, gusland dil} hrana sa cat e nevoie
ca trupul se poatE susfine toate aceasta osteneale a rugdci
Dar cird se va apropia de intrarea in vieluirea celei di-a
etape $i va fi inceput sd umble induntrul ei, vietuirea sa
in afara oricerei consr.angeri; fitndca spre lot ceea ce
$ea mai inainte prin consr.angere e atra\ acum de constti
rea placerii. Puniind caper constrangerit, minunarea il
acum aici fiirtr ca el se vrea acest lucm. Fiindcd din Dri
desErerii inlelegerilor pe care le primeire neincetat sti
intreagd cdzut cu fa(a la pimint, rugdciunea lui nu rEi
noa$te nici gend, nici simlire, nici 'i imprertiere, nici medii
detr srmte mereu ceva. Nu vorbesc aici de minunarea d
vartite inaintea inchinatei Firi a Domnului domnilor [cf.i
lO, l1; I Tin 6,l5l. cand inreligents e ineltat.e dincolo de i
de jos li de orice ar putea simti, ci de minunarea care c
suflel in fafa Economiei Lui celein mulre feluri tEf 3,9
care se implinegte in lumi ii geDeratii, ,i pentru ceea c4.
ea zi de zi ti clipi de cliptr, in ascuns fi pe faF, in tot ce
de oln.
48. Cand mintea e pusd in mi$are de har sDre cele duho
cetri. atunci din pricina dulceii cunoa5terii pune captrt m
vreme orica.ui garld $i o.icnrei amintiri, si sti linistitA
mite. Nu vorbesc aici de reculegerea totali care are loc in
templarea lui Dunmezeu, cand rni$cerib minfii se preschi
in uimire sau, mai degrabe, cand minlea ramani liosit
nu$ceri o zi intreagi. ba chiar doui sau mai multe. Ce€a
intample dintr-o dard drn contempltui sau alte descoperiri
e incetarea totale a oricdrei gdndiri, nici iesirea firii din,
noatterc in necunoa'terea mai inaltii decat cunoarterea,
spun Pirin1iis7, . ci cr e vorba de pacea li bucuria care inso
aici belia gi infocarea inimii. Uimirea desdvArqitA in ruglci
fi absenla oricarei simtiri a celor de aici n-o intalnim in I
una din cunoa$rerile Si desfetirile duhovnicesri afard de tu
ringrrri De altfel chiar dact uimirea cade peste crneva $i
5? Aluzi€ l. Dronisie Arcopagirul 5i
noatt€nr pe carc lradi(i, viziune.)
sinaca a incerc?r st o
evagrian, domjnmtA: cea a ensrarej gnosrice.
2t4
tarLrl minrii lui gusle desfetarea duhovniceasce, el n-a ietit
j611gr drn cunoagterea de aici. ci gdndunle lui sunt strAnse
irturnrrul siu, linigtindu-se doar gandirea obi$nuita. Cunoalterca
e, aFdar, meaeu prezente in el: cunoatte, aude $i simte.
E inrr-adever adunat in sine, departe de orice imprdttiete $i
0u practictr nici o rneditare ci, din pricina desfdradi intelegerii
duhovnicegi abehrte pest el, e lovit de minunale, fi, tinut de
consrrangerea acestei negfiite dulce$, rarnine in picioare in
rtcere sau sta pravilit la pemant. Pentru ci ttupul nu poate s{
indure aceasta. iar simturile sunt strellse ineuntru ti madularele
sunt tepene, cade hre voie cu fats la pimerr! gendirea sa
fiind scoasi in afaia celor pamaflteiti ca li cum nava lui s-ztr
odihni deja in viala viitoare, deti in el rimane o simtire adence
a celor de aici, da. ftrrt nici o gendirc la ele. Toate acestea
sunt atmse d€ dulceats intslegerilor duhovnicetti pe care le
vede. Cei cale au ficut experients acestor lucruri ttiu ce u€au
se spun. Ala stau lucturile. Ca firca str se afle, cum scriu P5-
rinfii, zile intregi dincolo de ganduri, de cunoattere ti oricc
simtire, se intampli numai cand avem simtirea lui Dumnczeu.
in rest. chiar daci mintea s-a linistit, ea continud sa aibtr
simlirea celor de aici. Dar cend Dunmez€u face o descoperirc
minfii, ou mai rturane in ea nici o simfire a acesiora.
49. Pe mesura ce gandurile lumii $ se lrnpu{ineazA
gAndire,
[i se deschide o uta c,[e duce la bucuria in Domnul.
Ca|e vreme nu simti aceasta bucurie gendirea ta nu e in sta!€
s! se adune intr-o reculegere necontenitlt in rugiciune. Toli
Sfintii Ptrrinti au constalat o sctrderc a luptei cu gandurib cand
acestea se imputineaze fi se ivette in ea o odihni de orice impreltiere.
Catjt vreme instr gandurile mi$une roi in g6ndire,
nimeni nu e in stare prin puterile lui, chiar dacl se lup6 djirz
cu ele, se se reculeagi la rugaciune pantr ce impufinarea lor
nu aduce liniltirea. Nu o poti grsi in intalnirile neincetate cu
oamenii si lucrurile lor. Dactr spui: ,,Nu sunl in sta.e de o
aceaste izolare neincetaG li neintrerupti, nici de o asemeoea
lndepinare de lume qezind in chilie", atunci, frate, nu mai
cere cele De care le dobandescei cale umbld dincolo de lurne'
$i anume linigtirea de tulburarea gandurilor, care e oberqia
2t5