V. Palade, N. Diaconu - Organe de masini
V. Palade, N. Diaconu - Organe de masini
V. Palade, N. Diaconu - Organe de masini
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
VASILE PALADE<br />
NICOLAE DIACONU<br />
ORGANE DE MAŞINI<br />
GALATI UNIVERSITY PRESS
VASILE PALADE<br />
NICOLAE DIACONU<br />
ORGANE DE MAŞINI<br />
GALATI UNIVERSITY PRESS
Referenţi ştiinţifici: Prof.dr.ing.Liviu Palaghian<br />
Prof.dr.ing.Ioan Stefănescu<br />
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romăniei<br />
GALATI UNIVERSITY PRESS
.<br />
ISBN 978-606-8008-46-2
Prefaţă<br />
Lucrarea se adresează stu<strong>de</strong>nţilor <strong>de</strong> la facultatea <strong>de</strong> Metalurgie şi Ştiinţa<br />
materialelor, precum şi stu<strong>de</strong>nţilor secţiilor cu profil tehnic, proiectanţilor şi<br />
inginerilor din exploatare.<br />
Nu întâmplător! Este cunoscut faptul că inginerii au o gândire analitică,<br />
iniţiativă, adaptabilitate, putere rapidă <strong>de</strong> a lua o <strong>de</strong>cizie. Din facultăţile tehnice ei<br />
„fură” <strong>de</strong> la mentori instrumente manageriale precum creativitate, gândire<br />
sistematică, putere <strong>de</strong> a transforma orice activitate, orice proces într-un flux logic,<br />
uşor <strong>de</strong> înţeles <strong>de</strong> colaboratori.<br />
Inginerii sunt singurii cu competenţe multidisciplinare. Sunt oameni <strong>de</strong><br />
echipă, cei care oferă soluţii şi care pot <strong>de</strong>veni li<strong>de</strong>ri a<strong>de</strong>văraţi.<br />
In formarea orizontului tehnic şi interdisciplinar al viitorului specialist<br />
intervine disciplina „<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini”, disciplină <strong>de</strong> cultură tehnică generală cu<br />
caracter tehnic şi aplicativ, care are ca scop studierea elementelor componente ale<br />
maşinilor şi mecanismelor, cu luarea în consi<strong>de</strong>raţie a legăturilor şi<br />
inter<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţei dintre ele, a satisfacerii rolului funcţional, al siguranţei în<br />
exploatare şi ale cerinţelor <strong>de</strong> execuţie şi montaj, în ve<strong>de</strong>rea stabilirii<br />
caracteristicilor constructiv-funcţionale ale fiecărui organ <strong>de</strong> maşină.<br />
Disciplina „<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini” contribuie la <strong>de</strong>prin<strong>de</strong>rea viitorului<br />
specialist cu meto<strong>de</strong>le inginereşti ştiinţifice <strong>de</strong> abordare şi soluţionare a<br />
problemelor din construcţia <strong>de</strong> maşini, completând <strong>de</strong>opotrivă cunoştinţele<br />
dobândite la alte discipline (Rezistenţa materialelor, Mecanică, Tehnologie etc.).<br />
Ea oferă stu<strong>de</strong>nţilor posibilitatea să ia contact cu munca <strong>de</strong> proiectare, <strong>de</strong>venind în<br />
acest fel o disciplină <strong>de</strong> bază în studiul construcţiei <strong>de</strong> maşini.<br />
„După ce ai învăţat totul, ceea ce îţi rămâne este cultura generală” spunea<br />
aca<strong>de</strong>micianul Miron Nicolescu. Rămâne într-a<strong>de</strong>văr ceva consi<strong>de</strong>rabil, din punct<br />
<strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re intelectual. Rămâne o metodă <strong>de</strong> gândire, <strong>de</strong> lucru, <strong>de</strong> acţiune, rămâne în<br />
special o receptivitate la prefacerile continue ale ştiinţei, vieţii şi societăţii.<br />
Autorii mulţumesc colegilor care au ajutat cu unele sugestii şi propuneri<br />
menite să îmbunătăţească lucrarea.<br />
.<br />
Autorii
CUPRINS<br />
INTRODUCERE 11<br />
1. ELEMENTE GENERALE CE STAU LA BAZA PROIECTĂRII<br />
ORGANELOR DE MAŞINI 13<br />
1.1 Materiale utilizate în construcţia <strong>de</strong> maşini 13<br />
1.1.1 Clasificarea materialelor şi domenii <strong>de</strong> utilizare 13<br />
1.1.2 Criterii <strong>de</strong> alegere a materialelor 17<br />
1.1.3 Comportarea materialelor la solicitări statice 18<br />
1.1.4 Comportarea materialelor la solicitări variabile 20<br />
1.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă al organelor <strong>de</strong> maşini 26<br />
1.2.1 Siguranţa la tensiuni limită 26<br />
1.2.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitări statice 27<br />
1.2.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitări variabile 27<br />
1.3 Noţiuni <strong>de</strong> tribologie 30<br />
1.3.1 Frecare, ungere, uzură 30<br />
1.3.2 Frecarea în cuplele cinematice 33<br />
2. TRANSMISII PRIN CURELE ŞI LANŢURI 37<br />
2.1 Transmisii prin curele 37<br />
2.1.1 Noţiuni generale 37<br />
2.1.2 Elemente geometrice şi cinematice 38<br />
2.1.3 Forţe şi tensiuni în ramurile curelei 39<br />
2.1.4 Calculul curelelor late 43<br />
2.1.5 Transmisii prin curele trapezoidale 44<br />
2.2 Transmisii prin lanţuri 48<br />
2.2.1 Noţiuni generale 48<br />
2.2.2 Elemente geometrice şi cinematice 50<br />
2.2.3 Elemente <strong>de</strong> calcul 51<br />
3. TRANSMISII PRIN ROŢI DE FRICŢIUNE.<br />
VARIATOARE DE TURAŢIE 54<br />
3.1 Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune 54<br />
3.1.1 Noţiuni generale 54<br />
3.1.2 Elemente <strong>de</strong> calcul 56<br />
3.2 Variatoare <strong>de</strong> turaţie 57<br />
3.2.1 Noţiuni generale 57<br />
3.2.2 Tipuri <strong>de</strong> variatoare <strong>de</strong> turaţie 58<br />
4. ANGRENAJE 61<br />
4.1 Noţiuni generale 61<br />
4.2 Geometria şi cinematica angrenării 63
8<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
4.2.1 Legea fundamentală a angrenării 63<br />
4.2.2 Evolventa şi proprietăţile ei 66<br />
4.2.3 Geometria angrenajelor evolventice 66<br />
4.2.4 Cremaliera <strong>de</strong> referinţă 67<br />
4.2.5 Angrenarea roţilor <strong>de</strong>plasate 71<br />
4.2.6 Continuitatea angrenării. Gradul <strong>de</strong> acoperire 72<br />
4.2.7 Fenomenul <strong>de</strong> interferenţă. Numărul minim <strong>de</strong> dinţi 73<br />
4.2.8 Cauzele distrugerii angrenajelor 75<br />
4.3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi 77<br />
4.3.1 Forţe ce acţionează în angrenare 77<br />
4.3.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate<br />
cilindrice cu dinţi drepţi 77<br />
4.3.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact 80<br />
4.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi 84<br />
4.4.1 Elemente geometrice 84<br />
4.4.2 Determinarea numărului minim <strong>de</strong> dinţi 86<br />
4.4.3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi 88<br />
4.4.3.1 Forţe în angrenare 88<br />
4.4.3.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere 89<br />
4.4.3.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact 89<br />
4.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice 90<br />
4.5.1 Elemente geometrice 90<br />
4.5.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi 94<br />
4.5.2.1 Forţe în angrenare 94<br />
4.5.2.2 Elemente <strong>de</strong> echivalare 94<br />
4.5.2.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere 95<br />
4.5.2.4 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact 95<br />
4.6 Angrenaje melcate 97<br />
4.6.1 Generalităţi; clasificare 97<br />
4.6.2 Elemente cinematice 99<br />
4.6.3 Elemente geometrice 100<br />
4.6.4 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă 103<br />
4.6.4.1 Forţe în angrenare 103<br />
4.6.4.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere 105<br />
4.6.4.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitarea <strong>de</strong> contact 107<br />
4.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire 109<br />
4.7.1 Randamentul reductoarelor 109<br />
4.7.2 Verificarea la încălzire 111<br />
4.8 Mecanisme cu roţi dinţate 112<br />
5. OSII ŞI ARBORI DREPŢI 114<br />
5.1 Noţiuni generale 114<br />
5.2 Calculul osiilor 115<br />
5.3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi 116
Cuprins 9<br />
5.3.1 Predimensionarea 116<br />
5.3.2 Dimensionarea din condiţia <strong>de</strong> rezistenţă 117<br />
5.3.3 Verificarea arborilor drepţi 119<br />
5.4 Fusuri şi pivoţi 122<br />
5.4.1 Noţiuni generale 122<br />
5.4.2 Fusuri radiale <strong>de</strong> capăt 123<br />
5.4.3 Fusuri axiale (pivoţi) 124<br />
6. LAGĂRE 126<br />
6.1 Lagăre cu alunecare 126<br />
6.1.1 Clasificare şi elemente constructive 126<br />
6.1.2 Meto<strong>de</strong> şi sisteme <strong>de</strong> ungere 128<br />
6.2 Lagăre cu rostogolire (Rulmenţi) 129<br />
6.2.1 Noţiuni generale 129<br />
6.2.2 Simbolizarea rulmenţilor 131<br />
6.2.3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi 132<br />
6.2.4 Alegerea rulmenţilor 134<br />
7. CUPLAJE 139<br />
7.1 Noţiuni generale 139<br />
7.2 Cuplaje permanente 140<br />
7.2.1 Cuplaje permanente fixe 140<br />
7.2.1.1 Cuplajul cu manşon 140<br />
7.2.1.2 Cuplajul cu flanşe 141<br />
7.2.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigi<strong>de</strong> 142<br />
7.2.2.1 Cuplajul cu gheare 143<br />
7.2.2.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) 143<br />
7.2.2.3 Cuplajul cardanic 145<br />
7.2.2.4 Cuplajul dinţat 148<br />
7.2.3 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice 149<br />
7.2.3.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice 149<br />
7.2.3.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice 151<br />
7.3 Cuplaje intermitente - ambreiaje 152<br />
7.3.1 Ambreiaje cu suprafeţe <strong>de</strong> fricţiune 152<br />
8. ASAMBLĂRI 157<br />
8.1 Generalităţi 157<br />
8.2 Asamblări <strong>de</strong>montabile 159<br />
8.2.1 Asamblări filetate 159<br />
8.2.2 Asamblări cu pene 176<br />
8.2.2.1 Clasificare 176<br />
8.2.2.2 Pene longitudinale înclinate 177<br />
8.2.2.3 Pene longitudinale paralele 178<br />
8.2.3 Asamblări prin strângere directă 179
10<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
8.2.4 Asamblări cu clemă 184<br />
8.2.5 Asamblări cu strângere pe con cu şurub 185<br />
8.2.6 Asamblări elastice 186<br />
8.2.6.1 Rol, clasificare, caracteristici 186<br />
8.2.6.2 Arcul elicoidal 192<br />
8.2.6.3 Arcul cu foi 195<br />
8.2.6.4 Arcul spirală plană 200<br />
8.2.6.5 Arcul bară <strong>de</strong> torsiune 201<br />
8.3 Asamblări ne<strong>de</strong>montabile prin sudare 202<br />
8.3.1 Generalităţi, clasificare 202<br />
8.3.2 Principii <strong>de</strong> calcul 204<br />
8.3.3 Exemple <strong>de</strong> calcul a sudurilor 206<br />
BIBLIOGRAFIE 212
INTRODUCERE<br />
Sistemul tehnic este o creaţie a omului prin intermediul căreia legile<br />
naturii sunt utilizate în scopul uşurării muncii şi sporirii productivităţii ei.<br />
Maşina reprezintă un sistem tehnic, ale cărui elemente execută mişcări<br />
<strong>de</strong>terminate în scopul realizării unui lucru mecanic util sau al transformării energiei<br />
dintr-o formă în alta.<br />
Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al funcţiunii, maşinile se împart în:<br />
- maşini <strong>de</strong> lucru, care transformă energia mecanică în lucru util, prin<br />
aceasta realizându-se:<br />
- schimbarea formei şi dimensiunilor obiectului – maşinile tehnologice<br />
(maşini unelte, maşini textile, agricole, <strong>de</strong> construcţie);<br />
- schimbarea poziţiei obiectului – maşinile <strong>de</strong> ridicat şi transportat;<br />
- înlocuirea activităţii intelectuale a omului – maşinile cibernetice;<br />
- controlarea activităţilor altor maşini – maşinile <strong>de</strong> conducere şi control.<br />
- maşini energetice, care transformă o formă <strong>de</strong> energie disponibilă în<br />
energia mecanică necesară acţionării maşinii <strong>de</strong> lucru, în cazul motoarelor<br />
(motoare termice, hidraulice, electrice, pneumatice etc.) sau transformă energia<br />
mecanică în alt tip <strong>de</strong> energie, în cazul generatoarelor (generatoare electrice,<br />
hidraulice, pneumatice).<br />
Mecanismele sunt părţi componente ale maşinilor, servind la transmiterea<br />
mişcării sau la transformarea ei în altă mişcare necesară.<br />
Legătura între maşina energetică şi maşina <strong>de</strong> lucru se poate face direct sau<br />
prin mecanisme <strong>de</strong>numite transmisii (mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice<br />
etc.).<br />
Atât maşinile cât şi mecanismele sunt constituite din părţi elementare cu<br />
funcţii distincte <strong>de</strong>numite organe <strong>de</strong> maşini (şuruburi, roţi, arbori etc.), ce pot fi<br />
studiate, proiectate şi executate in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt.<br />
Compunerea maşinilor din organe <strong>de</strong> maşini este privită în strânsă legătură<br />
cu funcţionarea generală şi cea particulară, cu prelucrarea, montajul, cu cerinţele <strong>de</strong><br />
tipizare şi nu în ultimul rând cu cerinţele economice.<br />
Studiul proiectării organelor <strong>de</strong> maşini constituie o parte integrantă a<br />
ştiinţei construcţiei <strong>de</strong> maşini şi urmăreşte unele criterii generale, cum ar fi:<br />
- creşterea gradului <strong>de</strong> complexitate cantitativă şi calitativă a maşinilor;<br />
- asigurarea unor parametri funcţionali cât mai ridicaţi, care să permită<br />
reducerea pier<strong>de</strong>rilor energetice, a greutăţilor şi dimensiunilor;<br />
- folosirea celor mai mo<strong>de</strong>rne meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> calcul, cu consi<strong>de</strong>rarea condiţiilor<br />
reale <strong>de</strong> funcţionare;<br />
- folosirea unor materiale cu caracteristici superioare <strong>de</strong> rezistenţă şi<br />
prelucrabilitate;<br />
- standardizarea şi tipizarea componentelor;<br />
- optimizarea exploatării;<br />
- proiectarea estetică a formei.
12<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini şi mecanisme<br />
Proiectarea raţională a organelor <strong>de</strong> maşini trebuie să ţină cont, pe lângă<br />
cele <strong>de</strong> mai sus şi <strong>de</strong> pregătirea corespunzătoare a viitorilor specialişti, pregătire în<br />
care pon<strong>de</strong>rea activităţilor <strong>de</strong> proiectare este în continuă creştere.
Capitolul 1<br />
ELEMENTE GENERALE CE STAU LA BAZA<br />
PROIECTĂRII ORGANELOR DE MAŞINI<br />
1.1 Materiale utilizate în construcţia <strong>de</strong> maşini<br />
Gama materialelor folosite în industria constructoare <strong>de</strong> maşini este foarte<br />
bogată şi variată. Întrucât <strong>de</strong> alegerea materialului <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> tehnologia <strong>de</strong> execuţie<br />
şi în<strong>de</strong>plinirea condiţiilor cerute organelor <strong>de</strong> maşini, se impune ca această alegere<br />
să se facă după o analiză atentă, sub toate aspectele, a avantajelor şi <strong>de</strong>zavantajelor<br />
fiecărei soluţii posibile.<br />
1.1.1 Clasificarea materialelor şi domenii <strong>de</strong> utilizare<br />
O clasificare generală a materialelor utilizate în construcţia <strong>de</strong> maşini se<br />
prezintă astfel:<br />
fonte<br />
feroase<br />
carbon<br />
metalice<br />
oţeluri<br />
aliate<br />
neferoase – aliaje neferoase<br />
Materiale <strong>de</strong> uz general<br />
naturale<br />
nemetalice ceramice<br />
plastice<br />
compozite<br />
Materiale cu <strong>de</strong>stinaţie<br />
specială<br />
oţeluri speciale<br />
materiale pentru temperaturi ridicate<br />
materiale pentru temperaturi scăzute<br />
materiale antifricţiune<br />
materiale <strong>de</strong> fricţiune<br />
materiale <strong>de</strong> ungere<br />
materiale pentru garnituri <strong>de</strong> etanşare<br />
Fonte<br />
Sunt aliaje Fe-C cu (2,11...6,67) % C şi se clasifică astfel:<br />
obişnuite pentru turnătorie;<br />
- brute speciale pentru turnătorie;<br />
pentru afânare.
14<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
cenuşii cu grafit lamelar;<br />
- turnate în pentru maşini unelte;<br />
piese cenuşii cu grafit nodular;<br />
maleabile;<br />
austenitice.<br />
Fontele brute nu se utilizează în construcţia <strong>de</strong> maşini în starea obţinută.<br />
Ele se folosesc doar pentru elaborarea altor materiale.<br />
Fontele cenuşii cu grafit lamelar (obişnuite sau modificate) turnate în piese<br />
sunt prevăzute în standardul SR EN1561:1999. Aceste fonte sunt caracterizate fie<br />
prin rezistenţa la tracţiune, fie prin duritatea Brinell pe suprafaţa piesei turnate.<br />
Proprietăţile fontelor se corelează cu masa metalică, dimensiunile şi forma<br />
grafitului. Fonta <strong>de</strong> rezistenţă minimă l00 N/mm 2 are masa metalică feritică şi separări<br />
grosiere <strong>de</strong> grafit. Creşterea rezistenţei minime peste 200 N/mm 2 este asigurată <strong>de</strong><br />
masa perlitică şi separări fine <strong>de</strong> grafit. Rezistenţe peste 300N/mm 2 se obţin prin<br />
modificare. Rezistenţa la tracţiune şi duritatea Brinell scad cu creşterea grosimii<br />
<strong>de</strong> perete a piesei care se toarnă.<br />
Utilizările fontelor cenuşii sunt <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> proprietăţile acestora:<br />
- rezistenţă la uzură (batiurile maşinilor unelte, axe, roţi dinţate, cilindri <strong>de</strong><br />
la motoare Diesel);<br />
- rezistenţă la coroziune şi refractaritate (creuzete <strong>de</strong> topire a metalelor, ţevi<br />
<strong>de</strong> eşapament la camioane);<br />
- capacitate <strong>de</strong> amortizare a vibraţiilor (plăci <strong>de</strong> sprijin a fundaţiilor,<br />
batiuri);<br />
- rezistenţă la şoc termic (lingotiere);<br />
- tenacitate (volanţi, batiurile motoarelor Diesel);<br />
- compactitate şi rezistenţă la coroziune (cilindri la compresoare, pompe,<br />
organe <strong>de</strong> maşini ce lucrează la presiuni mari, discuri <strong>de</strong> ambreiaj);<br />
- preţ <strong>de</strong> cost redus.<br />
Fontele cu grafit nodular turnate în forme din amestec clasic sunt<br />
clasificate în SR EN 1563:1999 în funcţie <strong>de</strong> caracteristicile mecanice ale<br />
materialului, rezultate din încercarea <strong>de</strong> tracţiune şi încovoiere prin şoc mecanic<br />
sau prin încercarea <strong>de</strong> duritate Brinell.<br />
Utilizarea fontelor cu grafit nodular este în corelaţie cu proprietăţile:<br />
- rezistenţă la uzură (arbori cotiţi pentru motoare <strong>de</strong> automobile şi motoare<br />
Diesel, segmenţi <strong>de</strong> piston, piese pentru turbine, roţi dinţate, saboţi <strong>de</strong> frână,<br />
cilindri <strong>de</strong> laminor semiduri);<br />
- refractaritate (lingotiere);<br />
- rezistenţă la coroziune (armături, conducte <strong>de</strong> apă subterană, tubulatură<br />
pentru canalizări);<br />
- rezistenţă mecanică (utilaje miniere, corpuri la compresoare).<br />
Fontele maleabile sunt clasificate în standardul SR EN 1562:1999, în<br />
funcţie <strong>de</strong> caracteristicile mecanice rezultate din încercarea <strong>de</strong> tracţiune.<br />
Aplicaţiile fontei maleabile cu inimă albă sunt limitate, <strong>de</strong>oarece se
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 15<br />
obţine printr-un proce<strong>de</strong>u mai complicat, se pretează mai puţin la producţia <strong>de</strong><br />
serie, grosimea pereţilor pieselor este limitată, iar durata tratamentului <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>carburare creşte cu grosimea pereţilor. Costul este ridicat. Se pretează la piese<br />
mici şi subţiri, dar tendinţa este <strong>de</strong> a fi înlocuită cu fonta maleabilă cu inimă neagră<br />
sau aliaje sinterizate. Principalul avantaj al acestei fonte este sudabilitatea, datorată<br />
absenţei grafitului în straturile superficiale. Se foloseşte pentru piese mici <strong>de</strong> racord<br />
la montarea cadrelor <strong>de</strong> bicicletă, radiatoare pentru încălzire centrală etc.<br />
Fonta maleabilă cu inimă neagră feritică are o largă aplicaţie în industria<br />
automobilului (cutia diferenţialului, suportul fuzetelor, cutia <strong>de</strong> direcţie, pedala<br />
<strong>de</strong> frână, pedala <strong>de</strong> ambreiaj etc.) şi al maşinilor agricole. Sunt piese cu forme<br />
complexe, rezistenţă ridicată, cu suficientă tenacitate şi ductilitate.<br />
Fonta maleabilă cu inimă neagră perlitică are rezistenţa la rupere peste<br />
450N/mm 2 . Se foloseşte pentru piese mai compacte, supuse la uzură abrazivă,<br />
cum sunt roţile şi coroanele dinţate, pinioanele. Mărcile cu rezistenţa la rupere<br />
700-800N/mm 2 sunt tratate termic prin călire în ulei şi revenire.<br />
Oţeluri<br />
Sunt aliaje Fe-C cu un conţinut în carbon până la 2,06 %. Oţelurile cu<br />
conţinut până la 0,8 % C se numesc hipoeutectoi<strong>de</strong>, cele cu 0,8 % C eutectoi<strong>de</strong>, iar<br />
cele cu peste 0,8 % C hipereutectoi<strong>de</strong>.<br />
Oţelurile carbon sunt acele oţeluri care nu conţin în mod voit alte<br />
elemente în afară <strong>de</strong> Fe, C şi cele impuse în procesul <strong>de</strong> elaborare (Mn, Si, Al).<br />
Oţelurile carbon constituie în mod neîndoielnic cea mai importantă grupă <strong>de</strong><br />
materiale folosită în construcţia <strong>de</strong> maşini datorită proprietăţilor sale:<br />
- proprietăţi mecanice şi <strong>de</strong> rezistenţă superioare;<br />
- prelucrabilitate tehnologică variată: sudabilitate, prelucrare prin <strong>de</strong>formare<br />
plastică la cald (laminare, forjare, presare, matriţare), <strong>de</strong>formare la rece (laminare,<br />
ambutisare, extrudare), aşchiere.<br />
După <strong>de</strong>stinaţie, oţelurile carbon se clasifică în oţeluri <strong>de</strong> construcţie,<br />
pentru scule şi cu <strong>de</strong>stinaţie specială. Pot fi livrate în stare turnată sau laminată, cu<br />
sau fără tratament termic final. Simbolizarea lor exprimă <strong>de</strong>stinaţia, tehnologia <strong>de</strong><br />
prelucrare, caracteristicile mecanice sau conţinutul în carbon.<br />
Oţelurile nealiate turnate pentru construcţii mecanice <strong>de</strong> uz general<br />
sunt prevăzute în SR ISO 3755:1995, în corespon<strong>de</strong>nţă cu mărcile din STAS<br />
600-82. Sunt oţeluri hipoeutectoi<strong>de</strong> care se livrează în stare recoaptă, după<br />
normalizare şi <strong>de</strong>tensionare sau după normalizare, călire şi revenire.<br />
Oţelurile <strong>de</strong> uz general şi calitate pentru construcţie, conform SR EN<br />
10025+A1:1994, cuprind mărcile <strong>de</strong> oţeluri <strong>de</strong>stinate fabricării produselor laminate<br />
la cald, sub formă <strong>de</strong> laminate plate şi bare forjate, pentru construcţii mecanice<br />
şi metalice. Sunt oţeluri hipoeutectoi<strong>de</strong>, care se livrează cu diferite clase <strong>de</strong><br />
calitate şi gra<strong>de</strong> <strong>de</strong> <strong>de</strong>zoxidare. Sunt cele mai ieftine oţeluri, cu o largă utilizare,<br />
fără alte <strong>de</strong>formări plastice la cald sau tratamente termice. Sunt uşor prelucrabile<br />
prin aşchiere, sudabile, cu capacitate <strong>de</strong> <strong>de</strong>formare plastică la rece.<br />
Oţelurile <strong>de</strong> calitate nealiate <strong>de</strong> cementare, sunt prevăzute în SR EN
16<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
10084:2000, în corespon<strong>de</strong>nţă cu mărcile din STAS 880-88. Sunt oţeluri <strong>de</strong> calitate<br />
superioară, care conţin sub 0,18 % C, max. 0,045 % P, (0,020...0,045) % S. Se<br />
supun îmbogăţirii superficiale în carbon ; urmată <strong>de</strong> călire şi revenire joasă, pentru<br />
obţinerea unui strat superficial dur şi rezistent la uzură, asociat unui miez tenace.<br />
Oţelurile <strong>de</strong> calitate nealiate pentru călire şi revenire, sunt prevăzute în<br />
SR EN 10083-2:1995, în corespon<strong>de</strong>nţă cu STAS 880-88.<br />
Sunt oţeluri <strong>de</strong> calitate superioară, care conţin (0,17-0,65) % C, max., 0,045<br />
% P, (0,020-0,045) % S. Se supun îmbunătăţirii (călire şi revenire înaltă), pentru<br />
obţinerea unor piese cu rezistentă mecanică şi tenacitate ridicate.<br />
Oţelurile aliate sunt oţeluri la care s-a adăugat în mod voit unul sau mai<br />
multe elemente <strong>de</strong> aliere pentru a le modifica proprietăţile fizice şi mecanice.<br />
Funcţie <strong>de</strong> cantitatea elementelor <strong>de</strong> aliere, oţelurile pot fi slab, mediu sau bogat<br />
aliate. Se consi<strong>de</strong>ră oţel slab aliat, acela la care participarea totală a elementelor <strong>de</strong><br />
aliere nu <strong>de</strong>păşeşte 5 % şi bogat aliat dacă suma elementelor <strong>de</strong>păşeşte 10 %.<br />
Elementele <strong>de</strong> aliere conferă oţelurilor caracteristici fizico-chimice şi în<strong>de</strong>osebi<br />
mecanice superioare celor ale oţelurilor carbon.<br />
Materialele metalice neferoase, cum ar fi cuprul, zincul, staniul,<br />
aluminiul etc., se folosesc în mod curent sub formă <strong>de</strong> aliaje (bronz, alamă,<br />
duraluminiu etc.). Aceste materiale sunt mai scumpe <strong>de</strong>cât cele feroase şi se<br />
utilizează în scopul conferirii unor caracteristici <strong>de</strong>osebite pieselor, cum ar fi<br />
greutate scăzută, caracteristici <strong>de</strong> antifricţiune, proprietăţi anticorozive,<br />
conductibilitate termică şi electrică ridicată etc.<br />
Aluminiul şi aliajele lui prezintă <strong>de</strong>nsitate redusă (sunt uşoare),<br />
conductivitate termică şi electrică mare. Se utilizează la confecţionarea pieselor în<br />
mişcare accelerată (pistoane, plunjere etc .), carcase pentru pompe, chiulase <strong>de</strong><br />
motor, accesorii pentru instalaţii <strong>de</strong> irigaţii, roţi pentru curele, tamburi <strong>de</strong> frână etc.<br />
Staniul cu aliajele lui, precum şi cuprul cu aliajele se comportă bine la<br />
antifricţiune. Se utilizează la confecţionarea coroanelor roţilor melcate, a<br />
cuzineţilor, elicelor navale, piese pentru aparatura hidraulică, la aparatura medicală<br />
şi telefonică etc.<br />
Zincul şi aliajele sale sunt rezistente la coroziune.<br />
Carburile <strong>de</strong> wolfram, titan şi cobalt sunt dure, <strong>de</strong> aceea se utilizează<br />
pentru confecţionarea sculelor aşchietoare.<br />
Materialele nemetalice au întrebuinţări numeroase în construcţia <strong>de</strong><br />
maşini datorită proprietăţilor lor, cum ar fi: greutate specifică mică, rezistenţă<br />
ridicată la acţiunea mediilor agresive, proprietăţi bune <strong>de</strong> fricţiune sau antifricţiune,<br />
proprietăţi <strong>de</strong> izolatori termici şi electrici etc. Ele se împart în:<br />
a) Naturale: piele, in, cânepă, iută, plută, azbest. Aceste materiale au<br />
coeficient <strong>de</strong> frecare mare şi conductivitate termică mică. Se utilizează pentru<br />
confecţionarea garniturilor, curelelor, pentru căptuşirea roţilor în cazul curelelor<br />
metalice (pluta) etc.<br />
b) Sintetice:<br />
- Materialele plastice prezintă rezistenţă mecanică redusă, sunt uşoare,<br />
rezistente la agenţi chimici, bune izolatoare termice şi electrice. Cele mai utilizate
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 17<br />
materiale plastice sunt: polietilena, policlorura <strong>de</strong> vinil, polistirenul, poliami<strong>de</strong>le,<br />
politetrafluoretilena (PTFE) cunoscută şi sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> teflon, sticlele<br />
organice, cauciucul etc. Materialele plastice prezintă stabilitate termică limitată, în<br />
general până la 200 0 C. Se utilizează la confecţionarea garniturilor, a roţilor dinţate<br />
supuse la solicitări mici (în industria alimentară, în mecanică fină). Se recomandă a<br />
nu fi utilizate în medii cu umiditate ridicată <strong>de</strong>oarece sunt higroscopice, ceea ce ar<br />
putea conduce la modificarea dimensiunilor iniţiale.<br />
- Ceramicele sunt materiale anorganice, care rezultă din reacţia unor<br />
metale (Mg, Al, Fe etc) cu metaloizi (O, C, N etc .) obţinându-se alumina, silicea,<br />
carburi, nitruri, boruri, sticle minerale, diamant, grafit. Se disting prin refractaritate,<br />
care se manifestă prin rezistenţă mecanică şi termică la temperaturi ridicate.<br />
Majoritatea sunt izolatori termici şi electrici. Sunt foarte dure şi fragile.<br />
- Materialele compozite sunt formate din două sau mai multe materiale<br />
diferite, care îşi combină proprietăţile specifice. Astfel, poliesterii consolidaţi cu<br />
fibre <strong>de</strong> sticlă formează un compozit uşor şi rezistent mecanic, folosit la<br />
confecţionarea recipientelor, bărcilor etc.<br />
Prin presarea pulberilor metalice şi încălzirea lor ulterioară se obţin<br />
materialele sinterizate. <strong>Organe</strong>le <strong>de</strong> maşini realizate din materiale sinterizate nu<br />
mai necesită prelucrări ulterioare prin aşchiere motiv pentru care au un domeniu<br />
larg <strong>de</strong> aplicaţii. In funcţie <strong>de</strong> compoziţia pulberilor utilizate se obţin materiale cu<br />
proprietăţi mecanice şi fizice <strong>de</strong>osebite.<br />
1.1.2 Criterii <strong>de</strong> alegere a materialelor<br />
La alegerea materialelor se va ţine seama <strong>de</strong> următoarele patru criterii:<br />
1. Criteriul <strong>de</strong> rezistenţă, are în ve<strong>de</strong>re caracteristica şi natura solicitărilor<br />
ce iau naştere în timpul funcţionării în piesa proiectată.<br />
simple<br />
compuse<br />
solicitări mecanice<br />
statice d 0<br />
dinamice d 0<br />
d t<br />
d t<br />
variabile cu viteză finită<br />
d A<br />
d t<br />
cu şoc<br />
d <br />
d t<br />
periodice<br />
neperiodice<br />
cu regim staţionar<br />
cu regim nestaţionar<br />
Alegerea materialelor se face în funcţie <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> factori, cum ar fi:
18<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
caracteristicile <strong>de</strong> rezistenţă statică, rezistenţa la oboseală, rezistenţa la rupere<br />
fragilă, concentratori <strong>de</strong> tensiune, condiţii <strong>de</strong> tratament termic etc.<br />
In majoritatea cazurilor cunoaşterea caracteristicilor <strong>de</strong> rezistenţă statică nu<br />
este suficientă. Dacă organul <strong>de</strong> maşină proiectat este solicitat variabil, rezistenţa la<br />
oboseală a materialului ales trebuie să fie cât mai ridicată. La oboseală, oţelurile<br />
aliate nu prezintă avantaje sensibile faţă <strong>de</strong> cele obişnuite, aşa cum se întâmplă în<br />
cazul solicitărilor statice. La proiectare se va ţine cont <strong>de</strong> faptul că rezistenţa la<br />
oboseală a pieselor se poate mări în straturile superficiale prin tratamente<br />
mecanice, tratamente termice, forme raţionale şi prelucrări corespunzătoare ale<br />
suprafeţelor. Pentru piesele solicitate la oboseală se recomandă oţeluri cu un<br />
conţinut <strong>de</strong> carbon mai mic <strong>de</strong> 0,4 %.<br />
Se impune a<strong>de</strong>sea ca unele organe <strong>de</strong> maşini să aibă greutate redusă, mai<br />
ales la cele în mişcare, în scopul micşorării sarcinilor <strong>de</strong> inerţie. Pentru acestea se<br />
vor alege oţeluri aliate care au rezistenţa la rupere şi limita <strong>de</strong> curgere mare, aliaje<br />
<strong>de</strong> aluminiu, titan, magneziu sau materiale plastice.<br />
2. Criteriul mediului <strong>de</strong> lucru caracterizat prin temperatură, umiditate,<br />
acţiune electrochimică, prezenţa particulelor nocive.<br />
Funcţionarea în medii corosive implică fie folosirea unor materiale<br />
rezistente la coroziune, fie materiale obişnuite care vor fi protejate prin lăcuire,<br />
nichelare, cromare, galvanizare.<br />
La temperaturi înalte se vor folosi materiale rezistente la fluaj, materiale<br />
ceramice, azbest. La temperaturi joase se vor folosi materiale cu reţea cristalină<br />
cubică cu feţe centrate (Cu, Al, Pb, Fe, Ag).<br />
3. Criteriul tehnologic are în ve<strong>de</strong>re forma organului <strong>de</strong> maşină, numărul<br />
<strong>de</strong> bucăţi, proce<strong>de</strong>ul şi procesul tehnologic aplicat.<br />
4. Criteriul economic ţine seama <strong>de</strong> costul materialelor, tehnologiei <strong>de</strong><br />
fabricaţie şi exploatării.<br />
1.1.3 Comportarea materialelor la solicitări statice<br />
a) La temperaturi normale<br />
Curbele caracteristice la tracţiune<br />
pentru diverse materiale sunt arătate în<br />
figura 1.1;<br />
1 – curba materialelor fragile<br />
(casante): fonta, materiale ceramice;<br />
2 – curba materialelor elastice:<br />
oţeluri netratate;<br />
3 – curba materialelor fără domeniu<br />
<strong>de</strong> curgere: oţeluri <strong>de</strong> înaltă rezistenţă;<br />
<br />
r<br />
– limita <strong>de</strong> rupere;<br />
– limita <strong>de</strong> curgere (<strong>de</strong>formaţii<br />
c<br />
remanente 0,1 ÷ 0,2 %);<br />
Fig. 1.1<br />
– limita <strong>de</strong> elasticitate<br />
e
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 19<br />
(<strong>de</strong>formaţii remanente < 0,01 %);<br />
– limita <strong>de</strong> proporţionalitate:<br />
p<br />
E (valabilă legea lui Hooke).<br />
b) La temperaturi ridicate, apare fenomenul <strong>de</strong> fluaj. Fluajul este<br />
proprietatea materialelor <strong>de</strong> a se <strong>de</strong>forma lent şi continuu în timp sub acţiunea unei<br />
sarcini constante, la tensiuni mai mici <strong>de</strong>cât (fig.1.2). La majoritatea metalelor<br />
e<br />
acest fenomen apare la peste 350°C. In figură: OA şi BC – zone <strong>de</strong> fluaj<br />
nestabilizat; AB – zonă <strong>de</strong> fluaj stabilizat.<br />
Fig. 1.2<br />
Prezintă comportare bună la fluaj:<br />
- oţelurile feritice (C = 0,04 ÷ 0,27 %) la care procentele <strong>de</strong> elemente<br />
aliate (Si, Mn, Ni, Cr, Mo, W, Ti) sunt sub 10 %. Acestea se folosesc până la<br />
temperatura <strong>de</strong> 600°C. Cele aliate cu molib<strong>de</strong>n au comportarea cea mai bună, ele<br />
folosindu-se la roţi <strong>de</strong> turbină ş.a.;<br />
- otelurile austenitice, aliate cu crom şi nichel, se folosesc până la<br />
temperatura <strong>de</strong> 600 ÷700°C;<br />
- aliajele neferoase, care conţin fier mai puţin <strong>de</strong> 10 %, pe bază <strong>de</strong> nichel<br />
şi crom, sunt indicate pentru temperaturi peste 700°C.<br />
Parametrii fluajului sunt:<br />
- viteza <strong>de</strong> fluaj, reprezentată prin panta curbei AB:<br />
<br />
v f<br />
tan<br />
t<br />
- limita tehnică <strong>de</strong> fluaj , care reprezintă tensiunea ce produce o<br />
f<br />
alungire impusă, la o durată <strong>de</strong> încercare şi temperatură date. Ea <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
elementele <strong>de</strong> aliniere, granulaţie şi tratament termic.<br />
c) La temperaturi joase comportarea materialelor este dictată <strong>de</strong> structura<br />
lor cristalină:<br />
- materialele cu reţea cristalină cubică cu feţe centrate (Cu, Al, Pb, Fe γ,<br />
Ag, Au) se modifică puţin cu scă<strong>de</strong>rea temperaturii;
20<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- materialele cu reţea hexagonală (Mg, Zn, Be) sunt foarte fragile şi nu se<br />
folosesc la temperaturi joase;<br />
- materialele cu volum centrat (Feα, Cr, Mo, W) <strong>de</strong>vin fragile cu scă<strong>de</strong>rea<br />
temperaturii.<br />
Se recomandă: oţeluri carbon obişnuit până la -50°C; oţeluri carbon <strong>de</strong><br />
calitate până la - 100°C; oţeluri aliate până la -150°C; oţeluri înalt aliate până la -<br />
196°C; aliaje pe bază <strong>de</strong> aluminiu, până la -270°C.<br />
In figura 1.3 este indicată variaţia limitei <strong>de</strong> curgere cu temperatura. Pe<br />
diagramă se disting patru zone:<br />
Fig. 1.3<br />
I – Zona temperaturilor ridicate: limita <strong>de</strong> curgere sca<strong>de</strong> cu creşterea<br />
temperaturii (pentru oţeluri între 200-400°C, peste 400°C apare fenomenul <strong>de</strong><br />
fluaj).<br />
II – Zona temperaturilor normale: limita <strong>de</strong> curgere nu <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
temperatură.<br />
III – Zona temperaturilor joase: limita <strong>de</strong> curgere creşte cu scă<strong>de</strong>rea<br />
temperaturii. Este <strong>de</strong>numit domeniul fragilităţii.<br />
IV – Zona <strong>de</strong> frig adânc: limita <strong>de</strong> curgere poate evolua după diverse<br />
curbe, funcţie <strong>de</strong> material, din aceasta cauză este <strong>de</strong>numit domeniul anomaliilor.<br />
1.1.4 Comportarea materialelor la solicitări variabile<br />
In majoritatea pieselor <strong>de</strong> maşini, forţele aplicate variază în timp <strong>de</strong> un<br />
număr mare <strong>de</strong> ori. Acest mod <strong>de</strong> solicitare duce la o micşorare sensibilă a<br />
caracteristicilor <strong>de</strong> rezistenţă faţă <strong>de</strong> cele statice. Fenomenului i s-a dat numele <strong>de</strong><br />
oboseală, iar caracteristicilor mecanice respective – limite <strong>de</strong> oboseală sau<br />
rezistenţe la oboseală.<br />
Prin solicitare variabilă se înţelege acea solicitare provocată <strong>de</strong> sarcini<br />
care variază în timp fie ca valoare, fie ca valoare şi direcţie.<br />
Dintre solicitările variabile, cele mai frecvente sunt solicitările periodice.
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 21<br />
La rândul lor, acestea pot fi grupate în:<br />
- solicitări staţionare, la care eforturile unitare variază, <strong>de</strong> un număr<br />
nelimitat <strong>de</strong> ori, între o limită superioară şi una inferioară<br />
max<br />
;<br />
min<br />
- solicitări nestaţionare, la care eforturile unitare variază ca amplitudine în<br />
<strong>de</strong>cursul unei perioa<strong>de</strong>.<br />
1.1.4.1 Cicluri <strong>de</strong> solicitare variabilă<br />
Variaţia periodică a tensiunii în funcţie <strong>de</strong> timp formează un ciclu <strong>de</strong><br />
solicitare. Elementele caracteristice ale unui ciclu <strong>de</strong> solicitare sunt (fig.1.4):<br />
T - perioada<br />
- tensiunea maximă;<br />
max<br />
- tensiunea minimă;<br />
min<br />
- tensiunea medie;<br />
m<br />
max<br />
min<br />
m<br />
<br />
2<br />
- amplitudinea ciclului;<br />
v<br />
max<br />
min<br />
v<br />
<br />
2<br />
R – coeficientul <strong>de</strong><br />
Fig. 1.4<br />
asimetrie al ciclului:<br />
min<br />
R ;<br />
max<br />
max m ;<br />
v<br />
min m .<br />
v<br />
Principalele tipuri <strong>de</strong> cicluri staţionare <strong>de</strong> solicitări variabile şi<br />
caracteristicile acestora sunt:<br />
a) static (fig.1.5)<br />
max 0 ; min 0 ;<br />
;<br />
m<br />
<br />
v<br />
= 0;<br />
R = +1.<br />
max<br />
min<br />
b) oscilant (fig.1.6)<br />
max 0 ; min 0 ; max min<br />
;<br />
max<br />
min<br />
m<br />
<br />
2<br />
max<br />
min<br />
v<br />
<br />
2<br />
0< R
22<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
c) pulsator (fig.1.7)<br />
Fig. 1.7<br />
max 0 ;<br />
;<br />
<br />
min<br />
0<br />
<br />
2<br />
max<br />
m<br />
v<br />
;<br />
R = 0.<br />
d) alternant simetric (fig.1.8)<br />
Fig. 1.8<br />
max 0 ; min 0 ; max min<br />
;<br />
m<br />
0 ;<br />
v<br />
;<br />
max<br />
R = -1.<br />
1.1.4.2 Rezistenţa la oboseală. Curba lui Wőhler<br />
S-a constatat că, materialele rezistă la solicitări variabile mai puţin <strong>de</strong>cât la<br />
solicitări statice <strong>de</strong> aceeaşi valoare. Acest fenomen <strong>de</strong> micşorare a proprietăţilor <strong>de</strong><br />
rezistenţă sub efectul solicitărilor variabile poartă numele <strong>de</strong> oboseala materialelor.<br />
Aspectul secţiunii unei piese rupte prin oboseală este diferit <strong>de</strong> cel al piesei rupte<br />
static. La ruperea prin oboseală apare o fisură iniţială care se extin<strong>de</strong> din ce în ce<br />
mai mult în secţiune. În partea fisurată, cele două părţi ale piesei se ating mereu,<br />
ceea ce face ca materialul să ia un aspect lucios. Când secţiunea a slăbit <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
mult, se produce ruperea bruscă. Ca urmare, secţiunea piesei rupte prin oboseală<br />
are două zone: una lucioasă şi alta grăunţoasă.<br />
Caracteristica mecanică a materialului la solicitări variabile este rezistenţa<br />
la oboseală. Ea se <strong>de</strong>termină pe maşini <strong>de</strong> încercat la oboseală, cu ajutorul<br />
epruvetelor executate din materialul <strong>de</strong> încercat. Prima din seria <strong>de</strong> epruvete se<br />
încarcă în aşa fel încât să se realizeze în ea un efort unitar alternant-simetric<br />
<br />
max<br />
1 0,6<br />
r<br />
, pentru oţeluri sau <br />
max<br />
1 0,4<br />
r<br />
, pentru aliaje neferoase<br />
uşoare. Se constată că această epruvetă se rupe după N cicluri.<br />
1<br />
Intr-un sistem <strong>de</strong> coordonate , N (fig.1.9), se marchează punctul<br />
max<br />
corespunzător ruperii primei epruvete 1( <br />
1, N ). A doua epruvetă se încarcă la un<br />
1<br />
efort maxim 2<br />
mai mic cu (10...20) MPa <strong>de</strong>cât şi se constată că ea se rupe<br />
1<br />
după N cicluri, un<strong>de</strong><br />
2<br />
N2 N .<br />
1<br />
Se marchează punctul următor, 2( <br />
2, N ). Se continuă acest proce<strong>de</strong>u. Se<br />
2<br />
constată că la o anumită valoare a lui , căreia i se dă numele <strong>de</strong> rezistenţă la<br />
<br />
max
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 23<br />
oboseală, epruveta nu se mai rupe.<br />
Curba din figura 1.9<br />
a cărei asimptotă dă<br />
mărimea rezistenţei la<br />
oboseală, poartă <strong>de</strong>numirea<br />
<strong>de</strong> curba <strong>de</strong> durabilitate sau<br />
curba lui Wőhler.<br />
Pentru N < N <br />
curbele pot fi exprimate<br />
prin funcţia exponenţială:<br />
m N k , (1.1)<br />
în care:<br />
m – coeficient funcţie <strong>de</strong><br />
materialul piesei (6...12).<br />
Pentru oţel m = 9;<br />
k – constantă;<br />
Fig. 1.9<br />
N = 10 7 pentru metale feroase; N = 5.10 7 ...10 8 pentru neferoase.<br />
Pentru a stabili tensiunea critică a unui material supus la un număr <strong>de</strong><br />
cicluri N < N , se va scrie relaţia (1.1) pentru două puncte ale curbei:<br />
<br />
N N . (1.2)<br />
m<br />
m<br />
( 1,)( N 1,)<br />
N<br />
<br />
<br />
N<br />
N<br />
m <br />
( 1,)( N 1,)<br />
<br />
N<br />
, (1.3)<br />
<br />
Valoarea rezistenţei la oboseală a unui material <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> ciclul <strong>de</strong><br />
solicitare.<br />
1.1.4.3 Factori care influenţează rezistenţa la oboseală<br />
Rezistenţa la oboseală se consi<strong>de</strong>ră ca fiind tensiunea maximă ce apare<br />
într-o secţiune a unei epruvete solicitată variabil într-un ciclu cu coeficient <strong>de</strong><br />
asimetrie R, în condiţii i<strong>de</strong>ale <strong>de</strong> încărcare, la care epruveta nu se mai rupe la<br />
oricâte cicluri ar fi solicitată.<br />
Condiţiile standard <strong>de</strong> încercare presupun: epruveta cu diametrul<br />
d 0 =10mm, fără concentratori <strong>de</strong> tensiune, lustruită, încercată în aer uscat la 20 0 C.<br />
Rezistenţa la oboseală a unui organ <strong>de</strong> maşină concret diferă <strong>de</strong> rezistenţa<br />
la oboseală a epruvetei chiar dacă materialul este acelaşi. Ea este influenţată <strong>de</strong><br />
următorii factori:<br />
1. Factori constructivi :<br />
a) Concentratori <strong>de</strong> tensiune<br />
Aceştia pot fi: <strong>de</strong>gajări, găuri transversale, filete, racordări, canale <strong>de</strong> pană<br />
etc. Concentratorii <strong>de</strong> tensiune micşorează rezistenţa la oboseală. Influenţa acestora<br />
se introduce în calcule prin coeficientul <strong>de</strong> concentrare a tensiunilor ( fiind<br />
sau ) <strong>de</strong>finit ca raportul dintre rezistenţa la oboseală a epruvetei fără<br />
concentrator ( ) şi respectiv cu concentrator <strong>de</strong> tensiune ( ) :<br />
R<br />
RK
24<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<br />
R <br />
R<br />
<br />
R<br />
; ; <br />
. (1.4)<br />
<br />
RK RK RK<br />
are valori supraunitare.<br />
b) Factorul dimensional<br />
Pentru piese similare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re geometric, cu aceeaşi stare a<br />
suprafeţei şi executate din acelaşi material, rezistenţa la oboseală sca<strong>de</strong> cu creşterea<br />
dimensiunii. Influenţa <strong>de</strong>osebirii dintre dimensiunile piesei reale şi ale celei<br />
încercate este luată în consi<strong>de</strong>rare prin introducerea factorului dimensional <br />
<strong>de</strong>finit ca raportul între rezistenţa la oboseală a unei epruvete având un diametru<br />
oarecare d şi rezistenţa la oboseală a epruvetei cu diametrul d 0 = 10 mm.<br />
R<br />
<br />
d<br />
R <br />
d<br />
R d<br />
<br />
<br />
; <br />
; <br />
. (1.5)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
R d0<br />
are valori subunitare.<br />
R d0<br />
R d0<br />
c) Forma secţiunii<br />
Pentru alte secţiuni <strong>de</strong>cât cea circulară, rezistenţa la oboseală sca<strong>de</strong>.<br />
2. Factori tehnologici<br />
a) Calitatea suprafeţei<br />
Microgeometria suprafeţei piesei este <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> importantă, <strong>de</strong>oarece<br />
urmele rămase din prelucrarea mecanică reprezintă concentratori <strong>de</strong> tensiune.<br />
Efectul stării suprafeţei poate fi consi<strong>de</strong>rat în calculul <strong>de</strong> oboseală prin introducerea<br />
coeficientului <strong>de</strong> calitate a suprafeţei , <strong>de</strong>finit ca raport între rezistenţa la<br />
oboseală a unei piese cu suprafaţa având un grad <strong>de</strong> prelucrare oarecare () R<br />
cea a piesei lustruite () R<br />
:<br />
<br />
<br />
<br />
R<br />
<br />
R <br />
. (1.6)<br />
<br />
are valori subunitare şi nu este influenţat <strong>de</strong> tipul solicitării.<br />
b) Tratamentele termice superficiale şi cele termochimice produc<br />
modificări structurale în stratul superficial, favorabile rezistenţei la oboseală.<br />
Influenţa lor se introduce prin coeficientul , care poate lua valorile: rulare cu<br />
role: <br />
t<br />
= (1,2 …1,4); ecruisare cu jet <strong>de</strong> alice: <br />
t<br />
= (1,1 …1,3) ; cementare <br />
t<br />
=<br />
(1,3 …1,5) ; nitrurare <br />
t<br />
= (1,4 …1,8); cromare <br />
t<br />
= (0,8 …0,9); nichelare <br />
t<br />
=<br />
0,7 .<br />
3. Factori <strong>de</strong> exploatare<br />
a) Suprasarcinile au un efect mic în cazul în care durata <strong>de</strong> aplicare este<br />
mică.<br />
b) Temperatura are efect negativ şi <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> material.<br />
c) Coroziunea chimică micşorează consi<strong>de</strong>rabil rezistenţa la oboseală.<br />
Ţinând cont <strong>de</strong> toţi aceşti factori <strong>de</strong> influenţă, rezistenţa la oboseală pentru<br />
o piesă <strong>de</strong> dimensiuni date, cu calitatea suprafeţei cunoscută, tratată termic, se<br />
t<br />
<br />
<br />
şi
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 25<br />
calculează cu relaţia:<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Ex.: <br />
1p<br />
<br />
1<br />
t<br />
. (1.7)<br />
<br />
<br />
Rp R t<br />
<br />
1.1.4.4 Diagramele rezistenţelor la oboseală<br />
Pentru un număr <strong>de</strong> cicli N N <br />
, tensiunea critică nu mai <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
numărul <strong>de</strong> cicli <strong>de</strong> solicitare (fig.1.9). În acest caz pentru <strong>de</strong>terminarea rezistenţei<br />
la oboseală a unui material, se folosesc diagramele rezistenţelor la oboseală,<br />
numite şi diagramele ciclurilor limită. In funcţie <strong>de</strong> sistemul <strong>de</strong> axe adoptat şi <strong>de</strong><br />
legea <strong>de</strong> variaţie a rezistenţei la oboseală cu gradul <strong>de</strong> asimetrie R sau cu tensiunea<br />
medie <br />
m<br />
, se <strong>de</strong>osebesc mai multe tipuri <strong>de</strong> astfel <strong>de</strong> diagrame, dintre care cele<br />
mai uzuale sunt:<br />
- diagrame <strong>de</strong> tip Haigh, care dau variaţia v<br />
funcţie <strong>de</strong> <br />
m<br />
;<br />
- diagrame <strong>de</strong> tip Smith, care dau variaţia max<br />
, min<br />
în funcţie <strong>de</strong> <br />
m<br />
;<br />
- diagrame <strong>de</strong> tip Goodman, care dau variaţia max<br />
funcţie <strong>de</strong> <br />
min<br />
.<br />
In diagrama Haigh<br />
(fig.1.10) ciclurile limită<br />
alternant – simetric,<br />
pulsator şi static sunt<br />
reprezentate prin punctele<br />
B K , C K şi respectiv A K .<br />
Curba B K C K A K reprezintă<br />
curba ciclurilor limită.<br />
Intre B K si C K sunt<br />
cuprinse cicluri limită<br />
alternate, iar intre C K şi A K<br />
cicluri oscilante.<br />
In cazul cel mai<br />
general, în această<br />
diagramă, orice punct al<br />
Fig. 1.10<br />
planului <strong>de</strong> coordonate<br />
reprezintă un ciclu <strong>de</strong> solicitare variabilă. Un ciclu oarecare reprezentat printr-un<br />
punct din interiorul curbei (ex. D) nu va cauza ruperea, pe când unul reprezentat<br />
printr-un punct exterior (ex. E) cauzează ruperea prin oboseală.<br />
Rezistenţa la oboseală corespunzătoare unui ciclu oarecare reprezentat prin<br />
punctul M K este:<br />
OM MM ,<br />
iar gradul <strong>de</strong> asimetrie:<br />
R<br />
R max m v K<br />
<br />
<br />
min m v K<br />
<br />
max<br />
m v K<br />
<br />
OM MM<br />
OM MM<br />
.
26<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Dacă se cunoaşte gradul <strong>de</strong> asimetrie R, punctul M K se <strong>de</strong>termină<br />
intersectând curba A K B K cu o dreaptă dusă din origine sub unghiul K<br />
a cărui<br />
valoare este:<br />
v<br />
max<br />
min<br />
tanK<br />
.<br />
m<br />
max<br />
min<br />
Pentru scopuri practice, diagrama Haigh se schematizează prin linii drepte<br />
astfel:<br />
- la materiale fără limită <strong>de</strong> curgere (ex. fonte) se foloseşte schematizarea<br />
Goodman (fig.1.11a);<br />
- la materiale tenace (oţelurile) stării limită dată <strong>de</strong> rezistenţa la oboseală<br />
1<br />
i se adaugă şi limita <strong>de</strong> curgere <br />
c<br />
, nefiind admise <strong>de</strong>formaţii plastice<br />
(fig.1.11b);<br />
Fig. 1.11<br />
În cazul în care nu există date <strong>de</strong>spre <br />
0<br />
se foloseşte diagrama<br />
schematizată So<strong>de</strong>rberg (fig.1.11c);, <strong>de</strong>finită prin valorile 1<br />
şi <br />
c<br />
.<br />
1.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă al organelor <strong>de</strong> maşini<br />
1.2.1 Siguranţa la tensiuni limită (critice)<br />
Tensiunile reale care apar în piese în timpul funcţionarii poartă numele <strong>de</strong><br />
tensiuni efective ( ). Ele se calculează cu relaţii cunoscute din rezistenţa<br />
materialelor (tabelul 1.1).<br />
Intr-un organ <strong>de</strong> maşină bine dimensionat trebuie ca tensiunile efective să<br />
fie mai mici <strong>de</strong>cât tensiunile critice ( <br />
k<br />
). Pentru aceasta s-a introdus coeficientul<br />
<strong>de</strong> siguranţă efectiv exprimat prin raportul dintre tensiunea critică şi tensiunea<br />
efectivă într-un anumit punct. Pentru a fi asigurată rezistenţa organului proiectat se<br />
pune condiţia ca acest coeficient efectiv să fie mai mare <strong>de</strong>cât un coeficient <strong>de</strong><br />
siguranţă admisibil:
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 27<br />
- la solicitări statice:<br />
- la solicitări variabile:<br />
c<br />
<br />
. (1.8)<br />
<br />
k<br />
c c a<br />
<br />
<br />
c c a<br />
k ( 1)<br />
( 1)<br />
1,1...3.<br />
( 1)<br />
k () R<br />
()() R<br />
ca R<br />
pentru ciclul R;<br />
R<br />
<br />
c c a<br />
Tensiunea admisibilă:<br />
k ( 1)<br />
( 1)( 1)<br />
<br />
<br />
pentru ciclul alternant simetric.<br />
<br />
1<br />
<br />
<br />
k<br />
a<br />
.<br />
c a<br />
1.2.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitări statice<br />
Acest calcul poate fi <strong>de</strong> dimensionare sau <strong>de</strong> verificare, iar solicitările pot<br />
fi simple sau compuse.<br />
La dimensionare se stabileşte dimensiunea principală a organului <strong>de</strong><br />
maşină ca rezultat al calculului <strong>de</strong> rezistenţă, după care ţinând cont <strong>de</strong> tehnologia<br />
utilizată pentru realizarea lui şi <strong>de</strong> poziţia ocupată în ansamblu se schiţează forma<br />
sa.<br />
La verificare, dimensiunea sau chiar forma organului <strong>de</strong> maşină se aleg<br />
constructiv şi apoi se fac verificări în secţiunile periculoase astfel ca tensiunea<br />
efectivă să fie mai mică <strong>de</strong>cât tensiunea admisibilă.<br />
In tabelul 1.1 se dau relaţiile <strong>de</strong> calcul pentru solicitările statice simple şi<br />
compuse.<br />
1.2.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitări variabile<br />
Deoarece rezistenţa la oboseală <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> o serie <strong>de</strong> factori care implică<br />
cunoaşterea formei şi a dimensiunilor piesei, calculul <strong>de</strong> rezistenţă la oboseală este<br />
un calcul <strong>de</strong> verificare.<br />
Pentru a calcula coeficientul <strong>de</strong> siguranţă este necesar a se cunoaşte<br />
rezistenţa la oboseală a piesei şi valorile caracteristice ale ciclului real <strong>de</strong> solicitare.<br />
In plus, este necesar să se aleagă un criteriu <strong>de</strong> calcul <strong>de</strong> trecere <strong>de</strong> la ciclul real din<br />
piesă la ciclul limită.<br />
În cazul particular al solicitărilor prin cicluri alternant simetrice, când<br />
solicitarea variabilă este caracterizată <strong>de</strong> un singur parametru v<br />
max min<br />
,<br />
coeficientul <strong>de</strong> siguranţă la oboseală este:<br />
<br />
1p<br />
<br />
1p<br />
<br />
1p<br />
c <br />
; c <br />
; c <br />
. (1.9)<br />
<br />
v<br />
v<br />
v
28<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Tabelul 1.1<br />
SOLICITĂRI STATICE SIMPLE<br />
Felul solicitării Relaţii <strong>de</strong> dimensionare Relaţii <strong>de</strong> verificare<br />
Tracţiune<br />
Compresiune<br />
A<br />
F<br />
<br />
<br />
t<br />
<br />
at<br />
at<br />
A<br />
A<br />
F<br />
<br />
<br />
c<br />
<br />
ac<br />
ac<br />
F<br />
F<br />
A<br />
Încovoiere<br />
W<br />
M<br />
<br />
i<br />
ai<br />
<br />
i<br />
M<br />
i<br />
<br />
W<br />
<br />
ai<br />
Forfecare<br />
Răsucire<br />
W<br />
p<br />
M<br />
<br />
at<br />
t<br />
F<br />
A <br />
af<br />
<br />
<br />
t<br />
f<br />
<br />
F<br />
A<br />
M<br />
<br />
W<br />
t<br />
p<br />
<br />
af<br />
<br />
at<br />
Tensiuni <strong>de</strong><br />
aceeaşi natură<br />
Tensiuni <strong>de</strong><br />
naturi diferite<br />
SOLICITĂRI STATICE COMPUSE<br />
Tracţiune (compresiune)<br />
<br />
()<br />
<br />
şi încovoiere<br />
Forfecare şi răsucire <br />
tot<br />
f<br />
t<br />
<br />
a<br />
Încovoiere (tracţiune)<br />
răsucire (forfecare)<br />
şi<br />
sau<br />
tot t c i a<br />
2 2<br />
<br />
e<br />
4 <br />
a<br />
2 2<br />
<br />
e<br />
3 <br />
a<br />
Fig. 1.12<br />
In cazul ciclurilor asimetrice<br />
(diagrama Haigh), problema stabilirii<br />
coeficientului <strong>de</strong> siguranţă este mai<br />
complicată <strong>de</strong>oarece trebuie comparat un<br />
ciclul <strong>de</strong> solicitare cunoscut cu un punct<br />
necunoscut <strong>de</strong> pe curba ciclurilor limită<br />
A K C K B K (fig.1.10).<br />
Alegerea modului <strong>de</strong> trecere <strong>de</strong> la<br />
ciclul real la cel limită este dificilă, existând<br />
diverse legi <strong>de</strong> trecere pe baza cărora se află<br />
ciclul limită. Printre cele mai răspândite legi<br />
sunt: R = ct; <br />
min<br />
ct ; <br />
m<br />
ct ;<br />
ct (fig.1.12).<br />
v
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 29<br />
Coeficientul <strong>de</strong> siguranţă se <strong>de</strong>fineşte ca raportul între tensiunea maximă<br />
limită L şi tensiunea maximă reală din piesă M.<br />
<br />
max L<br />
c .<br />
<br />
max M<br />
Calculul coeficientului <strong>de</strong> siguranţă prin metoda So<strong>de</strong>rberg<br />
Se consi<strong>de</strong>ră diagrama tensiunilor limită schematizată prin dreapta Ak Bk<br />
şi<br />
diagrama ciclurilor reale prin dreapta A 1 B 1 , <strong>de</strong> coeficient <strong>de</strong> siguranţă c ct<br />
(fig.1.13). Coeficientul <strong>de</strong> siguranţă va fi:<br />
<br />
max L<br />
<br />
mL<br />
<br />
vL<br />
OL1 L1<br />
L<br />
c <br />
OM M M<br />
max M mM vL 1 1<br />
Din asemănarea triunghiurilor BkOAk<br />
si<br />
MM 1 A 1 se poate scrie:<br />
MM1<br />
M1A = B O<br />
k<br />
1<br />
OA .<br />
k<br />
Făcând înlocuirile rezultă:<br />
<br />
v<br />
1p<br />
.<br />
<br />
r<br />
<br />
<br />
r<br />
m<br />
c<br />
Efectuând calculele, relaţia<br />
<strong>de</strong>vine:<br />
1<br />
c <br />
<br />
v <br />
<br />
<br />
1p<br />
m<br />
r<br />
;<br />
1<br />
c <br />
<br />
v <br />
<br />
<br />
1p<br />
m<br />
r<br />
.<br />
Fig. 1.13<br />
(1.10)<br />
Relaţia (1.10) se aplică materialelor fragile.<br />
Pentru materiale tenace, relaţia <strong>de</strong>vine:<br />
1<br />
1<br />
c <br />
; c <br />
v <br />
<br />
<br />
m <br />
v <br />
<br />
<br />
<br />
1p<br />
c<br />
1p<br />
m<br />
c<br />
.<br />
(1.11)<br />
Înlocuind<br />
c <br />
1p<br />
cu expresia din relaţia (1.7) se obţine:<br />
1<br />
<br />
<br />
<br />
v<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
1<br />
m<br />
c<br />
;<br />
c <br />
1<br />
<br />
<br />
<br />
v<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
1<br />
m<br />
c<br />
.<br />
(1.12)<br />
In cazul solicitărilor compuse <strong>de</strong>finite prin tensiunile σ şi τ , pentru<br />
materiale tenace, coeficientul <strong>de</strong> siguranţă global se calculează cu relaţia:
30<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
c <br />
c<br />
c<br />
<br />
c<br />
<br />
c<br />
2 2<br />
<br />
c<br />
în care c <br />
şi c <br />
sunt coeficienţi <strong>de</strong> siguranţă parţiali.<br />
a<br />
, (1.13)<br />
1.3 Noţiuni <strong>de</strong> tribologie<br />
1.3.1 Frecare, ungere, uzură<br />
Ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi proceselor <strong>de</strong> frecare,<br />
ungere şi uzură ce au loc în straturile superficiale ale organelor <strong>de</strong> maşini în<br />
contact, cu mişcare relativă, poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> tribologie.<br />
S-a constatat că majoritatea organelor <strong>de</strong> maşini nu se distrug atât prin<br />
solicitări mecanice şi termice, cât mai ales prin uzură, datorită unor surse <strong>de</strong> frecări<br />
necontrolate şi a unei lubrificaţii necorespunzătoare. Pe plan mondial, <strong>de</strong>teriorarea<br />
anuală a maşinilor datorită uzurii este echivalentă cu distrugerea a aproximativ 20<br />
% din totalul lor.<br />
Tribologia urmăreşte prelungirea duratei <strong>de</strong> funcţionare a maşinilor şi<br />
instalaţiilor, prin combaterea sau eliminarea uzurii, atât prin cunoaşterea cauzelor<br />
(fenomenul frecării), cât şi prin prevenirea sau diminuarea uzurii prin folosirea unei<br />
lubrificaţii corespunzătoare.<br />
Deşi în unele cazuri frecarea constituie un avantaj (frâne, ambreiaje,<br />
transmisii prin fricţiune, transmisii prin curele etc.), totuşi în majoritatea cazurilor<br />
ea aduce prejudicii mari. Astfel, pe plan mondial, cca. 25 % din energia produsă<br />
este pierdută prin frecare, atât în interiorul maşinilor, cât şi la <strong>de</strong>plasarea maşinilor<br />
în mediul înconjurător.<br />
Piesele componente ale maşinilor nu acţionează individual, ci în ansamblu.<br />
Ele vin în contact unele cu altele formând cuple cinematice sau îmbinări fixe. Intre<br />
elementele în contact se transmit importante forţe şi momente, <strong>de</strong> cele mai multe<br />
ori în prezenţa unor mişcări relative. Acestea conduc la apariţia unor forţe şi<br />
momente <strong>de</strong> frecare între suprafeţele în contact, orientate în sens opus tendinţei <strong>de</strong><br />
mişcare.<br />
Principalii factori <strong>de</strong> care <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> frecarea şi efectele ei sunt:<br />
- felul mişcării relative: rostogolire (la lagărele cu rulmenţi, roţi pe şine),<br />
alunecare (la ghidaje, cupla cilindru-piston), mixtă (la roţi dinţate);<br />
- natura şi caracteristicile materialelor din cuplele cinematice;<br />
- calitatea suprafeţelor în contact: rugozitate, duritate, abateri <strong>de</strong> la forma<br />
geometrică;<br />
- starea <strong>de</strong> ungere şi calităţile lubrifiantului;<br />
- condiţiile <strong>de</strong> funcţionare – încărcare: presiune, viteză medie, temperatură.<br />
După starea <strong>de</strong> ungere a suprafeţelor, frecarea poate fi:<br />
a) uscată – în cazul contactului direct între cele două elemente ale cuplei,<br />
fără ungere (coeficientul <strong>de</strong> frecare >0,3);<br />
b) la limită (onctuoasă) – în cazul interpunerii unor straturi moleculare <strong>de</strong><br />
lubrifiant; filmul <strong>de</strong> ulei reduce dar nu elimină contactul dintre elementele cuplei şi
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 31<br />
ungerea este la limită (0,1<
32<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
şi fără ungere. Intre asperităţile în contact iau naştere a<strong>de</strong>renţe puternice ce se<br />
distrug, producând smulgeri ce imprimă în suprafaţa conjugată şanţuri dirijate pe<br />
direcţia <strong>de</strong> alunecare. O consecinţă a acestei uzuri este gripajul care se manifestă<br />
sub formă <strong>de</strong> suduri şi smulgeri cu rizuri adânci sau chiar blocaj parţial sau total.<br />
Materialele <strong>de</strong> acelaşi nume (oţel –oţel) au tendinţă <strong>de</strong> gripare mai accentuată faţă<br />
<strong>de</strong> cele cu compoziţii chimice diferite (oţel – staniu). Acest tip <strong>de</strong> uzură se combate<br />
folosind uleiuri cu aditivi <strong>de</strong> extremă presiune.<br />
c) Uzura <strong>de</strong> oboseală – se datorează solicitărilor ciclice din straturile <strong>de</strong> la<br />
suprafaţa <strong>de</strong> contact. Ea poate apărea sub următoarele forme:<br />
- pittingul (uzura prin ciupituri), intervine în cazul contactelor <strong>de</strong><br />
rostogolire sau rostogolire cu alunecare (roţi dinţate, rulmenţi) când în punctele <strong>de</strong><br />
contact apar tensiuni cu caracter pulsator sau chiar alternant-simetric ce <strong>de</strong>păşesc<br />
limita <strong>de</strong> curgere a materialului, în condiţii <strong>de</strong> ungere cu ulei. Distrugerea începe<br />
prin apariţia unor fisuri în stratul superficial datorită pătrun<strong>de</strong>rii uleiului care<br />
acţionează ca o pană (ca urmare a presiunilor mari) şi dislocă material din pereţii<br />
fisurii, formând ciupituri care prin cumulare iau aspectul unor cratere. Pittingul se<br />
întâlneşte în cazul unor materiale cu durităţi HB mai mici <strong>de</strong> 3500 MPa;<br />
- cavitaţia, se datorează acţiunii pulsatorii <strong>de</strong> natură hidrodinamică a unui<br />
fluid cu presiune variabilă. Cavitaţia se produce <strong>de</strong> regulă pe suprafeţele palelor <strong>de</strong><br />
elice, palelor <strong>de</strong> turbină, rotoarelor <strong>de</strong> pompă, în cilindri motoarelor Diesel;<br />
- exfolierea, este efectul tensiunilor tangenţiale variabile care <strong>de</strong>păşesc<br />
rezistenţa la forfecare din zonele cu frecări concentrate sau a tensiunilor interne<br />
rămase în urma unor tratamente termice <strong>de</strong>fectuoase. Ea se manifestă prin<br />
<strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>rea, sub forma <strong>de</strong> solzi, din straturile mai dure ale materialelor în contact.<br />
Apare cu precă<strong>de</strong>re pe suprafaţa cilindrilor <strong>de</strong> laminor;<br />
- frettingul, are drept cauză un proces <strong>de</strong> microalunecări pe distanţe<br />
atomice în urma solicitărilor variabile din straturile superficiale ale pieselor<br />
asamblate prin strângere. Acest tip <strong>de</strong> uzură apare la capetele asamblărilor presate<br />
un<strong>de</strong> presiunea <strong>de</strong> contact are valori mari iar asamblarea este solicitată la<br />
încovoiere alternant-simetrică, precum şi local pe suprafaţa <strong>de</strong> contact, acolo un<strong>de</strong><br />
raportul dintre tensiunile tangenţiale şi cele radiale <strong>de</strong>păşeşte coeficientul <strong>de</strong><br />
frecare, în cazul solicitării pulsatorii la răsucire. Aceste variaţii locale sunt<br />
influenţate <strong>de</strong> câmpul termic tranzitoriu, <strong>de</strong> forma geometrică exterioară a<br />
butucului şi <strong>de</strong> încărcarea centrifugală diferită pe suprafaţa asamblării. De multe ori<br />
frettingul este însoţit <strong>de</strong> coroziune, <strong>de</strong> aceia se întâlneşte noţiunea <strong>de</strong> coroziune <strong>de</strong><br />
fretare. Pentru diminuarea acestui tip <strong>de</strong> uzură se recomandă diverse forme<br />
constructive ale extremităţilor asamblării care să realizeze <strong>de</strong>scărcarea presiunii la<br />
capetele ei.<br />
d) Uzura <strong>de</strong> coroziune poate fi <strong>de</strong> natură chimică sau electrochimică:<br />
- coroziunea chimică, se datorează reacţiilor cu mediul (apa, oxigen sau<br />
substanţe agresive existente în lubrifianţi) care conduc la formarea compuşilor<br />
chimici. Pentru prevenirea coroziunii chimice se recomandă folosirea materialelor<br />
anticorosive, acoperirea suprafeţelor prin nichelare, cromare, galvanizare, vopsire,<br />
lăcuire sau diminuarea activităţii corosive a mediului.
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 33<br />
- coroziunea electrochimică, apare la metale diferite, aflate într-un mediu<br />
purtător <strong>de</strong> ioni (bun electrolit), care favorizează transferul <strong>de</strong> material. Pentru<br />
prevenirea coroziunii electrochimice, pe nave se fixează plăcuţe <strong>de</strong> zinc astfel ca<br />
transferul <strong>de</strong> material să se facă <strong>de</strong> pe aceste plăcuţe şi nu <strong>de</strong> pe elice.<br />
Calculul la uzură este dificil <strong>de</strong> efectuat, datorită complexităţii<br />
fenomenelor şi se bazează <strong>de</strong> cele mai multe ori pe studiul experimental în condiţii<br />
concrete <strong>de</strong> funcţionare. De multe ori însă, uzura este provocată <strong>de</strong> starea <strong>de</strong><br />
tensiuni din zona <strong>de</strong> contact, <strong>de</strong> aceea calculul la uzură în cazul unor organe <strong>de</strong> uz<br />
general, cum ar fi roţile dinţate, rulmenţii, şuruburile cu bile ş.a. se efectuează<br />
limitând tensiunea din zona <strong>de</strong> contact ( H ), scrisă cu ajutorul relaţiei lui Hertz.<br />
1.3.2 Frecarea in cuplele cinematice<br />
a) Intr-o cuplă cinematică <strong>de</strong> translaţie (fig.1.15) la contactul dintre<br />
elemente, apare o forţă <strong>de</strong> frecare F ce se opune mişcării şi care este tot<strong>de</strong>auna<br />
f<br />
egală cu forţa normală N înmulţită cu coeficientul <strong>de</strong> frecare . Forţa rezultantă<br />
din cuplă R va fi înclinată faţă <strong>de</strong> direcţia forţei normale cu unghiul ( tan ).<br />
In repaus, coeficientul <strong>de</strong> frecare 0<br />
şi se numeşte coeficient <strong>de</strong><br />
a<strong>de</strong>renţă. La contactul elementelor în translaţie sub formă <strong>de</strong> jgheab, forţa <strong>de</strong><br />
Fig. 1.15<br />
Fig. 1.16<br />
frecare este mai mare ca în cazul suprafeţelor plane (fig.1.16). La aceeaşi apăsare<br />
normală N, reacţiunea ghidajului se manifestă prin două rezultante:<br />
N<br />
N .<br />
<br />
2sin 2<br />
Forţa totală <strong>de</strong> frecare:<br />
N<br />
Ff<br />
2N<br />
N<br />
,<br />
<br />
sin 2
34<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
/ sin . Rezultă că , adică forţa <strong>de</strong> frecare la contactul<br />
2<br />
elementelor în translaţie sub formă <strong>de</strong> jgheab este mai mare <strong>de</strong>cât la frecarea în<br />
cuplele <strong>de</strong> translaţie plane.<br />
Acest aspect are aplicaţii la curele trapezoidale, roţi <strong>de</strong> fricţiune canelate,<br />
ambreiaje conice etc., un<strong>de</strong> se urmăreşte mărirea forţei <strong>de</strong> frecare.<br />
Puterea pierdută prin frecare este dată <strong>de</strong> relaţia :<br />
P<br />
f<br />
v F .<br />
b) Cupla cinematică <strong>de</strong> rotaţie cu joc este caracteristică lagărelor <strong>de</strong><br />
alunecare. In repaus, sarcina exterioară ( N) este echilibrată <strong>de</strong> reacţiunea ( R) a<br />
lagărului, ambele trecând prin centrul fusului (fig.1.17a).<br />
Când fusul începe să se rotească, punctul <strong>de</strong> contact dintre fus şi cuzinet, A,<br />
f<br />
se <strong>de</strong>plasează datorită frecării în sens invers direcţiei <strong>de</strong> rotaţie (în B, fig.1.17b),<br />
rezultând momentul <strong>de</strong> frecare:<br />
M Rr sin<br />
.<br />
f<br />
Având în ve<strong>de</strong>re că unghiurile <strong>de</strong> frecare sunt relativ mici, se poate<br />
aproxima sin<br />
tan<br />
, <strong>de</strong>ci:<br />
M<br />
f<br />
Fig. 1.17<br />
Rr<br />
. (1.14)<br />
Într-o cuplă <strong>de</strong> rotaţie cu joc va acţiona <strong>de</strong>ci un moment <strong>de</strong> frecare ce se<br />
opune mişcării, dat <strong>de</strong> relaţia (1.14) şi o reacţiune normală centrică:<br />
R Rcos<br />
.<br />
c) Cupla cinematică <strong>de</strong> rotaţie fără joc, se <strong>de</strong>osebeşte <strong>de</strong> cupla cu joc<br />
prin aceea că reacţiunea nu se mai exercită după o linie ci după o suprafaţă<br />
semicilindrică.<br />
Se disting două cazuri <strong>de</strong> repartiţie a presiunii pe suprafaţa <strong>de</strong> contact:<br />
- uniformă (fig.1.18a) – în cazul cuplelor noi;
Elemente generale ce stau la baza proiectării organelor <strong>de</strong> maşini 35<br />
- cosinusoidală (fig.1.18b) – în cazul cuplelor rodate.<br />
Reacţiunea R se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
/ 2 / 2<br />
. (1.15)<br />
R 2 p cos dA 2 p r cos d<br />
0 0<br />
un<strong>de</strong> reprezintă lungimea cuplei<br />
- pentru p = constant, rezultă:<br />
- pentru p p cos<br />
0<br />
R<br />
p <br />
2r<br />
; (1.16)<br />
, relaţia (1.15) <strong>de</strong>vine:<br />
/ 2<br />
2<br />
<br />
0<br />
<br />
0<br />
;<br />
4<br />
0<br />
R 2 p r cos d 2 p r <br />
Momentul <strong>de</strong> frecare se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
p<br />
0<br />
Fig. 1.18<br />
(1.17)<br />
2 R<br />
<br />
r .<br />
/ 2 / 2<br />
2<br />
M<br />
f<br />
2 p r dA 2 p r d<br />
0 0<br />
; (1.18)<br />
- pentru p = constantă:<br />
<br />
M<br />
f<br />
R r 1,57<br />
r R ; (1.19)<br />
2<br />
- pentru p p cos<br />
0<br />
, relaţia (1.18) <strong>de</strong>vine:
36<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<br />
M<br />
f<br />
R r 1,27<br />
r R .<br />
4<br />
(1.20)<br />
Dacă se compară momentele <strong>de</strong> frecare în cuplele cinematice <strong>de</strong> rotaţie în<br />
cele trei cazuri, relaţiile (1.14), (1.19) şi (1.20), se constată că la aceeaşi forţă <strong>de</strong><br />
frecare (μR), punctul <strong>de</strong> aplicaţie al acesteia variază <strong>de</strong> la r la 1,57 r.<br />
d) Frecarea pe suprafaţa frontală a cuplelor cinematice <strong>de</strong> rotaţie<br />
Se consi<strong>de</strong>ră cupla cinematică din figura<br />
1.19, solicitată <strong>de</strong> forţa axială F a<br />
. Se consi<strong>de</strong>ră că<br />
forţa axială creează pe suprafaţa <strong>de</strong> sprijin<br />
presiunea constantă:<br />
F<br />
p <br />
2 2<br />
d d<br />
. (1.21)<br />
Fig. 1.19<br />
<br />
4 a<br />
i<br />
Momentul <strong>de</strong> frecare elementar între pivot<br />
şi suprafaţa <strong>de</strong> sprijin va fi:<br />
dM dF dF pdA , (1.22)<br />
dar:<br />
obţine:<br />
In condiţiile p = constant rezultă:<br />
f<br />
f<br />
<br />
dA 2 d<br />
. (1.23)<br />
Înlocuind relaţia (1.23) în relaţia (1.22), se<br />
2<br />
dMf<br />
2 p d<br />
;<br />
3 3<br />
d / 2<br />
2<br />
1 d di<br />
M<br />
f<br />
2 p d 2 p .<br />
di<br />
/ 2<br />
3 8<br />
sau:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
Înlocuind presiunea din relaţia (1.21) se obţine:<br />
4F 1 d d 1 d d<br />
M<br />
f<br />
2<br />
F 2 2<br />
a<br />
<br />
d d 3 8 3 d d<br />
<br />
3 3 3 3<br />
a i i<br />
2 2<br />
i<br />
i<br />
<br />
f a m<br />
, (1.24)<br />
M F R , (1.25)<br />
R<br />
m<br />
1 d<br />
<br />
3 d<br />
d<br />
3 3<br />
i<br />
2 2<br />
di<br />
.<br />
Puterea pierdută prin frecare rezultă: Pf M<br />
f<br />
.
Capitolul 2<br />
TRANSMISII PRIN CURELE ŞI LANŢURI<br />
2.1 Transmisii prin curele<br />
2.1.1 Noţiuni generale<br />
Transmisia prin curele realizează transferul energetic între doi sau mai<br />
mulţi arbori, datorită frecării dintre un element intermediar flexibil (cureaua)<br />
montat pretensionat şi roţile <strong>de</strong> curea fixate pe arbori.<br />
Faţă <strong>de</strong> alte transmisii prezintă o serie <strong>de</strong> avantaje, cum ar fi: posibilitatea<br />
transmiterii mişcării <strong>de</strong> rotaţie la distanţe mari; funcţionare lină, fără zgomot;<br />
amortizarea şocurilor şi a vibraţiilor; constituie un element <strong>de</strong> siguranţă (la<br />
suprasarcini cureaua poate patina); se realizează la un cost redus; nu impun condiţii<br />
tehnice <strong>de</strong>osebite pentru montaj şi întreţinere; pot fi utilizate la puteri şi viteze<br />
foarte variate etc. Ca <strong>de</strong>zavantaje amintim: gabarit mare; capacitate <strong>de</strong> transmitere<br />
redusă; durabilitate limitată; funcţionare însoţită <strong>de</strong> alunecare elastică, ceea ce face<br />
ca raportul <strong>de</strong> transmitere să nu fie constant; slăbirea curelei în timp datorită<br />
îmbătrânirii şi a <strong>de</strong>formaţiilor remanente, ceea ce conduce la necesitatea<br />
dispozitivelor <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re; randament relativ scăzut ( c<br />
0,92...0,96<br />
Clasificarea transmisiilor prin curele se face după:<br />
1. forma secţiunii curelei (fig.2.1):<br />
curele late (fig.2 .1a); curele trapezoidale<br />
(fig.2.1b); curele rotun<strong>de</strong> (fig.2.1c); curele<br />
dinţate( fig.2.1d).<br />
2. poziţia axelor în spaţiu:<br />
a) axe paralele (fig.2.2): cu ramuri<br />
<strong>de</strong>schise (fig.2 .2a); cu ramuri încrucişate<br />
(fig.2.2b); cu con etajat (f ig.2.2c); cu con<br />
continuu (fig.2.2d);<br />
b) axe neparalele (fig.2.3):cu ramuri<br />
semiîncrucişate (fig.2.3a); în unghi, cu rolă <strong>de</strong><br />
ghidare (fig.2.3b).<br />
Materiale<br />
Fig. 2.1<br />
) etc.<br />
Materialele folosite pentru confecţionarea curelelor trebuie să fie rezistente<br />
la solicitări variabile şi la uzură, să aibă coeficient <strong>de</strong> frecare şi flexibilitate mari;<br />
alungirea curelei, <strong>de</strong>formaţiile plastice şi <strong>de</strong>nsitatea trebuie să fie mici.<br />
Curelele late obişnuite se confecţionează din piele, mătase, bumbac sau<br />
cauciuc cu inserţie textilă. Curelele late compound constau dintr-o folie <strong>de</strong> material<br />
plastic <strong>de</strong> înaltă rezistenţă, căptuşită la interior cu un strat <strong>de</strong> piele ce asigură un<br />
coeficient mare <strong>de</strong> frecare şi rezistenţă la uzură. Se pot utiliza <strong>de</strong> asemenea benzi<br />
<strong>de</strong> transmisie din oţel, ele având dimensiuni mai reduse la aceeaşi putere faţă <strong>de</strong><br />
curelele din piele. În acest caz, roţile pentru transmisii sunt căptuşite cu plută<br />
( 0,35 ).
38<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Pentru curele trapezoidale se utilizează cauciucul cu inserţie textilă.<br />
Fig. 2.3<br />
Fig. 2.2<br />
2.1.2 Elemente geometrice şi cinematice<br />
1. Elemente geometrice<br />
Se consi<strong>de</strong>ră transmisia cu ramuri <strong>de</strong>schise, cu axe paralele (fig.2.4):<br />
Fig. 2.4<br />
Ţinând seama <strong>de</strong> sensul <strong>de</strong> rotaţie al roţii conducătoare ( <br />
1<br />
) se fac
Transmisii prin curele şi lanţuri 39<br />
următoarele notaţii: 1-ramura activă; 2-ramura pasivă; - unghiul dintre ramurile<br />
curelei; 1,<br />
2<br />
- unghiurile <strong>de</strong> înfăşurare ale curelei pe roţi; D1<br />
- diametrul roţii<br />
conducătoare; D2<br />
- diametrul roţii conduse; A - distanţa dintre centrele celor două<br />
roţi.<br />
În acest caz rezultă:<br />
1<br />
; 2<br />
; 1 2 2<br />
. (2.1)<br />
Lungimea curelei se <strong>de</strong>termină din figura 4.4 şi are expresia:<br />
L 2Acos()()<br />
D1 D2 D2 D1<br />
, (2.2)<br />
2 2 2<br />
un<strong>de</strong>:<br />
D2 D1<br />
arcsin ,<br />
2 2A<br />
2. Elemente cinematice<br />
Dacă cureaua ar fi inextensibilă, vitezele periferice ale roţilor ar fi egale<br />
între ele şi egale cu viteza unui punct oarecare <strong>de</strong> pe curea. Deoarece viteza unui<br />
punct <strong>de</strong> pe partea înfăşurată nu este constantă, rezultă că are loc o alunecare locală<br />
elastică a curelei pe roţi.<br />
Coeficientul <strong>de</strong> alunecare elastică a curelei, , are expresia:<br />
v1 v2<br />
,<br />
v<br />
(2.3)<br />
1<br />
un<strong>de</strong> v 1 şi v 2 reprezintă vitezele periferice ale unui punct <strong>de</strong> pe ramura<br />
conducătoare, respectiv condusă a curelei.<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere este:<br />
n1<br />
ic<br />
,<br />
n<br />
(2.4)<br />
în care n 1<br />
şi n2<br />
reprezintă turaţiile roţii conducătoare, respectiv conduse.<br />
Dacă în relaţia (2.4) se înlocuiesc n 1<br />
şi n2<br />
cu:<br />
60v1 60v2<br />
n 1<br />
; n2<br />
D<br />
D<br />
,<br />
2<br />
1 2<br />
şi se ţine seama <strong>de</strong> relaţia (2.3), rezultă:<br />
D2<br />
ic<br />
<br />
D1 (1) <br />
.<br />
(2.5)<br />
(2.6)<br />
2.1.3 Forţe şi tensiuni în ramurile curelei<br />
1. Forţe în ramurile curelei<br />
In stare <strong>de</strong> repaus cureaua se montează pe roţi cu o întin<strong>de</strong>re iniţială, astfel<br />
că în fiecare din cele două ramuri ale curelei va apare o forţă <strong>de</strong> pretensionare, F 0 .<br />
Această forţă va crea o apăsare normală N între curea şi roată, care datorită frecării
40<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
dintre acestea asigură posibilitatea transmiterii unei forţe periferice,<br />
<strong>de</strong>terminată cu relaţia:<br />
2M<br />
t 1<br />
Fu<br />
,<br />
D<br />
1<br />
un<strong>de</strong> M<br />
t1<br />
reprezintă momentul <strong>de</strong> torsiune la arborele conducător.<br />
In timpul funcţionării, frecarea dintre roată şi curea modifică distribuţia <strong>de</strong><br />
forţe din ramurile curelei, astfel că în ramura motoare F 0<br />
creşte la F 1<br />
, iar în ramura<br />
condusă F0<br />
sca<strong>de</strong> la F<br />
2<br />
.<br />
Deoarece suma forţelor <strong>de</strong> la montaj rămâne egală cu suma forţelor din<br />
timpul exploatării rezultă:<br />
Fu<br />
Fu<br />
F1 F2 2 F0 ; F1 F0 ; F2 F0<br />
.<br />
2 2<br />
(2.7)<br />
Pentru a <strong>de</strong>termina valoarea<br />
forţelor din ramurile curelei<br />
( F1<br />
şi F<br />
2<br />
) se consi<strong>de</strong>ră un<br />
element infinitezimal <strong>de</strong> curea<br />
<strong>de</strong>finit prin unghiul d, înfăşurat<br />
pe roata motoare (fig.2.5).<br />
Asupra acestuia acţionează forţa<br />
centrifugă elementară (d F c ),<br />
forţa normală elementară (d N),<br />
forţa <strong>de</strong> frecare elementară<br />
( dN ) şi momentul încovoietor<br />
datorat curbării curelei pe roată<br />
(M).<br />
Fig. 2.5<br />
Din condiţia <strong>de</strong> echilibru<br />
a forţelor pe direcţia orizontală rezultă:<br />
d<br />
d<br />
dN dFc<br />
2F sin dF<br />
sin .<br />
2 2<br />
(2.8)<br />
Dacă se pune condiţia să nu existe alunecare, se obţine:<br />
d<br />
dN<br />
dF<br />
cos . 2<br />
F<br />
u<br />
,<br />
(2.9)<br />
d<br />
d<br />
d Se acceptă sin , cos 1 şi se neglijează produsele a doi<br />
2 2 2<br />
termeni infinitezimali.<br />
Forţa centrifugă elementară se poate exprima sub forma:<br />
D 2 D D<br />
1 1<br />
p 2 2<br />
dFc<br />
dm 1 d 1 v1<br />
d<br />
,<br />
2 2 2<br />
(2.10)
în care:<br />
dm - masa elementară a curelei;<br />
Transmisii prin curele şi lanţuri 41<br />
<br />
- masa pe unitatea <strong>de</strong> lungime.<br />
Din relaţiile <strong>de</strong> mai sus rezultă:<br />
<br />
2<br />
() v<br />
<br />
<br />
. (2.11)<br />
Prin integrarea acestei ecuaţii diferenţiale se obţine:<br />
F2 1<br />
<br />
F1<br />
dF<br />
F v<br />
<br />
<br />
2<br />
1 0<br />
d<br />
, (2.12)<br />
sau:<br />
2<br />
1 1<br />
ln F v <br />
<br />
2 1<br />
,<br />
F2 v1<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
2<br />
F1 v1<br />
<br />
1<br />
e .<br />
2<br />
F2 v<br />
(2.13)<br />
1<br />
Prin rezolvarea ecuaţiei (2.13) şi ţinând seama <strong>de</strong> relaţia (2.7) se obţine:<br />
1<br />
e<br />
2 ' 2<br />
F1 Fu<br />
v1 F1 v<br />
<br />
<br />
1<br />
;<br />
1<br />
e 1<br />
(2.14)<br />
1<br />
2 ' 2<br />
F2 Fu<br />
v1 F2 v1<br />
1<br />
e <br />
<br />
<br />
,<br />
1<br />
(2.15)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
1<br />
' e<br />
F1<br />
Fu<br />
e<br />
1<br />
1<br />
; ' 1<br />
F2<br />
Fu<br />
e<br />
1<br />
1<br />
.<br />
Forţele F1<br />
şi F2<br />
se compun dând o rezultantă R ce acţionează asupra<br />
arborelui pe care este montată roata <strong>de</strong> curea (fig.2.6) :<br />
R ()() F 2 F cos F F <br />
' 2 ' 2 ' '<br />
1 2 1 2<br />
(2.16)<br />
Din relaţiile (2.7), (2.14) şi (2.15) se<br />
poate <strong>de</strong>duce expresia forţei <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re a<br />
curelei, F<br />
0<br />
:<br />
<br />
1<br />
F1 F2<br />
F u<br />
e 1<br />
2<br />
F0 v<br />
<br />
1<br />
.<br />
1<br />
2 2 e 1<br />
Această forţă se poate obţine prin mai<br />
multe proce<strong>de</strong>e, cum ar fi: montarea unei curele<br />
Fig. 2.6<br />
mai scurte, folosirea unei role <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re<br />
(fig.2.7a), <strong>de</strong>plasarea motorului pe glisiere<br />
(fig.2.7b), aşezarea articulată a ansamblului motor-roată motoare (fig.2.7c), ş. a.
42<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig. 2.7<br />
2. Tensiuni în curele<br />
Datorită neomogenităţii materialelor din care sunt executate curelele, cât şi<br />
a comportamentului diferit al acestora la sarcini exterioare, calculul riguros al<br />
stărilor <strong>de</strong> tensiune este foarte dificil.<br />
Acceptând ipoteza simplificatoare a omogenităţii secţiunii curelei,<br />
respectiv a stării <strong>de</strong> tensiune uniformă pe întreaga arie transversală se poate afirma<br />
că în curea se <strong>de</strong>zvoltă :<br />
- tensiuni <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re, date <strong>de</strong> forţele F 1 şi F 2 şi care se <strong>de</strong>termină cu<br />
relaţia:<br />
F1,2<br />
<br />
t1,2<br />
; <br />
t1 <br />
t 2<br />
<strong>de</strong>oarece F1 F2<br />
.<br />
A<br />
(2.17)<br />
Fig. 2.8<br />
c<br />
- tensiuni <strong>de</strong> încovoiere<br />
Consi<strong>de</strong>rând că materialul curelei<br />
respectă legea lui Hooke, se calculează<br />
alungirea fibrelor extreme ale curelei faţă <strong>de</strong><br />
fibra medie consi<strong>de</strong>rată ne<strong>de</strong>formabilă<br />
(fig.2.8). Se consi<strong>de</strong>ră un element <strong>de</strong> curea<br />
<strong>de</strong>finit prin d .<br />
Lungirea specifică este:<br />
hd<br />
L 2 h h<br />
. (2.18)<br />
L D h<br />
d<br />
D h D<br />
2<br />
Tensiunea <strong>de</strong> încovoiere rezultă:
Transmisii prin curele şi lanţuri 43<br />
h<br />
<br />
i<br />
E <br />
E , D<br />
(2.19)<br />
în care h reprezintă înălţimea profilului curelei, iar E modulul <strong>de</strong> elasticitate al<br />
materialului din care este confecţionată cureaua.<br />
Expresia tensiunii maxime din ramura activă a curelei în punctul <strong>de</strong> contact<br />
al curelei cu roata conducătoare <strong>de</strong>vine:<br />
F1<br />
E h<br />
<br />
max<br />
<br />
t<br />
<br />
i<br />
<br />
a<br />
; <br />
max<br />
<br />
a<br />
, (2.20)<br />
Ac<br />
D1<br />
în care:<br />
<br />
r<br />
<br />
a<br />
,<br />
(2.21)<br />
c a<br />
un<strong>de</strong>: <br />
r<br />
- rezistenţa la rupere a materialului curelei ;<br />
c<br />
a<br />
= 3...5 – coeficient <strong>de</strong> siguranţă admisibil.<br />
Distribuţia tensiunilor în lungul unei curele care echipează o transmisie cu<br />
axe paralele şi ramuri <strong>de</strong>schise este redată în figura 2.9.<br />
Fig. 2.9<br />
2.1.4 Calculul curelelor late<br />
Cunoscându-se puterea <strong>de</strong> transmis P<br />
1, turaţiile n 1<br />
şi n<br />
2<br />
, calculul practic al<br />
unei transmisii cu curele se efectuează astfel:<br />
- se calculează diametrul roţii <strong>de</strong> curea conducătoare cu relaţia practică:<br />
D<br />
1 <br />
P kW<br />
3<br />
1<br />
(1150....1400) [mm].<br />
n1[ rot / min]<br />
- Diametrul roţii conduse:<br />
D (1)<br />
2<br />
ic<br />
D1 .<br />
- Distanţa între axele roţilor se recomandă:<br />
A (1,5...2)() D D .<br />
1 2
44<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- Unghiul dintre ramurile curelei (în cazul ramurilor <strong>de</strong>schise):<br />
D2 D1<br />
2arcsin .<br />
2A<br />
- Unghiul <strong>de</strong> înfăşurare al curelei pe roata mică:<br />
1 2,1rad .<br />
- Lungimea curelei (rel.2.2);<br />
- Se alege materialul curelei;<br />
D1n<br />
1<br />
- Se verifică viteza curelei: v1<br />
vadmis<br />
;<br />
60<br />
- Se verifică frecvenţa încovoierilor curelei:<br />
v1<br />
1<br />
f x fmax<br />
[ s ],<br />
L<br />
în care: x- numărul <strong>de</strong> roţi peste care trece cureaua<br />
fmax<br />
- frecvenţa maximă admisă a încovoierilor (în funcţie <strong>de</strong> materialul<br />
curelei).<br />
- Se alege raportul h / D1<br />
în funcţie <strong>de</strong> materialul curelei:<br />
h 1 1<br />
() pentru curele din piele şi textile;<br />
D 30 20<br />
1<br />
h<br />
()<br />
D<br />
1<br />
1 1<br />
pentru curele compound;<br />
80 100<br />
h 1<br />
() pentru bandă <strong>de</strong> oţel,<br />
D1<br />
1000<br />
şi se standardizează grosimea curelei „h” la valoarea cea mai apropiată inferioară.<br />
- Forţa utilă din curea:<br />
P1<br />
[ W ]<br />
Fu<br />
[N]<br />
v [ m / s]<br />
- Forţele din ramurile curelei F1<br />
şi F<br />
2<br />
(rel.2.14 şi 2.15);<br />
- Lăţimea curelei, se <strong>de</strong>termină din relaţia (2.20);<br />
- Forţa <strong>de</strong> pretensionare F<br />
0<br />
;<br />
- Forţa rezultantă R (rel.2.16);<br />
- Se verifică durabilitatea curelei la oboseală;<br />
- Se proiectează forma roţii <strong>de</strong> curea.<br />
2.1.5 Transmisii prin curele trapezoidale<br />
1<br />
Profilul trapezoidal este cel mai răspândit. In acest caz cureaua se<br />
confecţionează dintr-un element <strong>de</strong> rezistenţă, 1, format din straturi <strong>de</strong> inserţie<br />
ţesută, şnururi sau cabluri din fire artificiale, încorporat în cauciuc vulcanizat, 2 şi<br />
protejat la exterior <strong>de</strong> un strat <strong>de</strong> ţesătură cauciucată rezistentă la uzură,3<br />
(fig.2.10a).
Transmisii prin curele şi lanţuri 45<br />
Parametrii geometrici ai unei curele trapezoidale sunt prezentaţi în<br />
fig.2.10b şi anume: - lăţimea primitivă (<strong>de</strong> referinţă); h – înălţimea profilului; b -<br />
distanţa <strong>de</strong> la fibra neutră la baza mare a trapezului; - unghiul dintre flancurile<br />
Fig. 2.10<br />
active.<br />
In funcţie <strong>de</strong> valoarea raportului / h curelele trapezoidale se împart în:<br />
- curele trapezoidale clasice cu / h =1,3...1,4 şi simbolizate prin Y, Z, A,<br />
B, C, D, E (STAS 1164-91);<br />
- curele trapezoidale înguste cu / h =1...1,1 şi simbolizate prin SPZ, SPA,<br />
SPB, 16x15, SPC(STAS 7192-83). Acestea au capacitatea <strong>de</strong> tracţiune majorată cu<br />
(30...40)% faţă <strong>de</strong> curelele trapezoidale clasice <strong>de</strong> acelaşi tip dimensional şi<br />
structură <strong>de</strong> rezistenţă;<br />
- curele trapezoidale late cu / h =3,125 şi simbolizate prin W16, W20,<br />
W25, W28, W31,5, W40, W50, W63, W80, W100 (STAS 7503/1 -85). Sunt<br />
utilizate preferenţial pentru variatoare <strong>de</strong> turaţie.<br />
Tabelul 2.1<br />
Tipul h b<br />
A c<br />
<br />
curelei [mm] [mm] [mm] [m 2 ] [rad]<br />
SPA 11 10 2,8 0,94.10 -4<br />
SPB 14 13 3,5 1,54.10 -4 0,697<br />
SPZ 8,5 8 2 0,64.10 -4<br />
(16x15) 16 15 4 2,02.10 -4<br />
SPC 19 18 4,8 2,87.10 -4<br />
In tabelul 2.1 se prezintă (conform standardului) dimensiunile secţiunii<br />
curelelor trapezoidale înguste.
46<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Transmisiile prin curele trapezoidale prezintă, faţă <strong>de</strong> cele cu curele late,<br />
următoarele avantaje:<br />
- încărcarea arborilor este mai mică, <strong>de</strong>oarece forţa <strong>de</strong> pretensionare<br />
necesară este mai mică:<br />
- prezintă siguranţă mai mare în exploatare, <strong>de</strong>oarece cureaua fiind ghidată<br />
în canal nu mai poate că<strong>de</strong>a <strong>de</strong> pe roată;<br />
- au un randament mai bun;<br />
- au o durabilitate mai scăzută, <strong>de</strong>oarece raportul h /D este mult mai mare<br />
<strong>de</strong>cât la curele late;<br />
- asigură transmiterea mişcării între doi arbori cu un raport <strong>de</strong> transmitere<br />
mai mare;<br />
- transmit puteri mai mari la aceleaşi dimensiuni, <strong>de</strong>oarece coeficientul <strong>de</strong><br />
frecare aparent între roată şi curea este mai mare, fiind vorba <strong>de</strong> suprafeţe în formă<br />
<strong>de</strong> jgheab (fig.2.11).<br />
Din echilibrul forţelor pe verticală (fig.2.11) rezultă:<br />
<br />
N 2N1<br />
sin ; 2<br />
N<br />
Ff<br />
2N1<br />
2<br />
;<br />
<br />
2sin 2<br />
F<br />
f<br />
N<br />
N<br />
, un<strong>de</strong><br />
<br />
sin 2<br />
, <br />
coeficient <strong>de</strong> frecare aparent .<br />
<br />
sin<br />
Fig.2.11<br />
2<br />
,<br />
Deoarece , la aceeaşi apăsare pe<br />
roată, forţa <strong>de</strong> frecare este mai mare, <strong>de</strong>ci aceste curele pot transmite încărcări mai<br />
mari.<br />
Dezavantaje:<br />
- costul roţilor <strong>de</strong> curea este mai mare;<br />
- durabilitate mai scăzută.<br />
Transmisiile prin curele trapezoidale se calculează pe baza datelor din<br />
STAS 1163-91, care cuprin<strong>de</strong> etapele <strong>de</strong> mai jos:<br />
Date <strong>de</strong> proiectare: puterea <strong>de</strong> transmis P<br />
1, turaţia arborelui motor n1<br />
şi a<br />
arborelui condus n<br />
2<br />
.<br />
- Se alege profilul curelei din nomograme în funcţie <strong>de</strong> P 1<br />
şi n<br />
1<br />
(se preferă<br />
profilurile înguste);<br />
- Se alege diametrul roţii conducătoare D1<br />
din STAS 1162-84 în funcţie <strong>de</strong><br />
tipul curelei;<br />
- Se calculează diametrul roţii conduse D2 ic<br />
D1<br />
şi se standardizează astfel
Transmisii prin curele şi lanţuri 47<br />
ca abaterea raportului să nu <strong>de</strong>păşească 3%<br />
- Se alege distanţa preliminară dintre axe:<br />
0,75() D1 D2()<br />
2<br />
A<br />
D1 D2<br />
;<br />
- Se calculează unghiul preliminar dintre ramurile curelei:<br />
2 1<br />
2arcsin D <br />
<br />
D ;<br />
A<br />
- Se calculează lungimea preliminară a curelei L (rel.2.2) şi se<br />
standardizează la valoarea cea mai apropiată L;<br />
Se recalculează distanţa dintre axe A, ţinând seama <strong>de</strong> lungimea<br />
standardizată a curelei L:<br />
A 0,25()() L 2() Dm L Dm<br />
D D<br />
2 2<br />
2 1<br />
,<br />
D1 D2<br />
un<strong>de</strong>: Dm<br />
.<br />
2<br />
- Se recalculează unghiul , ţinând cont <strong>de</strong> distanţa reală între axe, A;<br />
- Unghiurile <strong>de</strong> înfăşurare ale curelei pe roţi:<br />
1<br />
; 2<br />
.<br />
Pentru a evita alunecarea curelei trebuie respectată condiţia:<br />
2,1 rad 1<br />
3,14 rad.<br />
- Se verifică viteza periferică:<br />
D1 n1<br />
v1<br />
va<br />
,<br />
60<br />
un<strong>de</strong> va<br />
30 m/s pentru curele trapezoidale clasice<br />
va<br />
40 m/s pentru curele trapezoidale înguste<br />
- Se verifică frecvenţa încovoierilor curelei pe roată:<br />
v<br />
f x fmax 40Hz<br />
(pentru material grupa R),<br />
L<br />
un<strong>de</strong> x reprezintă numărul <strong>de</strong> roţi peste care trece cureaua.<br />
- Se calculează numărul preliminar <strong>de</strong> curele, z<br />
0<br />
, cu relaţia:<br />
c<br />
f<br />
P1<br />
z0<br />
,<br />
c c P<br />
L<br />
un<strong>de</strong>:<br />
P0<br />
- puterea nominală transmisă <strong>de</strong> o curea, după STAS 1163-91<br />
(<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong> tipul curelei, raportul <strong>de</strong> transmitere, D1<br />
şi n<br />
1);<br />
c<br />
f<br />
- coeficient <strong>de</strong> funcţionare (<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> motorul <strong>de</strong> acţionare, regimul <strong>de</strong><br />
lucru şi utilajul acţionat);<br />
c - coeficient <strong>de</strong> lungime (<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> tipul şi lungimea curelei);<br />
L<br />
c <br />
- coeficient <strong>de</strong> înfăşurare (<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> unghiul <strong>de</strong> înfăşurare <br />
1<br />
)<br />
<br />
0
48<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- Se <strong>de</strong>termină numărul <strong>de</strong> curele, z , cu relaţia:<br />
z0<br />
z <br />
c<br />
un<strong>de</strong> c Z<br />
este un coeficient <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> numărul <strong>de</strong> curele.<br />
Valoarea lui z se rotunjeşte la un număr întreg, z.<br />
Dacă numărul <strong>de</strong> curele, z, a rezultat mai mare <strong>de</strong> 8 se reia calculul alegând<br />
alt tip <strong>de</strong> curea, alt diametru D<br />
1<br />
(mai mare) iar distanţa dintre axe preliminară A’<br />
către limita superioară.<br />
- Se <strong>de</strong>termină forţele din transmisie: F<br />
u<br />
; F<br />
1<br />
; F<br />
2<br />
; R.<br />
- Se verifică tensiunea maximă din curea (rel.2.20);<br />
- Se dimensionează roţile <strong>de</strong> curea.<br />
Indicaţii privind montajul şi exploatarea transmisiilor prin curele<br />
Montajul corect al elementelor transmisiei influenţează <strong>de</strong>cisiv<br />
comportarea şi durabilitatea curelei în exploatare. Pentru aceasta se recomandă:<br />
- Respectarea toleranţelor cu privire la paralelismul arborilor (max. 1<br />
mm/100 mm lungime) şi a coaxialităţii roţilor pe arbori;<br />
- La transmisiile cu curele late orizontale se preferă ca ramura activă să fie<br />
cea <strong>de</strong> jos, pentru că astfel unghiul <strong>de</strong> înfăşurare 1<br />
creşte, datorită greutăţii proprii<br />
a curelei;<br />
- Cureaua trapezoidală trebuie să fie aşezată complet în canalul ei, pentru a<br />
avea contact cu părţile laterale ale canalului;<br />
- Curelele din piele trebuie unse periodic cu unsori animale pentru a nu-şi<br />
pier<strong>de</strong> flexibilitatea;<br />
- Dacă în timpul funcţionării roţile se încălzesc, înseamnă că există<br />
posibilitatea patinării curelei şi se va proceda la întin<strong>de</strong>rea ei;<br />
- Pentru a avea un mers liniştit al transmisiei, roţile <strong>de</strong> curea vor fi<br />
echilibrate static pentru v 25 m / s şi static + dinamic pentru v 25 m / s ;<br />
- La curelele late, în scopul măririi stabilităţii pe roată, una din roţi se<br />
execută uşor bombată;<br />
- Funcţionarea transmisiei prin curele nu este permisă fără ca aceasta să fie<br />
protejată cu apărătoare <strong>de</strong> tablă sau plasă;<br />
- Montarea şi <strong>de</strong>montarea curelelor se va face numai în repaus, după ce s-a<br />
procedat la slăbirea curelei.<br />
2.2 Transmisii prin lanţuri<br />
2.2.1 Noţiuni generale<br />
Transmisia prin lanţ se compune din două sau mai multe roţi <strong>de</strong> lanţ, una<br />
motoare, celelalte conduse şi un lanţ care angrenează cu roţile. Datorită angrenării<br />
lanţului sunt excluse alunecările, ceea ce conduce la un raport <strong>de</strong> transmitere<br />
constant. Transmisia prin lanţ se utilizează în cazurile când se cere transmiterea<br />
unor momente <strong>de</strong> torsiune mari cu menţinerea raportului <strong>de</strong> transmitere constant.<br />
z
Transmisii prin curele şi lanţuri 49<br />
Avantajele transmisiei prin lanţ:<br />
- transmit puteri mari cu raport <strong>de</strong> transmitere constant;<br />
- încărcarea redusă a arborilor, <strong>de</strong>oarece nu necesită pretensionare;<br />
- randament relativ ridicat (=0,96 0,98), <strong>de</strong>oarece lipsesc alunecările;<br />
- gabarit redus;<br />
- funcţionează şi în condiţii grele <strong>de</strong> exploatare (praf, coroziune);<br />
- ghidare sigură pe roată.<br />
Dezavantajele acestei transmisii sunt:<br />
- cer montaj precis al arborilor şi al roţilor;<br />
- produc vibraţii şi zgomot;<br />
- întreţinerea este pretenţioasă (necesită ungere);<br />
- uzura inevitabilă a articulaţiilor conduce la o durabilitate limitată;<br />
- nu amortizează şocurile;<br />
- au mers neuniform (viteza variază la înfăşurarea lanţului pe roată);<br />
- au viteze relativ mici (v
50<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
În cazul unor sarcini mari, se folosesc lanţurile cu mai multe rânduri <strong>de</strong><br />
zale (2 sau 3) executate din aceleaşi elemente ca şi cele cu un rând, însă cu<br />
bolţurile mai largi.<br />
Materiale<br />
Eclisele se execută din platbandă laminată la rece din: OLC 45, OLC50,<br />
40Cr10, 35CrNi15, 41MoCr11.<br />
Piesele articulaţiilor (bolţuri, bucşe) se execută din oţelur i <strong>de</strong> cementare<br />
OLC15, OLC20, 14CrNi35, care se supun unui tratament termic pentru a ajunge la<br />
duritatea 45 60 HRC.<br />
Roţile <strong>de</strong> lanţ se toarnă din fontă cenuşie, oţel, aliaje <strong>de</strong> aluminiu, iar<br />
pentru solicitări şi viteze mari se foloseşte oţelul <strong>de</strong> calitate sau aliat.<br />
D1<br />
şi<br />
2<br />
2.2.2 Elemente geometrice şi cinematice<br />
Fig. 2.14<br />
Parametrii principali ai<br />
transmisiei sunt:<br />
- pasul p (fig. 2.12, 2.13, 2.14)<br />
<strong>de</strong>finit ca distanţa dintre două<br />
articulaţii succesive;<br />
- numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţilor, z1<br />
şi<br />
z<br />
2<br />
;<br />
- distanţa dintre axele roţilor <strong>de</strong><br />
lanţ, A;<br />
- lungimea lanţului, L;<br />
- diametrele cercurilor pe<br />
care se găsesc articulaţiile lanţului<br />
când acesta se înfăşoară pe roţi,<br />
D (fig.2.14);<br />
- numărul total <strong>de</strong> zale, m L / p .<br />
Viteza lanţului variază cu poziţia bolţului pe roată:<br />
D1<br />
v 1 cos1<br />
. (2.22)<br />
2<br />
Deoarece:<br />
<br />
1 1 1 () 1<br />
.<br />
z<br />
D1<br />
se obţine: vmax 1<br />
în poziţia 1 a articulaţiei (fig.2.14) ,<br />
2<br />
D1<br />
vmin 1 cos1<br />
în poziţia 2 a articulaţiei (fig. 2.14).<br />
2<br />
Datorită neuniformităţii transmiterii mişcării apare un grad <strong>de</strong><br />
neregularitate a vitezei care se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
1
Transmisii prin curele şi lanţuri 51<br />
vmax<br />
vmin<br />
.<br />
vmed<br />
Acceleraţia lanţului:<br />
dv D1<br />
2<br />
a 1 sin1<br />
.<br />
dt 2<br />
Acceleraţia va avea valoarea maximă pentru 1<br />
1<br />
, adică:<br />
2<br />
D1 2 p1<br />
amax 1 sin1<br />
.<br />
2 2<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere :<br />
1 2vD2 cos2 D2 cos2<br />
i .<br />
2 2vD1 cos1 D1 cos<br />
(2.23)<br />
1<br />
Deoarece viteza periferică v pe cele două roţi este aceeaşi se poate scrie:<br />
D1n<br />
1<br />
D2n2<br />
,<br />
un<strong>de</strong> n 1<br />
, n 2<br />
reprezintă turaţia roţii <strong>de</strong> lanţ conducătoare, respectiv condusă.<br />
Dacă se ţine cont că D1 pz1<br />
şi se înlocuieşte în relaţia <strong>de</strong> mai sus se<br />
obţine:<br />
pz1n1 pz2n2<br />
,<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong> rezultă expresia raportului <strong>de</strong> transmitere în funcţie <strong>de</strong> numerele <strong>de</strong> dinţi<br />
ale celor două roţi <strong>de</strong> lanţ:<br />
i n / n z / z . (2.24)<br />
1 2 2 1<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere pentru transmisii obişnuite cu lanţ: i 8 .<br />
Numărul minim <strong>de</strong> dinţi pe roata conducătoare, z1<br />
este limitat <strong>de</strong> sarcinile<br />
dinamice ce apar datorită neuniformităţii transmiterii mişcării. Pentru a micşora<br />
forţele dinamice ( Fd<br />
qAamax<br />
un<strong>de</strong> qA - masa) trebuie ca pasul să fie cât mai mic,<br />
<strong>de</strong>ci z1<br />
cât mai mare, <strong>de</strong> aceea: z1min 15 18<br />
dinţi.<br />
Lungimea totală a lanţului se calculează similar cu a curelei:<br />
0 0 0 0<br />
180 180<br />
L 2Acos <br />
z1 p <br />
z<br />
0 2<br />
p<br />
. (2.25)<br />
0<br />
2 360 360<br />
Numărul total <strong>de</strong> zale din lanţ:<br />
0<br />
L 2A<br />
z1 z2 () z cos<br />
2<br />
z1<br />
<br />
m .<br />
p p 2 2 360<br />
0<br />
Trebuie ca numărul total <strong>de</strong> zale, m, să fie un număr întreg, ceea ce atrage<br />
necesitatea modificării corespunzătoare a lungimii L şi a distanţei între centrele<br />
roţilor A.<br />
2.2.3 Elemente <strong>de</strong> calcul<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> curele, lanţul nu este solicitat la încovoiere la trecere<br />
peste roţi, în schimb apar forţe dinamice cauzate <strong>de</strong> acceleraţiile lanţului.
52<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
un<strong>de</strong>:<br />
Forţa din ramura motoare (activă) se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
Fr<br />
F1 Fu F2<br />
Fc Fd<br />
. (2.26)<br />
c<br />
F<br />
F<br />
u<br />
<br />
2M<br />
t 1<br />
D<br />
2 f<br />
1<br />
- forţa utilă ce se transmite;<br />
K A q g - forţa din ramura pasivă, provenită din greutatea proprie a<br />
lanţului;<br />
în care: q – masa pe unitatea <strong>de</strong> lungime;<br />
K - coeficient în funcţie <strong>de</strong> poziţia transmisiei (<br />
f<br />
transmisii verticale; K<br />
f<br />
=2,5 pentru transmisii orizontale şi<br />
transmisii înclinate la 60 0 );<br />
g – acceleraţia gravitaţională;<br />
A – distanţa dintre axe.<br />
Fc<br />
qv<br />
2<br />
- forţa <strong>de</strong> inerţie centrifugală;<br />
a<br />
K<br />
f<br />
=1 pentru<br />
K<br />
f<br />
=2 pentru<br />
2<br />
p<br />
1<br />
Fd<br />
q A - forţa dinamică;<br />
2<br />
Această forţă <strong>de</strong>vine apreciabilă la turaţii mari, <strong>de</strong> aceea lanţurile sunt<br />
recomandate până la <br />
1<br />
=500 rad/s<br />
Fr<br />
- forţa <strong>de</strong> rupere a lanţului;<br />
ca<br />
- coeficient <strong>de</strong> siguranţă admisibil ( ca<br />
7 18<br />
în funcţie <strong>de</strong> pas şi n<br />
1).<br />
Majoritatea transmisiilor prin lanţ sunt scoase din uz datorită uzurii<br />
articulaţiilor, care conduce la mărirea lungimii lanţului şi <strong>de</strong>ci la o funcţionare<br />
necorespunzătoare. Alungirea admisă este max.2,5 %.<br />
un<strong>de</strong>:<br />
Verificarea lanţurilor (fig.2.12) se face la:<br />
- presiunea <strong>de</strong> contact dintre eclisă şi bolţ:<br />
F1 4<br />
p pa<br />
i d h <br />
;<br />
i – numărul <strong>de</strong> eclise între două bolţuri consecutive;<br />
d - diametrul bolţului;<br />
h – grosimea eclisei;<br />
pa<br />
- presiunea admisibilă <strong>de</strong> contact (dată în tabele).<br />
- forfecarea bolţului:<br />
4F1<br />
<br />
.<br />
2<br />
i <br />
d<br />
reprezintă tensiunea admisibilă la forfecare (dată în tabele).<br />
un<strong>de</strong><br />
af<br />
- tracţiune a ecliselor:<br />
af
Transmisii prin curele şi lanţuri 53<br />
<br />
t<br />
F1<br />
<br />
<br />
i () b d h<br />
un<strong>de</strong> <br />
at<br />
reprezintă tensiunea admisibilă la tracţiune (dată în tabele).<br />
- uzura lanţului.<br />
p<br />
Dacă p este cantitatea cu care creşte pasul prin uzură, 0,025 .<br />
p<br />
Se recomandă :<br />
- ramura motoare a lanţului să fie cea superioară;<br />
- ungerea să se facă prin imersia ramurii pasive în baie <strong>de</strong> ulei;<br />
- pentru viteze v>3m/s ungerea să se facă cu unsoare consistentă;<br />
- pentru protecţia şi evitarea pătrun<strong>de</strong>rii impurităţilor, transmisiile cu lanţ<br />
vor fi prevăzute cu apărători sau carcase.<br />
at<br />
.
Capitolul 3<br />
TRANSMISII PRIN ROŢI DE FRICŢIUNE.<br />
VARIATOARE DE TURAŢIE<br />
3.1 Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune<br />
3.1.1 Noţiuni generale<br />
Transmisiile prin roţi <strong>de</strong> fricţiune se bazează pe frecarea între elementele în<br />
contact.<br />
Avantajele acestor transmisii, faţă <strong>de</strong> celelalte transmisii, sunt:<br />
- simplitate constructivă;<br />
- funcţionează fără şocuri, cu zgomot redus;<br />
- patinează la suprasarcini, protejând instalaţia.<br />
Ca <strong>de</strong>zavantaje pot fi enumerate:<br />
- randament relativ scăzut;<br />
- raportul <strong>de</strong> transmitere i nu se poate menţine constant datorită<br />
alunecărilor;<br />
- încărcări mari ale arborilor.<br />
După poziţia axelor în spaţiu, transmisiile prin roţi <strong>de</strong> fricţiune se împart<br />
în:<br />
- transmisii cu axe paralele, ce au în componenţă roţi <strong>de</strong> fricţiune<br />
cilindrice nete<strong>de</strong> (fig.3.1a), sau roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice canelate (fig.3.1b);<br />
- transmisii cu axe concurente, formate din roţi <strong>de</strong> fricţiune conice<br />
(fig.3.1c).<br />
Fig. 3.1<br />
Una din roţi, aflată în mişcare <strong>de</strong> rotaţie cu viteza unghiulară <br />
1<br />
, este<br />
montată pe lagăre <strong>de</strong>plasabile şi apăsată asupra celeilalte roţi cu o forţă F<br />
a<br />
. În zona<br />
<strong>de</strong> contact a roţilor, forţa <strong>de</strong> frecare va fi:<br />
F F<br />
.<br />
f<br />
a<br />
Pentru a se putea transmite puterea şi mişcarea între cei doi arbori, trebuie
ca:<br />
Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune. Variatoare <strong>de</strong> turaţie 55<br />
F<br />
f<br />
F ,<br />
2M<br />
1<br />
un<strong>de</strong>: F t<br />
t<br />
.<br />
D<br />
Analizând forţa <strong>de</strong> apăsare, F<br />
a<br />
, în cele 3 situaţii, rezultă:<br />
1<br />
a) roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice nete<strong>de</strong> (fig.3.1a)<br />
Pentru a se evita patinarea este necesar a fi în<strong>de</strong>plinită relaţia:<br />
Fa<br />
cFt<br />
, (3.1)<br />
un<strong>de</strong>: c 1,2 0,2 - coeficient <strong>de</strong> siguranţă la alunecare;<br />
0,12 0,2 - coeficient <strong>de</strong> frecare între roţile <strong>de</strong> fricţiune.<br />
Din relaţia (3.1) rezultă expresia forţei <strong>de</strong> apăsare, F<br />
a<br />
:<br />
c<br />
Fa<br />
Ft<br />
. (3.2)<br />
<br />
Înlocuind în relaţia ( 3.2) valorile lui c şi rezultă că Fa<br />
10Ft<br />
, adică<br />
pentru a transmite o forţă Ft<br />
este necesar a se apăsa cu o forţă Fa<br />
<strong>de</strong> aproape 10 ori<br />
mai mare.<br />
Această forţă încarcă mult arborii şi lagărele transmisiei, <strong>de</strong> aceea roţile <strong>de</strong><br />
fricţiune cilindrice nete<strong>de</strong> se utilizează la puteri mici (max. 20 kW). Pentru puteri<br />
mai mari se recomandă folosirea roţilor canelate.<br />
b) roţi <strong>de</strong> fricţiune canelate (fig.3.1b)<br />
În acest caz forţa <strong>de</strong> apăsare are expresia:<br />
Fa<br />
2Fn<br />
z sin<br />
,<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
Fa<br />
F n<br />
2zsin<br />
,<br />
în care z reprezintă numărul <strong>de</strong> caneluri, iar 2 , unghiul canelurii.<br />
Forţa <strong>de</strong> frecare se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
Ff 2zFn Fa cFt<br />
. (3.3)<br />
sin<br />
Din relaţia (3.3) rezultă expresia forţei <strong>de</strong> apăsare, F<br />
a<br />
:<br />
c<br />
Fa<br />
Ft<br />
sin<br />
. (3.4)<br />
<br />
Se constată că forţa <strong>de</strong> apăsare, în acest caz, este mai mică <strong>de</strong>cât în cazul<br />
roţilor nete<strong>de</strong>.<br />
c) roţi <strong>de</strong> fricţiune conice<br />
Din figura 3.1c rezultă:<br />
t
56<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
F F sin<br />
,<br />
a<br />
n<br />
1<br />
1<br />
Fa<br />
Fn<br />
.<br />
sin<br />
<br />
F F F cF .<br />
f n a t<br />
sin1<br />
c<br />
Fa<br />
Ft<br />
sin1<br />
. (3.5)<br />
<br />
La roţile conice, Fa<br />
<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> unghiul <br />
1<br />
, ceea ce conduce la<br />
recomandarea ca apăsarea axială să se exercite pe roata mică ( 1 2<br />
<strong>de</strong>ci sin 1<br />
<<br />
sin 2<br />
), <strong>de</strong>oarece la aceeaşi valoare a momentului <strong>de</strong> transmis M<br />
t1<br />
, Fa<br />
va avea o<br />
valoare mai redusă.<br />
Materialele utilizate în construcţia roţilor trebuie să asigure un coeficient<br />
<strong>de</strong> frecare cât mai mare, rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact şi o bună comportare la<br />
uzură. Se utilizează fontă/fontă, oţel/oţel, materiale feroase/textolit, cauciuc etc.<br />
Din cauza alunecării elastice, raportul real <strong>de</strong> transmitere dintre roţi are<br />
expresia:<br />
1 R2<br />
i <br />
(1) , (3.6)<br />
2 R1 <br />
un<strong>de</strong> este coeficient <strong>de</strong> alunecare elastică ( =0,02 pentru roţi metalice<br />
şi =0,05 pentru cauciuc pe oţel).<br />
3.1.2 Elemente <strong>de</strong> calcul<br />
Verificarea transmisiei se face la solicitarea la presiune <strong>de</strong> contact.<br />
Presiunea maximă ce ia naştere între două corpuri <strong>de</strong> oţel, calculată cu relaţia lui<br />
Hertz, trebuie să satisfacă condiţia din relaţia (3.7) şi anume:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
H<br />
Fn<br />
E<br />
max<br />
0,418 <br />
aH<br />
, (3.7)<br />
b <br />
E- modulul <strong>de</strong> elasticitate longitudinal echivalent, <strong>de</strong>terminat cu relaţia:<br />
E 2E1E2<br />
, E E<br />
1 2<br />
în care E1<br />
şi E2<br />
reprezintă modulele <strong>de</strong> elasticitate ale materialelor din care sunt<br />
executate cele două roţi <strong>de</strong> fricţiune;<br />
- raza <strong>de</strong> curbură echivalentă şi care este dată <strong>de</strong> expresia:<br />
1 1 1 R2 R1<br />
,<br />
R1 R2 R1 R2<br />
în care:
Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune. Variatoare <strong>de</strong> turaţie 57<br />
R1<br />
şi R2<br />
- razele roţilor <strong>de</strong> fricţiune;<br />
Fn<br />
- forţa normală la suprafaţa <strong>de</strong> contact.<br />
În cazul roţilor <strong>de</strong> fricţiune cilindrice:<br />
c M<br />
t1<br />
F n<br />
F a<br />
<br />
R<br />
.<br />
1<br />
Dimensionarea constă în stabilirea distanţei între axe A. Pentru aceasta, se<br />
vor exprima R1 , R2<br />
şi b în funcţie <strong>de</strong> distanţa dintre axe A şi raportul <strong>de</strong><br />
transmitere, i.<br />
A R R R ( i 1) ; A<br />
i A<br />
2 1 1<br />
R1<br />
; R2 iR1<br />
.<br />
i 1<br />
i 1<br />
2<br />
1( 1) i <br />
.<br />
i A<br />
b <br />
A<br />
A ( <br />
A<br />
0,2 0,4 - coeficient <strong>de</strong> lăţime al roţilor).<br />
Înlocuind în relaţia (3.7) se obţine:<br />
0,1747c M<br />
t1<br />
E<br />
A ( i 1) 3<br />
. (3.8)<br />
2<br />
<br />
i<br />
<br />
După adoptarea distanţei între axe A se stabilesc R1 , R2<br />
şi b.<br />
3.2 Variatoare <strong>de</strong> turaţie<br />
A<br />
3.2.1 Noţiuni generale<br />
Variatoarele <strong>de</strong> turaţie permit modificarea continuă a raportului <strong>de</strong><br />
transmitere, între anumite limite, ceea ce conduce la obţinerea turaţiei optime, din<br />
punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re economic, la arborele condus.<br />
Unele variatoare pot inversa sensul <strong>de</strong> mişcare al elementului condus.<br />
Construcţia variatoarelor este mai simplă <strong>de</strong>cât a cutiilor <strong>de</strong> viteză cu roţi<br />
dinţate sau a maşinilor electrice cu turaţie variabilă. Însă, datorită alunecărilor<br />
relative, raportul <strong>de</strong> transmitere diferă <strong>de</strong> cel teoretic, iar încărcarea lagărelor este<br />
ridicată.<br />
Variatoarele pot fi:<br />
- cu contact direct – folosind roţi <strong>de</strong> fricţiune: cilindrice, conice sau<br />
profilate;<br />
- cu element intermediar rigid: bilă, rolă, inel, disc;<br />
- cu element intermediar flexibil: curea sau lanţ.<br />
Caracteristica unui variator este gama <strong>de</strong> reglare G dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
n2max<br />
imax<br />
G , (3.9)<br />
n i<br />
2min<br />
un<strong>de</strong>: n2<br />
- turaţia la arborele condus;<br />
i – raportul <strong>de</strong> transmitere.<br />
min<br />
aH
58<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
3.2.2 Tipuri <strong>de</strong> variatoare <strong>de</strong> turaţie<br />
1. Variator cu roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice<br />
Se compune din două roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice 1 şi 2 montate pe arborii I<br />
şi II (fig.3.2). Arborele I cu roata <strong>de</strong> fricţiune cilindrică 1 se pot <strong>de</strong>plasa spre stânga<br />
sau dreapta, modificându-se astfel raza <strong>de</strong> contact cu roata a-2-a ( R<br />
2<br />
).<br />
Rapoartele <strong>de</strong> transmitere vor fi:<br />
n1<br />
R2max<br />
i max<br />
n<br />
2min<br />
R<br />
; n R<br />
i 1 2min<br />
min<br />
1<br />
n<br />
2max<br />
R<br />
.<br />
1<br />
Gama <strong>de</strong> reglare rezultă:<br />
n2max imax R2max R1<br />
R2max<br />
G . (3.10)<br />
n i R R R<br />
R<br />
2min 1<br />
2min min 1 2min 2min<br />
0,4R<br />
; R2max GR2min<br />
; G 3...6 .<br />
Fig. 3.2 Fig. 3.3<br />
2. Variator cu roţi <strong>de</strong> fricţiune conice<br />
La acest variator (fig. 3.3) modificarea turaţiei arborelui II se realizează<br />
prin schimbarea poziţiei roţii 1 şi a arborelui I, astfel încât în punctul <strong>de</strong> contact A<br />
să fie R1max<br />
sau R 1min<br />
.<br />
imax R2 / R1min<br />
; imin R2 / R1max<br />
.<br />
Gama <strong>de</strong> reglare rezultă:<br />
n2max imax R2<br />
R1max R1max<br />
G . (3.11)<br />
n i R R R<br />
2min min 1min 2 1min<br />
3. Variator cu roţi conice şi roată intermediară cilindrică<br />
Este format din două roţi <strong>de</strong> fricţiune conice (fig. 3.4) între care este<br />
montată, pe un arbore intermediar III, o roată <strong>de</strong> fricţiune cilindrică ce se poate
Transmisii prin roţi <strong>de</strong> fricţiune. Variatoare <strong>de</strong> turaţie 59<br />
<strong>de</strong>plasa axial. Prin <strong>de</strong>plasarea acesteia se obţine modificarea turaţiei. La aceste<br />
variatoare, arborii I şi II au acelaşi sens <strong>de</strong> rotaţie.<br />
Rapoartele <strong>de</strong> transmitere au expresiile:<br />
iar gama <strong>de</strong> reglare rezultă:<br />
Dacă se consi<strong>de</strong>ră:<br />
imax R2max / R1min<br />
; imin R2min / R1max<br />
,<br />
n i R R<br />
G n i R R<br />
2max max 2max 1max<br />
. (3.12)<br />
2min min 1min 2min<br />
R1max R2max Rmax<br />
; R1min R2min Rmin<br />
,<br />
şi înlocuind în (3.12) rezultă:<br />
Fig. 3.4<br />
R R R<br />
G R R R<br />
<br />
2max<br />
<br />
1max<br />
<br />
max<br />
<br />
1min 2min min<br />
<br />
<br />
2<br />
. (3.13)<br />
4. Variator inversor <strong>de</strong> rotaţie cu roţi <strong>de</strong> fricţiune cilindrice<br />
Se compune din arborele I (ce se poate <strong>de</strong>plasa axial), pe care sunt montate<br />
roţile <strong>de</strong> fricţiune cilindrice 1 şi 1 (fig.3.5) şi arborele II pe care este montată roata<br />
<strong>de</strong> fricţiune cilindrică 2. Pentru a obţine sensuri diferite <strong>de</strong> rotaţie la arborele II,<br />
roata 2 vine în contact cu roata 1 sau 1 .<br />
Rapoartele <strong>de</strong> transmitere şi gama <strong>de</strong> reglare se <strong>de</strong>termină cu relaţiile:<br />
imax R2 / R1min<br />
; imin R2 / R1max<br />
.
60<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
R R R<br />
. (3.14)<br />
2 1max 1max<br />
G R<br />
1min R<br />
2 R<br />
1min<br />
Fig. 3.5<br />
5. Variator cu roţi toroidale şi disc intermediar<br />
La acest variator (fig.3.6) prin schimbarea poziţiei discului intermediar III,<br />
a unghiului , se vor modifica diametrele <strong>de</strong> contact ale roţilor montate pe arborii<br />
I şi II, şi <strong>de</strong>ci turaţia. Rapoartele <strong>de</strong> transmitere şi gama <strong>de</strong> reglare se <strong>de</strong>termină cu<br />
relaţiile:<br />
i<br />
R<br />
2max<br />
2min<br />
max<br />
; imin<br />
R1min<br />
R1max<br />
R R<br />
; G <br />
R<br />
max<br />
min<br />
2<br />
<br />
.<br />
<br />
6. Variator cu roţi conice şi curea (fig.3.7), la care prin apropierea sau<br />
<strong>de</strong>părtarea conurilor 1-1’ sau 2-2’, cureaua 3 va lua contact cu alte diametre.<br />
R2max<br />
R2min<br />
imax<br />
; imin<br />
;<br />
R R<br />
Fig. 3.7<br />
Fig. 3.6<br />
1min<br />
2<br />
1max<br />
R <br />
max<br />
G .<br />
Rmin<br />
<br />
Acest variator, precum şi<br />
cele din figurile 3.4 şi 3.6 sunt<br />
utilizate pentru obţinerea unor game<br />
<strong>de</strong> reglare foarte mari.<br />
Calculul <strong>de</strong> rezistenţă al<br />
variatoarelor cu fricţiune se face<br />
similar cu al transmisiilor prin<br />
fricţiune, iar al variatoarelor cu<br />
elemente intermediare flexibile,<br />
similar cu al transmisiilor prin curele<br />
sau lanţuri.
Capitolul 4<br />
ANGRENAJE<br />
4.1 Noţiuni generale<br />
Angrenajele sunt mecanisme formate din două sau mai multe roţi dinţate,<br />
una antrenându-le pe celelalte prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact.<br />
Roţile dinţate sunt organe <strong>de</strong> maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în<br />
mod regulat pe suprafeţe teoretice, numite suprafeţe <strong>de</strong> revoluţie.<br />
Procesul continuu <strong>de</strong> contact între dinţii roţilor conjugate ale unui<br />
angrenaj, în ve<strong>de</strong>rea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate, se<br />
numeşte angrenare.<br />
Larga răspândire a angrenajelor este justificată <strong>de</strong> capacitatea <strong>de</strong> realizare a<br />
unui raport <strong>de</strong> transmitere constant, <strong>de</strong> posibilitatea <strong>de</strong> obţinere a unei game foarte<br />
largi <strong>de</strong> rapoarte <strong>de</strong> transmitere cu viteze şi puteri diferite (<strong>de</strong> la 0,0001 kW la 10000<br />
kW), siguranţă în exploatare, randament ridicat, gabarit relativ redus şi durată <strong>de</strong><br />
funcţionare în<strong>de</strong>lungată.<br />
Pe lângă aceste avantaje, angrenajele prezintă o serie <strong>de</strong> <strong>de</strong>zavantaje, cum ar<br />
fi:<br />
- necesită precizie ridicată <strong>de</strong> execuţie;<br />
- fac zgomot în timpul funcţionării, mai ales la viteze mari;<br />
- construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje, scule şi instrumente<br />
speciale;<br />
- nu se poate realiza orice raport <strong>de</strong> transmitere.<br />
Clasificarea roţilor dinţate se face după mai multe criterii, şi anume:<br />
a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi:<br />
- angrenaje cu axe paralele (angrenaje cilindrice, fig.4.1);<br />
- angrenaje cu axe concurente (angrenaje conice, fig.4.2);<br />
- angrenaje cu axe încrucişate (angrenaje hipoi<strong>de</strong>, melcate, fig.4.3).<br />
Fig.4.1<br />
Angrenajele cu axe încrucişate realizează transmiterea mişcărilor între doi<br />
arbori cu axele încrucişate în spaţiu. Teoretic, în acest caz rezultă angrenajul
62<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig.4.2<br />
Fig.4.3<br />
hiperboloidal, care este format din două roţi cu dantura dispusă pe suprafeţele a doi<br />
hiperboloizi <strong>de</strong> rotaţie, tangenţi între ei după dreapta generatoare comună (fig.4.4).<br />
Acest angrenaj are o distanţă, în spaţiu, între<br />
axe (numită şi <strong>de</strong>zaxare) şi un unghi între<br />
axe .<br />
Prin particularizări, din angrenajul<br />
hiperboloidal se pot obţine toate celelalte<br />
tipuri <strong>de</strong> angrenaje. Astfel, angrenajul<br />
elicoidal se obţine prin utilizarea porţiunii<br />
simetrice <strong>de</strong> la mijlocul hiperboloizilor, iar<br />
angrenajul cu melc cilindric se obţine dacă<br />
suprafaţa uneia din roţile hiperboloidale se<br />
aproximează cilindrică. Prin transformarea<br />
ambelor roţi hiperboloidale în roţi cilindrice,<br />
rezultă angrenajul cilindric încrucişat. Dacă<br />
Fig.4.4<br />
se utilizează porţiunile <strong>de</strong> la capete ale<br />
hiperboloizilor şi se înlocuiesc suprafeţele<br />
hiperboloidale cu suprafeţe conice, se realizează angrenajul pseudoconic (hipoid)<br />
sau angrenajul spiroid.<br />
Dacă distanţa dintre axe, a =0 şi unghiul dintre axe 0 , angrenajul cu<br />
axe încrucişate <strong>de</strong>vine angrenaj conic cu axe concurente, suprafeţele<br />
hiperboloidale transformându-se în suprafeţe conice. Pentru a 0; 0 se obţine<br />
angrenajul paralel cilindric cu suprafeţele <strong>de</strong> rostogolire cilindrice.<br />
La toate angrenajele cu axe încrucişate la care se aproximează suprafeţele <strong>de</strong><br />
rostogolire hiperboloidale cu conuri sau cilindri, teoretic, contactul liniar <strong>de</strong>vine<br />
punctiform, ceea ce aduce după sine o capacitate portantă redusă.<br />
b) după forma dinţilor roţilor dinţate:<br />
- dinţi drepţi (fig.4.1a, (fig.4.2a);<br />
- dinţi înclinaţi (fig.4.1b);<br />
- dinţi în V (fig.4.1c), în W, în Z;<br />
- dinţi curbi (fig.4.2b).
Angrenaje 63<br />
c) după poziţia relativă a suprafeţelor <strong>de</strong> rostogolire:<br />
- angrenare exterioară (fig.4.1a, b, c);<br />
- angrenare interioară (fig.4.1d).<br />
d) după profilul dinţilor:<br />
- în evolventă;<br />
- în cicloidă;<br />
- în arc <strong>de</strong> cerc (dantură Novicov)<br />
e) după modul <strong>de</strong> mişcare a axelor geometrice:<br />
- angrenaje cu axe fixe;<br />
- angrenaje cu axe mobile: planetare sau diferenţiale.<br />
Materiale. Roţile dinţate se pot construi într-o gamă foarte variată <strong>de</strong><br />
materiale, în funcţie <strong>de</strong>: sarcinile ce solicită dantura, durata totală <strong>de</strong> funcţionare a<br />
angrenajelor, viteza şi precizia sa şi alte condiţii suplimentare care se pot impune<br />
anumitor angrenaje (rezistenţa la temperatură, la coroziune etc.).<br />
Principalele grupe <strong>de</strong> materiale din care se confecţionează roţile dinţate<br />
utilizate în construcţia <strong>de</strong> maşini sunt: oţelurile, fontele cenuşii, materialele<br />
neferoase (alama, bronzul etc.) şi anumite materiale nemetalice (textolit, bachelita,<br />
poliamida, lignofol şi alte sortimente <strong>de</strong> mase plastice).<br />
Oţelurile sunt utilizate, în general, pentru angrenajele <strong>de</strong> lucru la care<br />
uzura trebuie să fie cât mai mică. Din această grupă, mai frecvent utilizate sunt:<br />
oţelul carbon <strong>de</strong> calitate (pentru cementare şi îmbunătăţire) şi oţelurile aliate.<br />
Aceste materiale se supun tratamentelor termice în scopul măririi caracteristicilor<br />
<strong>de</strong> rezistenţă şi a îmbunătăţirii comportării flancurilor dinţilor la diverse forme <strong>de</strong><br />
uzură. Duritatea flancurilor pinionului trebuie să fie ceva mai mare <strong>de</strong>cât duritatea<br />
roţilor conduse, pentru a preveni pericolul gripării flancurilor active ale<br />
angrenajelor şi pentru a asigura pinionului o durată <strong>de</strong> funcţionare apropiată <strong>de</strong> cea<br />
a roţii cu care angrenează.<br />
Fontele se utilizează pentru angrenajele <strong>de</strong> dimensiuni mari, cu viteze<br />
periferice relativ scăzute. Roţile dinţate rezistă bine la uzură dar sunt mai puţin<br />
recomandate pentru solicitările <strong>de</strong> încovoiere. Din categoria fontelor se utilizează:<br />
fonta maleabilă, fonta cu grafit nodular şi fonta antifricţiune.<br />
Dintre neferoase, mai <strong>de</strong>s folosite sunt bronzurile. Cuplul <strong>de</strong> materiale<br />
oţel-bronz realizează o bună comportare la uzură şi randament superior, <strong>de</strong> aceea se<br />
utilizează în cazul angrenajelor melc-roată melcată.<br />
In scopul reducerii preţului, a zgomotului şi vibraţiilor, se extin<strong>de</strong><br />
utilizarea materialelor nemetalice. Din această categorie fac parte: textolitul,<br />
bachelita, poliamida, poliesterii etc. Masele plastice sunt higroscopice şi <strong>de</strong>ci<br />
sensibile la umiditate (care le modifică dimensiunile) şi pot fi folosite la<br />
temperaturi ce nu <strong>de</strong>păşesc 80-100C.<br />
4.2 Geometria şi cinematica angrenării<br />
4.2.1 Legea fundamentală a angrenării<br />
Legea angrenării, cunoscută sub numele <strong>de</strong> teorema lui Willis, stabileşte
64<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
condiţia ce trebuie să o<br />
în<strong>de</strong>plinească curbele <strong>de</strong> profil<br />
care mărginesc doi dinţi în<br />
contact, pentru ca transmiterea<br />
mişcării să se poată realiza cu<br />
un raport <strong>de</strong> transmitere<br />
constant.<br />
Pentru studierea acestei<br />
legi, se consi<strong>de</strong>ră două roţi<br />
dinţate, care se rotesc în jurul<br />
axelor (punctelor) O1<br />
şi O2<br />
cu<br />
vitezele unghiulare 1<br />
şi 2<br />
(fig.4.5) şi profilurile dinţilor<br />
Fig.4.5<br />
lor, formate din curbele π 1 şi π 2 ,<br />
în contact în punctul M.<br />
Vitezele periferice ale celor două profiluri, în punctul <strong>de</strong> contact vor fi:<br />
v1 1 O1<br />
M ; v2 2 O2M<br />
, (4.1)<br />
un<strong>de</strong> O1M şi O2M sunt distanţele <strong>de</strong> la punctul <strong>de</strong> contact M la cele două centre <strong>de</strong><br />
<br />
rotaţie ( v1 O1<br />
M ; v2 O2M<br />
). Prin <strong>de</strong>scompunerea vitezelor periferice v1<br />
şi<br />
v2<br />
după normala NN şi tangenta t în punctul <strong>de</strong> contact, se obţin componentele<br />
normale, v1n<br />
şi v2n<br />
şi componentele tangenţiale, v1t<br />
şi v<br />
2t<br />
. Din asemănarea<br />
triunghiurilor Mv1 nv1<br />
şi MK1O1<br />
rezultă:<br />
v1 n<br />
O1 K1<br />
, (4.2)<br />
v O M<br />
1 1<br />
iar din asemănarea triunghiurilor Mv2nv2<br />
şi MK2O2<br />
rezultă:<br />
v2n<br />
O2K<br />
2<br />
. (4.3)<br />
v2 O2M<br />
Deoarece profilurile sunt rigi<strong>de</strong>, transmiterea mişcării <strong>de</strong>vine posibilă<br />
numai dacă v 1n<br />
v 2n<br />
. Dacă v 1n<br />
v 2n<br />
, rezultă că profilul π 2 are o viteză proprie, iar<br />
dacă v 1n<br />
v 2n<br />
, profilul π 1 <strong>de</strong>formează profilul π 2 .<br />
Din condiţia <strong>de</strong> egalitate a componentelor normale rezultă:<br />
O1 K1 O2K<br />
2<br />
v 1<br />
v2<br />
O M<br />
O M<br />
,<br />
1 2<br />
iar prin înlocuirea lui v1<br />
şi v2<br />
cu valorile din relaţiile (4.1) se obţine:<br />
1 O2K<br />
2<br />
O K<br />
. (4.4)<br />
2 1 1<br />
Din asemănarea triunghiurilor O1 K1C şi O2K 2C rezultă:
Angrenaje 65<br />
O K<br />
O K<br />
O C<br />
, (4.5)<br />
O C<br />
2 2 2<br />
1 1 1<br />
iar din relaţia (4.4) se obţine raportul <strong>de</strong> transmitere i 12<br />
,<br />
i<br />
<br />
O C<br />
1 2<br />
12<br />
const.<br />
(4.6)<br />
2 O1C<br />
Întrucât punctul C se află pe dreapta O1O 2<br />
care uneşte centrele <strong>de</strong> rotaţie<br />
fixe ale celor două roţi dinţate, la intersecţia cu normala NN la profilurile dinţilor,<br />
rezultă că raportul <strong>de</strong> transmitere va fi constant, dacă punctul C rămâne fix pe linia<br />
centrelor în tot timpul cât cele două profiluri sunt în contact. Ca urmare, legea<br />
fundamentală a angrenării se enunţă astfel:<br />
pentru ca două roţi dinţate să transmită mişcarea <strong>de</strong> rotaţie sub un raport <strong>de</strong><br />
transmitere constant, este necesar ca profilurile dinţilor să fie astfel construite,<br />
încât, în timpul angrenării, normala comună lor în punctele <strong>de</strong> contact să treacă<br />
printr-un punct fix C (polul angrenării) <strong>de</strong> pe linia centrelor.<br />
Profilurile ce în<strong>de</strong>plinesc legea angrenării sunt numite profiluri conjugate.<br />
Profilurile conjugate sunt curbe reciproc înfăşurătoare. Această condiţie este<br />
în<strong>de</strong>plinită <strong>de</strong> curbele ciclice: evolventa, cicloi<strong>de</strong>le şi arcul <strong>de</strong> cerc. Dintre aceste<br />
curbe mai <strong>de</strong>s se utilizează evolventa, <strong>de</strong>oarece prezintă următoarele avantaje:<br />
- executarea danturii se face cu scule cu flancuri drepte;<br />
- mişcările <strong>de</strong> generare sunt simple: rotaţia şi translaţia;<br />
- alunecare redusă între profiluri;<br />
- insensibilitate la erori tehnologice inerente, cum ar fi variaţia distanţei<br />
între axe;<br />
- roţile sunt interschimbabile.<br />
Concluzii:<br />
1. Traiectoria punctelor succesive <strong>de</strong> contact dintre profilurile dinţilor<br />
poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> traiectorie <strong>de</strong> angrenare şi în cazul curbelor evolventice este<br />
chiar dreapta N-N.<br />
2. Ştiind că C împarte distanţa O1O 2<br />
într-un raport constant şi că:<br />
O1C O2C rw<br />
1<br />
rw<br />
2<br />
const.<br />
(4.7)<br />
şi<br />
1<br />
rw<br />
2<br />
r<br />
, (4.8)<br />
2 w1<br />
rezultă că O1C r w 1şi O2C r w 2<br />
, adică în timpul angrenării celor două profiluri, în<br />
punctul C se află în contact două cercuri <strong>de</strong> raze rw<br />
1<br />
şi rw<br />
2<br />
care se rostogolesc fără<br />
alunecare, numite cercuri <strong>de</strong> rostogolire.<br />
3. Chiar dacă raportul <strong>de</strong> transmitere se menţine constant, <strong>de</strong>ci<br />
componentele normale ale vitezelor sunt egale, componentele tangenţiale sunt<br />
diferite ( v1 t<br />
v2t<br />
), cu excepţia polului angrenării, C, un<strong>de</strong> sunt egale şi se<br />
realizează rostogolire pură între profiluri.
66<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
4.2.2 Evolventa şi proprietăţile ei<br />
Evolventa este curba <strong>de</strong>scrisă <strong>de</strong> punctul fix M, situat pe dreapta n, care se<br />
rostogoleşte fără alunecare peste cercul <strong>de</strong> rază r b<br />
, numit cerc <strong>de</strong> bază (fig.4.6).<br />
Evolventa are două ramuri E şi E şi un punct <strong>de</strong> întoarcere în M<br />
0<br />
pe<br />
cercul <strong>de</strong> bază.<br />
Din <strong>de</strong>finiţie: KM<br />
0<br />
KM .<br />
KM<br />
0<br />
rb<br />
() ; KM rb tan() rb tan rb<br />
. (4.9)<br />
Din (4.9) rezultă:<br />
tan inv<br />
.<br />
Ecuaţiile parametrice ale evolventei sunt:<br />
inv tan <br />
<br />
rb<br />
r<br />
<br />
cos<br />
Funcţia ( inv) este dată în tabele<br />
pentru α cunoscut.<br />
Proprietăţile evolventei sunt:<br />
1. normala la evolventă ( n) este<br />
tangentă la cercul <strong>de</strong> bază;<br />
2. centrul <strong>de</strong> curbură al evolventei<br />
Fig.4.6<br />
în orice punct al ei se găseşte pe cercul <strong>de</strong><br />
bază (pentru M şi K), <strong>de</strong>ci M MK ;<br />
3. dreapta t, perpendiculară pe n în M, înfăşoară evolventa;<br />
4. când r ,<br />
b<br />
evolventa <strong>de</strong>generează într-o dreaptă care este<br />
perpendiculară pe n, <strong>de</strong>ci tocmai t.<br />
Cea <strong>de</strong> a treia proprietate a evolventei face ca prelucrarea ei să se execute<br />
cu scule simple, cu profil <strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> suprafeţe plane, care în procesul execuţiei se<br />
menţin tangente la profilul evolventic pe care-l generează.<br />
4.2.3 Geometria angrenajelor evolventice.<br />
Principalele elemente geometrice ale unui angrenaj evolventic se prezintă<br />
în figura 4.7.<br />
La angrenajele cu profil evolventic, dreapta N-N este tangentă comună<br />
cercurilor <strong>de</strong> bază a celor două roţi, <strong>de</strong>ci punctul <strong>de</strong> contact al profilurilor în<br />
evolventă se găseşte permanent pe această dreaptă, numită linie <strong>de</strong> angrenare.<br />
Din relaţia (4.6) rezultă:<br />
rw<br />
2<br />
dw2<br />
i 12<br />
r<br />
d<br />
.<br />
w1 w1<br />
un<strong>de</strong> dw<br />
1<br />
si dw2<br />
reprezintă diametrele cercurilor <strong>de</strong> rostogolire;<br />
p w – pasul pe cercul <strong>de</strong> rostogolire (distanţa dintre două flancuri omoloage<br />
a doi dinţi consecutivi măsurată pe cercul <strong>de</strong> rostogolire).
Angrenaje 67<br />
Fig.4.7<br />
Deoarece pe cercurile <strong>de</strong> rostogolire pasul este acelaşi:<br />
dw<br />
1<br />
dw2<br />
pw<br />
,<br />
z z<br />
1 2<br />
( z 1<br />
si z2<br />
reprezintă numerele <strong>de</strong> dinţi ale celor două roţi), rezultă că:<br />
dw2 z2<br />
i 12<br />
d<br />
z<br />
.<br />
w1 1<br />
db<br />
1,<br />
d<br />
b2<br />
– diametrele cercurilor <strong>de</strong> bază;<br />
d , d – diametrele cercurilor <strong>de</strong> cap;<br />
a1 a2<br />
d , d – diametrele cercurilor <strong>de</strong> picior;<br />
f 1 f 2<br />
a<br />
w<br />
– distanţa dintre axe: aw () d/ w21 dw2<br />
– unghiul <strong>de</strong> angrenare.<br />
w<br />
;<br />
4.2.4 Cremaliera <strong>de</strong> referinţă<br />
Dacă raza cercului <strong>de</strong> rostogolire a unei roţi dinţate cilindrice creşte la<br />
infinit, aceasta <strong>de</strong>vine cremalieră. Acest organ dinţat serveşte la <strong>de</strong>finirea<br />
geometrică a roţilor dinţate cilindrice şi poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> cremalieră <strong>de</strong><br />
referinţă.<br />
Dreapta <strong>de</strong> rostogolire a cremalierei este tangentă în punctul C la cercul <strong>de</strong><br />
rostogolire al roţii dinţate (fig. 4.8). Normala comună în punctele <strong>de</strong> contact este
68<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig.4.8<br />
tangentă la cercul <strong>de</strong> bază al roţii<br />
şi este perpendiculară pe profilul<br />
rectiliniu al cremalierei, fiind şi<br />
dreaptă <strong>de</strong> angrenare ( N-N).<br />
Unghiul <strong>de</strong> angrenare este<br />
constant şi egal cu unghiul <strong>de</strong><br />
presiune al roţii pe cercul <strong>de</strong><br />
rostogolire şi cu unghiul <strong>de</strong><br />
înclinare al profilului rectiliniu<br />
al cremalierei. Pentru ca două<br />
roţi dinţate cu profil în evolventă<br />
să poată angrena, este necesar ca<br />
fiecare să angreneze separat cu<br />
aceeaşi cremalieră. Pentru acest<br />
motiv, elementele geometrice ale<br />
danturii unei roţi dinţate<br />
cilindrice pot fi <strong>de</strong>terminate din elementele principale ale cremalierei <strong>de</strong> referinţă<br />
(fig.4.9).<br />
Fig.4.9<br />
Dintele cremalierei <strong>de</strong> înălţime h este <strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> dreapta <strong>de</strong> cap şi dreapta<br />
<strong>de</strong> picior şi este împărţit prin linia <strong>de</strong> referinţă în două părţi: capul <strong>de</strong> referinţă <strong>de</strong><br />
înălţime h a<br />
şi piciorul <strong>de</strong> referinţă <strong>de</strong> înălţime h f<br />
.<br />
c- jocul <strong>de</strong> referinţă la piciorul dintelui;<br />
0<br />
20 - unghi <strong>de</strong> presiune <strong>de</strong> referinţă;<br />
p – pas al cremalierei <strong>de</strong> referinţă, <strong>de</strong>finit ca distanţa între două profiluri<br />
omoloage consecutive măsurată pe linia <strong>de</strong> referinţă sau pe orice paralelă la<br />
aceasta.<br />
s e pe linia <strong>de</strong> referinţă. Pe orice paralelă la aceasta s e .<br />
Dacă materializăm cremaliera printr-o sculă (ex. cuţit pieptene). ea poate<br />
genera dantura roţii 1, <strong>de</strong> aceea poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> cremalieră generatoare.<br />
Cremaliera generatoare este complementară cremalierei <strong>de</strong> referinţă şi se potriveşte
Angrenaje 69<br />
cu aceasta în aşa fel încât dinţii uneia umplu exact golul dinţilor celeilalte. In<br />
contextul angrenării cremalieră generatoare – roată dinţată, cercul roţii tangent la<br />
linia <strong>de</strong> referinţă a cremalierei poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> cerc <strong>de</strong> divizare, fiind cerc<br />
caracteristic, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> roata cu care angrenează.<br />
In aceste condiţii se poate scrie:<br />
d p z .<br />
Diametrul <strong>de</strong> divizare, d, rezultă:<br />
Modulul,<br />
[mm]<br />
(STAS 822-<br />
82)<br />
p<br />
d z m z ; d1 m z1<br />
; d2 m z2<br />
. (4.10)<br />
<br />
Mecanică<br />
fină<br />
Mecanică<br />
generală<br />
şi grea<br />
Tabelul 4.1<br />
0,05; 0,055; 0,06; 0,07; 0,08; 0,09; 0,1; 0,11;0,12;<br />
0,14; 0,15; 0,18; 0,2; 0,22 ; 0,25; 0,28;0,3; 0,35;<br />
0,4; 0,45; 0,5; 0,55; 0,6; 0,7; 0,8; 0,9; 1,0.<br />
1; 1,125; 1,25; 1,375; 1,5; 1,75; 2; 2,25; 2,5; 2,75;<br />
3; 3,5; 4; 4,5; 5; 5,5; 6; 7; 8; 9; 10; 11; 12; 14; 16;<br />
18; 20; 22; 25; 28; 32; 36; 40; 45; 50; 55; 60; 70;<br />
80; 90; 100.<br />
Pentru ca diametrele <strong>de</strong> divizare să rezulte numere comensurabile, se<br />
introduce noţiunea <strong>de</strong> modul, m, care reprezintă raportul dintre pas şi <br />
( m p / }, fiind un parametru standardizat cu dimensiune <strong>de</strong> lungime, măsurat în<br />
mm. Modulul arată mărimea danturii. In tabelul 4.1 se dau valorile standardizate<br />
ale modulului.<br />
Cercul <strong>de</strong> divizare d este cercul <strong>de</strong> pe roata dinţată pe care modulul şi pasul<br />
sunt egale cu ale cremalierei <strong>de</strong> referinţă.<br />
Toate dimensiunile cremalierei <strong>de</strong> referinţă se pot <strong>de</strong>fini prin introducerea<br />
*<br />
* * *<br />
coeficienţilor: h 1- coeficient <strong>de</strong> înălţime a capului <strong>de</strong> referinţă; h h c -<br />
a<br />
*<br />
coeficient <strong>de</strong> înălţime a piciorului <strong>de</strong> referinţă; c 0,25 - coeficient al jocului <strong>de</strong><br />
referinţă.<br />
Elementele geometrice ale cremalierei <strong>de</strong> referinţă (fig.4.9):<br />
*<br />
- înălţimea capului <strong>de</strong> referinţă: h h m ;<br />
- înălţimea piciorului <strong>de</strong> referinţă:<br />
a<br />
a<br />
h () h c m ;<br />
f<br />
* *<br />
a<br />
*<br />
- jocul la capul dintelui: c c m ;<br />
* *<br />
- înălţimea dintelui: h h h (2) h c m ;<br />
a f a<br />
- pasul cremalierei <strong>de</strong> referinţă: p m .<br />
In mod normal, în procesul <strong>de</strong> danturare, linia <strong>de</strong> referinţă a cremalierei<br />
generatoare poate fi tangentă sau nu cu dreapta <strong>de</strong> rostogolire, adică poate fi<br />
tangentă sau nu la cercul <strong>de</strong> divizare. In caz că este tangentă, se obţine o roată<br />
dinţată necorijată (ne<strong>de</strong>plasată), figura 4.10a, iar în caz contrar, o roată dinţată<br />
corijată (<strong>de</strong>plasată).<br />
f<br />
a
70<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
In funcţie <strong>de</strong> poziţia liniei <strong>de</strong> referinţă se pot obţine roţi dinţate <strong>de</strong>plasate<br />
negativ (fig. 4.10b) sau roţi dinţate <strong>de</strong>plasate pozitiv (fig. 4.10c). Deplasarea <strong>de</strong><br />
profil se exprimă prin coeficientul <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare specifică x.<br />
Fig.4.10<br />
La <strong>de</strong>plasarea negativă dintele se îngroaşă la vârf şi se subţiază la bază. La<br />
corijarea pozitivă dintele se subţiază la vârf şi se îngroaşă la bază. Deplasările<br />
specifice trebuie <strong>de</strong>ci limitate superior pentru a nu se ascuţi dinţii la vârf şi inferior<br />
pentru a nu se subţia prea mult dinţii la bază. Apropiind prea mult cremaliera<br />
generatoare <strong>de</strong> centrul roţii se poate întâmpla să apară fenomenul <strong>de</strong> subtăiere a<br />
dintelui, la baza lui apărând a doua ramură a evolventei (fig.4.13b).<br />
Prin <strong>de</strong>plasarea <strong>de</strong> profil se pot realiza, cu acelaşi profil <strong>de</strong> referinţă<br />
standardizat, danturi cu caracteristici geometrice şi <strong>de</strong> rezistenţă diferite. Hotărâtor<br />
este valoarea coeficientului <strong>de</strong>plasării <strong>de</strong> profil x. Modificarea valorilor<br />
coeficientului <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare duce la schimbarea formei dintelui. Rezultă că toţi<br />
parametri unei roţi dinţate pot fi calculaţi în funcţie <strong>de</strong>:<br />
- modulul m, care arată mărimea danturii;<br />
- numerele <strong>de</strong> dinţi care arată mărimea roţii;<br />
- coeficientul <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare specifică x, care arată forma dinţilor.<br />
La roţile ne<strong>de</strong>plasate (necorijate) cercul <strong>de</strong> rostogolire va coinci<strong>de</strong> cu cel<br />
<strong>de</strong> divizare, iar elementele geometrice vor fi:<br />
- diametrele <strong>de</strong> divizare: d1 dw<br />
1<br />
m z1<br />
; d2 dw2 m z2<br />
;<br />
- diametrele <strong>de</strong> cap:<br />
- diametrele <strong>de</strong> picior:<br />
d d 2( h m2)<br />
z h ;<br />
*<br />
a1 1 a 1 a<br />
*<br />
a2 <br />
2<br />
2(<br />
a<br />
2) <br />
2<br />
<br />
a<br />
;<br />
* *<br />
d<br />
f 1<br />
d1 2( hf m2 z1<br />
2) ha<br />
c<br />
d d h m z h<br />
;<br />
d d 2( h m2 z 2) h c ;<br />
* *<br />
f 2 2 f 2 a<br />
d1 d2 z1 z2<br />
- distanţa dintre axe: a aw<br />
m .<br />
2 2<br />
Pentru angrenajele <strong>de</strong>plasate :
Angrenaje 71<br />
O2<br />
- diametrele <strong>de</strong> cap:<br />
- diametrele <strong>de</strong> picior:<br />
d m ( z 2h 2) x ;<br />
*<br />
a1 1 a 1<br />
*<br />
a2 (<br />
2<br />
2<br />
a<br />
2)<br />
2<br />
;<br />
* *<br />
d<br />
f 1<br />
m ( z1 2ha<br />
2c 2) x1<br />
d m z h x<br />
;<br />
d m ( z 2h 2c 2) x ;<br />
* *<br />
f 2 2 a<br />
2<br />
4.2.5 Angrenarea roţilor <strong>de</strong>plasate<br />
Se consi<strong>de</strong>ră două roţi dinţate cilindrice, în angrenare, având centrele O<br />
1<br />
,<br />
şi distanţa dintre axe a. Dacă se<br />
modifică poziţia lui O2<br />
în O<br />
2<br />
,<br />
menţinând aceleaşi valori pentru<br />
razele <strong>de</strong> bază ( rb<br />
1<br />
ct şi rb<br />
2<br />
ct ),<br />
distanţa dintre axe va creşte <strong>de</strong> la a la<br />
a<br />
w<br />
(fig.4.11). In aceste condiţii<br />
dreapta <strong>de</strong> angrenare se mută din<br />
poziţia K1K2<br />
în poziţia K 1K 2<br />
, polul<br />
angrenării din C în C , razele <strong>de</strong><br />
rostogolire <strong>de</strong>vin r<br />
w1<br />
şi r<br />
w2<br />
, iar<br />
unghiul <strong>de</strong> angrenare creşte <strong>de</strong> la<br />
valoarea la <br />
w<br />
.<br />
Dacă se scriu relaţiile dintre razele<br />
Fig.4.11<br />
cercurilor <strong>de</strong> bază şi cele ale<br />
cercurilor <strong>de</strong> rostogolire, pentru cele două poziţii, se obţine:<br />
rb<br />
1<br />
rw<br />
1<br />
cos<br />
; rb<br />
2<br />
rw<br />
2<br />
cos<br />
.<br />
rb 1<br />
r<br />
w1 cos<br />
w<br />
; rb 2<br />
r<br />
w2 cos<br />
w<br />
.<br />
Din relaţiile (4.11) rezultă:<br />
rb<br />
1<br />
rb<br />
2<br />
a rw<br />
1<br />
rw<br />
2<br />
;<br />
cos<br />
rb<br />
1<br />
rb<br />
2<br />
aw r<br />
w1 r<br />
w2<br />
.<br />
cos<br />
Prin urmare:<br />
w<br />
(4.11)<br />
(4.12)<br />
a cos<br />
a w<br />
cos<br />
w<br />
. (4.13)<br />
In relaţia ( 4.13) distanţa a , numită distanţa între axele <strong>de</strong> referinţă,<br />
corespun<strong>de</strong> unui angrenaj la care cercurile <strong>de</strong> rostogolire şi cele <strong>de</strong> divizare<br />
coincid. Rezultă că angrenajul format din două roţi dinţate cu profil în evolventă<br />
este insensibil la modificările mici ale distanţei între axe.<br />
Această proprietate este utilă la <strong>de</strong>plasarea profilurilor în ve<strong>de</strong>rea<br />
perfecţionării funcţionale şi constructive, precum şi la remedierea unor <strong>de</strong>fecte ale
72<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
acestora rezultate din montaj sau din cauza uzurii flancurilor dinţilor.<br />
Relaţia (4.13) serveşte la <strong>de</strong>terminarea elementelor necesare <strong>de</strong>plasării <strong>de</strong><br />
profil ( a w<br />
sau <br />
w<br />
).<br />
4.2.6 Continuitatea angrenării. Gradul <strong>de</strong> acoperire<br />
Dacă se urmăreşte angrenarea unei perechi <strong>de</strong> roţi dinţate (fig. 4.12), se<br />
observă că începutul şi sfârşitul contactului la o pereche <strong>de</strong> dinţi are loc în punctele<br />
în care dreapta <strong>de</strong> angrenare N-N intersectează cercurile <strong>de</strong> cap a celor două roţi<br />
( A1 , A<br />
2<br />
). Segmentul A1 A2<br />
poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> segment <strong>de</strong> angrenare şi este format<br />
din segmentul <strong>de</strong> intrare în angrenare, A1<br />
C şi segmentul <strong>de</strong> ieşire din angrenare,<br />
CA<br />
2<br />
.<br />
Fig.4.12<br />
Lungimea segmentului <strong>de</strong> angrenare are valoarea:<br />
A A A C CA ()() K A K C K A K C ,<br />
1 2 1 2 2 1 2 1 2 1<br />
sau: A1 A2 K1A2 K2 A1 K1K2<br />
(4.14)<br />
Din triunghiurile dreptunghice O1 K1A2<br />
şi O2K 2<br />
A1<br />
rezultă:<br />
K A r r ; K A r r . (4.15)<br />
2 2<br />
1 2 a1 b1<br />
2 2<br />
2 1 a2 b2<br />
K K K C CK r sin r sin a sin<br />
. (4.16)<br />
1 2 1 2 w1 w w2<br />
w w w
Angrenaje 73<br />
Dacă se înlocuiesc relaţiile (4.15) şi (4.16) în (4.14) se obţine:<br />
A A r r r r a . (4.17)<br />
2 2 2 2<br />
1 2 a1 b1 a2 b2 w<br />
sin<br />
w<br />
Porţiunile <strong>de</strong> profiluri care participă nemijlocit la angrenare se numesc<br />
profiluri active, iar cele care nu participă poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> profiluri inactive.<br />
Pentru porţiunile inactive ale profilurilor, profilul nu este necesar să fie evolventic.<br />
Segmentul A1 A2<br />
nu trebuie să <strong>de</strong>păşească limitele segmentului K1K 2<br />
, care se mai<br />
numeşte şi segment limită <strong>de</strong> angrenare. Arcul <strong>de</strong>scris <strong>de</strong> un punct al cercului <strong>de</strong><br />
rostogolire din momentul formării contactului până în momentul întreruperii poartă<br />
<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> arc <strong>de</strong> angrenare. El este <strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> punctele <strong>de</strong> intersecţie ale<br />
cercului <strong>de</strong> rostogolire cu profilul, reprezentat în momentele intrării şi ieşirii din<br />
angrenare.<br />
Pentru ca un angrenaj să funcţioneze continuu, cu raport <strong>de</strong> transmitere<br />
constant, este necesar ca înainte <strong>de</strong> a ieşi din angrenare o pereche <strong>de</strong> dinţi, următoarea<br />
pereche sa fie <strong>de</strong>ja intrată în angrenare. In caz contrar, angrenajul funcţionează cu<br />
opriri, dând naştere la şocuri nedorite. In ve<strong>de</strong>rea evi<strong>de</strong>nţierii acestui fenomen, se<br />
introduce noţiunea <strong>de</strong> grad <strong>de</strong> acoperire, notat cu . Această mărime adimensională<br />
se <strong>de</strong>fineşte ca raport între arcul <strong>de</strong> angrenare şi pasul corespunzător cercului <strong>de</strong><br />
rostogolire sau ca raport între segmentul <strong>de</strong> angrenare A1 A2<br />
şi pasul p<br />
b<br />
, măsurat pe<br />
cercul <strong>de</strong> bază.<br />
A A<br />
<br />
p<br />
2 2 2 2<br />
r<br />
1 2 a1 rb 1<br />
ra 2<br />
rb 2<br />
aw sin<br />
w<br />
b<br />
<br />
m cos<br />
. (4.18)<br />
Pentru a evita o funcţionare necorespunzătoare, prin proiectare,<br />
angrenajelor trebuie să li se asigure un grad <strong>de</strong> acoperire 1,1 .<br />
4.2.7 Fenomenul <strong>de</strong> interferenţă. Numărul minim <strong>de</strong> dinţi<br />
Fenomenul <strong>de</strong> interferenţă constă în tendinţa pătrun<strong>de</strong>rii vârfurilor dinţilor<br />
unei roţi în profilul evolventic din zona piciorului dintelui celeilalte roţi. Deoarece<br />
în timpul funcţionării această pătrun<strong>de</strong>re este imposibilă, datorită rigidităţii roţilor<br />
dinţate, interferenţa la angrenare poate <strong>de</strong>termina blocarea angrenajului,<br />
intensificarea zgomotului, uzura sau chiar ruperea dinţilor. Dacă interferenţa are<br />
loc în timpul execuţiei roţii dinţate, fenomenul se numeşte subtăiere şi constă în<br />
pătrun<strong>de</strong>rea capetelor dinţilor sculei aşchietoare în profilul dinţilor roţii prelucrate,<br />
eliminând o parte din aceasta.<br />
Interferenţa se produce atunci când cercul <strong>de</strong> cap al unei roţi intersectează<br />
linia <strong>de</strong> angrenare în afara segmentului <strong>de</strong> angrenare K1K 2<br />
. Dacă în cazul<br />
prelucrării roţilor dinţate prin metoda rulării, generatoarea <strong>de</strong> cap a dinţilor<br />
cremalierei intersectează linia <strong>de</strong> angrenare în afara punctului K al segmentului CK<br />
(fig.4.13a), un<strong>de</strong> K este extremitatea segmentului <strong>de</strong> angrenare, apare fenomenul <strong>de</strong><br />
interferenţă (fig.4.13b).
74<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig.4.13<br />
Pentru evitarea interferenţei şi a subtăierii, cremaliera trebuie astfel<br />
aşezată, încât generatoarea <strong>de</strong> cap<br />
a acesteia să treacă mai jos <strong>de</strong><br />
punctul K sau la limită prin acest<br />
punct (fig. 4.14). Mărimea<br />
interferenţei la angrenare sau a<br />
subtăierii la prelucrare <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii. Pentru a<br />
evita aceste fenomene, este<br />
necesar ca numărul <strong>de</strong> dinţi să fie<br />
cel puţin egal cu numărul admis<br />
Fig.4.14<br />
<strong>de</strong> dinţi z . Se consi<strong>de</strong>ră cazul<br />
cremalierei trece prin punctul K.<br />
Din fig.4.14 rezultă:<br />
dar<br />
min<br />
limită, când generatoarea <strong>de</strong> cap a<br />
BC ha<br />
x m , (4.19)<br />
d d cos<br />
d m z<br />
BC<br />
2 2 2<br />
Prin înlocuirea relaţiei (4.20) în (4.19) se obţine:<br />
b<br />
2 2<br />
(1 cos) sin . (4.20)<br />
m z 2 * m z 2<br />
ha<br />
x m sin() m sin<br />
ha<br />
x .<br />
2 2<br />
Numărul minim <strong>de</strong> dinţi va fi:<br />
*<br />
2() ha<br />
x<br />
z zmin . (4.21)<br />
2<br />
sin
Angrenaje 75<br />
Pentru * 0<br />
ha<br />
1, dantură necorijată şi 20 se obţine z min<br />
17<br />
dinţi.<br />
In cazul în care la roata conducătoare este necesar un număr mai mic <strong>de</strong>cât<br />
17 dinţi, pentru evitarea interferenţei se folosesc mai multe proce<strong>de</strong>e cum ar fi:<br />
micşorarea înălţimii capului dintelui, mărirea unghiului <strong>de</strong> angrenare, sau, cel mai<br />
folosit proce<strong>de</strong>u, realizarea danturilor <strong>de</strong>plasate.<br />
Pentru un număr <strong>de</strong> dinţi z diferit <strong>de</strong> 17, din relaţia ( 4.21) se poate<br />
<strong>de</strong>termina valoarea coeficientului <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare specifică:<br />
*<br />
2h a<br />
z<br />
2<br />
sin 17 z<br />
x<br />
<br />
. (4.22)<br />
2 17<br />
2<br />
sin <br />
Din relaţia <strong>de</strong> mai sus rezultă că valoarea coeficientului <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare<br />
specifică este cu atât mai mare cu cât numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii care se prelucrează<br />
este mai mic.<br />
Rezultă că <strong>de</strong>plasarea pozitivă se utilizează la numere <strong>de</strong> dinţi z zmin<br />
, iar<br />
<strong>de</strong>plasarea negativă la z zmin<br />
.<br />
Necesitatea <strong>de</strong>plasării profilului este legată <strong>de</strong> îmbunătăţirea condiţiilor <strong>de</strong><br />
lucru ale angrenajului. Astfel se modifică raza <strong>de</strong> curbură a flancului,<br />
îmbunătăţindu-se comportarea la oboseală; creşte grosimea dintelui la bază (la<br />
<strong>de</strong>plasarea pozitivă) obţinându-se dinţi mai rezistenţi la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere;<br />
se pot executa roţi cu număr mai mic <strong>de</strong> dinţi (sub 17) fără să apară subtăierea<br />
danturii.<br />
4.2.8 Cauzele distrugerii angrenajelor<br />
Angrenajele sunt organe <strong>de</strong> maşini cu solicitări complexe şi ca urmare, şi<br />
modurile <strong>de</strong> <strong>de</strong>teriorare a acestora vor fi multiple. Dintre acestea cele mai frecvente<br />
sunt:<br />
a) Ruperea datorită încovoierii dintelui.<br />
Este cauzată <strong>de</strong> concentratorii <strong>de</strong> tensiune ce apar la baza dintelui şi este<br />
specifică roţilor dinţate ce transmit momente mari.<br />
Se produce în urma încovoierii repetate a dintelui <strong>de</strong> către forţele ce apar la<br />
contactul dintre profiluri şi care acţionează pulsator. Această solicitare conduce la<br />
formarea unor fisuri <strong>de</strong> oboseală în zona <strong>de</strong> racordare a dintelui cu corpul roţii şi<br />
este urmată <strong>de</strong> ruperea prin oboseală. Se mai poate produce şi o rupere datorată<br />
supraîncărcării statice sau prin şoc a dintelui. Ruperea prin oboseală este cauza<br />
principală a scoaterii din uz a roţilor dinţate din materiale dure (HB > 3500 MPa) şi<br />
a angrenajelor din mase plastice.<br />
Pentru evitarea acestui tip <strong>de</strong> uzură se recomandă executarea bazei dintelui<br />
cu racordări mari.<br />
b) Uzura prin ciupitură (pittingul)<br />
Aceasta este cauza principală <strong>de</strong> distrugere a flancurilor dinţilor
76<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
angrenajelor executate din materiale cu durităţi mici şi mijlocii (HB < 3500 MPa).<br />
Astfel, după un timp <strong>de</strong> funcţionare ( N >10 4 cicluri) se observă apariţia pe<br />
suprafaţa flancurilor dinţilor a unei serii <strong>de</strong> ciupituri (fig.4.15).<br />
Cu creşterea numărului <strong>de</strong> cicluri <strong>de</strong> solicitare, creşte atât numărul cât şi<br />
mărimea ciupiturilor şi în final se distruge suprafaţa activă a flancurilor, dispare<br />
ungerea, creşte sarcina dinamică şi zgomotul, iar angrenajul trebuie scos din<br />
funcţiune.<br />
Apariţia ciupiturilor se datorează oboselii superficiale a flancului dintelui.<br />
Fisurile <strong>de</strong> oboseală se nasc pe suprafaţa<br />
flancului dintelui pe care apare o<br />
concentrare a tensiunilor sau la o adâncime<br />
oarecare în zona tensiunilor tangenţiale<br />
maxime. Creşterea ulterioară a fisurilor<br />
este datorată pătrun<strong>de</strong>rii în fisuri a uleiului,<br />
cu acţiune sub formă <strong>de</strong> pană. Începând din<br />
zona din apropierea punctului <strong>de</strong> rulare,<br />
ciupiturile se propagă spre flancul<br />
piciorului. Pe picior fisurile sunt orientate<br />
astfel, încât la intrarea în angrenare<br />
evacuarea uleiului este întreruptă, după<br />
care, datorită tensiunilor <strong>de</strong> contact, se<br />
Fig.4.15<br />
creează în ulei o presiune hidrodinamică<br />
care duce la <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>rea particulelor <strong>de</strong><br />
material.<br />
Uzura prin ciupitură poate avea caracter limitat sau progresiv. Uzura prin<br />
ciupitură limitată se datorează concentrării sarcinii pe lungimea dinţilor.<br />
Uzura progresivă se propagă pe toată lungimea dinţilor şi se manifestă la roţi<br />
executate din materiale cu durităţi ridicate (HB > 3500 MPa).<br />
c) Uzura abrazivă este specifică roţilor ce lucrează în medii <strong>de</strong>schise,<br />
abrazive şi cu ungere insuficientă.<br />
Uzura nu este uniformă pe profil şi este datorată vitezei diferite <strong>de</strong><br />
alunecare şi a tensiunilor <strong>de</strong> contact inegale. Dinţii uzaţi capătă o formă specific<br />
ascuţită. Acest tip <strong>de</strong> uzură provoacă intensificarea zgomotului şi a sarcinilor<br />
dinamice, slăbirea secţiunilor şi în final ruperea dinţilor. Se poate combate prin<br />
creşterea durităţii suprafeţei dinţilor, protecţie împotriva impurificării, folosirea<br />
unor materiale <strong>de</strong> ungere speciale.<br />
d) Griparea dinţilor<br />
Este caracteristică transmisiilor rapi<strong>de</strong>, factorul hotărâtor fiind creşterea<br />
temperaturii în zonele <strong>de</strong> contact, distrugerea filmului <strong>de</strong> ungere şi apariţia<br />
microsudurilor punctelor fierbinţi în contact. Datorită mişcării relative a flancurilor<br />
dinţilor aceste microsuduri se rup, apoi la un nou contact se formează din nou şi în<br />
final apar pe flancul dintelui, în direcţia vitezei <strong>de</strong> alunecare, porţiuni lucioase,<br />
zgârieturi fine, benzi <strong>de</strong> gripare etc.
Angrenaje 77<br />
e) Distrugerea frontală<br />
Este specifică cutiilor <strong>de</strong> viteză un<strong>de</strong> au loc cuplări şi <strong>de</strong>cuplări repetate. Se<br />
manifestă prin ruperea capului dintelui.<br />
Dimensionarea şi verificarea unui angrenaj trebuie să se facă ţinând seama<br />
<strong>de</strong> toate aceste posibilităţi <strong>de</strong> distrugere, astfel ca el să corespundă la fel <strong>de</strong> bine din<br />
toate punctele <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re. Deoarece uzura abrazivă şi griparea pot fi însă evitate<br />
prin alegerea unui material corespunzător şi asigurarea unei exploatări corecte,<br />
calculul roţilor dinţate se face ţinând seama numai <strong>de</strong> rezistenta lor la rupere şi<br />
la presiune <strong>de</strong> contact<br />
<br />
H<br />
.<br />
4.3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi<br />
Calculul acestor angrenaje este dat în STAS 12268 – 84.<br />
4.3.1 Forţe ce acţionează în angrenare<br />
Punctul <strong>de</strong> aplicaţie al rezultantei presiunilor <strong>de</strong> contact<br />
normală la profilul evolventic se <strong>de</strong>plasează pe<br />
flancul activ fiind suprapus continuu normalei<br />
comune N-N (fig.4.16).<br />
Se consi<strong>de</strong>ră cazul cel mai<br />
<strong>de</strong>zavantajos, când o singură pereche <strong>de</strong> dinţi<br />
este în contact ( 1). Forţa normală pe dinte<br />
Fn<br />
aplicată în punctul C <strong>de</strong> rostogolire, se<br />
<strong>de</strong>scompune în:<br />
Forţa tangenţială la cercul <strong>de</strong> rostogolire:<br />
2M<br />
t 1(2)<br />
Ft<br />
1(2)<br />
,<br />
d<br />
w1(2)<br />
un<strong>de</strong> M<br />
t1(2)<br />
reprezintă momentul <strong>de</strong> torsiune la<br />
arborele 1, respectiv 2.<br />
Forţa radială roţilor:<br />
r1(2) t1(2) tan<br />
w<br />
F<br />
n<br />
, având direcţia<br />
Fig.4.16<br />
F F . (4.23)<br />
Forţa normală dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
Ft<br />
1(2)<br />
Fn<br />
1(2)<br />
<br />
cos<br />
. (4.24)<br />
4.3.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate<br />
cilindrice cu dinţi drepţi<br />
Dintele se consi<strong>de</strong>ră ca o grindă cu un contur profilat încastrat în coroana roţii<br />
dinţate şi încărcată cu forţa normală F n<br />
(fig.4.17). Se fac următoarele ipoteze: forţa se<br />
aplică la vârful dintelui şi este preluată numai <strong>de</strong> un dinte (angrenare singulară);<br />
w<br />
F
78<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
lăţimea dintelui la baza lui este<br />
Fig.4.17<br />
s F<br />
şi are lungimea b (lăţimea roţii dinţate).<br />
Forţa F n<br />
se translatează pe direcţia<br />
liniei <strong>de</strong> angrenare până la intersecţia cu<br />
axa <strong>de</strong> simetrie a dintelui şi se<br />
<strong>de</strong>scompune în forţa tangenţială Ftx<br />
şi<br />
radială Frx<br />
care produc la baza dintelui o<br />
solicitare compusă (încovoiere datorată<br />
forţei F şi compresiune datorată forţei<br />
tx<br />
F<br />
rx<br />
). Se reţine ca solicitare la piciorul<br />
dintelui numai solicitarea <strong>de</strong> încovoiere<br />
(avându-se în ve<strong>de</strong>re un calcul acoperitor,<br />
se neglijează compresiunea care ar reduce<br />
<br />
F<br />
), astfel că se poate scrie:<br />
M1<br />
6F<br />
tx<br />
h<br />
<br />
F<br />
F<br />
<br />
2 FP<br />
(4.25)<br />
W b s<br />
Forţa F se <strong>de</strong>scompune la cercul<br />
n<br />
<strong>de</strong> rostogolire şi se obţine:<br />
Ft<br />
Ftx<br />
Fn<br />
sau Fn<br />
,<br />
cos<br />
w<br />
cos<br />
F<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
cos<br />
F<br />
Ftx<br />
Ft<br />
. (4.26)<br />
cos<br />
sau:<br />
un<strong>de</strong>Y<br />
Fa<br />
Prin înlocuirea relaţiei (4.26) în (4.25) se obţine:<br />
2<br />
6 Ft hF cos<br />
F<br />
m<br />
<br />
F<br />
<br />
2 2 FP<br />
,<br />
b s cos<br />
m<br />
F<br />
w<br />
w<br />
Ft<br />
<br />
F<br />
Y<br />
Fa<br />
<br />
FP<br />
, (4.27)<br />
b m<br />
poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> factor <strong>de</strong> formă al dintelui şi este dat <strong>de</strong> expresia:<br />
Y<br />
Fa<br />
6( h /)cos m <br />
F<br />
.<br />
<br />
F<br />
2<br />
( sF<br />
/) mcos<br />
Forţa reală care solicită dintele în general, se aplică cu şoc datorită erorilor <strong>de</strong><br />
divizare a danturii şi erorilor <strong>de</strong> profil şi ca atare forţele şi momentul <strong>de</strong> calcul se<br />
amplifică cu un factor <strong>de</strong> corecţie al încărcării K .<br />
K F = K A K V K F K F YSa<br />
Y<br />
, (4.28)<br />
un<strong>de</strong> K A este factor <strong>de</strong> utilizare.<br />
w<br />
F<br />
z<br />
F
Angrenaje 79<br />
In cazul antrenării reductorului cu motor electric, când caracteristica <strong>de</strong><br />
funcţionare a maşinii antrenate este:<br />
- uniformă (generatoare, ventilatoare, transportoare, ascensoare uşoare,<br />
mecanisme <strong>de</strong> avans la maşini-unelte, amestecătoare pentru materiale uniforme) K A =<br />
1;<br />
- cu şocuri medii (transmisia principală a maşinilor unelte, ascensoare grele,<br />
mecanismul <strong>de</strong> rotaţie a macaralelor, agitatoare şi amestecătoare pentru materiale<br />
neuniforme) K A =1,25;<br />
- cu şocuri puternice (foarfeci, ştanţe, prese, laminoare, concasoare, maşini<br />
si<strong>de</strong>rurgice, instalaţii <strong>de</strong> foraj) K A =1,50.<br />
K V - factorul dinamic.<br />
Pentru calcule preliminarii alegerea lui se face din tabelul 4.2 în funcţie <strong>de</strong><br />
treapta <strong>de</strong> precizie adoptată pentru prelucrarea roţilor.<br />
Tabelul 4.2<br />
Treapta<br />
<strong>de</strong><br />
precizie<br />
K V<br />
Roţi cilindrice Roţi conice Angrenaje<br />
melcate<br />
dinţi dinţi dinţi drepţi dinţi înclinaţi<br />
drepţi înclinaţi<br />
cilindrice<br />
6 1,4 1,3 HB 1(2) < 3500<br />
0,96+ 0,00032n 1<br />
HB 1(2) < 3500<br />
0,98+0,00011n 1<br />
1,1<br />
7 1,5 1,4 HB 1(2) > 3500<br />
HB 1(2) > 3500<br />
8 1,6 1,5 0,97+ 0,00014n 1 0,96+ 0,0007n 1 1,3<br />
KF<br />
<br />
– factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii; pentru calcule<br />
preliminare se adoptă<br />
nerodate;<br />
KF<br />
<br />
normală K <br />
= 1;<br />
F<br />
KF<br />
<br />
= 1,3…1,4 la angrenaje rodate şi KF<br />
<br />
1,2<br />
= 1,5 la cele<br />
– factorul repartiţiei frontale a sarcinii; la angrenaje precise cu încărcare<br />
Y<br />
Sa<br />
– factorul concentratorului <strong>de</strong> tensiune la piciorul dintelui,<br />
1,35 1,97<br />
în funcţie <strong>de</strong> z şi x;<br />
Y Sa<br />
Y <br />
– factorul gradului <strong>de</strong> acoperire; pentru calcule preliminarii Y <br />
1, iar<br />
pentru calcule exacte se calculează cu relaţia:<br />
Y <br />
0,25 0,75/ <br />
;<br />
în care <br />
reprezintă gradul <strong>de</strong> acoperire.<br />
Ţinând cont <strong>de</strong> toţi aceşti factori <strong>de</strong> corecţie relaţia (4.27) <strong>de</strong>vine:<br />
Ft<br />
KF<br />
<br />
F<br />
Y<br />
Fa<br />
<br />
FP<br />
, (4.29)<br />
b m<br />
un<strong>de</strong>:
80<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
relaţia:<br />
în care:<br />
<br />
FP<br />
– tensiunea admisibilă la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere şi care se calculează cu<br />
<br />
<br />
<br />
Y Y Y Y<br />
F lim 0lim N R X<br />
FP<br />
, (4.30)<br />
SFP<br />
SFP<br />
<br />
F lim<br />
- tensiunea limită la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere la piciorul dintelui;<br />
<br />
0lim<br />
– tensiunea limită la solicitare <strong>de</strong> încovoiere (se stabileşte în funcţie <strong>de</strong><br />
material şi tratament termic);<br />
Y N – factorul <strong>de</strong> durabilitate la încovoiere, <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> material şi numărul <strong>de</strong><br />
cicli <strong>de</strong> solicitare N;<br />
Y δ – factorul sensibilităţii materialului; pentru calcule preliminarii Y δ =1,1;<br />
Y R – factorul rugozităţii racordării dintelui: Y R 1 pentru roţi rectificate cu R a<br />
0,16 µm; Y R 0,95 pentru roţi frezate;<br />
Y X – factor <strong>de</strong> dimensiune în funcţie <strong>de</strong> modulul roţii; pentru predimensionare<br />
Y X = 1;<br />
S<br />
FP<br />
– coeficient <strong>de</strong> siguranţă minim admisibil, pentru solicitarea <strong>de</strong><br />
S .<br />
încovoiere; pentru o funcţionare normală 1,25<br />
FP<br />
Relaţia (4.29) reprezintă relaţia <strong>de</strong> verificare la încovoiere la baza dintelui a<br />
roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi.<br />
Pentru dimensionare în relaţia (4.29) se fac următoarele înlocuiri:<br />
F<br />
t 2<br />
2M<br />
t 2<br />
d<br />
2<br />
d<br />
1<br />
2 a 2 u a<br />
; aw dw 1<br />
; dw2<br />
<br />
d<br />
2 u 1 u 1<br />
w2<br />
w w w w<br />
un<strong>de</strong> u reprezintă raportul numerelor <strong>de</strong> dinţi u z2 / z1<br />
şi „+” pentru angrenare<br />
exterioară, iar „-„ pentru angrenare interioară;<br />
Lăţimea roţii:<br />
b <br />
a<br />
aw<br />
,<br />
în care <br />
a<br />
reprezintă coeficientul <strong>de</strong> lăţime al danturii.<br />
După înlocuire se obţine:<br />
M<br />
t 2<br />
YFa KF<br />
u 1<br />
m <br />
<br />
.<br />
2<br />
a <br />
u<br />
(4.31)<br />
a w FP<br />
4.3.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact<br />
Uzura <strong>de</strong> tip pitting este provocată <strong>de</strong> tensiunile ce apar la contactul<br />
flancurilor dinţilor în zona cercurilor <strong>de</strong> rostogolire. Pentru a evita uzura prin ciupitură<br />
(pitting), trebuie ca tensiunile <br />
H 2<br />
ce apar să nu <strong>de</strong>păşească tensiunile admisibile <strong>de</strong><br />
contact la oboseală a flancurilor dinţilor ( <br />
HP<br />
).<br />
Contactul liniar dintre flancurile a doi dinţi se asimilează cu contactul a doi<br />
cilindri cu raze egale cu cele ale evolventelor dinţilor în punctul respectiv <strong>de</strong> contact,<br />
lăţimea egală cu lăţimea danturii b şi încărcaţi cu forţa pe dinte F (fig.4.18).<br />
n<br />
,
Angrenaje 81<br />
Fig.4.18<br />
Fig.4.19<br />
Tensiunea maximă <strong>de</strong> contact în punctul C este dată <strong>de</strong> relaţia lui Hertz:<br />
Fn<br />
Ee<br />
<br />
H<br />
<br />
HP<br />
, (4.32)<br />
<br />
un<strong>de</strong>: e<br />
- raza <strong>de</strong> curbură echivalentă;<br />
1 1 1<br />
(semnul „-„ pentru contactul interior)<br />
<br />
e<br />
e<br />
1 2<br />
<br />
e<br />
E – modulul <strong>de</strong> elasticitate echivalent al materialelor celor două roţi.<br />
E E<br />
Ee<br />
<br />
<br />
E<br />
Pentru oţel/oţel E 1 = E 2 = E=2,15 · 10 5 MPa<br />
1 2<br />
2 2<br />
2(1)(1)<br />
1 E1 <br />
2<br />
.<br />
<br />
<br />
– coeficientul lui Poisson (pentru oţel = 0,3 şi rezultă<br />
<br />
<br />
– lungimea liniei <strong>de</strong> contact .<br />
Experimental s-a stabilit că:<br />
3b<br />
<br />
,<br />
4 <br />
în care <br />
este gradul <strong>de</strong> acoperire.<br />
Înlocuind în relaţia (4.32) se obţine:<br />
E<br />
Ee<br />
).<br />
1,82<br />
<br />
H<br />
Fn<br />
E<br />
0,175 <br />
<br />
<br />
e<br />
HP<br />
. (4.33)<br />
Razele <strong>de</strong> curbură a dinţilor în punctul <strong>de</strong> contact (fig.4.19) sunt:
82<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
d w 1<br />
sin<br />
w<br />
d<br />
2<br />
1 K1C<br />
; w<br />
sin<br />
<br />
w<br />
2<br />
K2C<br />
.<br />
2<br />
2<br />
Raza <strong>de</strong> curbură echivalentă va avea valoarea:<br />
1 2 2 2 u 1<br />
.<br />
d sin d sin d sin<br />
u<br />
e w1 w w2 w w1<br />
w<br />
Forţa normală, corectată cu factorii <strong>de</strong> influenţă daţi <strong>de</strong> solicitările<br />
suplimentare, are valoarea:<br />
Ft<br />
Fn<br />
KH<br />
,<br />
cos<br />
w<br />
un<strong>de</strong>:<br />
K = K K K K Y Y . (4.34)<br />
H A V H H Sa <br />
Termenii din relaţia (4.34) au aceleaşi semnificaţii cu cei din relaţia (4.28) iar<br />
pentru solicitarea <strong>de</strong> contact: KH<br />
KF<br />
; KH <br />
KF<br />
.<br />
Dacă se înlocuiesc în (4.33) termenii F<br />
n<br />
, 1/ e<br />
şi <br />
<br />
cu valorile <strong>de</strong>terminate<br />
anterior rezultă:<br />
<br />
H<br />
Ft<br />
KH<br />
E 4 2 u 1<br />
0,175<br />
<br />
<br />
<br />
cos<br />
3b d sin<br />
u<br />
w w1<br />
w<br />
HP<br />
.<br />
(4.35)<br />
<strong>de</strong>vine:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
sin 2<br />
w<br />
Ţinând cont că sin<br />
w<br />
cos<br />
w<br />
şi făcând notaţiile:<br />
2<br />
0,35E<br />
- factorul <strong>de</strong> material (pentru otel Z E = 189,8 MPa 1/2 );<br />
ZE<br />
Z<br />
H<br />
<br />
2<br />
sin 2<br />
w<br />
- factorul punctului <strong>de</strong> rostogolire. (pentru danturi<br />
0<br />
necorijate şi 20 , Z 2,5 );<br />
Z<br />
în care: <br />
<br />
H<br />
4 <br />
- factorul influenţei lungimii minime <strong>de</strong> contact, relaţia (4.35)<br />
3<br />
<br />
F K u 1<br />
Z Z Z <br />
t 2 H<br />
H H E <br />
HP<br />
b dw<br />
1<br />
u<br />
, (4.36)<br />
σ HP – tensiunea admisibilă la solicitarea <strong>de</strong> contact a flancurilor dinţilor;<br />
<br />
H limb<br />
<br />
HP<br />
Z<br />
N<br />
Z<br />
L<br />
Z<br />
R<br />
ZV ZW Z<br />
X<br />
, (4.37)<br />
S<br />
S<br />
H limb<br />
HP<br />
HP<br />
- tensiunea limită <strong>de</strong> bază la solicitarea <strong>de</strong> contact;<br />
– coeficient <strong>de</strong> siguranţă minim admisibil pentru solicitarea <strong>de</strong> contact.
Angrenaje 83<br />
Pentru o funcţionare normală S<br />
HP<br />
= 1,15;<br />
Z<br />
N – factor <strong>de</strong> durabilitate în funcţie <strong>de</strong> material şi numărul <strong>de</strong> cicluri <strong>de</strong><br />
funcţionare;<br />
Z<br />
L<br />
– factorul <strong>de</strong> ungere. Pentru calcule preliminare Z<br />
L<br />
= 1;<br />
Z<br />
R<br />
– factorul <strong>de</strong> rugozitate. Pentru danturile rectificate Z<br />
R<br />
= 1 iar pentru<br />
cele frezate Z<br />
R<br />
= 0,9;<br />
Z<br />
V<br />
– factor <strong>de</strong> viteză. Pentru calcule preliminarii Z<br />
V<br />
= 1;<br />
Z<br />
W<br />
– factorul influenţei raportului durităţilor flancurilor celor două roţi<br />
dinţate. Pentru roţi fără diferenţe mari <strong>de</strong> duritate Z<br />
W<br />
=1;<br />
Z<br />
X<br />
– factor <strong>de</strong> dimensiune. In general Z<br />
X<br />
= 1.<br />
Relaţia (4.36), se utilizează pentru verificarea angrenajelor la solicitarea <strong>de</strong><br />
contact.<br />
Pentru dimensionare, se fac următoarele înlocuiri:<br />
2M t 2<br />
2aw u 2aw<br />
Ft 2<br />
; dw2 ; dw 1<br />
; b <br />
a<br />
aw<br />
.<br />
d u 1 u 1<br />
w2<br />
Relaţia (4.36) <strong>de</strong>vine:<br />
a<br />
( u 1)<br />
<br />
M K () Z Z Z<br />
t 2 H E H<br />
3<br />
min 2 2<br />
2u<br />
<br />
a<br />
<br />
HP<br />
<br />
2<br />
. (4.38)<br />
Pentru dimensionarea unui angrenaj <strong>de</strong> roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi<br />
trebuie cunoscute: puterea ce trebuie transmisă / momentul <strong>de</strong> răsucire ce se<br />
transmite M<br />
t1<br />
; turaţia n<br />
1; raportul <strong>de</strong> transmitere i; numărul <strong>de</strong> ore <strong>de</strong> funcţionare<br />
L<br />
h<br />
.<br />
Se aleg: materialul din care se execută roata dinţată ( <br />
0lim<br />
şi <br />
H lim<br />
),<br />
tratamentul termic, precizia, numărul <strong>de</strong> dinţi ai pinionului z<br />
1<br />
, coeficientul <strong>de</strong><br />
lăţime al roţii <br />
a<br />
.<br />
Cu relaţia (4.38) se calculează distanţa minimă între axe şi se<br />
standardizează la o valoare superioară celei calculate ( a ). Cu relaţia<br />
2a m w<br />
se <strong>de</strong>termină modulul minim necesar rezistenţei la presiune <strong>de</strong><br />
z<br />
1<br />
( u 1)<br />
contact. Cu relaţia (4.31) se calculează modulul minim necesar rezistenţei la<br />
încovoiere a dinţilor. Se standardizează modulul la o valoare superioară celei mai<br />
mari valori calculate (STAS 822 -82). Cu modulul standardizat se recalculează<br />
distanţa dintre axe, obţinându-se a<br />
w<br />
. Diferenţa dintre aw<br />
şi a<br />
w<br />
se anulează prin corijarea danturii, coeficienţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>plasare specifică x1<br />
şi x2<br />
adoptându-se în funcţie <strong>de</strong> suma numerelor <strong>de</strong> dinţi a celor două roţi.<br />
Se calculează elementele geometrice ale angrenajului şi se verifică gradul<br />
w
84<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<strong>de</strong> acoperire, 1,1 .<br />
Se calculează randamentul angrenării şi forţele din angrenare.<br />
Cu relaţia (4.36) se verifică tensiunea <strong>de</strong> contact, iar cu relaţia (4.29)<br />
tensiunea <strong>de</strong> încovoiere.<br />
4.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi<br />
4.4.1 Elemente geometrice (STAS 12223 – 84)<br />
Din studiul cinematic al angrenării rezultă că o funcţionare liniştită a unui<br />
angrenaj este condiţionată <strong>de</strong> existenţa unui grad <strong>de</strong> acoperire ε cât mai mare.<br />
Aceasta se poate realiza dacă se înlocuiesc dinţii drepţi cu dinţi înclinaţi. Dinţii<br />
fiind înclinaţi cu unghiul β, angrenarea se face treptat, zgomotul şi vibraţiile<br />
reducându-se.<br />
Elementele geometrice se<br />
<strong>de</strong>finesc în două plane: unul<br />
perpendicular pe axa roţii<br />
(plan frontal t – t), în care se<br />
<strong>de</strong>finesc dimensiunile reale şi<br />
unul perpendicular pe direcţia<br />
dintelui (plan normal n-n), în<br />
care elementele geometrice<br />
sunt aceleaşi ca la roţile<br />
cilindrice cu dinţi drepţi<br />
(fig.4.20).<br />
Ca urmare a <strong>de</strong>finirii<br />
elementelor geometrice în<br />
cele 2 plane, vor apare<br />
noţiunile <strong>de</strong> modul frontal m ,<br />
pas frontal<br />
Fig.4.20<br />
modul normal<br />
normal p<br />
n<br />
.<br />
La aceste roţi dinţate se standardizează modulul, m<br />
n<br />
.<br />
Intre elementele din cele două plane există următoarele relaţii:<br />
pt<br />
şi<br />
mn<br />
respectiv<br />
t<br />
şi pas<br />
pt pn / cos ; mt mn / cos ; tant tan n<br />
/ cos , (4.39)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
n<br />
= 20 0 – unghiul <strong>de</strong> presiune <strong>de</strong> referinţă normal;<br />
<br />
t<br />
– unghiul <strong>de</strong> presiune <strong>de</strong> referinţă frontal;<br />
β – unghiul <strong>de</strong> înclinare al dinţilor (β = 6 0 …10 0 pentru reductoare mari; β =<br />
10 0 …20 0 pentru reductoare obişnuite).<br />
Principalele elemente geometrice sunt:<br />
- diametrul <strong>de</strong> divizare, d:
Angrenaje 85<br />
mn<br />
d1(2) mt<br />
z1(2) z1(2)<br />
.<br />
cos <br />
- înălţimea capului dintelui, h<br />
a<br />
:<br />
* *<br />
h h m ; h 1.<br />
a a n a<br />
- înălţimea piciorului dintelui, h<br />
f<br />
:<br />
- înălţimea dintelui:<br />
h h c m c .<br />
* * *<br />
f<br />
()<br />
a<br />
;<br />
n n<br />
0,25<br />
n<br />
h h h (2) h c m .<br />
* *<br />
a f a n n<br />
Observaţie. În ambele plane înălţimea dintelui este aceeaşi.<br />
Pentru roţile necorijate:<br />
- diametrul <strong>de</strong> cap, da<br />
z1(2) *<br />
da d<br />
1( 2) 1(2)<br />
2( ha mn 2) ha<br />
.<br />
cos <br />
- diametrul <strong>de</strong> picior, d<br />
f<br />
:<br />
z1(2) * *<br />
d<br />
f<br />
d<br />
1( 2) 1,2<br />
2( hf mn 2 2) ha cn<br />
.<br />
cos <br />
un<strong>de</strong>:<br />
un<strong>de</strong><br />
x n<br />
- distanţa între axele <strong>de</strong> referinţă, a:<br />
mt<br />
()() z z m z z<br />
a d1 d2<br />
<br />
2 2 cos <br />
- distanţa între axe, a<br />
w<br />
:<br />
<br />
tw<br />
a<br />
w<br />
1 2 n 1 2<br />
cost<br />
a ,<br />
cos<br />
– unghiul <strong>de</strong> presiune frontal pe cilindrul <strong>de</strong> rostogolire.<br />
Dacă xns xn 1<br />
xn2 0 , atunci t tw<br />
şi a aw<br />
.<br />
- diametrul cercului <strong>de</strong> bază, d<br />
b<br />
:<br />
d d .<br />
b1(2) 1(2)<br />
cos<br />
- diametrul <strong>de</strong> rostogolire, d<br />
w<br />
:<br />
cost<br />
dw<br />
1(2)<br />
mt<br />
z1(2)<br />
.<br />
cos<br />
Pentru roţile dinţate corijate ( <strong>de</strong>plasate ):<br />
- diametrul <strong>de</strong> cap, da<br />
z1(2) *<br />
da m ( 2 2)<br />
1( 2) n<br />
ha xn<br />
1(2)<br />
,<br />
cos <br />
reprezintă coeficientul normal al <strong>de</strong>plasării <strong>de</strong> profil;<br />
t<br />
tw<br />
tw<br />
.
86<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- diametrul <strong>de</strong> picior, d<br />
f<br />
:<br />
z1(2) * *<br />
d<br />
f<br />
d<br />
1( 2) 1,2<br />
2( hf mn 2 2 ha 2) cn xn<br />
1(2)<br />
.<br />
cos <br />
Gradul <strong>de</strong> acoperire al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi<br />
<strong>de</strong>cât la cele cu dinţi drepţi şi se calculează cu relaţia:<br />
,<br />
un<strong>de</strong>:<br />
(4.18):<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
este mai mare<br />
– gradul <strong>de</strong> acoperire corespunzător danturii drepte, calculat cu relaţia<br />
<br />
<br />
b sin<br />
<br />
,<br />
m<br />
în care b reprezintă lăţimea roţii conduse. Se impune ca <br />
<br />
1.<br />
n<br />
4.4.2 Determinarea numărului minim <strong>de</strong> dinţi<br />
Roata cilindrică cu dinţi înclinaţi poate fi echivalată cu o roată cilindrică cu<br />
dinţi drepţi care se obţine prin secţionarea roţii cu dinţi înclinaţi cu un plan N – N<br />
perpendicular pe dinte (fig.4.21) şi care trece prin punctul <strong>de</strong> contact C <strong>de</strong> pe<br />
cilindrul <strong>de</strong> rostogolire.<br />
Fig.4.21
Angrenaje 87<br />
Planul N – N intersectează cilindrul <strong>de</strong> divizare după o elipsă. În acest plan<br />
N – N, angrenarea are loc pe o porţiune <strong>de</strong> elipsă corespunzătoare cu 2…3 paşi<br />
normali şi ca urmare dinţii se consi<strong>de</strong>ră că aparţin unei roţi dinţate cilindrice cu<br />
raza cercului <strong>de</strong> divizare egală cu raza <strong>de</strong> curbură a elipsei în punctul C. Această<br />
roată cilindrică (cu centrul în O<br />
e<br />
) are dinţi drepţi şi poartă numele <strong>de</strong> roată<br />
echivalentă.<br />
Raza <strong>de</strong> curbură a elipsei în punctul C este dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
2<br />
a1<br />
v<br />
, (4.40)<br />
b<br />
un<strong>de</strong>:<br />
d<br />
d<br />
a1<br />
, semiaxa mare a elipsei; b1<br />
, semiaxa mică.<br />
2cos <br />
2<br />
Înlocuind a 1<br />
şi b1<br />
se obţine:<br />
2<br />
( d / 2cos) d<br />
v<br />
.<br />
2<br />
( d / 2) 2cos <br />
Diametrul <strong>de</strong> divizare al roţii echivalente rezultă:<br />
d<br />
mt<br />
z mn<br />
z<br />
dv 2v m<br />
2 n<br />
zv<br />
.<br />
2 3<br />
cos cos cos <br />
Numărul <strong>de</strong> dinţi echivalent este:<br />
z<br />
v<br />
1<br />
z<br />
.<br />
3<br />
(4.41)<br />
cos <br />
Pentru z v = 17 şi β = 45 0 numărul minim <strong>de</strong> dinţi rezultă:<br />
3<br />
zmin zv<br />
cos 6 .<br />
Roţile cu dinţi înclinaţi pot fi <strong>de</strong>ci<br />
construite cu un număr mai mic <strong>de</strong><br />
dinţi <strong>de</strong>cât cele cu dinţi drepţi, în<br />
funcţie <strong>de</strong> înclinarea dinţilor.<br />
La un angrenaj cu dinţi înclinaţi,<br />
datorită înclinării dinţilor, se vor<br />
afla tot<strong>de</strong>auna în contact mai mult<br />
<strong>de</strong> o pereche <strong>de</strong> dinţi. Aceasta<br />
conduce la creşterea lungimii <strong>de</strong><br />
contact a dinţilor. În planul <strong>de</strong><br />
angrenare (tangent la cercurile <strong>de</strong><br />
bază) lungimea dinţilor în contact<br />
(fig.4.22) va fi:<br />
L S S / sin p <br />
/ sin <br />
v<br />
1 2<br />
b<br />
Fig.4.22
88<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
un<strong>de</strong>:<br />
p - pasul pe cercul <strong>de</strong> bază<br />
b<br />
sau:<br />
pb<br />
b tan .<br />
Înlocuind, se obţine:<br />
Lv<br />
b / cos .<br />
Coeficientul <strong>de</strong> lăţime al roţii echivalente:<br />
L / m ,<br />
şi astfel rezultă:<br />
<br />
mv<br />
mv v n<br />
b <br />
.<br />
2<br />
m cos <br />
t<br />
b<br />
b a<br />
a m<br />
mt <br />
m<br />
,<br />
m<br />
<br />
m<br />
<br />
mv<br />
.<br />
2<br />
cos <br />
4.4.3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi<br />
4.4.3.1 Forţe în angrenare<br />
Studiul forţelor din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se poate face<br />
utilizând roata echivalentă. La aceste angrenaje, din cauza înclinării dintelui cu<br />
unghiul , forţa normală pe dinte este înclinată în plan vertical cu unghiul n , iar în<br />
plan orizontal cu unghiul (fig.4.23). Descompunând forţa normală pe trei direcţii<br />
se obţine:<br />
- forţa tangenţială:<br />
t<br />
Fig.4.23
Angrenaje 89<br />
- forţa radială:<br />
F<br />
t1(2)<br />
2M<br />
t 1(2)<br />
.<br />
d<br />
'<br />
tan<br />
n<br />
Fr 1(2)<br />
Ft 1(2)<br />
tan n Ft<br />
1(2)<br />
, un<strong>de</strong><br />
cos <br />
- forţa axială :<br />
F F .<br />
1,2<br />
a1(2) t1(2) tan<br />
- forţa normală rezultantă:<br />
'<br />
Ft<br />
1(2)<br />
Ft<br />
1(2)<br />
Fn<br />
1(2)<br />
<br />
.<br />
cos cos cos <br />
n<br />
n<br />
Ft<br />
F<br />
<br />
t .<br />
cos <br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi, la cele cu dinţi<br />
înclinaţi intervine forţa axială F<br />
a<br />
, care trebuie preluată <strong>de</strong> lagărele arborelui.<br />
Existenţa forţei axiale este un <strong>de</strong>zavantaj al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi şi<br />
<strong>de</strong>oarece mărimea sa creşte cu creşterea unghiului , se impune limitarea acesteia.<br />
4.4.3.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere<br />
La roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi angrenarea flancurilor dinţilor<br />
are o serie <strong>de</strong> particularităţi faţă <strong>de</strong> dantura dreaptă, în special legată <strong>de</strong> modul <strong>de</strong><br />
acţiune a forţei care se exercită pe o linie <strong>de</strong> contact înclinată cu unghiul . Datorită<br />
încărcării oblice a dintelui, la piciorul acestuia sarcina este mai mică, fapt pus in<br />
evi<strong>de</strong>nţă prin introducerea în calcule a factorului înclinării dintelui Y <br />
care are<br />
valorile:<br />
- pentru 0 24,<br />
Y <br />
0<br />
<br />
1 ; pentru > 24 , Y 120<br />
0<br />
<br />
= 0,8<br />
Calculul se face în secţiunea normală, <strong>de</strong>ci la roata echivalentă cu dinţi<br />
drepţi, care are modulul mn<br />
şi numărul <strong>de</strong> dinţi z<br />
v<br />
.<br />
Pentru verificare, relaţia (4.29) <strong>de</strong>vine:<br />
Ft<br />
KF<br />
<br />
F<br />
Y<br />
Fav<br />
Y<br />
<br />
<br />
FP<br />
, (4.42)<br />
b m<br />
n<br />
un<strong>de</strong> YFav<br />
se adoptă pentru numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii echivalente, iar K F are aceeaşi<br />
semnificaţie ca în relaţia (4.28).<br />
Pentru dimensionare, relaţia (4.42), după înlocuiri, <strong>de</strong>vine:<br />
m<br />
n<br />
M Y K Y<br />
u 1<br />
<br />
. (4.43)<br />
u<br />
t 2 Fa F<br />
2<br />
<br />
a<br />
aw <br />
FP<br />
4.4.3.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact<br />
Acest calcul se face utilizând relaţia (4.33) <strong>de</strong> la dinţi drepţi în care se
90<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
înlocuiesc:<br />
b Ft<br />
KH<br />
L<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
v<br />
; Fn<br />
<br />
.<br />
cos cos cos <br />
Razele <strong>de</strong> curbură au expresiile:<br />
dw 1<br />
sintw dw2<br />
sintw<br />
1 2cos u 1<br />
1 ; 2<br />
; <br />
.<br />
2cos 2cos d sin<br />
u<br />
Se obţine:<br />
<br />
n<br />
w1<br />
F K u 1<br />
Z Z Z Z <br />
t 2 H<br />
H E H <br />
HP<br />
b dw<br />
1<br />
u<br />
un<strong>de</strong> : Z 0,35 E – factor <strong>de</strong> material;<br />
Z<br />
E<br />
H<br />
Z <br />
Z <br />
<br />
<br />
<br />
2cos <br />
– factorul punctului <strong>de</strong> rostogolire;<br />
sin 2<br />
w<br />
1<br />
- factorul influenţei lungimii minime <strong>de</strong> contact;<br />
<br />
cos - factorul înclinării dintelui;<br />
KH<br />
are aceeaşi semnificaţie ca la dinţi drepţi (rel.4.34).<br />
Pentru dimensionare se fac înlocuiri în (4.44) şi se obţine:<br />
a<br />
<br />
<br />
2<br />
<br />
M K Z Z Z Z<br />
t 2 H E H<br />
3<br />
min<br />
u 1<br />
<br />
2 2<br />
2u<br />
<br />
a<br />
<br />
HP<br />
4.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice<br />
tw<br />
, (4.44)<br />
. (4.45)<br />
Angrenajele conice asigură transmiterea mişcării <strong>de</strong> rotaţie, prin<br />
schimbarea direcţiei acesteia sub un unghi oarecare , <strong>de</strong>oarece axele lor sunt<br />
concurente (fig.4.24) sau se încrucişează în spaţiu.<br />
Cel mai frecvent este cazul particular al angrenajelor cu axe concurente<br />
sub un unghi = 90. Mai rar se folosesc angrenaje conice cu unghi diferit <strong>de</strong> cel<br />
drept, <strong>de</strong>oarece execuţia carcaselor şi montajul este mai dificil şi mai scump.<br />
Se execută roţi conice cu dinţi drepţi (fig.4.24a), înclinaţi (fig.4.24b) sau<br />
curbi (fig.4.24c). Cel mai frecvent se construiesc şi se montează roţile conice cu<br />
dinţi drepţi care dau rezultate până la viteza v=2..3 m/s. Pentru viteze care <strong>de</strong>păşesc<br />
aceste limite sunt mai indicate angrenajele conice cu dinţi înclinaţi sau curbi, care<br />
asigură o angrenare uniformă, zgomot redus şi o capacitate <strong>de</strong> transmitere mai<br />
mare, în condiţii foarte grele <strong>de</strong> funcţionare.<br />
În cele ce urmează, se vor analiza angrenajele cu roţi dinţate conice cu<br />
dinţi drepţi, având unghiul dintre axele <strong>de</strong> rotaţie = 90.
Angrenaje 91<br />
Fig.4.24<br />
4.5.1 Elemente geometrice<br />
La o roată conică, dimensiunile dinţilor conici diferă atât pe înălţimea<br />
dintelui, cât şi pe lăţimea danturii. Pe înălţimea dintelui se <strong>de</strong>finesc elementele<br />
geometrice pe conul <strong>de</strong> cap (indice a), pe conul <strong>de</strong> divizare-rostogolire (fără indice)<br />
şi pe conul <strong>de</strong> picior (indice f). Pe lăţimea roţii, dantura se <strong>de</strong>fineşte nu pe sfere, ci<br />
pe conuri frontale tangente la sfera respectivă şi perpendiculare pe conurile <strong>de</strong><br />
divizare-rostogolire. Pe lăţimea danturii există o infinitate <strong>de</strong> conuri frontale<br />
(suplimentare), dar dintre acestea interesează elementele geometrice pe conul<br />
suplimentar exterior (cu indice e), pe conul suplimentar median (indice m) şi pe<br />
conul suplimentar interior (indice i).<br />
Pe conul suplimentar exterior se reproduc elementele standardizate ale<br />
profilului <strong>de</strong> referinţă <strong>de</strong> la roata plană şi modulul standardizat. Forţele şi calculul<br />
<strong>de</strong> rezistenţă se efectuează pe conul suplimentar median.<br />
Rezultă că la o roată conică cu dinţi drepţi, elementele geometrice au doi<br />
indici – unul pentru poziţia pe lăţimea dintelui şi altul pentru poziţia pe lăţimea<br />
danturii.<br />
Conurile suplimentare împreună cu dantura existentă pe acestea (fig.4.25)<br />
se pot <strong>de</strong>sfăşura în plan, obţinându-se un angrenaj cilindric înlocuitor (indice v) cu<br />
dantură cilindrică dreaptă. La angrenajul cilindric înlocuitor, se modifică, faţă <strong>de</strong><br />
cel conic, diametrele danturii, numerele <strong>de</strong> dinţi, raportul <strong>de</strong> transmitere şi apare<br />
distanţa dintre axe.
92<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig.4.25<br />
Relaţiile <strong>de</strong> calcul ale principalelor elemente geometrice ale unui angrenaj<br />
conic cu dinţi drepţi, ne<strong>de</strong>plasat, sunt indicate în tabelul 4.3.<br />
Tabelul 4.3<br />
Elementul geometric Simbol Relaţia <strong>de</strong> calcul<br />
Înălţimea exterioară a capului dintelui<br />
Înălţimea exterioară a piciorului<br />
dintelui<br />
Înălţimea exterioară a dintelui<br />
*<br />
h<br />
ae<br />
a<br />
h m<br />
* *<br />
h<br />
fe<br />
() h a<br />
c m e<br />
he<br />
ae fe<br />
h<br />
e<br />
h<br />
Diametrul <strong>de</strong> divizare exterior<br />
e1(2)<br />
Diametrul <strong>de</strong> divizare median<br />
m1(2)<br />
Modulul median<br />
d me<br />
z1(2)<br />
d e1(2)<br />
d<br />
1 sin<br />
dm<br />
mm<br />
dm<br />
1<br />
/ z1<br />
Lăţimea danturii b <br />
dm<br />
dm<br />
1<br />
(b 0,3 R e )<br />
1
Angrenaje 93<br />
Tabelul 4.3 (continuare)<br />
Elementul geometric Simbol Relaţia <strong>de</strong> calcul<br />
Lungimea mediană a generatoarei <strong>de</strong><br />
divizare<br />
Lungimea exterioară a generatoarei <strong>de</strong><br />
divizare<br />
R m<br />
d m 1<br />
R e<br />
2sin<br />
1<br />
R m + 0,5 b<br />
Unghiul piciorului dintelui f tan <br />
f<br />
hfe / Re<br />
Unghiul capului dintelui a tan a hae / Re<br />
Unghiul conului <strong>de</strong> cap<br />
a1(2)<br />
Unghiul conului <strong>de</strong> picior<br />
f 1(2)<br />
Diametrul cercului <strong>de</strong> cap exterior<br />
ae1(2)<br />
Diametrul cercului <strong>de</strong> picior exterior<br />
fe1(2)<br />
Înălţimea exterioară a conului <strong>de</strong> cap<br />
ae1(2)<br />
Înălţimea interioară a conului <strong>de</strong> cap<br />
ai1(2)<br />
1(2) a<br />
1(2) <br />
f<br />
d <strong>de</strong><br />
1(2)<br />
2hae<br />
cos1(2)<br />
d <strong>de</strong><br />
1(2)<br />
2hfe<br />
cos1(2)<br />
H Re<br />
cos1(2) hae<br />
sin1(2)<br />
H H<br />
ae1(2) bcos1(2)<br />
Profilul <strong>de</strong> referinţă exterior standardizat: =20 o *<br />
; h<br />
a<br />
=1; c * =0,25.<br />
= 90 o unghiul dintre axe; 2 1<br />
;<br />
u z2 / z1<br />
- raportul numerelor <strong>de</strong> dinţi.<br />
Intre diametrele <strong>de</strong> divizare mediane şi cele exterioare se poate scrie<br />
relaţia:<br />
dm<br />
Rm<br />
1<br />
.<br />
<strong>de</strong><br />
Rm<br />
0,5b<br />
b<br />
1<br />
0,5<br />
(4.46)<br />
R<br />
Deoarece b <br />
dm<br />
dm<br />
, un<strong>de</strong> <br />
dm<br />
este coeficient <strong>de</strong> lăţime, rezultă:<br />
b <br />
dm<br />
dm<br />
2sin1<br />
2<br />
dm<br />
sin1,<br />
R d<br />
m<br />
care, prin înlocuirea în relaţia (4.46) se obţine:<br />
<strong>de</strong>ci :<br />
m<br />
dm<br />
mm<br />
z1<br />
1<br />
<br />
d m z 1 sin<br />
e e 1 dm 1<br />
m<br />
,
94<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
m<br />
m<br />
me<br />
1 sin<br />
. (4.47)<br />
dm<br />
1<br />
0<br />
90<br />
4.5.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi<br />
4.5.2.1 Forţe în angrenare<br />
Pentru stabilirea sistemului <strong>de</strong> forţe se consi<strong>de</strong>ră un angrenaj conic cu<br />
şi cu dinţi drepţi (fig.4.25).<br />
Componenta tangenţială<br />
dintelui cu diametrul<br />
relaţia:<br />
m<br />
Ft<br />
la cercul <strong>de</strong> rulare în secţiunea medie a<br />
d se <strong>de</strong>termină ca şi în cazul angrenajelor cilindrice cu<br />
F<br />
t1(2)<br />
2M<br />
t 1(2)<br />
. (4.48)<br />
d<br />
m1(2)<br />
Forţa radială la roata cilindrică echivalentă este:<br />
F F .<br />
r t1(2) tan<br />
n<br />
Această forţă se translatează la diametrul <strong>de</strong> divizare median al<br />
angrenajului şi se <strong>de</strong>scompune în două componente:<br />
Fa 1<br />
F<br />
r<br />
sin1 Ft 1<br />
tann sin1 Fr<br />
2<br />
. (4.49)<br />
F F cos F tan cos<br />
F . (4.50)<br />
r1 r 1 t1 n 1 a2<br />
Se observă că forţa radială la o roată <strong>de</strong>vine forţă axială la roata conjugată<br />
şi invers.<br />
Forţa normală se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
Ft<br />
1(2)<br />
Fn<br />
1(2)<br />
. (4.51)<br />
cos<br />
4.5.2.2 Elemente <strong>de</strong> echivalare<br />
Relaţiile <strong>de</strong> calcul stabilite la angrenajele cilindrice, atât din condiţia<br />
limitării tensiunii <strong>de</strong> rupere cât şi a tensiunii <strong>de</strong> contact, pot fi folosite şi la roţile<br />
conice, dacă acestea se înlocuiesc cu roţi cilindrice echivalente. Roţile echivalente<br />
se obţin prin secţionarea angrenajului conic cu un plan N-N, normal pe<br />
generatoarea comună a conurilor <strong>de</strong> rostogolire (fig.4.25), la mijlo cul lungimii<br />
dintelui. Astfel, în secţiunea N-N se obţin două roţi cu dinţi drepţi a căror centre<br />
sunt O1v<br />
şi O2v<br />
obţinute la intersecţia planului N-N cu axele roţilor conice.<br />
Legătura dintre elementele roţilor conice şi ale roţilor echivalente se<br />
exprimă prin relaţiile <strong>de</strong> echivalare :<br />
- diametrul <strong>de</strong> divizare al roţii echivalente :<br />
dm<br />
1<br />
mm<br />
z1<br />
dv 1<br />
zv 1<br />
mm<br />
;<br />
cos1 cos1<br />
- numărul <strong>de</strong> dinţi echivalent :<br />
n
Angrenaje 95<br />
z<br />
z<br />
z<br />
.<br />
1<br />
v1<br />
cos<br />
; z<br />
2<br />
v2<br />
1<br />
cos2<br />
Se observă că dacă la roţile dinţate cilindrice numărul minim <strong>de</strong> dinţi care<br />
se poate prelucra fără corijare şi fără să apară fenomenul <strong>de</strong> subtăiere este <strong>de</strong> 17<br />
dinţi, la roţile conice acest număr este mai mic şi este dat <strong>de</strong> relaţia :<br />
dar :<br />
sin<br />
sin<br />
z z cos 17cos<br />
.<br />
1min v1min 1 1<br />
- raportul <strong>de</strong> transmitere al angrenajului echivalent :<br />
z2v<br />
z2 cos<br />
1<br />
z2 sin<br />
2<br />
u v<br />
z z <br />
cos<br />
z<br />
sin<br />
(<strong>de</strong>oarece + = 90)<br />
1 2<br />
d<br />
u<br />
2 2<br />
1<br />
d<br />
, <strong>de</strong>ci 2<br />
v<br />
1<br />
1v<br />
1 2 1 1<br />
u<br />
cos<br />
1<br />
1<br />
u ; u <br />
sin<br />
tan<br />
; 1<br />
tan ; tan 1<br />
2<br />
u ;<br />
u<br />
1 1<br />
- modulul echivalent :<br />
me<br />
m v<br />
m m<br />
1 <br />
dm<br />
sin<br />
; 1<br />
- distanţa dintre axele roţilor echivalente :<br />
d d m z m z d<br />
.<br />
1 2 2<br />
v<br />
1 1 <br />
v1 v2 m v1 m 1 m1<br />
av<br />
u u u<br />
2 2 2cos1 2cos1<br />
4.5.2.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la încovoiere<br />
Ţinând cont <strong>de</strong> elementele <strong>de</strong> echivalare şi <strong>de</strong> relaţiile obţinute pentru<br />
calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi (4.29 şi 4.31) se obţine:<br />
- Pentru verificare:<br />
F t 2 KF<br />
<br />
F<br />
YFav <br />
FP<br />
, (4.52)<br />
b m<br />
m<br />
un<strong>de</strong> KF<br />
are aceeaşi semnificaţie ca la roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi şi se<br />
<strong>de</strong>termină cu relaţia (4.28), <br />
FP<br />
cu relaţia (4.30) iar YFav<br />
se va <strong>de</strong>termina în funcţie<br />
<strong>de</strong> numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii echivalente ( z 1 v<br />
z 1<br />
/ cos<br />
1<br />
).<br />
Pentru dimensionare din relaţia (4.52), după înlocuiri, se <strong>de</strong>termină<br />
modulul pe conul suplimentar median, m<br />
m<br />
. Cu relaţia (4.47) se <strong>de</strong>termină modulul<br />
pe conul suplimentar exterior, m , care se standardizează.<br />
m<br />
e<br />
2M t 1K F<br />
Y Fav<br />
Y Sa<br />
Y<br />
m min 2<br />
dm<br />
dm 1<br />
<br />
FP<br />
<br />
. (4.53)<br />
<br />
4.5.2.4 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la presiune <strong>de</strong> contact<br />
Calculul se face la angrenajul echivalent, plecând <strong>de</strong> la relaţia (4.33) în
96<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
care se fac următoarele înlocuiri:<br />
dar:<br />
F<br />
F<br />
t1<br />
n1<br />
.<br />
cos<br />
n<br />
1 1 1 2 2 2cos1 2cos<br />
2<br />
<br />
d sin d sin d sin d sin<br />
1 2 v1 n v2 n m1 n m2<br />
n<br />
1 1 u<br />
1<br />
cos ; cos<br />
.<br />
1 1 1<br />
<br />
<br />
1 2 2<br />
2 2 2<br />
tg 1<br />
1<br />
1/ u u u<br />
Înlocuind în relaţia razei <strong>de</strong> curbură echivalente se obţine:<br />
2<br />
1 2 u 1<br />
<br />
d<br />
m1<br />
sin<br />
In aceste condiţii relaţia (4.33) <strong>de</strong>vine:<br />
<br />
n<br />
<br />
u<br />
+ 1<br />
u<br />
2<br />
t1<br />
H u<br />
H<br />
<br />
F K<br />
Z H Z Z<br />
E <br />
b dm<br />
1<br />
<br />
.<br />
<br />
HP)<br />
, (4.54)<br />
un<strong>de</strong>: Z 0,35E<br />
- factorul <strong>de</strong> material (pentru otel Z E = 189,8 MPa 1/2 );<br />
Z<br />
Z <br />
E<br />
H<br />
<br />
2<br />
sin 2<br />
n<br />
- factorul punctului <strong>de</strong> rostogolire;<br />
- factorul influenţei lungimii minime <strong>de</strong> contact;<br />
KH<br />
, <br />
HP<br />
au aceleaşi semnificaţii ca în relaţiile (4.34), respectiv (4.37).<br />
Relaţia (4.54) reprezintă relaţia <strong>de</strong> verificare la presiune <strong>de</strong> contact a<br />
roţilor dinţate conice cu dinţi drepţi.<br />
Pentru dimensionare în relaţia (4.54) se fac următoarele înlocuiri:<br />
şi se obţine:<br />
d<br />
2M<br />
F ; b d ,<br />
t1<br />
t1 dm m1<br />
dm<br />
1<br />
2 2<br />
2() M<br />
3 t1<br />
KH Z<br />
H<br />
Z<br />
E<br />
Z<br />
u 1<br />
m1min <br />
<br />
<br />
2<br />
<br />
dm<br />
<br />
HP<br />
u<br />
Se <strong>de</strong>termină diametrul <strong>de</strong> divizare minim exterior cu relaţia:<br />
d = d (1+<br />
sin) .<br />
e 1min m1min dm 1<br />
. (4.55)<br />
Modulul minim exterior se <strong>de</strong>termină cu relaţiile:<br />
d e1min<br />
''<br />
m <br />
emin<br />
= ; m<br />
emin mm<br />
min (1+<br />
<br />
dmsin)<br />
1<br />
z<br />
. (4.56)<br />
1<br />
,
Angrenaje 97<br />
În calculele <strong>de</strong> dimensionare se standardizează valoarea cea mai mare<br />
rezultată din relaţia (4.56).<br />
4.6 Angrenaje melcate<br />
m max( m ,) m . (4.57)<br />
''<br />
e emin<br />
emin<br />
4.6.1 Generalităţi. Clasificare<br />
Angrenajul melcat este un angrenaj încrucişat cu unghiul <strong>de</strong> încrucişare <strong>de</strong><br />
90 o , la care una din roţi are un număr foarte mic <strong>de</strong> dinţi (z 1 =1...4) şi poartă <strong>de</strong>numirea<br />
<strong>de</strong> melc, iar roata conjugată, <strong>de</strong> roată melcată.<br />
Dacă melcul şi roata au formă cilindrică (fig.4.26a), atunci contactul este<br />
punctiform şi portanţa este mică, rezultând un angrenaj cilindric încrucişat. Când<br />
roata are formă globoidală şi melcul este cilindric (fig.4.26b), ia naştere angrenajul cu<br />
melc cilindric, iar dacă şi melcul <strong>de</strong>vine globoidal (fig.4.26c) se obţine angrenajul cu<br />
melc globoidal.<br />
Faţă <strong>de</strong> celelalte angrenaje, angrenajul melcat prezintă următoarele:<br />
Fig.4.26<br />
Avantaje: realizează rapoarte <strong>de</strong> transmitere mari, cu două roţi <strong>de</strong> dimensiuni<br />
reduse (i=10…100), iar angrenajele slab solicitate, utilizate în scopuri cinematice, pot<br />
realiza rapoarte <strong>de</strong> transmitere foarte mari (i=200…500); transmit puteri mari, până la<br />
200 kW, în comparaţie cu alte angrenaje cu axe încrucişate; au un grad <strong>de</strong> acoperire<br />
mai mare , funcţionare lină şi silenţioasă; se pot autofrâna la mişcare inversă.<br />
Dezavantaje: randament scăzut ( = 0,7…0,92) care sca<strong>de</strong> cu creşterea<br />
raportului <strong>de</strong> transmitere (la i100, = 0,75); încălzire puternică datorită<br />
alunecărilor relative a suprafeţelor în contact. Pentru a preveni griparea, se impune<br />
alegerea unui cuplu <strong>de</strong> materiale corespunzător, asigurarea unei ungeri abun<strong>de</strong>nte<br />
şi o rugozitate mică pe flancurile danturii.<br />
În cele ce urmează, se vor analiza angrenajele cu melc cilindric.<br />
La angrenajele cu melc cilindric, datorită formei toroidale a roţii melcate,<br />
dantura angrenajului nu mai poate fi <strong>de</strong>finită <strong>de</strong> o cremalieră <strong>de</strong> referinţă, ca la<br />
angrenajele cilindrice, adoptându-se un melc cilindric <strong>de</strong> referinţă.<br />
Elementele geometrice ale melcului <strong>de</strong> referinţă sunt aceleaşi, indiferent <strong>de</strong><br />
tehnologia <strong>de</strong> execuţie adoptată pentru melc, dar forma flancurilor melcului <strong>de</strong>pind <strong>de</strong><br />
proce<strong>de</strong>ul <strong>de</strong> execuţie. Melcii se prelucrează prin strunjire sau prin frezare. Melcii
98<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
strunjiţi sunt <strong>de</strong> tip:<br />
- arhimedic (ZA): melc cilindric cu flancurile rectilinii în plan axial; aceştia<br />
sunt şuruburi cu profil trapezoidal, care în secţiune frontală au profilul după o<br />
spirală arhimedică. Se prelucrează uşor, motiv pentru care sunt foarte răspândiţi în<br />
construcţia <strong>de</strong> maşini.<br />
- evolventic (ZE): melc cilindric cu flancurile generate geometric <strong>de</strong> drepte<br />
0<br />
tangente la cilindru <strong>de</strong> bază ( n<br />
20 ), iar în secţiune frontală cu profilul după o<br />
evolventă;<br />
- convolut (ZN): melc cilindric cu flancurile gener ate geometric <strong>de</strong> două<br />
drepte cuprinse într-un plan perpendicular pe elicea mediană a melcului. În<br />
secţiune frontală au profilul după o evolventă alungită.<br />
Melcii frezaţi pot fi prelucraţi cu o freză disc dublu conică, rezultând melci<br />
ZK1 sau cu o freză <strong>de</strong>get conică, rezultând melci ZK2.<br />
Există următoarea orientare în folosirea acestor tipuri <strong>de</strong> melci:<br />
- angrenajele ZK1 şi ZE: angrenaje <strong>de</strong> portanţă şi <strong>de</strong> precizie;<br />
- angrenajele ZA: angrenaje <strong>de</strong> precizie cinematică;<br />
- angrenajele ZN: angrenaje <strong>de</strong> încărcări şi precizie mici.<br />
Materiale recomandate pentru angrenajele cu melc cilindric<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> alte angrenaje, la angrenajele melcate viteza periferică a<br />
melcului nu coinci<strong>de</strong> cu viteza periferică a roţii melcate. Din această cauză apar<br />
alunecări mari între cele două profiluri în contact, care conduc la uzuri importante.<br />
Aceasta impune alegerea unor materiale a<strong>de</strong>cvate cu caracteristici <strong>de</strong> antifricţiune şi<br />
duritate sporită.<br />
Pentru confecţionarea melcilor se recomandă oţeluri carbon <strong>de</strong> calitate sau<br />
oţeluri aliate, care permit prin tratamente termice durificarea flancurilor dinţilor.<br />
Melcii cu flancurile dinţilor durificate (având duritatea 45HRC) prezintă faţă <strong>de</strong><br />
melcii nedurificaţi, siguranţă ridicată faţă <strong>de</strong> pericolul gripării, asigurând în acelaşi<br />
timp şi reducerea uzurii flancurilor dinţilor roţilor melcate.<br />
Tabelul 4.4<br />
Grupa<br />
I<br />
II<br />
Denumirea<br />
materialului<br />
Aliaje cupru-staniu<br />
STAS 197/2-83<br />
Aliaje cupru – plumbstaniu<br />
Aliaje cupru – staniu -<br />
zinc-plumb<br />
Obs:<br />
Marca<br />
Caracteristici<br />
mecanice<br />
rt<br />
ct<br />
Duritatea<br />
HRC<br />
[MPa] [MPa]<br />
CuSn10 220 100...150 65<br />
CuSn12 220 130...160 80<br />
CuSn12Ni 260 (160) 90<br />
CuPb5Sn10 180 (80) 70<br />
CuPb10Sn10 170 (80) 65<br />
CuSn6Zn4Pb4 180 80...120 60<br />
CuSn9Zn5 220 100...150 65<br />
<br />
rt<br />
- rezistenţa <strong>de</strong> rupere la tracţiune; <br />
ct<br />
- limita <strong>de</strong> curgere la tracţiune.
Angrenaje 99<br />
Valorile indicate în paranteză sunt orientative.<br />
Materialele utilizate pentru confecţionarea roţilor melcate se împart în patru<br />
grupe.<br />
Grupa I cuprin<strong>de</strong> aliaje <strong>de</strong> cupru, turnate în piese, cu rezistenţă mecanică<br />
relativ redusă, dar cu proprietăţi <strong>de</strong> antifricţiune. Din ea fac parte: aliaje cupru – staniu<br />
(cu 6...12% Sn); aliaje cupru –plumb - staniu; aliaje cu stibiu şi nichel.<br />
Grupa II cuprin<strong>de</strong> aliaje <strong>de</strong> cupru, cu proprietăţi <strong>de</strong> antifricţiune mai slabe şi<br />
rezistenţă mai redusă la gripare, cum ar fi: aliaje cupru – staniu (cu 3...6% Sn); aliaje<br />
cupru –plumb – staniu – zinc.<br />
În tabelul 4.4 se prezintă câteva materiale din grupele I şi II (recomandate<br />
pentru roţi melcate cilindrice) şi caracteristicile lor mecanice.<br />
Grupa III cuprin<strong>de</strong> aliaje <strong>de</strong> cupru, în general cu rezistenţă relativ redusă la<br />
gripare, cum ar fi: aliaje cupru-aluminiu şi cupru-zinc.<br />
Grupa IV cuprin<strong>de</strong> fonte cenuşii obişnuite, fonte cenuşii cu grafit lamelar,<br />
fonte aliate rezistente la uzură. La aceste materiale, rezistenţa la gripare este mult mai<br />
redusă <strong>de</strong>cât rezistenţa la oboseală <strong>de</strong> contact.<br />
4.6.2 Elementele cinematice<br />
a. Alunecarea între profilurile angrenajului<br />
La angrenajul melcat,<br />
vitezele periferice ale cilindrilor <strong>de</strong><br />
rostogolire v1<br />
şi v2<br />
nu coincid<br />
(fig.4.27). Prin rotire, spira melcului<br />
alunecă pe dintele roţii cu viteza <strong>de</strong><br />
alunecare v<br />
a<br />
, dirijată după tangenta<br />
la linia elicoidală <strong>de</strong> pe cilindrul <strong>de</strong><br />
divizare al melcului. Dacă: v1<br />
- viteza<br />
periferică a melcului pe cilindrul <strong>de</strong><br />
referinţă, d1<br />
d1<br />
v1 1<br />
.<br />
2<br />
v2<br />
- viteza periferică a roţii<br />
melcate pe cilindrul <strong>de</strong> divizare, d2<br />
d2<br />
v2 2<br />
.<br />
2<br />
Viteza <strong>de</strong> alunecare în lungul<br />
2 2 v1<br />
spirei va fi: va<br />
v1 v2<br />
;<br />
cos<br />
tan<br />
v<br />
v<br />
2<br />
, (4.58)<br />
1<br />
Fig.4.27
100<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
un<strong>de</strong> este unghiul <strong>de</strong> pantă al elicei <strong>de</strong> referinţă a melcului.<br />
0<br />
Din relaţia (4.58) rezultă că pentru valorile uzuale ale unghiului 30 ,<br />
viteza <strong>de</strong> alunecare va<br />
v1<br />
. Aceste alunecări mari (care apar între profiluri <strong>de</strong> -a<br />
lungul spirei melcului) duc la reducerea randamentului angrenajelor melcate, la<br />
uzura pronunţată şi la tendinţa <strong>de</strong> gripare mult mai pregnantă <strong>de</strong>cât la angrenajele<br />
cilindrice şi conice.<br />
b. Raportul <strong>de</strong> transmitere<br />
Din figura 4.27 rezultă:<br />
v v tan<br />
.<br />
2 1<br />
Înlocuind se obţine:<br />
d d tan d tan<br />
.<br />
2 1 1<br />
2 1 2 1<br />
2 2<br />
d2<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere rezultă:<br />
i<br />
12<br />
v d d<br />
<br />
<br />
1 1 2 2<br />
2<br />
v2 d1 d1 tan<br />
4.6.3 Elemente geometrice<br />
La angrenajele melcate, elementele geometrice se <strong>de</strong>finesc pe cilindrul <strong>de</strong><br />
referinţă, care la angrenajul melcat <strong>de</strong>plasat nu mai coinci<strong>de</strong> cu cilindrul <strong>de</strong><br />
divizare.<br />
Angrenajul melcat are modul axial<br />
m<br />
t<br />
, între acestea existând relaţiile:<br />
m m<br />
;<br />
x1 <br />
t 2<br />
mn<br />
1<br />
mn2<br />
<br />
.<br />
m<br />
x<br />
, modul normal<br />
mn<br />
şi modul frontal<br />
. (4.59)<br />
Modulul standardizat este m ;<br />
x<br />
mx 1<br />
mt<br />
2<br />
Dinţii melcului sunt înfăşuraţi după o elice, unghiul elicei <strong>de</strong> referinţă<br />
corespunzător cilindrului <strong>de</strong> referinţă fiind . Acest unghi este egal cu unghiul <strong>de</strong><br />
înclinare al dinţilor roţii melcate.<br />
Numărul <strong>de</strong> dinţi ai melcului z1<br />
se adoptă în funcţie <strong>de</strong> rapoartele <strong>de</strong><br />
transmitere şi este dat în tabelul 4.5.<br />
Tabelul 4.5<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere, a<br />
8...14 16...28 31,5 şi peste<br />
Numărul <strong>de</strong> începuturi, z 1 4 3 1<br />
Pasul elicei melcului: p d1 tan<br />
.<br />
Pasul axial al elicei melcului:<br />
z<br />
p<br />
p<br />
z<br />
x<br />
mx<br />
.<br />
z1
Angrenaje 101<br />
px<br />
d1 tan<br />
d1<br />
Modulul axial al melcului: mx<br />
.<br />
z q<br />
z1<br />
S-a notat prin q coeficientul diametral ( q ), care se alege în funcţie<br />
tan<br />
<strong>de</strong> numărul <strong>de</strong> dinţi ai roţii melcate, z<br />
2<br />
(tabelul 4.6) sau în funcţie <strong>de</strong> modulul axial<br />
(tabelul 4.7).<br />
Tabelul 4.6<br />
Nr. dinţi ai roţii<br />
melcate, z 2<br />
31 < z 2 < 41 45 < z 2 < 51 55 < z 2 < 57 63 < z 2 < 71<br />
q 6...8 7...10 8...11 9...13<br />
Tabelul 4.7<br />
m 1...1,5 2...2,5 3...4 5...6 8...10 12...16 20...25<br />
x<br />
12 10 10 9 9 8 7<br />
q 14 12 11 10 10 9 8<br />
16 14 12 12 11 10 9<br />
Rezultă că diametrul <strong>de</strong> divizare al melcului d1<br />
va fi: d1 mx<br />
q .<br />
Adoptarea unei anumite valori pentru coeficientul diametral este o<br />
problemă <strong>de</strong> optimizare pentru anumite condiţii ale angrenajului melcat, pentru că<br />
valoarea lui influenţează caracteristicile angrenajului şi randamentul său. Astfel,<br />
un q mic duce la mare, <strong>de</strong>ci randament bun, dar melcul este subţire şi se încovoaie<br />
uşor, iar roata melcată <strong>de</strong>vine îngustă. La valori mari pentru q se obţine mic,<br />
<strong>de</strong>ci randament scăzut, dar melc rigid.<br />
1<br />
Fig.4.28
102<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Deplasarea <strong>de</strong> profil la angrenajele melcate se realizează numai la roata<br />
melcată ( x 2<br />
x ). Aceasta îşi modifică diametrul <strong>de</strong> cap şi picior, iar melcul nu se<br />
<strong>de</strong>plasează păstrându-şi aceleaşi dimensiuni ca într-un angrenaj ne<strong>de</strong>plasat.<br />
Elementele geometrice ale unui angrenaj melcat cilindric rezultă din figura<br />
4.28 iar în tabelul 4.8 se prezintă centralizat relaţiile pentru calcul.<br />
Denumirea elementului Simbol Relaţia <strong>de</strong> calcul<br />
Tabelul 4.8<br />
Coeficientul înălţimii capului<br />
*<br />
*<br />
h a<br />
ha<br />
1<br />
dintelui melcului <strong>de</strong> referinţă<br />
Coeficientul jocului <strong>de</strong> referinţă<br />
c * c* =0,2 pentru melcii prelucraţi pe<br />
la picior<br />
strung şi roţile melcate prelucrate<br />
cu freza melc;<br />
c * =0,2...0,3 pentru melcii<br />
prelucraţi cu freză disc sau <strong>de</strong>get<br />
Coeficientul axial al <strong>de</strong>plasării x Pentru angrenaje melcate cu<br />
x<br />
profilului melcului<br />
danturi standardizate xx<br />
0 .<br />
aw<br />
Coeficientul <strong>de</strong>plasării <strong>de</strong> profil x x 0,5() q z2<br />
m<br />
Distanţa între axe<br />
aw<br />
w<br />
2<br />
x<br />
a 0,5( q z 2) x m<br />
Distanţa între axele <strong>de</strong> referinţă a a 0,5() q z2<br />
mx<br />
Unghiul <strong>de</strong> pantă al elicei <strong>de</strong><br />
referinţă a melcului<br />
Unghiul <strong>de</strong> pantă al elicei <strong>de</strong><br />
divizare a melcului<br />
Unghiul <strong>de</strong> presiune axial <strong>de</strong><br />
referinţă al melcului<br />
<br />
arctan z <br />
<br />
q <br />
1<br />
w<br />
<br />
x<br />
z1<br />
<br />
<br />
w<br />
arctan<br />
<br />
q 2x<br />
<br />
a) La melcii tip ZA este dat prin<br />
temă;<br />
b) La melcii tip ZE, ZN1, ZK1 se<br />
calculează cu:<br />
tan<br />
n<br />
<br />
<br />
x<br />
arctan <br />
cos , 0<br />
n<br />
20<br />
Elementele geometrice ale melcului<br />
Diametrul <strong>de</strong> referinţă d1<br />
d1 q mx<br />
Diametrul <strong>de</strong> rostogolire dw<br />
1<br />
dw<br />
1<br />
( q 2) x mx<br />
Înălţimea capului <strong>de</strong> referinţă<br />
*<br />
h<br />
a1<br />
ha 1<br />
ha mx<br />
Înălţimea dintelui melcului h<br />
1 h h h <br />
* *<br />
h c m<br />
Diametrul <strong>de</strong> cap<br />
a1<br />
1 a1 f 1<br />
(2)<br />
a x<br />
*<br />
d da 1<br />
d1 2( ha 1<br />
2)<br />
q ha mx<br />
x
Angrenaje 103<br />
Tabelul 4.8 (continuare)<br />
Denumirea elementului Simbol Relaţia <strong>de</strong> calcul<br />
Diametrul <strong>de</strong> picior<br />
f 1<br />
Pasul axial al danturii melcului<br />
Pasul elicei melcului<br />
Lungimea melcului<br />
Elementele geometrice ale roţii melcate<br />
Diametrul <strong>de</strong> divizare<br />
2<br />
Diametrul <strong>de</strong> cap<br />
a2<br />
Raza curburii <strong>de</strong> cap a coroanei<br />
dinţate a roţii melcate<br />
Lăţimea <strong>de</strong> calcul a coroanei<br />
dinţate<br />
Lăţimea coroanei dinţate b2<br />
Înălţimea capului <strong>de</strong> divizare<br />
a2<br />
Înălţimea piciorului <strong>de</strong> divizare<br />
al dintelui roţii melcate<br />
Înălţimea dintelui roţii melcate<br />
2<br />
L<br />
* *<br />
d d<br />
f 1<br />
d1 2() ha c mx<br />
px<br />
px mx<br />
pz<br />
pz z1 px mx<br />
z1<br />
- pentru x=0 şi z 1 = 1 sau 2<br />
L (11 0,06) z2<br />
mx<br />
- pentru x=0 şi z 1 = 3 sau 4<br />
L (11<br />
0,1) z2<br />
mx<br />
d d2 z2 mx<br />
*<br />
d da2 ( z2<br />
2ha 2) x mx<br />
rp<br />
rp<br />
0,5d1 ha<br />
1<br />
bc<br />
- pentru z 1<br />
=1 sau 2 :<br />
bc<br />
0,75da<br />
1;<br />
- pentru z 1<br />
=3 sau 4 :<br />
b 0,67d<br />
c<br />
a1<br />
Se adoptă constructiv respectând<br />
relaţia: b2 bc<br />
*<br />
h ha 2<br />
() ha x mx<br />
* *<br />
h<br />
f 2 hf 2<br />
() ha c x mx<br />
h h h h<br />
h<br />
2 a2 f 2 1<br />
Pasul <strong>de</strong> divizare normal p n2 p<br />
2<br />
p cos<br />
Pasul <strong>de</strong> divizare frontal pt<br />
2<br />
pt<br />
2<br />
px<br />
n x w<br />
4.6.4 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă<br />
4.6.4.1. Forţe în angrenare<br />
Forţele nominale care acţionează pe melc şi roata melcată se presupun<br />
concentrate în punctul C. Melcul (elementul motor) va acţiona cu forţa nominală<br />
Fn2<br />
asupra roţii melcate, iar aceasta va reacţiona cu o forţă egală Fn<br />
1<br />
asupra<br />
melcului. La calculul forţelor din angrenajul melcat se consi<strong>de</strong>ră şi forţa <strong>de</strong> frecare<br />
<strong>de</strong>-a lungul flancului dintelui <strong>de</strong> valoare F n<br />
2<br />
, acţionând în sens opus vitezei <strong>de</strong><br />
alunecare v<br />
a<br />
, în lungul spirei. In figura 4.29b, forţa Fn<br />
2<br />
se <strong>de</strong>scompune în F<br />
n2<br />
şi
104<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
F<br />
r 2<br />
, iar F<br />
n2<br />
se aduce în proiecţia orizontală a melcului, la unghiul <strong>de</strong> înclinare <br />
faţă <strong>de</strong> axă (fig.4.29c). Se compune apoi F<br />
n2<br />
cu F n<br />
2<br />
şi se obţine rezultanta R 2 cu<br />
unghiul <strong>de</strong> înclinare arctan . Prin <strong>de</strong>scompunerea forţei R 2 se obţine forţa<br />
axială Fa<br />
2<br />
şi tangenţială F<br />
t 2<br />
.<br />
Fig.4.29<br />
Pentru unghiul dintre axe <strong>de</strong> 90 0 (fig.4.29a) rezultă:<br />
F F ; F F ; F F ; F F .<br />
t1 a2 t 2 a1 r1 r 2 n1 n2<br />
Forţa tangenţială este dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
F<br />
Din figura 4.29 c rezultă:<br />
F<br />
t 2<br />
2M<br />
t 1<br />
t1 Fa<br />
2<br />
d1<br />
. (4.60)<br />
Fa<br />
2<br />
Ft<br />
1<br />
<br />
tan() tan()<br />
<br />
Din figura 4.29 b şi c rezultă:<br />
. (4.61)
Angrenaje 105<br />
F<br />
F F F<br />
tan R cos tan<br />
<br />
r 2 r1 n2 n 2<br />
n<br />
iar din figura 4.29b rezultă forţa normală pe dinte:<br />
F<br />
r 2<br />
n2 Fn<br />
1<br />
<br />
sin<br />
n<br />
t 2<br />
F Ft<br />
2<br />
cos<br />
cos() cos<br />
<br />
cos<br />
tan<br />
cos() <br />
n<br />
n<br />
, (4.62)<br />
. (4.63)<br />
Deoarece este mic se poate consi<strong>de</strong>ra cos 1;cos() cos<br />
<br />
Relaţiile (4.61), (4.62), (4.63) <strong>de</strong>vin:<br />
Ft<br />
1<br />
Ft<br />
2<br />
Ft<br />
2<br />
; Fn<br />
2<br />
Fn<br />
1<br />
<br />
Fr<br />
tan<br />
cos<br />
cos<br />
n<br />
F tann<br />
. (4.64)<br />
cos<br />
t 2<br />
;<br />
2<br />
Fr<br />
1<br />
4.6.4.2 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere<br />
Calculul se efectuează în punctul <strong>de</strong> rostogolire C, şi anume la roata<br />
melcată care este executată din materiale mai puţin rezistente la solicitarea <strong>de</strong><br />
contact sau încovoiere.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră angrenajul melc-roată melcată, asemănător cu angrenajul<br />
dintre două roţi cu dinţi înclinaţi cu unghiul , astfel că relaţiile <strong>de</strong> echivalare a<br />
roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi cu roţile cu dinţi drepţi sunt valabile şi pentru<br />
angrenajele melcate.<br />
Condiţia <strong>de</strong> verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea <strong>de</strong> încovoiere<br />
<strong>de</strong> regim F<br />
şi tensiunea <strong>de</strong> încovoiere admisibilă <strong>de</strong> regim FP<br />
se exprimă cu<br />
relaţia:<br />
2M t 2<br />
K A<br />
K V<br />
K T<br />
K F <br />
<br />
F<br />
<br />
3 Y<br />
F Y<br />
Y<br />
<br />
<br />
FP<br />
, (4.65)<br />
z2<br />
q mx<br />
un<strong>de</strong>:<br />
KT<br />
- factorul <strong>de</strong> influenţă al treptei <strong>de</strong> precizie a angrenajului (tabelul 4.9,<br />
conform STAS 13024-91) ;<br />
Tabelul 4.9<br />
Treapta <strong>de</strong> precizie 6 7 8 9<br />
K 1,0 1,05 1,10 1,16<br />
T<br />
KF<br />
<br />
- factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea <strong>de</strong><br />
încovoiere. Pentru calcule preliminare se adoptă la angrenajul cu melc cilindric<br />
K <br />
=1;<br />
F<br />
YF<br />
- factor <strong>de</strong> formă al dinţilor roţii melcate. Se alege din diagrama 4.30 în<br />
funcţie <strong>de</strong> numărul <strong>de</strong> dinţi echivalent al roţii melcate, z n2 , pentru x=0;<br />
z<br />
z<br />
zn2 , un<strong>de</strong> arctan<br />
3<br />
cos <br />
q<br />
2 1<br />
. (4.66)
106<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
1<br />
Y - factor <strong>de</strong> influenţă a înclinării dinţilor asupra solicitărilor <strong>de</strong><br />
cos<br />
încovoiere;<br />
76,4<br />
Y <br />
- factor <strong>de</strong> influenţă a lungimii minime <strong>de</strong> contact şi a gradului <strong>de</strong><br />
<br />
acoperire frontal,<br />
în care:<br />
arcsin<br />
da1<br />
; ( <br />
da1 0,75 pentru z 1 =1 sau 2; <br />
da1 0,67 pentru z 1 =3<br />
sau 4);<br />
<br />
- grad <strong>de</strong> acoperire în plan frontal median. În calcule preliminare<br />
=1,82.<br />
<br />
Factorii K<br />
A,<br />
KV<br />
au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate cilindrice cu<br />
dinţi înclinaţi.<br />
<br />
FP<br />
- tensiunea admisibilă la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere a dinţilor roţii<br />
melcate. Se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
F lim b<br />
<br />
FP<br />
YNYRYX<br />
[ MPa]<br />
; (4.67)<br />
S<br />
un<strong>de</strong>:<br />
astfel:<br />
FP<br />
Fig.4.30<br />
Flimb – rezistenţa la oboseală <strong>de</strong> bază la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere. Se alege<br />
- pentru dinţi solicitaţi numai într-un sens (cicluri pulsatorii):<br />
F limb = 0 limb [MPa];<br />
- pentru dinţi solicitaţi alternant în ambele sensuri:<br />
F limb = -1 limb [MPa].
Angrenaje 107<br />
În lipsa unor date experimentale, rezistenţele la oboseală <strong>de</strong> bază la<br />
încovoiere 0 limb , respectiv -1 limb , se pot evalua, cu aproximaţie, pe baza<br />
următoarelor relaţii empirice:<br />
- pentru aliaje <strong>de</strong> cupru:<br />
<br />
0limb<br />
= (0,35...0,45) rt [MPa]; 1limb<br />
= (0,3...0,4) rt [MPa];<br />
- pentru fonte:<br />
<br />
0limb<br />
= (0,48...0,7) rt [MPa]; 1limb<br />
= (0,4...0,5) rt [MPa].<br />
în care:<br />
S FP – coeficient <strong>de</strong> siguranţă la solicitările <strong>de</strong> încovoiere:<br />
S S S S , (4.68)<br />
FP p1 p2 p3<br />
S<br />
p1<br />
- coeficient <strong>de</strong> siguranţă ce <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re în funcţionare<br />
şi are valorile: S<br />
p1<br />
= 1,25...1,5 pentru nivel <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re foarte mare; S<br />
p1<br />
nivel <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re normal şi S<br />
p1<br />
=1 pentru nivel <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re minim.<br />
=1,15 pentru<br />
S<br />
p2<br />
- coeficient <strong>de</strong> siguranţă ce <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> materialul roţii melcate şi are<br />
valorile: S<br />
p2<br />
=1,15 pentru aliaje cupru-staniu; S<br />
p2<br />
=1,10 pentru aliaje cupru-staniuplumb-zinc;<br />
S<br />
p2<br />
=1,08 pentru aliaje cupru-aluminiu.<br />
S<br />
p3<br />
- coeficient ce <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> importanţa angrenajului şi pentru angrenaje<br />
relativ ieftine are valorile: S<br />
p3<br />
=1,1 dacă ruperea dinţilor nu provoacă avarii şi nici<br />
acci<strong>de</strong>nte; S<br />
p3<br />
=1,2 dacă ruperea dinţilor provoacă avarii şi acci<strong>de</strong>nte.<br />
Factorii <strong>de</strong> influenţă YN , YR , YX<br />
au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate<br />
cilindrice cu dinţi înclinaţi.<br />
Pentru dimensionare din relaţia (4.65) rezultă:<br />
m<br />
x<br />
m<br />
min<br />
<br />
3<br />
2M t 2<br />
K A<br />
K V<br />
K T<br />
K F <br />
Y F<br />
Y Y<br />
z<br />
2<br />
q <br />
FP<br />
. (4.69)<br />
4.6.4.3 Calculul <strong>de</strong> rezistenţă la solicitarea <strong>de</strong> contact<br />
Condiţia <strong>de</strong> verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea <strong>de</strong> regim <strong>de</strong><br />
contact <br />
H<br />
şi tensiunea <strong>de</strong> contact admisibilă <strong>de</strong> regim HP<br />
se exprimă cu relaţia:<br />
<br />
Z Z Z<br />
2M K K K K<br />
E H t 2 A V T H <br />
H<br />
<br />
HP<br />
[ MPa]<br />
, (4.70)<br />
d2 d1<br />
un<strong>de</strong>: M<br />
t 2<br />
- momentul <strong>de</strong> torsiune la roata melcată ;<br />
Z H – factor <strong>de</strong> influenţă a geometriei zonei <strong>de</strong> angrenare asupra solicitărilor<br />
<strong>de</strong> contact şi care este dat <strong>de</strong> relaţia:<br />
2cos<br />
Z <br />
H<br />
sin<br />
cos<br />
,<br />
n<br />
n
108<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
în care:<br />
<br />
n<br />
= 20 0 – unghiul profilului spirei; - unghiul elicei <strong>de</strong> referinţă.<br />
Z <br />
- factorul <strong>de</strong> influenţă a lungimii minime <strong>de</strong> contact, a gradului <strong>de</strong><br />
acoperire al profilului şi a înclinării dinţilor asupra solicitărilor <strong>de</strong> contact:<br />
76,4cos<br />
Z <br />
,<br />
<br />
<br />
în care termenii au aceeaşi semnificaţie ca la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere;<br />
Z E – factor <strong>de</strong> influenţă a materialelor roţilor asupra solicitărilor <strong>de</strong> contact.<br />
Pentru câteva combinaţii <strong>de</strong> material, factorul Z E se dă în tabelul 4.10.<br />
Tabelul 4.10<br />
Melc<br />
Roată melcată<br />
Material E 1 [MPa] Material (aliaj) E 2 [MPa]<br />
Oţel<br />
laminat<br />
ZE<br />
MPa<br />
(2,06...2,1) cupru-staniuzinc-plumb<br />
10 5 (0,88...0,93) 10 5 146...150<br />
cupru-staniu 0,7410 5 138<br />
cupru-aluminiu (0,88...1,14) 10 5 146...160<br />
Alame (0,88...0,98) 10 5 146...153<br />
KH<br />
<br />
- factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea <strong>de</strong> contact.<br />
Pentru calcule preliminarii se adoptă la angrenajul cu melc cilindric<br />
KH<br />
<br />
= 1;<br />
K<br />
A<br />
şi KV<br />
au semnificaţiile <strong>de</strong> la roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi.<br />
<br />
HP<br />
- tensiunea admisibilă la solicitarea <strong>de</strong> încovoiere a dinţilor roţii<br />
melcate. Se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
H lim b<br />
<br />
HP<br />
Z<br />
N<br />
Z<br />
LZ RZV Z<br />
X<br />
SHP<br />
[ MPa]<br />
, (4.71)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
H limb<br />
- rezistenţa la oboseală <strong>de</strong> bază la solicitări <strong>de</strong> contact ale flancurilor<br />
dinţilor roţilor cu melc cilindric. Se alege din tabelul 4.11.<br />
Tabelul 4.11<br />
Angrenaje cu melcul Angrenaje cu melcul<br />
Materialul roţii melcate din oţel şi<br />
din oţel şi<br />
D 45HRC<br />
D 45HRC<br />
Grupa<br />
I<br />
II<br />
Aliaje cupru-staniu<br />
Aliaje cupru-plumb-staniu<br />
Aliaje cu stibiu şi nichel<br />
Aliaje cupru-staniu-plumbzinc<br />
RC<br />
Hlimb = (0,75...0,9) rt<br />
Hlimb = 0,6 rt<br />
S HP – coeficient <strong>de</strong> siguranţă la solicitările <strong>de</strong> contact:<br />
S S S .<br />
HP p1 p2<br />
RC<br />
Hlimb = (0,6...0,72) rt<br />
Hlimb = 0,48 rt
Angrenaje 109<br />
Z N – factor <strong>de</strong> influenţă a durabilităţii asupra rezistenţei materialului la<br />
oboseală în solicitările <strong>de</strong> contact. Se alege în funcţie <strong>de</strong> numărul <strong>de</strong> cicluri ale roţii<br />
melcate, N H2 (N H2 =60 L h n 2 , un<strong>de</strong> Lh<br />
reprezintă durata <strong>de</strong> funcţionare, în ore, iar n2<br />
-<br />
turaţia la arborele roţii melcate).Z N =1 pentru N H2 < 10 7 cicluri; Z N =(10 7 / N H2 ) 1/8 pentru<br />
7 7<br />
10 N H 2<br />
2510<br />
cicluri; Z N =0,67 pentru N H2 >25.10 7 cicluri;<br />
Z L - factor <strong>de</strong> influenţă a ungerii (lubrifiantului) asupra rezistenţei materialului<br />
la oboseală în solicitările <strong>de</strong> contact. In funcţie <strong>de</strong> calitatea uleiului lubrifiant Z L =<br />
1,0...1,1;<br />
Z R - factor <strong>de</strong> influenţă a rugozităţii flancurilor asupra rezistenţei materialului<br />
la oboseală în solicitările <strong>de</strong> contact. În funcţie <strong>de</strong> rugozitatea flancurilor dinţilor roţii<br />
melcate, se recomandă: pentru R z = 3,2...6,3 m, Z R =1; pentru R z = 8...10 m, Z R<br />
=0,98; pentru R z = 20...40 m, Z R =0,95;<br />
Z V - factor <strong>de</strong> influenţă a vitezelor asupra rezistenţei materialului la oboseală<br />
în solicitările <strong>de</strong> contact. Pentru calcule preliminare Z V = 1;<br />
Z X - factor <strong>de</strong> influenţă a dimensiunii roţii melcate asupra rezistenţei<br />
materialului la oboseală în solicitările <strong>de</strong> contact. Pentru calcule preliminare Z X = 1.<br />
Pentru dimensionare se fac înlocuiri în relaţia (4.70) şi se <strong>de</strong>termină<br />
distanţa minimă dintre axe cu relaţia:<br />
a<br />
w<br />
M () Z Z Z K K K K<br />
2<br />
z2<br />
t 2 H E A V T H <br />
H min 1<br />
2<br />
q 3<br />
z2<br />
<br />
4 <br />
HP<br />
a <br />
<br />
<br />
<br />
q <br />
,<br />
(4.72)<br />
un<strong>de</strong> termenii au semnificaţiile arătate mai sus.<br />
Valoarea obţinută pentru distanţa între axe, cu relaţia (4.72), se<br />
standardizează la valoarea aSTAS aw<br />
.<br />
4.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire<br />
4.7.1 Randamentul reductoarelor<br />
Transmisiile prin roţi dinţate cu raport <strong>de</strong> transmitere constant, montate în<br />
carcase închise se numesc reductoare, dacă reduc turaţia.<br />
Randamentul unui reductor cu k trepte <strong>de</strong> reducere se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
k ( k 1)<br />
n<br />
, (4.73)<br />
t ai L u<br />
un<strong>de</strong>: n - numărul <strong>de</strong> roţi scufundate în baia <strong>de</strong> ulei;<br />
randamentul treptei “i” <strong>de</strong> roţi dinţate (randamentul angrenării);<br />
astfel:<br />
ai<br />
randamentul unei perechi <strong>de</strong> lagăre;<br />
L<br />
u<br />
randamentul datorită barbotării uleiului din baie.<br />
Randamentul angrenării <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> tipul angrenajului şi se <strong>de</strong>termină<br />
a) pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi
110<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Randamentul unei trepte cu roţi dinţate cilindrice se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
a 1 1<br />
1<br />
<br />
<br />
a<br />
<br />
, (4.74)<br />
f cos z1 z2<br />
<br />
un<strong>de</strong>: a<br />
- coeficient <strong>de</strong> frecare (valorile din tabelul 4.12 sunt valabile atât pentru<br />
angrenajele cilindrice cât şi pentru cele conice);<br />
Tabelul 4.12<br />
Materialele danturilor Prelucrarea flancurilor a<br />
Oţeluri durificate<br />
superficial<br />
Oţeluri îmbunătăţite sau<br />
normalizate<br />
Rectificare<br />
Şeveruire<br />
Frezare<br />
0,04...0,08<br />
0,06...0,10<br />
0,09...0,12<br />
Frezare 0,09...0,14<br />
<br />
- gradul <strong>de</strong> acoperire;<br />
f – coeficient ce <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> starea angrenajului ( f = 2 pentru angrenaje<br />
aflate în rodaj şi f = 5 pentru angrenaje bine rodate);<br />
- unghiul <strong>de</strong> înclinare al danturii (la angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi<br />
0 );<br />
z1,<br />
z2<br />
- numerele <strong>de</strong> dinţi ale roţii conducătoare, respectiv conduse.<br />
În relaţie „+” este pentru angrenaje exterioare, iar „-„ pentru angrenaje<br />
interioare<br />
b) pentru angrenaje conice cu dinţi drepţi sau înclinaţi<br />
Randamentul unei trepte <strong>de</strong> roţi dinţate se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
a 1 1<br />
a<br />
= 1<br />
<br />
<br />
f cos z v1 z v2<br />
, (4.75)<br />
un<strong>de</strong> z 1v<br />
si z2v<br />
reprezintă numerele <strong>de</strong> dinţi la cele două roţi cilindrice echivalente,<br />
iar ceilalţi termeni au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (4.74).<br />
c) pentru angrenaje melcate cu melc cilindric<br />
Pentru angrenajele melcate <strong>de</strong>multiplicatoare (melcul fiind elementul<br />
conducător) se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
a<br />
tan<br />
w<br />
<br />
tan() <br />
w<br />
, (4.76)<br />
în care <br />
w<br />
reprezintă unghiul <strong>de</strong> pantă al elicei <strong>de</strong> referinţă a melcului, iar<br />
arctan<br />
unghiul <strong>de</strong> frecare echivalent.<br />
Randamentul unei perechi <strong>de</strong> lagăre se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
PfL<br />
L<br />
1 , (4.77)<br />
P<br />
i
un<strong>de</strong>:<br />
Angrenaje 111<br />
Pi<br />
- puterea la arborele pe care sunt montate lagărele;<br />
P - puterea pierdută prin frecarea în lagăr, <strong>de</strong>terminată cu relaţia:<br />
fL<br />
dL<br />
<br />
P<br />
fL<br />
= <br />
L<br />
F<br />
L<br />
[ kW ], 6 (4.78)<br />
2 10<br />
în care: L<br />
coeficientul <strong>de</strong> frecare în rulment; dL<br />
diametrul fusului, în mm;<br />
FL<br />
reacţiunea din lagăr, în N; viteza unghiulară a fusului, în rad/s.<br />
Randamentul datorită barbotării uleiului din baie se <strong>de</strong>termină cu<br />
relaţia:<br />
Pfu<br />
u<br />
1 , (4.79)<br />
P<br />
un<strong>de</strong> P fu<br />
reprezintă puterea pierdută prin frecarea roţii cu uleiul<br />
i<br />
0,66<br />
b h v<br />
P<br />
fu<br />
=<br />
[ kW ] ,<br />
6<br />
(4.80)<br />
2,7 10<br />
în care: b - lăţimea roţii dinţate scufundate în ulei, în mm;<br />
h - adâncimea <strong>de</strong> scufundare a roţii în ulei, în mm;<br />
v - viteza periferică a roţii, în m/s.<br />
4.7.2 Verificarea la încălzire<br />
In timpul funcţionării angrenajelor, datorită frecării între roţile dinţate, a<br />
pier<strong>de</strong>rilor în lagăre, a frecării cu uleiul <strong>de</strong> ungere, o parte din energia mecanică<br />
este pierdută, transformându-se în căldură. Dacă răcirea este insuficientă,<br />
transmisia iese din uz şi se distruge rapid. Consi<strong>de</strong>rând că întreaga cantitate <strong>de</strong><br />
energie pierdută prin frecare se transformă în căldură, atunci aceasta are valoarea:<br />
Q<br />
pr<br />
(1) <br />
P , (4.81)<br />
t<br />
un<strong>de</strong> P 2<br />
reprezintă puterea la arborele <strong>de</strong> ieşire din reductor.<br />
Dacă reductorul nu funcţionează cu recircularea uleiului, întreaga cantitate<br />
<strong>de</strong> căldură trebuie să fie evacuată prin pereţii reductorului şi are expresia:<br />
Qev Sc <br />
t()<br />
t t0<br />
, (4.82)<br />
un<strong>de</strong> este coeficientul <strong>de</strong> transmitere a căldurii între carcasă şi aer: =8...12<br />
[W/(m 2 . o C)] dacă există o circulaţie slabă a aerului în zona <strong>de</strong> montare a<br />
reductorului; = 12...18 [W/(m 2 . o C)] dacă există o bună circulaţie a aerului în zona<br />
<strong>de</strong> montare a reductorului; t 0 - temperatura mediului ambiant ( t 0 =18 o C); t –<br />
temperatura uleiului din baie; t - randamentul total al reductorului ; S c - suprafaţa<br />
<strong>de</strong> calcul a reductorului ( S c =1,2S, un<strong>de</strong> S reprezintă suprafaţa carcasei calculată;<br />
această suprafaţă se majorează cu 20 % pentru a ţine seama <strong>de</strong> nervurile <strong>de</strong><br />
rigidizare şi <strong>de</strong> flanşe, obţinându-se astfel S c ).<br />
Dacă Qpr Qev<br />
răcirea reductorului este suficientă. Dacă Qpr Qev<br />
este<br />
necesar a se lua măsuri <strong>de</strong> răcire forţată, cum ar fi: montarea unui ventilator pe<br />
arborele <strong>de</strong> ieşire al reductorului sau utilizarea unei serpentine <strong>de</strong> răcire montată în<br />
2
112<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
baia <strong>de</strong> ulei. Din ecuaţia bilanţului termic Qpr Qev<br />
rezultă temperatura uleiului<br />
din baie:<br />
P (1) <br />
t<br />
, (4.83)<br />
2<br />
t t<br />
0<br />
+ ta<br />
Sct<br />
un<strong>de</strong> t a<br />
reprezintă temperatura admisibilă şi se recomandă ca t a<br />
=(60...70) 0 C pentru<br />
angrenaje cilindrice şi conice şi t<br />
a<br />
= (80...95) 0 C pentru angrenaje melcate.<br />
4.8 Mecanisme cu roţi dinţate<br />
Angrenajele simple cu două roţi dinţate (exceptând angrenajele melcate)<br />
nu pot realiza rapoarte <strong>de</strong> transmitere i > 6, <strong>de</strong>oarece creşte prea mult gabaritul<br />
transmisiei. Pentru a se realiza rapoarte mai mari <strong>de</strong> transmitere se leagă mai multe<br />
angrenaje simple între ele formând trenuri <strong>de</strong> angrenaje, obţinându-se astfel :<br />
a) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în serie (fig.4.31)<br />
Fig.4.31<br />
În acest caz raportul total <strong>de</strong> transmitere i 1n<br />
are expresia:<br />
n1 z2 z3<br />
z4<br />
zn<br />
n1<br />
zn<br />
i1 n<br />
i12 i23( ...( i1)<br />
n1)( n<br />
1)<br />
. (4.84)<br />
z1 z2 z3 zn<br />
1<br />
z1<br />
Rezultă că raportul <strong>de</strong> transmitere nu este influenţat <strong>de</strong> roţile intermediare<br />
(numite şi roţi parazite). Acestea contribuie la realizarea unei distanţe între axe a 1n<br />
mai mare şi la modificarea sensului mişcării.<br />
b) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în cascadă (fig.4.32)<br />
În figură se prezintă schema cinematică a unui mecanism cu roţi dinţate<br />
cilindrice, dispuse în cascadă.<br />
Raportul <strong>de</strong> transmitere total este:<br />
1<br />
n<br />
1 z2 z3<br />
...<br />
zn<br />
iln i12 i23 ... in<br />
1, n<br />
1<br />
. (4.85)<br />
<br />
z z<br />
...<br />
z<br />
2 1 2 n1
Angrenaje 113<br />
Rezultă că în acest caz, raportul <strong>de</strong> transmitere este influenţat <strong>de</strong> fiecare<br />
angrenaj (roţile dinţate parazite fiind excluse) şi este egal cu produsul rapoartelor<br />
<strong>de</strong> transmitere parţiale sau cu raportul dintre produsul numerelor <strong>de</strong> dinţi ale roţilor<br />
conduse şi produsul numerelor <strong>de</strong> dinţi ale roţilor conducătoare. Semnul raportului<br />
<strong>de</strong> transmitere este hotărât <strong>de</strong> numărul angrenajelor exterioare simple. Ca urmare se<br />
obţin rapoarte <strong>de</strong> transmitere mult mai mari cu acelaşi număr <strong>de</strong> roţi dinţate, <strong>de</strong><br />
aceeaşi mărime din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al numerelor <strong>de</strong> dinţi. Reductoarele cu mai<br />
multe trepte sunt mecanisme cu roţi dispuse în cascadă.<br />
c) Cutia <strong>de</strong> viteze<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> reductor, cutia <strong>de</strong> viteze permite obţinerea unei game <strong>de</strong><br />
turaţii la arborele principal (<strong>de</strong> ieşire), <strong>de</strong>şi arborele motor are o turaţie invariabilă.<br />
Aceasta se poate realiza cu ajutorul grupurilor <strong>de</strong> roţi dinţate baladoare (mobile).<br />
Fig.4.33<br />
In figura 4.33 se prezintă schema unei cutii <strong>de</strong> viteze, alcătuită dintr-un<br />
tren cu roţi dinţate fixe şi unul cu roţi dinţate baladoare sau mobile. Cu aceasta se<br />
pot obţine trei turaţii diferite la ieşirea arborelui principal, ne 1, ne2 , n<br />
e3<br />
. Rapoartele<br />
<strong>de</strong> transmitere parţiale sunt:<br />
z2 z4<br />
z6<br />
i1 ; i2 ; i3<br />
. (4.86)<br />
z z z<br />
1 3 5
Capitolul 5<br />
OSII ŞI ARBORI DREPŢI<br />
5.1 Noţiuni generale<br />
Osiile sunt organe <strong>de</strong> maşini care susţin alte organe în rotaţie, în oscilaţie<br />
sau în repaus ale maşinilor, agregatelor sau vehiculelor, fără a transmite momente<br />
<strong>de</strong> răsucire, fiind astfel solicitate în principal la încovoiere.<br />
Arborii sunt organe <strong>de</strong> maşini rotative în jurul axei lor geometrice, care<br />
transmit momente <strong>de</strong> răsucire, respectiv puterea primită prin intermediul altor<br />
organe pe care le susţin sau cu care sunt asamblaţi (roţi, biele, cupl aje). Prin<br />
această funcţiune principală a lor, arborii sunt solicitaţi în special la răsucire, dar<br />
totodată şi la încovoiere.<br />
Clasificarea osiilor şi arborilor se face după mai multe criterii, cum ar fi :<br />
a) după formă:<br />
- cu axa geometrică : dreaptă, cotită sau curbată;<br />
- cu secţiunea : plină sau inelară;<br />
b) după poziţia în care lucrează : orizontali, verticali, înclinaţi;<br />
c) după modul <strong>de</strong> rezemare : static <strong>de</strong>terminaţi (cu două lagăre) sau static<br />
ne<strong>de</strong>terminaţi (cu mai mult <strong>de</strong> două lagăre);<br />
d) după solicitare : încovoiere, răsucire sau încovoiere şi răsucire (numai<br />
arbori);<br />
e) după condiţiile <strong>de</strong> funcţionare (numai osiile) : fixe, rotative, oscilante.<br />
Osiile drepte reprezintă cazul general, cu utilizarea cea mai largă: vagoane,<br />
maşini şi aparate <strong>de</strong> ridicat etc. Osiile curbate sunt un caz particular, întâlnit mai<br />
<strong>de</strong>s la autovehicule.<br />
Găurirea osiilor şi arborilor se utilizează pentru reducerea greutăţii lor,<br />
pentru circulaţia uleiului (la motoare) sau pentru trecerea unor alte elemente (tije <strong>de</strong><br />
comandă).<br />
Osia fixă are rolul <strong>de</strong> susţinere a unui alt organ în rotaţie, iar osia rotativă<br />
(osia vagonului) se învârteşte odată cu roata solidarizată cu ea.<br />
Arborii drepţi se folosesc la transmisiile mecanice (prin curele, roţi dintaţe<br />
etc.), la acţionarea elicelor vapoarelor<br />
etc.<br />
Zonele caracteristice ce se disting la<br />
osii şi arbori (fig.5.1) sunt :<br />
a) zona <strong>de</strong> calare (pe care se montează<br />
piesele ce se rotesc);<br />
Fig.5.1<br />
b) zona liberă;<br />
c) fus (partea <strong>de</strong> sprijin pe lagăr).<br />
Materiale şi tehnologie<br />
Pentru executarea osiilor şi arborilor se utilizează oţeluri carbon şi oţeluri
Osii şi arbori drepţi 115<br />
aliate şi anume: OL 50, OL 60 - pentru solicitări uşoare; OLC 35, OLC 45, OLC 50<br />
- pentru solicitări medii; oţeluri aliate <strong>de</strong> îmbunătăţire sau cementare - pentru<br />
solicitări importante.<br />
Tehnologia <strong>de</strong> obţinere a arborilor şi osiilor este diferită în funcţie <strong>de</strong><br />
importanţa organului ce se asamblează. În general, se execută din semifabricate<br />
laminate şi apoi strunjite. Cele mai importante sunt executate prin forjare, din<br />
lingouri sau laminat, care apoi se strunjesc. Pentru a mări durabilitatea fusurilor,<br />
acestea se rectifică şi se tratează termic (călire superficială) sau termochimic<br />
(nitrurare, cianurare, cementare etc.).<br />
5.2 Calculul osiilor<br />
În calculul <strong>de</strong> rezistenţă al osiilor se iau în consi<strong>de</strong>rare numai momentele<br />
încovoietoare care le solicită, datorate sarcinilor exterioare.<br />
Pentru utilizarea economică a materialului, osiile nu se recomandă a se<br />
executa cu secţiunea constantă pe toată lungimea lor (fig. 5.2a), ci cu secţiunea<br />
variabilă (fig.5.2b), tinzând spre un solid <strong>de</strong> egală rezistenţă.<br />
În cazul osiei din figura 5.2a, reacţiunile se calculează cu relaţiile:<br />
F <br />
2<br />
F 1<br />
R1 ; R2<br />
. (5.1)<br />
<br />
<br />
Notând cu d diametrul in zona momentului maxim şi cu M<br />
ix<br />
momentul<br />
corespunzător diametrului dx<br />
situat la distanţa x <strong>de</strong> reazemul 1 (fig.5.2b), se poate<br />
scrie :<br />
3<br />
d<br />
M<br />
i max<br />
R1 1<br />
Wz <br />
ai<br />
<br />
ai;<br />
32<br />
(5.2)<br />
3<br />
dx<br />
M<br />
ix<br />
R1<br />
x Wz () x <br />
ai<br />
<br />
ai<br />
.<br />
32<br />
Din împărţirea celor două relaţii, rezultă:<br />
3<br />
M<br />
i max<br />
R1 1<br />
d<br />
. (5.3)<br />
3<br />
M R x d<br />
ix<br />
1<br />
Fig.5.2<br />
x
116<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Din această relaţie se poate <strong>de</strong>termina expresia diametrului d<br />
x<br />
, care<br />
<strong>de</strong>fineşte forma solidului <strong>de</strong> egală rezistenţă ca fiind un paraboloid <strong>de</strong> revoluţie <strong>de</strong><br />
gradul trei:<br />
Realizarea unei asemenea forme este costisitoare şi nu permite rezemarea<br />
în lagăre sau aşezarea altor piese pe osie. Forma reală se obţine prin porţiuni<br />
cilindrice şi tronconice, care îmbracă apropriat conturul teoretic.<br />
Calculul osiilor este un calcul <strong>de</strong> verificare în secţiunea periculoasă,<br />
aplicând relaţia :<br />
M<br />
i max<br />
<br />
i<br />
<br />
ai<br />
.<br />
W<br />
z<br />
Osiile rotative sunt solicitate variabil după un ciclu alternant simetric, <strong>de</strong><br />
aceea se recomandă verificarea lor la oboseală prin calculul coeficientului <strong>de</strong><br />
siguranţă cu relaţia :<br />
1<br />
c<br />
ca<br />
,<br />
<br />
<br />
v<br />
<br />
<br />
1<br />
un<strong>de</strong> termenii din relaţie au semnificaţiile din 1.2.3.<br />
d<br />
5.3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi<br />
x<br />
x<br />
d 3 . (5.4)<br />
l1<br />
Arborii drepţi fiind solicitaţi la răsucire şi încovoiere, calculul lor cuprin<strong>de</strong><br />
mai multe etape.<br />
un<strong>de</strong>:<br />
5.3.1 Predimensionarea<br />
Se face din două condiţii:<br />
a) condiţia <strong>de</strong> rezistenţă la torsiune:<br />
M<br />
t<br />
<br />
t<br />
<br />
at<br />
. (5.5)<br />
W<br />
Momentul <strong>de</strong> inerţie polar,<br />
p<br />
W<br />
p<br />
, pentru o secţiune circulară, are expresia:<br />
3<br />
d<br />
Wp<br />
. (5.6)<br />
16<br />
Înlocuind relaţia (5.6) în (5.5) se obţine:<br />
16M<br />
d t<br />
3 [mm], (5.7)<br />
<br />
at<br />
M<br />
t<br />
- momentul <strong>de</strong> torsiune, în Nmm;<br />
(15...25) MPa - tensiunea admisibilă la torsiune pentru oţel.<br />
at
Osii şi arbori drepţi 117<br />
un<strong>de</strong>:<br />
b) din condiţia <strong>de</strong> rezistenţă la <strong>de</strong>formaţii unghiulare<br />
Predimensionarea se face plecând <strong>de</strong> la relaţia:<br />
M<br />
t<br />
<br />
a<br />
, (5.8)<br />
G I<br />
p<br />
- lungimea între reazeme;<br />
5<br />
G 0,8510<br />
MPa – modulul <strong>de</strong> elasticitate transversal, pentru oţel;<br />
4<br />
d<br />
I<br />
p<br />
- momentul <strong>de</strong> inerţie polar;<br />
32<br />
a<br />
- <strong>de</strong>formaţia unghiulară admisibilă.<br />
Înlocuind în relaţia (5.8) se obţine:<br />
32 M<br />
t<br />
<br />
d 4 . (5.9)<br />
G<br />
<br />
a<br />
Se adoptă valoarea cea mai mare rezultată din relaţiile (5.7) şi (5.9).<br />
5.3.2 Dimensionarea din condiţia <strong>de</strong> rezistenţă<br />
Pentru dimensionare se parcurg următoarele etape :<br />
1. Se face schema <strong>de</strong> încărcare (fig.5.3), consi<strong>de</strong>rând arborele ca o grindă<br />
simplu rezemată în lagăre şi acţionată <strong>de</strong> sarcinile exterioare care se <strong>de</strong>scompun în<br />
două plane perpendiculare (orizontal şi vertical);<br />
2. Se calculează reacţiunile în cele două plane separat (R 1V ; R 2V ; R 1H ; R 2H );<br />
3. Se <strong>de</strong>termină momentele încovoietoare în punctele importante pentru<br />
fiecare plan şi se trasează diagramele <strong>de</strong> momente încovoietoare (M iV ; M iH );<br />
4. Se calculează momentele încovoietoare rezultante în punctele<br />
importante prin însumarea geometrică a momentelor din cele două plane :<br />
M M M ; (5.10)<br />
2 2<br />
irez iH iV<br />
5. Se trasează diagrama <strong>de</strong> momente <strong>de</strong> răsucire, M t ;<br />
6. Se calculează un moment încovoietor echivalent ţinând seama <strong>de</strong><br />
încovoiere şi torsiune, folosind ipoteza a III-a <strong>de</strong> rupere :<br />
<br />
2<br />
M M M , (5.11)<br />
2<br />
e irz t<br />
un<strong>de</strong> este un coeficient ce ţine seama că momentul încovoietor variază după un<br />
ciclu alternant simetric, iar momentul <strong>de</strong> torsiune după un ciclu pulsator (cazul cel mai<br />
<strong>de</strong>favorabil) şi se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
<br />
ai 1<br />
.<br />
0<br />
ai<br />
<br />
7. Se stabilesc diametrele în punctele importante cu relaţiile :<br />
- pentru cazul când M<br />
i<br />
0 şi M 0 (arborele este solicitat la încovoiere<br />
t
118<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
şi la răsucire, ex. punctul 3):<br />
d <br />
3<br />
32<br />
<br />
M e<br />
ai(<br />
1)<br />
- pentru cazul M<br />
i<br />
0 şi M<br />
t<br />
0 (pe aceste porţiuni arborele este solicitat<br />
numai la răsucire, punctele 1 şi 2):<br />
16Mt<br />
d 3 ;<br />
<br />
8. Proiectarea formei arborelui<br />
at<br />
;<br />
Fig.5.3<br />
În alegerea formei arborilor se va ţine cont <strong>de</strong> respectarea prescripţiilor <strong>de</strong><br />
montare a lagărelor şi a organelor <strong>de</strong> maşini ce transmit puterea mecanică. Forma<br />
arborelui se stabileşte pe baza diametrelor calculate după metodica prezentată.
Osii şi arbori drepţi 119<br />
5.3.3 Verificarea arborilor drepţi<br />
a) la oboseală<br />
Se face în special în secţiunile un<strong>de</strong> apar concentratori <strong>de</strong> tensiune (canal<br />
<strong>de</strong> pană, salt <strong>de</strong> diametru etc.) şi constă în <strong>de</strong>terminarea coeficientului <strong>de</strong> siguranţă<br />
efectiv c şi compararea lui cu un coeficient <strong>de</strong> siguranţă admis:<br />
c<br />
c<br />
c c 1,5...2,5<br />
2 2<br />
a<br />
, (5.12)<br />
c c<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
<br />
c <br />
- coeficient <strong>de</strong> siguranţă la oboseală prin încovoiere;<br />
c <br />
- coeficient <strong>de</strong> siguranţă la oboseală prin torsiune.<br />
Aceşti coeficienţi se <strong>de</strong>termină cu relaţiile stabilite cu relaţia (1.12).<br />
b) la <strong>de</strong>formaţii<br />
Această verificare se face pentru două tipuri <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţii: <strong>de</strong> încovoiere<br />
(flexionale) produse <strong>de</strong> forţele transversale, şi <strong>de</strong> răsucire (torsionale) produse <strong>de</strong><br />
momentul <strong>de</strong> torsiune.<br />
b 1 ) la <strong>de</strong>formaţii flexionale (fig.5.4) se calculează săgeata în cele două<br />
plane cu relaţiile:<br />
3<br />
3<br />
Fr<br />
<br />
Ft<br />
<br />
fH<br />
max<br />
; fV<br />
max<br />
;<br />
48EI<br />
48EI<br />
un<strong>de</strong>:<br />
E=2,1.10 5 MPa (pentru oţel) –<br />
modulul <strong>de</strong> elasticitate longitudinal;<br />
4<br />
d<br />
I - momentul <strong>de</strong> inerţie.<br />
64<br />
Săgeata într-un punct se calculează<br />
ca suma geometrică a săgeţilor din cele<br />
două plane:<br />
Fig.5.4<br />
f f f f (5.13)<br />
2 2 4<br />
max H max V max a<br />
3.10 .<br />
Rotirile în lagăre se calculează cu relaţia:<br />
2<br />
Fl<br />
1 2<br />
a<br />
(5.14)<br />
16EI<br />
3<br />
un<strong>de</strong> : a<br />
8.10 rad - la rulmenţi radiali cu bile;<br />
3<br />
a<br />
1,7.10<br />
rad - la rulmenţi radiali axiali cu role conice.<br />
b 2 ) la <strong>de</strong>formaţii torsionale (unghiulare)<br />
Aceste <strong>de</strong>formaţii se calculează în cazul când buna funcţionare a<br />
agregatului fixează limite în acest sens (ex. la arborii maşinilor <strong>de</strong> danturat). În<br />
cazul arborelui cilindric cu secţiune constantă, <strong>de</strong>formaţia torsională se<br />
calculează cu relaţia:
120<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
M<br />
t<br />
<br />
a<br />
,<br />
G I<br />
p<br />
un<strong>de</strong> termenii au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (5.8).<br />
În cazul arborelui cilindric cu secţiune în trepte, <strong>de</strong>formaţia torsională se<br />
calculează cu relaţia:<br />
n<br />
1 M<br />
ti<br />
<br />
i<br />
a<br />
0,25<br />
0 /m,<br />
G I<br />
(5.15)<br />
i1<br />
un<strong>de</strong> i<br />
reprezintă lungimea tronsonului <strong>de</strong> rang i, iar<br />
pi<br />
I<br />
pi<br />
este momentul <strong>de</strong> inerţie<br />
polar al tronsonului cu diametrul d<br />
i<br />
.<br />
c) la vibraţii<br />
Arborii sunt organe <strong>de</strong> maşini cu o oarecare elasticitate, cu masă proprie şi<br />
cu una sau mai multe mase concentrate montate pe ei, ceea ce constituie un sistem<br />
oscilant cu pulsaţie proprie.<br />
Dacă acest sistem oscilant este supus unor sarcini perturbatoare periodice<br />
şi dacă pulsaţia sarcinii perturbatoare <strong>de</strong>vine egală cu pulsaţia proprie a sistemului,<br />
apare fenomenul <strong>de</strong> rezonanţă, când amplitudinile <strong>de</strong>formaţiilor arborilor <strong>de</strong>vin<br />
teoretic infinit <strong>de</strong> mari şi arborele se poate rupe. Ruperea datorită fenomenului <strong>de</strong><br />
rezonanţă se face brusc, fără a se putea interveni din exterior.<br />
Turaţia corespunzătoare perioa<strong>de</strong>i <strong>de</strong> rotaţie a arborelui la care aceasta<br />
intră în rezonanţă se numeşte turaţie critică. Verificarea la vibraţii se face prin<br />
calculul turaţiei critice şi compararea ei cu turaţia <strong>de</strong> regim.<br />
Arborii pot avea vibraţii flexionale şi torsionale.<br />
Se vor analiza numai vibraţiile flexionale. Acestea pot fi cauzate <strong>de</strong> erori<br />
<strong>de</strong> execuţie şi <strong>de</strong> montaj a arborilor, erori <strong>de</strong> centrare a organelor montate pe arbori,<br />
<strong>de</strong>formaţii elastice, <strong>de</strong>fecte <strong>de</strong> material etc.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră un arbore <strong>de</strong> masă neglijabilă, solidar cu un disc <strong>de</strong> masă m,<br />
montat cu o excentricitate e (fig.5.5).<br />
Fig.5.5<br />
Sub acţiunea greutăţii discului, arborele capătă o săgeată statică f s<br />
, axul<br />
arborelui ajungând în O s<br />
.<br />
mg kf s<br />
, (5.16)<br />
un<strong>de</strong> k reprezintă rigiditatea arborelui, iar g acceleraţia gravitaţională.<br />
Dacă se dă o mişcare <strong>de</strong> rotaţie arborelui, cu viteza unghiulară , ia
naştere o forţă centrifugă<br />
ajungând în<br />
O<br />
d<br />
.<br />
Osii şi arbori drepţi 121<br />
Fc<br />
care provoacă o săgeată dinamică<br />
f<br />
d<br />
, axul arborelui<br />
F m f e <br />
Acestei forţe i se opun forţele elastice interne ale arborelui, care sunt<br />
proporţionale cu <strong>de</strong>formaţia lui:<br />
Fe<br />
k fd<br />
.<br />
În momentul echilibrării forţelor elastice şi centrifuge se poate scrie:<br />
2<br />
Fc m () fd e <br />
k fd<br />
,<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
2<br />
m e <br />
fd<br />
. (5.18)<br />
2<br />
k m <br />
La rupere, săgeata<br />
2<br />
fie în<strong>de</strong>plinită condiţia: k m 0<br />
Rezultă:<br />
k<br />
cr<br />
;<br />
m<br />
Înlocuind în relaţia (5.18) şi împărţind prin<br />
e<br />
fd<br />
<br />
2<br />
cr<br />
<br />
1<br />
<br />
<br />
<br />
2<br />
c<br />
()<br />
d<br />
. (5.17)<br />
fd<br />
<strong>de</strong>vine infinit <strong>de</strong> mare, însă pentru aceasta trebuie să<br />
2<br />
k m cr<br />
. (5.19)<br />
2<br />
m se obţine:<br />
Discuţia funcţiei (5.20) duce la următoarele concluzii (fig.5.6):<br />
- pentru 0 0 ;<br />
- pentru cr<br />
, fd<br />
, se produce<br />
rezonanţa ;<br />
- pentru , fd<br />
e , arborele are<br />
tendinţa <strong>de</strong> autocentrare.<br />
Din relaţiile (5.16) şi (5.19) rezultă:<br />
k mg<br />
cr<br />
;<br />
m m f<br />
g<br />
cr<br />
şi n<br />
f<br />
s<br />
cr<br />
f d<br />
s<br />
30 g<br />
f<br />
.<br />
s<br />
(5.20)<br />
ncr<br />
(<strong>de</strong>oarece cr<br />
).<br />
Fig.5.6<br />
30<br />
Dacă turaţia <strong>de</strong> funcţionare a arborelui<br />
este inferioară turaţiei critice, arborele este <strong>de</strong>numit rigid, iar dacă este superioară<br />
celei critice, arborele este elastic. În practică, pentru o mai mare siguranţă, se<br />
<strong>de</strong>limitează domeniul turaţiilor astfel:<br />
- pentru arbori rigizi, n 0,66n<br />
cr<br />
;
122<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- pentru arbori elastici, n (1,5...2) n cr<br />
;<br />
- pentru 0,66(1,5...2) ncr<br />
n ncr<br />
, arborii pot intra în rezonanţă.<br />
Acest domeniu trebuie evitat.<br />
5.4 Fusuri şi pivoţi<br />
5.4.1 Noţiuni generale<br />
Fusurile sunt acele porţiuni ale arborilor sau osiilor care asigură rezemarea<br />
lor în lagăre. Între fus şi lagăr există o mişcare relativă <strong>de</strong> alunecare sau <strong>de</strong><br />
rostogolire.<br />
Clasificarea fusurilor se face după mai multe criterii şi anume.<br />
Fig.5.7<br />
a) după direcţia <strong>de</strong> preluare a forţelor<br />
- fusuri radiale (fig.5.7a);<br />
- fusuri axiale (fig.5.7e);<br />
- fusuri radial-axiale (fig.5.7b, c);<br />
b) după forma constructivă:<br />
- fusuri cilindrice (fig.5.7a, d, e);<br />
- fusuri conice (fig.5.7b);<br />
- fusuri sferice (fig.5.7c);<br />
- fusuri inelare (fig.5.7f);<br />
c) după poziţia lor pe arbore:<br />
- fusuri <strong>de</strong> capăt (fig.5.7a, b, c, e);<br />
- fusuri intermediare (fig.5.7d).<br />
Fusurile, în general făcând corp comun cu arborii, sunt confecţionate din<br />
acelaşi material cu aceştia. Datorită specificului funcţional şi a solicitărilor
Osii şi arbori drepţi 123<br />
caracteristice, fusurile se calculează la rezistentă, la presiune <strong>de</strong> contact şi la<br />
încălzire.<br />
5.4.2 Fusuri radiale <strong>de</strong> capăt (fig.5.7a)<br />
a) Calculul <strong>de</strong> rezistenţă<br />
Se consi<strong>de</strong>ră forţa radială F<br />
r<br />
,care încarcă fusul, concentrată la mijlocul lui.<br />
Astfel în secţiunea A-A fusul este solicitat la încovoiere:<br />
M<br />
i<br />
Fr<br />
( / 2)<br />
<br />
i<br />
<br />
3 ai<br />
.<br />
Wz<br />
d<br />
(5.21)<br />
32<br />
b) Calculul la presiune <strong>de</strong> contact<br />
Deoarece distribuţia presiunii între fus şi cuzinet este cosinusoidală:<br />
4 Fr<br />
p max<br />
pa<br />
<br />
d <br />
. (5.22)<br />
Dacă se consi<strong>de</strong>ră că fusul este solicitat la limită, atât la încovoiere cât şi la<br />
presiune <strong>de</strong> contact, şi eliminând F din relaţiile (5.21) şi (5.22), rezultă:<br />
r<br />
<br />
k <br />
d<br />
<br />
ai<br />
4 p<br />
a<br />
, (5.23)<br />
un<strong>de</strong> k este constanta fusului. Se recomandă k = (0,3……1,8). Cunoscând valoarea<br />
lui k, din relaţia 5.21 se poate calcula diametrul fusului, d.<br />
d <br />
16F<br />
r<br />
<br />
<br />
ai<br />
k<br />
. (5.24)<br />
c)Verificarea la încălzire<br />
Frecarea dintre fus şi cuzinet în timpul funcţionării duce la încălzirea şi<br />
uzura lor. Verificarea la încălzire se face în ipoteza că întreaga putere pierdută prin<br />
frecare se transformă în căldură. Această putere raportată la unitatea <strong>de</strong> suprafaţă<br />
proiectată a fusului, este:<br />
Fr<br />
v<br />
Pfsp<br />
pm<br />
v ,<br />
d.<br />
<br />
(5.25)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
un<strong>de</strong> () p m<br />
v<br />
d<br />
v m<br />
Fr<br />
, iar presiunea medie: pm<br />
.<br />
60<br />
d <br />
Încălzirea fusului <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong>ci <strong>de</strong> produsul () p m<br />
v .<br />
Verificarea la încălzire constă în a verifica inegalitatea:<br />
a<br />
()() p m<br />
v p m<br />
v a<br />
, (5.26)<br />
este dat în funcţie <strong>de</strong> felul maşinii.
124<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
5.4.3 Fusuri axiale (pivoţi)<br />
a) Calculul la presiune <strong>de</strong> contact<br />
În ipoteza că presiunea se repartizează uniform între fus şi cuzinet<br />
(fig.5.7c), ea are expresia:<br />
4F<br />
p <br />
a<br />
p<br />
2 2 a<br />
. (5.27)<br />
d d<br />
<br />
i<br />
<br />
În realitate însă, aceasta este valabil în primele ore <strong>de</strong> funcţionare, după<br />
care uzura suprafeţei <strong>de</strong> contact este aproximativ constantă (uzura este<br />
proporţională cu produsul p ).<br />
În această ipoteză p ct .<br />
Se consi<strong>de</strong>ră un element <strong>de</strong> suprafaţă dA, situat la distanţa şi <strong>de</strong> grosime<br />
d (fig.5.8).<br />
Fig.5.8<br />
p<br />
max<br />
- pentru d e<br />
/ 2 ;<br />
p<br />
Forţa axială elementară dFa<br />
este dată <strong>de</strong><br />
relaţia:<br />
dFa<br />
p dA<br />
,<br />
un<strong>de</strong>: dA 2 d<br />
.<br />
Înlocuind, rezultă: dFa<br />
2 p d<br />
.<br />
Prin integrare se obţine expresia forţei<br />
axiale:<br />
<strong>de</strong><br />
2<br />
<strong>de</strong><br />
di<br />
Fa<br />
2 p d 2 p <br />
<br />
2 2<br />
<br />
<br />
. (5.28)<br />
di<br />
2<br />
Fa<br />
p<br />
ct , (5.29)<br />
() <strong>de</strong><br />
di<br />
<strong>de</strong>ci, presiunea variază după o hiperbolă<br />
echilaterală. Când 0 (cazul pivotului plin)<br />
p , <strong>de</strong>ci materialul din centrul pivotului se<br />
striveşte. Acest neajuns este atenuat prin<br />
adoptarea pivoţilor inelari.<br />
2Fa<br />
<br />
() d d d<br />
min<br />
e i i<br />
2Fa<br />
<br />
() d d d<br />
e i e<br />
- pentru d i<br />
/ 2 ;<br />
p ; (5.30)<br />
a<br />
. (5.31)<br />
Calculul şi verificarea presiunii <strong>de</strong> contact se face cu relaţia (5.30).
Osii şi arbori drepţi 125<br />
b) Verificarea la încălzire<br />
Se face cu inegalitatea:<br />
( p m vm)<br />
( pm<br />
vm)<br />
a , (5.32)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
() <strong>de</strong><br />
di<br />
n pmin pmax<br />
vm<br />
<br />
şi pm<br />
,<br />
2 60<br />
2<br />
iar produsul () p m<br />
v m a<br />
este indicat în funcţie <strong>de</strong> tipul maşinii.
Capitolul 6<br />
LAGĂRE<br />
Lagărele sunt organe <strong>de</strong> maşină care preiau forţele radiale şi axiale ale unui<br />
arbore, căruia îi permit mişcări <strong>de</strong> rotaţie sau <strong>de</strong> oscilaţie în jurul axei sale.<br />
În funcţie <strong>de</strong> felul frecării, lagărele pot fi:<br />
- lagăre cu alunecare;<br />
- lagăre cu rostogolire (rulmenţi).<br />
Dintre cele două tipuri <strong>de</strong> lagăre, mai răspândite (circa 90%) sunt cele cu<br />
rulmenţi, <strong>de</strong>oarece întreţinerea lor este mai simplă şi fiind standardizaţi pot fi uşor<br />
înlocuiţi. Sunt însă situaţii când rulmenţii nu pot înlocui lagărele cu alunecare şi<br />
anume:<br />
- la turaţii foarte înalte (din cauza durabilităţii mici a rulmenţilor);<br />
- la portanţe mari;<br />
- când există şocuri şi vibraţii;<br />
- la arbori cotiţi dintr-o bucată;<br />
- în medii agresive pentru rulmenţi;<br />
- când sunt necesare dimensiuni radiale mai mici;<br />
- un<strong>de</strong> sunt restricţii <strong>de</strong> zgomot.<br />
6.1 Lagăre cu alunecare<br />
6.1.1 Clasificare şi elemente constructive<br />
Clasificarea lagărelor cu alunecare se face în funcţie <strong>de</strong>:<br />
a) direcţia forţei ce acţionează în lagăre:<br />
- lagăre radiale, la care forţa este perpendiculară pe axa lagărului (fig.6.1a<br />
şi 6.2);<br />
- lagăre axiale, la care forţa este pe direcţia axei lagărului, numite şi<br />
crapodine (fig.6.1b şi 6.3);<br />
- lagăre combinate (axial-radiale, fig.6.1c).<br />
b) după regimul <strong>de</strong> frecare:<br />
- lagăre cu frecare uscată şi limită;<br />
- lagăre cu frecare mixtă;<br />
- lagăre cu frecare fluidă;<br />
- lagăre hidrodinamice şi gazodinamice;<br />
- lagăre hidrostatice şi gazostatice;<br />
- lagăre cu ungere hibridă.<br />
c) după forma suprafeţei <strong>de</strong> frecare:<br />
- lagăre cilindrice (fig.6.1a);<br />
- lagăre plane (fig.6.1b);
- lagăre conice (fig.6.1c);<br />
- lagăre sferice.<br />
d) după poziţia pe osie sau arbore:<br />
- lagăre <strong>de</strong> capăt (fig.6.1a);<br />
- lagăre intermediare.<br />
Lagăre 127<br />
Fig. 6.1<br />
e) după modul <strong>de</strong> rezemare:<br />
- lagăre cu rezemare rigidă;<br />
- lagăre cu rezemare elastică.<br />
f) după felul mişcării:<br />
- lagăre cu mişcare <strong>de</strong> rotaţie completă;<br />
- lagăre cu mişcare oscilantă;<br />
- lagăre cu mişcare <strong>de</strong> translaţie alternantă.<br />
Formele constructive ale lagărelor sunt foarte diverse, <strong>de</strong>pinzând <strong>de</strong> locul<br />
un<strong>de</strong> se utilizează. Ele variază <strong>de</strong> la simple bucşe la lagăre <strong>de</strong> construcţie<br />
complexă.<br />
Cuzineţii sunt elementele principale ale lagărului, ei având rolul <strong>de</strong> a<br />
prelua sarcina <strong>de</strong> la fus şi <strong>de</strong> a o transmite postamentului. Ei pot fi executaţi dintr-o<br />
bucată sau din două bucăţi.<br />
Materialele din care se confecţionează cuzineţii trebuie să în<strong>de</strong>plinească o<br />
serie <strong>de</strong> condiţii, printre care: să asigure un coeficient <strong>de</strong> frecare minim, să disipeze<br />
uşor căldura, să fie rezistente la uzură şi coroziune, să asigure a<strong>de</strong>renţa<br />
lubrifiantului etc.<br />
Condiţia principală fiind asigurarea unui coeficient minim <strong>de</strong> frecare,<br />
pentru cuzineţi se folosesc materiale antifricţiune. Materialele antifricţiune mai <strong>de</strong>s<br />
utilizate sunt bronzurile cu plumb, staniu, zinc şi aluminiu, fonta antifricţiune,<br />
lemnul stratificat, iar în mecanică fină: safirul, rubinul, mase plastice (termoplaste,<br />
fluoroplaste, poliami<strong>de</strong>).<br />
Pentru a micşora consumul <strong>de</strong> materiale antifricţiune, cuzinetul se poate<br />
executa căptuşit numai cu un strat subţire din acest material, restul fiind material<br />
obişnuit (fontă, oţel).<br />
La unele lagăre există prevăzute accesorii ce servesc la reglarea jocului din<br />
lagăre după uzură (fig.6.2, poz.7). Cele mai simple accesorii <strong>de</strong> acest tip sunt nişte
128<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
adaosuri sub formă <strong>de</strong> lamele ce se montează iniţial între semicuzineţi sau o pană şi<br />
o contrapană ce pot fi reglate din exterior prin şuruburi.<br />
6.1.2 Meto<strong>de</strong> şi sisteme <strong>de</strong> ungere<br />
Fig.6.2 Lagăr radial<br />
1 – corp; 2 – capac; 3 – şuruburi <strong>de</strong> fixare;<br />
4 – cuzinet; 5 – material antifricţiune;<br />
6 – locaş pentru ungător; 7 – adaosuri;<br />
8 – locaş pentru şuruburile <strong>de</strong> fixare<br />
Fig. 6.3 Lagăr axial<br />
1 – corp; 2 – cuzinet radial;<br />
3 – cuzinet axial; 4 – spaţiu<br />
colectat ulei; 5 – şuruburi <strong>de</strong><br />
fixare; 6 - ştift<br />
Sistemul <strong>de</strong> ungere al unui lagăr cu alunecare trebuie să ţină seama <strong>de</strong><br />
condiţiile <strong>de</strong> funcţionare a lagărului.<br />
Din acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, se întâlnesc:<br />
- sisteme <strong>de</strong> ungere cu unsoare consistentă;<br />
Din această categorie fac parte: ungătoarele cu bilă, ungătoarele cu pâlnie,<br />
ungătoarele cu piston, sisteme automate <strong>de</strong> ungere centrală ş.a. Folosirea unsorii<br />
consistente este indicată la maşini ce lucrează în aer liber sau în medii cu praf şi<br />
acolo un<strong>de</strong> cantitatea necesară <strong>de</strong> lubrifiant este redusă.<br />
- sisteme <strong>de</strong> ungere cu ulei;<br />
Mai <strong>de</strong>s întâlnite sunt ungerea: cu inel, prin barbotaj, prin picurare, prin<br />
gravitaţie, prin capilaritate, în ceaţă cu ulei ş.a<br />
- meto<strong>de</strong> semiautomate;<br />
Acestea lucrează fără presiune <strong>de</strong> lubrifiant sau cu presiune redusă.<br />
Sistemele mo<strong>de</strong>rne <strong>de</strong> lubrificaţie asigură dozarea precisă a cantităţii <strong>de</strong> lubrifiant<br />
prin ungerea în circuit închis – meto<strong>de</strong> automate. Dacă formarea stratului continuu<br />
<strong>de</strong> lubrifiant între fus şi cuzinet este asigurată prin introducerea fluidului cu o<br />
presiune capabilă să <strong>de</strong>sprindă fusul <strong>de</strong> cuzinet, avem ungere hidrostatică.<br />
Dacă prin rotirea fusului în lagăr, în prezenţa lubrifiantului adus fără<br />
presiune, se formează o peliculă portantă între fus şi cuzinet, avem ungere<br />
hidrodinamică. Pentru asigurarea ungerii hidrodinamice se impune în<strong>de</strong>plinirea a<br />
patru condiţii:<br />
- existenţa unui joc <strong>de</strong> mărime dată între fus şi lagăr care să asigure o
Lagăre 129<br />
curgere laminară şi formarea penei <strong>de</strong> ulei;<br />
- fusul să aibă o viteză suficient <strong>de</strong> mare pentru a putea antrena uleiul <strong>de</strong><br />
ungere, asigurându-se astfel ungerea fluidă;<br />
- existenţa în lagăr a unei cantităţi suficiente <strong>de</strong> lubrifiant;<br />
- asperităţile fusului şi lagărului să nu vină în contact în timpul funcţionării,<br />
distanţa minimă între vârfurile asperităţilor să fie:<br />
hmin h1 h2<br />
,<br />
un<strong>de</strong> h 1<br />
şi h2<br />
reprezintă înălţimea asperităţilor fusului şi respectiv lagărului.<br />
În afară <strong>de</strong> reducerea frecării, ungerea mai serveşte la răcirea lagărelor, la<br />
eliminarea produselor <strong>de</strong> uzură şi la etanşare.<br />
Clasificarea, simbolizarea şi indicaţii privind folosirea uleiurilor şi<br />
unsorilor sunt date în catalogul PECO.<br />
Calculul lagărelor <strong>de</strong> alunecare se poate face în mod convenţional, alegând<br />
dimensiunile lagărului în funcţie <strong>de</strong> cele ale fusului (pentru lagăre simple) sau<br />
stabilind jocul dintre fus şi cuzinet pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii (pentru<br />
lagăre importante).<br />
6.2 Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)<br />
6.2.1 Noţiuni generale<br />
La aceste lagăre fusul nu mai vine în contact direct cu partea fixă a<br />
lagărului, între cele două părţi interpunându-se corpuri <strong>de</strong> rostogolire care<br />
transformă frecarea <strong>de</strong> alunecare în frecare <strong>de</strong> rostogolire.<br />
Avantajele rulmenţilor în raport cu lagărele cu alunecare sunt:<br />
- frecare mai mică la pornire şi oprire;<br />
- consum mai mic <strong>de</strong> lubrifiant;<br />
- întreţinere mai simplă;<br />
- joc radial mai mic, centrare mai precisă a axei;<br />
- gabarit axial mai redus;<br />
- fiind standardizaţi, se înlocuiesc uşor;<br />
- nu necesită perioadă <strong>de</strong> rodaj.<br />
Dezavantajele rulmenţilor sunt:<br />
- gabarit radial mai mare;<br />
- sunt mai puţin silenţioşi;<br />
- suprasarcinile provoacă micşorarea rapidă a durabilităţii;<br />
- sensibili la impurităţi mecanice;<br />
- nu se pot monta ca lagăre intermediare;<br />
- execuţia şi montajul rulmenţilor se face cu toleranţe mici;<br />
- suprafeţele <strong>de</strong> rulare trebuie să fie oglindă;<br />
- capacitatea <strong>de</strong> amortizare este mai redusă.<br />
În construcţia <strong>de</strong> maşini rulmenţii se întâlnesc într-o gamă foarte variată.
130<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Un rulment se compune în general din următoarele elemente (fig. 6.4):<br />
căile <strong>de</strong> rulare formate din inelul exterior 1 şi cel interior 2 , corpurile <strong>de</strong> rulare 3 şi<br />
colivia 4 care are rolul <strong>de</strong> a menţine la distanţă egală corpurile <strong>de</strong> rulare. Sunt<br />
rulmenţi la care pot lipsi unele din elemente ca inelul exterior, interior sau colivia.<br />
Clasificarea rulmenţilor se face după mai multe criterii şi anume:<br />
Fig. 6.4<br />
a) după direcţia sarcinii principale:<br />
0<br />
- rulmenţi radiali: 0 (fig.6.4a);<br />
- rulmenţi radiali-axiali: 0 0 45<br />
0 (fig.6.4b);<br />
- rulmenţi axiali-radiali: 45 0 90<br />
0 (fig.6.4c);<br />
0<br />
- rulmenţi axiali: 90 (fig.6.4d).<br />
b) după forma corpurilor <strong>de</strong> rulare:<br />
- cu bile, figura 6.5a;<br />
- cu role:<br />
- cilindrice:<br />
Fig. 6.5<br />
- scurte <br />
2,5d <br />
- lungi <br />
2,5d , figura 6.5b;<br />
, figura 6.5b;
Lagăre 131<br />
- ace d 5 mm, 2,5d<br />
<br />
, figura 6.5c;<br />
- înfăşurate, figura 6.5d;<br />
- conice, figura 6.5e;<br />
- butoi simetrice (fig.6.5f) sau nesimetrice (fig.6.5g).<br />
c) după numărul rândurilor corpurilor <strong>de</strong> rulare <strong>de</strong>osebim rulmenţi cu<br />
unul, două sau patru rânduri;<br />
d) după posibilitatea autoreglării: cu autoreglare (osc ilanţi) şi fără<br />
autoreglare;<br />
e) după <strong>de</strong>stinaţie: <strong>de</strong> uz general şi speciali.<br />
6.2.2 Simbolizarea rulmenţilor<br />
Simbolizarea rulmenţilor are drept scop notarea codificată a lor, astfel<br />
încât, un rulment <strong>de</strong> orice construcţie să poată fi i<strong>de</strong>ntificat pe baza simbolului său.<br />
Simbolul unui rulment cuprin<strong>de</strong> două părţi distincte: simbolul <strong>de</strong> bază şi<br />
simbolurile suplimentare.<br />
Simbolul <strong>de</strong> bază cuprin<strong>de</strong>:<br />
a) Simbolul tipului <strong>de</strong> rulment (radiali cu bile, radiali-axiali cu role conice<br />
etc.) este format dintr-o cifră sau din una sau mai multe litere;<br />
Exemplu: 6 - rulment radial cu bile pe un rând; 3 - rulment radial-axial cu<br />
role conice; NU - rulment radial cu role cilindrice.<br />
b) Simbolul seriei <strong>de</strong> dimensiuni (fig.6.6) cuprin<strong>de</strong> două cifre: prima se<br />
referă la seria <strong>de</strong> lăţimi, iar a doua se referă la seria diametrelor . La rulmenţi axiali,<br />
în loc <strong>de</strong> seria <strong>de</strong> lăţimi se consi<strong>de</strong>ră o serie <strong>de</strong> înălţimi.<br />
Fig. 6.6<br />
Exemplu: rulmentul 30306 are diametrul exterior d mai mare <strong>de</strong>cât<br />
rulmentul 30206 şi lăţimea b mai mică <strong>de</strong>cât rulmentul 32306.<br />
c) Simbolul alezajelor este dat, în general, <strong>de</strong> ultimele cifre ale simbolului<br />
<strong>de</strong> bază. Pentru diametre ale alezajelor cuprinse între 0,6 şi 9 mm simbolul<br />
alezajului cuprin<strong>de</strong> chiar valoarea alezajului; dacă simbolul alezajului este format<br />
din mai mult <strong>de</strong> două cifre, sau dacă alezajul este o fracţie zecimală, simbolul<br />
alezajului se separă întot<strong>de</strong>auna <strong>de</strong> simbolul seriei printr-o linie oblică. Pentru<br />
alezajele cu diametrul interior cuprins între 10 şi 17 mm simbolurile sunt tabelate.
132<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Tabelul 6.1<br />
Diametrul alezajului, d mm 10 12 15 17<br />
Simbolul alezajului 00 01 01 03<br />
Simbolul alezajelor cu diametrul <strong>de</strong> la 20 la 480 mm se exprimă printr-un<br />
număr egal cu 1/5 din valoarea diametrului; dacă acest număr este format dintr-o<br />
singură cifră, formarea simbolului se face punând un 0 în faţa cifrei. (exemplu :<br />
rulmentul 6208 are d 085 40mm<br />
). Pentru diametre ale alezajelor mai mari <strong>de</strong><br />
500 mm, simbolul alezajului este reprezentat chiar <strong>de</strong> valoarea diametrului, separat<br />
<strong>de</strong> simbolul seriei printr-o linie oblică.<br />
Simbolurile suplimentare (cifre şi litere) se referă la particularităţile<br />
constructive ale elementelor rulmentului, la modul <strong>de</strong> etanşare a lui, la precizia <strong>de</strong><br />
execuţie etc. Aceste simboluri pot apărea sub formă <strong>de</strong> prefixe sau, mai a<strong>de</strong>sea, <strong>de</strong><br />
sufixe. Exemple <strong>de</strong> formare a simbolului la rulmenţi:<br />
Materiale şi tehnologie<br />
La un rulment elementele cele mai solicitate sunt inelele şi corpurile <strong>de</strong><br />
rulare. Materialele din care se construiesc aceste elemente trebuie să prezinte o<br />
mare rezistenţă mecanică, o duritate şi tenacitate ridicată şi o mare rezistenţă la<br />
uzură. Se preve<strong>de</strong> utilizarea a două mărci <strong>de</strong> oţeluri pentru rulmenţi: RUL 1 (pentru<br />
inele şi corpuri <strong>de</strong> rulare mici) şi RUL 2 (pentru inele mari ), care sunt oţeluri cu<br />
crom.<br />
Inelele cu d > 20 mm se execută prin forjare, strunjire şi rectificare, iar cele<br />
cu d < 20 mm numai prin strujire şi rectificare. După prelucrare se supun<br />
tratamentului <strong>de</strong> călire.<br />
Coliviile se execută în majoritatea cazurilor din tablă <strong>de</strong> oţel prin ştanţare.<br />
Ele pot fi executate şi prin turnare din bronz, alamă sau mase plastice.<br />
6.2.3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi<br />
Forţa exterioară preluată <strong>de</strong> rulment se transmite <strong>de</strong> la un inel la celălalt<br />
prin intermediul corpurilor <strong>de</strong> rulare. Determinarea repartiţiei forţelor asupra<br />
corpurilor <strong>de</strong> rulare este o problemă static ne<strong>de</strong>terminată, <strong>de</strong>oarece întot<strong>de</strong>auna
Lagăre 133<br />
sunt încărcate mai mult <strong>de</strong> două corpuri. În cele ce urmează se <strong>de</strong>termină modul <strong>de</strong><br />
repartizare a sarcinii la rulmenţi radiali cu bile pe un rând, încărcaţi cu o sarcină<br />
radială F<br />
r<br />
(fig.6.7). Se admit următoarele ipoteze simplificatoare:<br />
- nu există joc între corpurile <strong>de</strong> rulare şi inel;<br />
- corpurile <strong>de</strong> rulare sunt i<strong>de</strong>ntice din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re dimensional şi<br />
calitativ;<br />
- carcasa şi inelele nu se <strong>de</strong>formează sub acţiunea sarcinii.<br />
La preluarea sarcinii exterioare Fr<br />
participă numai corpurile <strong>de</strong> rulare care<br />
se găsesc în limitele unui arc <strong>de</strong> cerc<br />
<strong>de</strong> cel mult 180 0 . Cel mai încărcat<br />
corp <strong>de</strong> rulare este cel a cărui axă se<br />
găseşte în planul forţei F<br />
r<br />
. Corpurile<br />
<strong>de</strong> rulare care sunt amplasate simetric<br />
în raport cu acest plan se încarcă la<br />
fel. Sub acţiunea forţei Fr<br />
inelul<br />
interior se <strong>de</strong>plasează faţă <strong>de</strong> cel<br />
exterior cu cantitatea 0<br />
care<br />
reprezintă <strong>de</strong>formaţia bilei centrale<br />
exterioare. Celelalte bile, <strong>de</strong>calate<br />
Fig. 6.7<br />
între ele cu unghiul , <strong>de</strong> valoare<br />
0<br />
360 / z (z reprezintă numărul bilelor) vor avea <strong>de</strong>formaţiile: 1, <br />
2... i<br />
.<br />
Aceste <strong>de</strong>formaţii sunt cu atât mai mari cu cât bila este mai <strong>de</strong>părtată <strong>de</strong><br />
planul forţei F<br />
r<br />
. Se poate scrie:<br />
i<br />
0 cosi<br />
. (6.1)<br />
sau<br />
În cazul contactului punctiform, conform teoriei lui Hertz, se poate scrie.<br />
F / F / , 6.2)<br />
i<br />
3/ 2<br />
0 i 0<br />
3/ 2<br />
F cos<br />
i<br />
F0 i<br />
. (6.3)<br />
Din condiţia echilibrului inelului interior, încărcat cu forţa radială F r<br />
,<br />
rezultă:<br />
F F 2F cos 2F cos 2 .......... 2F cos n<br />
. (6.4)<br />
r<br />
0 1 2<br />
Înlocuind ( 6.3) în ( 6.4) se obţine valoarea forţei maxime care încarcă<br />
corpurile <strong>de</strong> rulare:<br />
Fr<br />
F0<br />
<br />
.<br />
n<br />
(6.5)<br />
5/ 2<br />
1 2cos<br />
i<br />
i1<br />
n
134<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Dacă se ţine seama <strong>de</strong> existenţa jocului radial din rulment, valoarea forţei<br />
F0<br />
va fi:<br />
- pentru rulmenţi cu bile: F0 5 Fr<br />
/ z ;<br />
- pentru rulmenţi cu role: F0 4,6 F / z ;<br />
- pentru rulmenţi axiali: F0 F / 0,8z<br />
.<br />
a<br />
6.2.4 Alegerea rulmenţilor<br />
Deoarece construirea rulmenţilor se face în fabrici specializate,<br />
dimensionarea lor interesează mai puţin pe beneficiar. Important este ca să se ştie<br />
cum trebuie ales un rulment din toate tipurile standardizate astfel încât să<br />
funcţioneze în bune condiţii.<br />
Pentru alegerea rulmenţilor standardizaţi se folosesc două căi adoptate <strong>de</strong><br />
ISO şi preluate <strong>de</strong> STAS, şi anume:<br />
- calculul la durabilitate, bazat pe capacitatea <strong>de</strong> încărcare dinamică;<br />
- calculul la <strong>de</strong>formaţii plastice, bazat pe capacitatea <strong>de</strong> încărcare statică.<br />
1) Calculul la durabilitate pleacă <strong>de</strong> la <strong>de</strong>finiţia durabilităţii unui rulment.<br />
Prin durabilitate se înţelege durata <strong>de</strong> funcţionare exprimată în milioane <strong>de</strong> rotaţii<br />
la care un rulment rezistă până la apariţia ciupiturilor.<br />
Deoarece rulmenţii nu pot fi executaţi perfect i<strong>de</strong>ntici, durabilitatea diferă<br />
<strong>de</strong> la un rulment la altul în cadrul aceluiaşi lot încercat. Din acest motiv se<br />
<strong>de</strong>fineşte durabilitatea <strong>de</strong> bază ( L 10<br />
) ca reprezentând durata <strong>de</strong> funcţionare<br />
exprimată în milioane <strong>de</strong> rotaţii atinsă <strong>de</strong> cel puţin 90% din rulmenţii unui lot<br />
încercat.<br />
Capacitatea dinamică <strong>de</strong> bază a rulmenţilor reprezintă sarcina pur radială<br />
(pentru rulmenţi radiali) sau pur axială (pentr u rulmenţi axiali) la care, fiind<br />
încercat un lot <strong>de</strong> rulmenţi i<strong>de</strong>ntici, acesta atinge durabilitatea <strong>de</strong> bază egală cu un<br />
milion <strong>de</strong> rotaţii. Indiferent <strong>de</strong> tipul rulmenţilor, durabilitatea acestora se calculează<br />
cu relaţia (numită şi ecuaţia <strong>de</strong> catalog):<br />
L<br />
<br />
10<br />
/<br />
<br />
p<br />
r<br />
C P<br />
(6.6)<br />
în care:<br />
C - capacitatea dinamică <strong>de</strong> bază;<br />
P - sarcina dinamică echivalentă;<br />
p =3 pentru rulmenţi cu bile şi p=10/3 pentru rulmenţi cu role.<br />
Forţa pe rulment a fost consi<strong>de</strong>rată constantă ca mărime şi direcţie, pur<br />
radială sau pur axială. În realitate forţele ce acţionează asupra rulmentului sunt <strong>de</strong><br />
cele mai multe ori variabile şi combinate.<br />
Pentru a folosi ecuaţia <strong>de</strong> catalog se introduce noţiunea <strong>de</strong> sarcină<br />
dinamică echivalentă P, care se calculează cu relaţia:<br />
P XVF YF , (6.7)<br />
r<br />
a
Lagăre 135<br />
în care Fr<br />
şi Fa<br />
sunt sarcinile radială şi respectiv axială, X şi Y coeficienţii sarcinii<br />
radiale şi respectiv axiale daţi în cataloagele <strong>de</strong> rulmenţi (în funcţie <strong>de</strong> raportul<br />
F<br />
a<br />
/ F<br />
r<br />
), iar V este factor cinematic care <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> inelul care se roteşte (V=1, dacă<br />
inelul interior este rotitor, iar cel exterior fix; V=1,2 dacă se roteşte inelul exterior).<br />
Calculul sarcinii dinamice echivalente <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> tipul rulmentului astfel:<br />
a) Pentru rulmenţi radiali, <strong>de</strong>oarece lipseşte sarcina axială, relaţia (6.7)<br />
<strong>de</strong>vine:<br />
P XVF r<br />
. (6.8)<br />
Forţele radiale din rulmenţi se calculează cu relaţia:<br />
F = R + R , (6.9)<br />
2<br />
r1(2) H1(2)<br />
un<strong>de</strong> R H1(2) şi R V1(2) reprezintă reacţiunile din lagăre în plan orizontal H, respectiv<br />
vertical V.<br />
b) Rulmenţii radiali-axiali cu bile sau cu role conice se pot monta pe arbore<br />
în două moduri: în “X” (fig.6.8) sau în “O” (fig.6.9).<br />
2<br />
V1()<br />
2<br />
Fig.6.8<br />
Schema din fig.6.8 – la care fixarea axială se realizează la ambele capete – se<br />
recomandă pentru arborii scurţi, cu <strong>de</strong>formaţii termice neglijabile, <strong>de</strong>formaţiile <strong>de</strong><br />
încovoiere – în anumite limite – fiind admise. La acest montaj distanţa dintre punctele<br />
<strong>de</strong> aplicaţie a recţiunilor este mai mică <strong>de</strong>cât distanţa dintre centrele corpurilor <strong>de</strong><br />
rostogolire ale rulmenţilor.<br />
Schema din figura 6.9 se recomandă pentru arborii scurţi şi rigizi, permiţând<br />
dilatarea arborelui. Montajul se caracterizează printr-o distanţă mai mare între<br />
punctele <strong>de</strong> aplicaţie a recţiunilor <strong>de</strong>cât distanţa dintre centrele corpurilor <strong>de</strong><br />
rostogolire ale rulmenţilor. Acest montaj se recomandă în cazul unor restricţii <strong>de</strong><br />
gabarit axial.<br />
La rulmenţii radiali-axiali, pe lângă forţele radiale ia naştere şi o forţă axială<br />
interioară (chiar dacă asupra rulmentului nu se exercită o forţă axială exterioară).<br />
Această forţă axială se datorează apăsării oblice a corpurilor <strong>de</strong> rulare asupra inelelor<br />
şi ea tin<strong>de</strong> să în<strong>de</strong>părteze corpurile <strong>de</strong> rulare <strong>de</strong> căile <strong>de</strong> rulare. Ea este echilibrată prin
136<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
montarea pereche a rulmenţilor radial-axiali.<br />
Forţele axiale interne, provenite din <strong>de</strong>scompunerea forţei normale la căile <strong>de</strong><br />
rulare în direcţia axei rulmentului (fig.6.8 şi 6.9), se vor <strong>de</strong>termina în calculul<br />
preliminar cu relaţia (8.10), adoptând =15 o .<br />
F = (1,21...1,26) F tan . (6.10)<br />
a i 1(2) r1(2)<br />
În relaţia (6.10) se adoptă valoarea 1,21 pentru rulmenţi cu bile şi 1,26 pentru<br />
rulmenţi cu role.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră un arbore pe care sunt montaţi doi rulmenţi radiali-axiali<br />
(fig.6.8) şi asupra căruia acţionează o forţă axială exterioară F a şi forţele radiale,<br />
calculate cu relaţia (6.9), precum şi cele axiale interne, calculate cu relaţia (6.10). Se<br />
face sumă <strong>de</strong> forţe în plan orizontal şi se ve<strong>de</strong> sensul rezultantei (I sau II).<br />
Montaj în “X”<br />
- sensul forţei Fa<br />
<strong>de</strong> la stânga la dreapta (fig.6.8a).<br />
- sensul rezultantei I:<br />
F F F F F F ; F F . (6.11)<br />
ai1 a ai2 a2 ai1 a a1 ai1<br />
- sensul rezultantei II:<br />
Fig.6.9<br />
F F F F F F ; F F . (6.12)<br />
ai1 a a i2 a1 a i2 a a<br />
a2 a i2<br />
- sensul forţei Fa<br />
<strong>de</strong> la dreapta la stânga (fig.6.8b)<br />
- sensul rezultantei I:<br />
F F F F F F ; F F . (6.13)<br />
ai1 ai2 a a2 ai1 a a1 ai1<br />
- sensul rezultantei II:<br />
F F F F F F ; F F . (6.14)<br />
ai2 a a i1 a1 a i2 a a2 a i2<br />
Montaj în “O”<br />
- sensul forţei Fa<br />
<strong>de</strong> la stânga la dreapta (fig.6.9a).<br />
- sensul rezultantei I:
Lagăre 137<br />
F F F F F F ; F F . (6.15)<br />
ai1 a ai2 a1 ai2 a a2 ai2<br />
- sensul rezultantei II:<br />
F F F F F F ; F F . (6.16)<br />
ai1 a a i2 a2 a i1 a a1 a i1<br />
- sensul forţei Fa<br />
<strong>de</strong> la dreapta la stânga (fig.6.9b).<br />
- sensul rezultantei I:<br />
F F F F F F ; F F . (6.17)<br />
ai1 ai2 a a1 ai2 a a2 ai2<br />
- sensul rezultantei II:<br />
F F F F F F ; F F . (6.18)<br />
ai2 a a i1 a2 a i1 a a1 a i1<br />
un<strong>de</strong> Fa<br />
este forţa axială exterioară ce încarcă arborele.<br />
În funcţie <strong>de</strong> diametrul fusului d şi <strong>de</strong> tipul <strong>de</strong> rulment ales, din tabele se va<br />
adopta o serie <strong>de</strong> rulmenţi şi se vor nota: capacitatea dinamică <strong>de</strong> încărcare C,<br />
Fa<br />
capacitatea statică C o , e, X şi Y (corespunzător coloanei e<br />
F ).<br />
Cunoscând forţele axiale calculate anterior se <strong>de</strong>termină raportul Fa<br />
1(2)<br />
/ Fr<br />
1(2)<br />
Fa<br />
1(2)<br />
şi se compară cu valoarea lui e aleasă din tabele. Dacă e rămân valorile<br />
F<br />
alese pentru X şi Y. Dacă<br />
F<br />
F<br />
a1(2)<br />
r1(2)<br />
r<br />
r1(2)<br />
e se aleg din tabele alte valori pentru X şi Y.<br />
Metoda <strong>de</strong> calcul pentru alegerea rulmenţilor folosind durabilitatea se<br />
poate face în două variante:<br />
a) În funcţie <strong>de</strong> caracterul sarcinii, cerinţele constructive ale reazemului,<br />
condiţiile <strong>de</strong> exploatare şi <strong>de</strong> montaj se alege tipul <strong>de</strong> rulment, iar din cataloage<br />
dimensiunile lui. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P, cu relaţia (6.7), iar<br />
apoi se <strong>de</strong>termină durabilitatea rulmentului L<br />
10<br />
, cu relaţia ( 6.6). Durabilitatea<br />
exprimată în ore Lh<br />
se calculează cu relaţia:<br />
6<br />
10 L10<br />
Lh<br />
[ore] , (6.19)<br />
60n<br />
un<strong>de</strong> n reprezintă turaţia rulmentului în rot/min.<br />
Această durabilitate trebuie să fie cuprinsă în limitele admisibile<br />
recomandate pentru utilajul respectiv.<br />
b) În funcţie <strong>de</strong> <strong>de</strong>stinaţia utilajului se stabileşte durata <strong>de</strong> funcţionarea în<br />
ore Lh<br />
şi se calculează din relaţia ( 6.19) durabilitatea <strong>de</strong> bază L<br />
10<br />
, exprimată în<br />
milioane <strong>de</strong> rotaţii. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P cu relaţia (6.7) iar
138<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
apoi se <strong>de</strong>termină capacitatea dinamică <strong>de</strong> încărcare cu relaţia:<br />
p<br />
C P L . (6.20)<br />
calculat<br />
În funcţie <strong>de</strong> diametrul fusului, din cataloage se aleg dimensiunile<br />
rulmentului, astfel încât:<br />
C<br />
cata log<br />
calculat<br />
10<br />
C . (6.21)<br />
2) Calculul la <strong>de</strong>formaţii plastice, bazat pe capacitatea <strong>de</strong> încărcare statică<br />
se face pentru rulmenţii ficşi sau cu turaţia n 10<br />
rot/min. În acest caz, după<br />
alegerea tipului şi a dimensiunilor rulmentului, se calculează capacitatea statică <strong>de</strong><br />
bază C0<br />
cu relaţia:<br />
C f P , (6.22)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
f - factor <strong>de</strong> siguranţă statică;<br />
s<br />
0<br />
0 s 0<br />
P sarcina statică echivalentă, <strong>de</strong>terminată cu relaţia:<br />
P X F Y F , (6.23)<br />
o 0 r 0 a<br />
un<strong>de</strong> Fr<br />
este componenta radială a sarcinii statice; Fa<br />
componenta axială a sarcinii<br />
statice; X<br />
0<br />
- factorul radial al rulmentului şi Y0<br />
factorul axial al rulmentului (se dau<br />
în cataloage).<br />
În funcţie <strong>de</strong> diametrul fusului, din cataloage se aleg dimensiunile<br />
rulmentului, astfel încât: C0cata<br />
log<br />
C0calculat<br />
.
Capitolul 7<br />
CUPLAJE<br />
7.1 Noţiuni generale<br />
Cuplajele sunt organe <strong>de</strong> maşini care realizează legătura şi transferul <strong>de</strong><br />
energie mecanică între două elemente consecutive ale unui lanţ cinematic, fără a-i<br />
modifica legea <strong>de</strong> mişcare.<br />
Funcţiile cuplajelor sunt:<br />
- transmit mişcarea şi momentul <strong>de</strong> torsiune;<br />
- comandă mişcarea (cuplajele intermitente);<br />
- compensează erorile <strong>de</strong> execuţie şi montaj (cuplaje compensatoare);<br />
- amortizează şocurile şi vibraţiile (cuplaje elastice);<br />
- limitează unii parametri funcţionali.<br />
Clasificarea cuplajelor<br />
În funcţie <strong>de</strong> modul în care se realizează legătura între elementele<br />
consecutive ale lanţului cinematic, cuplajele pot fi:<br />
a) Permanente (propriu-zise) – dacă realizează o legătură permanentă,<br />
cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea putându-se face numai în stare <strong>de</strong> repaus. Cuplajele<br />
permanente se împart în:<br />
1. fixe (rigi<strong>de</strong>):<br />
- cu manşon;<br />
- cu flanşe;<br />
- cu dinţi frontali;<br />
- cu role.<br />
2. mobile:<br />
- cu elemente intermediare rigi<strong>de</strong> <strong>de</strong> compensare<br />
- axială - cuplajul cu gheare;<br />
- radială - cuplajul cu disc intermediar (Oldham);<br />
- unghiulară - cuplajul cardanic;<br />
- universal - cuplajul dinţat.<br />
- cu elemente intermediare elastice:<br />
- metalice:<br />
- cu arcuri – bară;<br />
- cu arcuri elicoidale;<br />
- cu arcuri lamelare axiale;<br />
- cu arc şerpuit (BIBBY);<br />
- cu disc;<br />
- nemetalice:<br />
- cu bolţuri şi bucşe;<br />
- cu gheare;<br />
- cu bandaj <strong>de</strong> cauciuc;<br />
- cu bolţuri şi disc (HARDY).
140<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
b) Intermitente (ambreiaje) – dacă cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea se face atât în<br />
timpul repausului cât şi în timpul mişcării. Ambreiajele se împart în:<br />
1. comandate:<br />
- după natura comenzii:<br />
- mecanică;<br />
- hidraulică;<br />
- pneumatică;<br />
- electromagnetică.<br />
- după construcţie:<br />
- rigi<strong>de</strong>;<br />
- <strong>de</strong> fricţiune: plane, conice;<br />
- electrodinamice.<br />
2. automate:<br />
- <strong>de</strong> siguranţă (limitatoare <strong>de</strong> moment);<br />
- centrifugale (limitatoare <strong>de</strong> turaţie );<br />
- direcţionale (limitatoare <strong>de</strong> sens).<br />
Dacă momentul <strong>de</strong> torsiune pe care trebuie să-l transmită un cuplaj<br />
este M<br />
t<br />
, datorită şocurilor care apar la pornirea maşinii, calculul cuplajului se face<br />
cu momentul <strong>de</strong> calcul M<br />
tc<br />
:<br />
M<br />
tc<br />
cs M<br />
(7.1)<br />
t<br />
un<strong>de</strong> c s<br />
este factor <strong>de</strong> siguranţă (supraunitar).<br />
Alegerea cuplajelor standardizate se face pe baza momentului M<br />
tc<br />
sau pe<br />
baza diametrului arborilor ce urmează a fi cuplaţi şi apoi se verifică conform<br />
solicitărilor.<br />
7.2 Cuplaje permanente<br />
7.2.1 Cuplaje permanente fixe<br />
7.2.1.1 Cuplajul cu manşon<br />
Cuplajul cu manşon se execută în două variante:<br />
- dintr-o bucată, pentru<br />
d 120mm<br />
(fig.7.1). La acesta,<br />
mişcarea se transmite <strong>de</strong> la arborele<br />
conducător 1 la arborele condus 2<br />
prin intermediul manşonului 3 şi a<br />
penelor paralele 4;<br />
- din două bucăţi, pentru<br />
d 200mm<br />
.<br />
Condiţia ce se impune pentru<br />
dimensionarea manşonului, este ca<br />
Fig.7.1<br />
el să reziste la acelaşi moment <strong>de</strong><br />
torsiune la care rezistă arborele:
Cuplaje 141<br />
M<br />
3 3<br />
4<br />
d D <br />
tc<br />
<br />
aa<br />
1<br />
d <br />
<br />
<br />
am<br />
16 16<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
D <br />
<br />
, (7.2)<br />
un<strong>de</strong> <br />
aa<br />
, <br />
am<br />
reprezintă rezistenţa admisibilă la torsiune a arborelui, respectiv a<br />
manşonului.<br />
Din relaţia ( 7.2) rezultă d şi D, iar lungimea manşonului L se adoptă în<br />
funcţie <strong>de</strong> lungimea penelor.<br />
Cuplajul cu manşon din două bucăţi se obţine prin secţionarea<br />
longitudinală a manşonului şi prin<strong>de</strong>rea celor două bucăţi cu ajutorul unor şuruburi.<br />
Are <strong>de</strong>zavantajul unei echilibrări dificile şi nu se recomandă la turaţii mari.<br />
7.2.1.2 Cuplajul cu flanşe<br />
Se execută în două variante:<br />
a) Cu şuruburi păsuite (fig.7.2).<br />
Cuplajele cu flanşe sunt formate din două semicuple 3 şi 4 prevăzute cu<br />
flanşe, care se montează pe capetele arborilor <strong>de</strong> asamblat 1 şi 2 şi care sunt strânse<br />
cu ajutorul şuruburilor păsuite 5. Semicuplajele sunt montate cu pene paralele 6 pe<br />
capetele arborilor cuplaţi.<br />
În acest caz, momentul M<br />
tc<br />
se transmite prin rezistenţa la forfecare a<br />
şuruburilor.<br />
D0<br />
M<br />
tc<br />
F1<br />
z ,<br />
2<br />
(7.3)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
F 1 – forţa ce încarcă un şurub;<br />
z – numărul <strong>de</strong> şuruburi pe cuplaj;<br />
- factor <strong>de</strong> neuniformitate a încărcării şuruburilor (subunitar).<br />
Tensiunea la forfecare va fi:<br />
<br />
f<br />
F<br />
<br />
<br />
4<br />
Fig.7.2<br />
1<br />
2<br />
ds<br />
<br />
af<br />
.<br />
(7.4)
142<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Din relaţiile (7.3) şi (7.4) rezultă:<br />
2<br />
2M<br />
tc<br />
ds<br />
F1<br />
<br />
z D <br />
4<br />
0<br />
af<br />
. (7.5)<br />
Pentru dimensionare se <strong>de</strong>termină diametrul şuruburilor cu relaţia:<br />
8<br />
M<br />
tc<br />
ds<br />
<br />
. (7.6)<br />
D z <br />
0<br />
b) Cu şuruburi nepăsuite (cu joc)<br />
În acest caz (fig.7.3), momentul <strong>de</strong> torsiune se transmite prin frecarea<br />
dintre discuri. Prin strângerea şuruburilor se realizează pe suprafaţa <strong>de</strong> contact a<br />
flanşelor o forţă normală z F0<br />
care, la apariţia momentului <strong>de</strong> torsiune, generează<br />
un moment capabil să transmită încărcarea:<br />
Fig.7.3<br />
af<br />
D0<br />
M<br />
tc<br />
F0<br />
z <br />
(7.7)<br />
2<br />
Forţa <strong>de</strong> prestrângere necesară într-un şurub se<br />
<strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
2M<br />
F<br />
tc<br />
0<br />
<br />
(7.8)<br />
z <br />
D<br />
Şurubul este solicitat la tracţiune <strong>de</strong> forţa F 0 :<br />
0<br />
<br />
t<br />
4F<br />
<br />
d<br />
0<br />
2<br />
s<br />
<br />
at<br />
(7.9)<br />
Pentru dimensionare se <strong>de</strong>termină din această relaţie diametrul şuruburilor:<br />
d<br />
s<br />
<br />
4F0<br />
<br />
<br />
at<br />
(7.9)<br />
un<strong>de</strong> =1,3 factor ce ţine seama <strong>de</strong> solicitarea şurubului la răsucire când se<br />
strânge piuliţa.<br />
7.2.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigi<strong>de</strong><br />
Acest tip <strong>de</strong> cuplaje asigură transmiterea mişcării <strong>de</strong> rotaţie între arbori a<br />
căror coaxialitate nu poate fi respectată, atât datorită condiţiilor iniţiale <strong>de</strong> montaj,<br />
cât şi datorită modificărilor poziţiei relative a arborilor în timpul funcţionării.<br />
Faţă <strong>de</strong> poziţia <strong>de</strong> referinţă (fig.7.4a) abaterile arborilor pot fi:<br />
a) abatere axială a (fig.7.4b) - cuplaj cu gheare;<br />
b) abatere radială r (fig.7.4c) - cuplaj cu disc intermediar (Oldham);<br />
c) abatere unghiulară (fig.7.4d) - cuplaj cardanic;<br />
d) abateri axiale, radiale şi unghiulare (fig.7.4e) - cuplaj dinţat.
Cuplaje 143<br />
7.2.2.1 Cuplajul cu gheare (fig.7.5) permite<br />
unele mici <strong>de</strong>plasări axiale ale arborilor ce se cuplează.<br />
Se foloseşte pentru arbori ale căror diametre sunt<br />
Fig.7.4 cuprinse între 25 – 250 mm; se compune din două<br />
semicuple 1 şi 2 , montate fiecare, una pe arborele<br />
conducător, alta pe cel condus, prevăzute cu 2 până la 4 gheare uniform <strong>de</strong>calate.<br />
Ghearele unei semicuple intră în golurile celeilalte.<br />
La transmiterea momentului M<br />
t<br />
, asupra unei gheare acţionează forţa:<br />
2M<br />
F<br />
tc<br />
1<br />
, (7.10)<br />
D0<br />
z <br />
un<strong>de</strong> z reprezintă numărul <strong>de</strong> gheare.<br />
Forţa F 1 solicită gheara la:<br />
- încovoiere şi forfecare (în secţiunea <strong>de</strong> încastrare a ei în manşon):<br />
F1<br />
h a<br />
6 F1<br />
<br />
i<br />
<br />
; <br />
2<br />
f<br />
, (7.11)<br />
2 b<br />
<br />
b <br />
un<strong>de</strong>:<br />
D0<br />
.<br />
2z<br />
Tensiunea echivalentă se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
3 , (7.12)<br />
2 2<br />
e i f ai<br />
un<strong>de</strong> <br />
ai<br />
25...30 MPa, pentru oţel.<br />
- presiune <strong>de</strong> contact:<br />
F<br />
p <br />
b () h a<br />
p<br />
a<br />
Fig.7.5<br />
(7.13)<br />
un<strong>de</strong> pai<br />
20...25 MPa, pentru oţel.<br />
7.2.2.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham)<br />
Acest cuplaj permite transmiterea mişcării dintre arbori montaţi paralel, dar
144<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<strong>de</strong>calaţi în sens radial cu r .<br />
Cele două semicuple 1 şi 3 fixate pe capetele arborilor (fig. 7.6) sunt<br />
prevăzute pe feţele frontale<br />
cu canale dreptunghiulare,<br />
<strong>de</strong>calate cu 90 o . Între ele<br />
este montat discul 2 care are<br />
pe ambele feţe, cu un<br />
<strong>de</strong>calaj <strong>de</strong> 90 0 , câte o<br />
nervură ce pătrun<strong>de</strong> în cele<br />
două canale.<br />
Transmiterea mişcării<br />
Fig.7.6<br />
<strong>de</strong> la un arbore <strong>de</strong>zaxat cu<br />
r<br />
faţă <strong>de</strong> celălalt este<br />
însoţită <strong>de</strong> alunecarea discului intermediar pe cele două semicuple. Centrul discului<br />
execută o mişcare <strong>de</strong> rotaţie pe un cerc cu diametrul egal cu <strong>de</strong>zaxarea arborilor<br />
r , cu o viteză unghiulară egală cu dublul vitezei unghiulare a arborilor cuplaţi<br />
(fig.7.7).<br />
Fig.7.7<br />
O 1 – centrul discului semicuplei 1; O 2 – centrul discului semicuplei 2;<br />
O 3 – centrul discului semicuplei 3; I şi I - poziţia nervurilor în momentul<br />
iniţial; II şi II - poziţia nervurilor după o rotaţie cu unghiul a arborelui<br />
conducător.<br />
Datorită dublării turaţiei discului intermediar, acest cuplaj nu se foloseşte<br />
2<br />
la turaţii mari <strong>de</strong>oarece apar forţe <strong>de</strong> inerţie consi<strong>de</strong>rabile: FC<br />
2m r<br />
1<br />
(m –<br />
masa discului intermediar).<br />
Calculul <strong>de</strong> rezistenţă a acestui cuplaj se face ţinând seama <strong>de</strong> repartizarea<br />
presiunii pe suprafaţa <strong>de</strong> contact a nervurii (fig.7.8). Lungimea <strong>de</strong> contact minimă,<br />
între nervura discului intermediar şi nervura semicuplei, va fi:
Cuplaje 145<br />
D d<br />
r<br />
.<br />
2<br />
Momentul <strong>de</strong> torsiune se<br />
transmite prin forţele F ce acţionează<br />
asupra nervurii:<br />
2<br />
M<br />
tc<br />
F ( D r)<br />
(7.14)<br />
3<br />
M tc<br />
F <br />
(7.15)<br />
2<br />
D r<br />
<br />
3<br />
Forţa F solicită nervura la:<br />
Fig.7.8<br />
- încovoiere şi forfecare;<br />
F () h 6<br />
a<br />
F<br />
<br />
i<br />
<br />
; <br />
2<br />
f<br />
. (7.16)<br />
2 b<br />
b <br />
Tensiunea echivalentă se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
3 <br />
2 2<br />
e i f ai<br />
- presiune pe suprafaţa <strong>de</strong> contact:<br />
2F<br />
pmax<br />
p<br />
() h a<br />
as<br />
. (7.17)<br />
9.2.2.3 Cuplajul cardanic permite transmiterea momentului <strong>de</strong> torsiune<br />
între doi arbori ale căror axe se<br />
intersectează sub un unghi ce<br />
poate varia în timpul funcţionării<br />
–cuplajul cardanic simplu<br />
(fig.7.9a şi b) sau la transmiterea<br />
mişcării între doi arbori paraleli<br />
<strong>de</strong>zaxaţi a căror <strong>de</strong>zaxare variază<br />
în timpul funcţionării – cuplajul<br />
cardanic dublu (fig. 7.10).<br />
Cuplajul cardanic simplu se<br />
compune din arborele conducător<br />
Fig.7.9a<br />
1, arborele condus 2, furcile<br />
cardanice 3, 5 şi crucea cardanică 4 .<br />
Dacă primul arbore se roteşte cu unghiul <br />
1<br />
, al II-lea arbore se va roti cu<br />
unghiul <br />
2<br />
, astfel ca:<br />
tan tan cos<br />
(7.18)<br />
1 2<br />
Pentru obţinerea vitezei unghiulare 2<br />
a arborelui 2 în funcţie <strong>de</strong> a
146<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
arborelui 1, <br />
1<br />
, se <strong>de</strong>rivează relaţia (7.18) în funcţie <strong>de</strong> timp şi se obţine:<br />
<strong>de</strong>oarece:<br />
Rezultă:<br />
<br />
1 1<br />
cos ,<br />
1 2 2 2<br />
cos 1 cos 2<br />
d<br />
dt<br />
1<br />
2 1 2<br />
d2<br />
1<br />
şi<br />
dt<br />
1<br />
.<br />
2<br />
2<br />
cos 2<br />
<br />
. (7.19)<br />
cos cos<br />
se obţine:<br />
<br />
2<br />
Dacă în relaţia (7.19) se înlocuieşte cos <br />
cos<br />
<br />
2<br />
<br />
cu:<br />
2<br />
2<br />
1 1 cos <br />
2<br />
<br />
2 2<br />
2 2<br />
1<br />
tan 2 tan 1<br />
cos tan 1<br />
1<br />
cos<br />
2<br />
cos<br />
1<br />
2 1 2 2 2 2 2 2<br />
cos(cos 1 tan) cos 1<br />
cos sin 1 1<br />
<br />
<br />
cos<br />
,<br />
. (7.20)<br />
Rezultă că la o viteză unghiulară constantă a arborelui conducător ( <br />
1<br />
=<br />
ct.), la arborele condus se obţine o viteză unghiulară variabilă în funcţie <strong>de</strong> unghiul<br />
(s-a presupus = ct.):<br />
1<br />
Fig.7.9b
Cuplaje 147<br />
1<br />
- pentru 1<br />
= 0 rezultă 2max<br />
;<br />
cos<br />
- pentru 1<br />
= 90 0 rezultă 2min<br />
1<br />
cos<br />
.<br />
Gradul <strong>de</strong> neuniformitate al mişcării va fi:<br />
2<br />
2max<br />
2min<br />
sin <br />
.<br />
cos<br />
1<br />
Pentru a nu avea variaţii importante ale vitezei unghiulare <br />
2<br />
, unghiul<br />
<strong>de</strong> obicei este mai mic <strong>de</strong> 10 0 …20 0 sau se recurge la legarea a două cuplaje<br />
cardanice simple şi formarea cuplajului cardanic dublu (fig. 7.10). În acest caz<br />
1 2<br />
dacă 1 2<br />
.<br />
Fig.7.10<br />
Cuplajul cardanic dublu se întâlneşte spre exemplu, la cuplarea motorului<br />
electric cu cilindrul <strong>de</strong> laminor prin bara <strong>de</strong> cuplare (fig.7.11).<br />
Fig.7.11<br />
Fig.7.12<br />
Calculul <strong>de</strong> rezistenţă constă în verificarea la presiune <strong>de</strong> contact şi la<br />
încovoiere a fusurilor crucii cardanice. Fusurile care leagă crucea (fig. 7.12) <strong>de</strong><br />
arborele conducător, vor fi solicitate <strong>de</strong> forţa F 1 , iar cele care leagă crucea <strong>de</strong><br />
arborele condus, <strong>de</strong> forţa F 2 variabilă:<br />
M<br />
1<br />
F tc<br />
1<br />
2R<br />
; M<br />
tc<br />
M<br />
2 tc<br />
F<br />
1<br />
2<br />
; rezultă F2 F1<br />
. (7.21)<br />
2R 2Rcos<br />
Verificarea la presiunea <strong>de</strong> contact:
148<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
F2 4<br />
p pa<br />
. (7.22)<br />
h d <br />
Verificarea la încovoiere:<br />
<br />
i<br />
h<br />
F2<br />
<br />
2<br />
3<br />
d<br />
32<br />
<br />
ai<br />
. (7.23)<br />
7.2.2.4 Cuplajul dinţat (fig.7.13) permite preluarea abaterilor axiale,<br />
radiale şi unghiulare ale arborilor cuplaţi. Cuplajul dinţat este format din doi butuci<br />
1, cu dantură exterioară şi două manşoane 2, cu dantură interioară, îmbinate cu<br />
flanşe cu şuruburi păsuite. Deoarece pentru micşorarea uzurii dinţilor, cuplajul<br />
funcţionează cu ungere, el are capacele 3, prevăzute cu garnituri <strong>de</strong> etanşare.<br />
Fig.7.13<br />
Aceste cuplaje pot transmite momente mari <strong>de</strong> torsiune, la dimensiuni<br />
reduse <strong>de</strong> gabarit, <strong>de</strong> aceea se utilizează pe scară largă în construcţia <strong>de</strong> maşini<br />
grele (laminoare, utilaje si<strong>de</strong>rurgice, utilaje miniere,<br />
maşini <strong>de</strong> ridicat şi transportat etc.); au funcţionare<br />
sigură la turaţii mari; se recomandă la instalaţii care<br />
necesită inversarea sensului <strong>de</strong> mişcare.<br />
Aceste cuplaje pot fi:<br />
- simple (cu dantura pe un butuc);<br />
- duble (cu dantura pe ambii butuci, ca în<br />
figura 7.13).<br />
Dantura butucilor este în majoritatea<br />
Fig.7.14 cazurilor bombată (fig.7.14) atât la interior, exterior
Cuplaje 149<br />
cât şi pe flancuri, acest lucru permiţând preluarea abaterilor unghiulare între axe cu<br />
unghiul 2 ( max<br />
2) .<br />
Calculul organologic al acestor cuplaje se efectuează ca la angrenajele<br />
cilindrice interioare cu dinţi drepţi (la presiune <strong>de</strong> contact şi rupere prin<br />
încovoiere), ţinându-se însă seama că momentul <strong>de</strong> răsucire se transmite simultan<br />
prin toţi dinţii, din acest motiv rezultând dimensiuni <strong>de</strong> gabarit mici la încărcări<br />
mari. Dezavantajul acestor cuplaje constă în dificultatea tehnologică <strong>de</strong> realizare a<br />
dinţilor bombaţi.<br />
7.2.3 Cuplaje permanente mobile, cu elemente intermediare elastice<br />
Aceste cuplaje se caracterizează prin prezenţa unui element elastic (metalic<br />
sau nemetalic) între semicuple, element ce participă la transmiterea momentului <strong>de</strong><br />
torsiune şi care <strong>de</strong>termină proprietăţile şi proiectarea cuplajelor. Datorită acestui<br />
element elastic, cuplajele:<br />
- permit compensarea abaterilor la dispunerea arborilor cuplaţi;<br />
- atenuează şocurile <strong>de</strong> torsiune care apar în sistem atât datorită maşinii <strong>de</strong><br />
lucru cât şi a maşinii motoare (energia <strong>de</strong> şoc se transformă în energie potenţială <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>formaţie a elementului elastic);<br />
- modifică frecventa oscilaţiilor proprii ale arborilor cuplaţi, evitând<br />
rezonanţa.<br />
7.2.3.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice<br />
Elementele elastice metalice sunt mult mai durabile, comparativ cu cele<br />
nemetalice, permiţând executarea <strong>de</strong> cuplaje cu dimensiuni <strong>de</strong> gabarit reduse şi cu<br />
capacitate mare <strong>de</strong> încărcare.<br />
La cuplajele cu arcuri în formă <strong>de</strong> bară (cuplaje Forst) legătura dintre<br />
semicuplajele 1 şi 3 (fig.7.15) este realizată cu<br />
arcurile în formă <strong>de</strong> bară 2 (ştifturi elastice),<br />
montate axial în găuri terminate în formă <strong>de</strong><br />
pâlnie, pentru a da semicuplelor mobilitate.<br />
Pentru mărirea momentului <strong>de</strong> torsiune transmis<br />
<strong>de</strong> cuplaj, arcurile-bară se montează pe mai<br />
multe rânduri. În scopul reducerii uzurii se<br />
preve<strong>de</strong> ungerea cu ulei a arcurilor, montate în<br />
locaşurile din semicuplaje.<br />
Cuplajul cu arcuri elicoidale<br />
(Car<strong>de</strong>flex) este format din două semicuplaje 1<br />
Fig.7.15<br />
şi 2 (fig.7.16), pe care sunt montaţi – prin intermediul ştifturilor 5 – segmenţii 4,<br />
alternativ pe cele două semicuplaje; segmenţii sunt prevăzuţi cu ştifturile 3 pentru<br />
centrarea arcurilor elicoidale cilindrice 6, montate în general cu precomprimare.<br />
La cuplajele cu arcuri lamelare (fig.7.17) elementul elastic poate fi dispus<br />
axial (cuplaj <strong>de</strong> tip Elcard) sau radial.<br />
Pachetele <strong>de</strong> arcuri lamelare 4, dispuse axial, sunt montate în golurile<br />
dinţilor <strong>de</strong> formă specială, executaţi pe semicuplajele 1 şî 5. Carcasele 2 şi 3 au<br />
rolul <strong>de</strong> protecţie şi etanşare a cuplajului care funcţionează cu ungere. Acest cuplaj
150<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
permite preluarea abaterilor axiale <strong>de</strong> 5...15 mm, radiale <strong>de</strong> 0,5...2 mm şi<br />
unghiulare sub 2,5 0 .<br />
În figura 7.18, legătura între semicuplele 1 şi 2 se realizează prin<br />
Fig.7.16<br />
Fig.7.17<br />
intermediul unor pachete <strong>de</strong> arcuri lamelare 4, dispuse radial. Pe partea frontală a<br />
semicuplajului 1 sunt bolţurile 3, iar pe semicuplajul în formă <strong>de</strong> vas 2, sunt<br />
montate pachetele <strong>de</strong> arcuri 4, încastrate cu un capăt în butuc iar cu celălalt capăt în<br />
coroană.<br />
Cuplajul cu arc şerpuit (fig.7.19) – <strong>de</strong>numit şi Bibby este format din două<br />
Fig.7.18<br />
Fig.7.19<br />
semicuplaje 1 şi 2 cu dantură exterioară plată. În golurile dinţilor 3 este dispus<br />
arcul şerpuit 4, care are secţiunea dreptunghiulară. Carcasele 5 şi 6 servesc la<br />
protecţia cuplajului, care funcţionează cu ungere cu unsoare, pentru a evita<br />
zgomotul şi pentru a reduce uzura. Acest cuplaj permite compensarea abaterilor<br />
axiale <strong>de</strong> 4 ... 20 mm, radiale <strong>de</strong> 0,5...3 mm şi unghiulare <strong>de</strong> până la 1,15 0 . Se<br />
caracterizează prin siguranţă în funcţionare şi gabarit mic, ceea ce a <strong>de</strong>terminat
Cuplaje 151<br />
larga răspândire a acestora în construcţia <strong>de</strong> maşini grele (laminoare, valţuri etc.).<br />
7.2.3.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice<br />
Elementul elastic principal al acestor cuplaje îl constituie cauciucul.<br />
Cuplajele elastice cu elemente <strong>de</strong> cauciuc au următoarele avantaje: capacitate mare<br />
<strong>de</strong> amortizare a şocurilor şi vibraţiilor; simple din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re constructiv; preţ<br />
<strong>de</strong> cost mai scăzut. Au în schimb durabilitate şi rezistenţă mai mică, ceea ce face<br />
neraţională folosirea acestor cuplaje la transmiterea <strong>de</strong> momente mari <strong>de</strong> torsiune.<br />
Din categoria acestor cuplaje cel mai <strong>de</strong>s utilizat este cuplajul elastic cu<br />
bolţuri. Aceste cuplaje (fig. 7.20) sunt standardizate. Momentul <strong>de</strong> torsiune se<br />
transmite prin intermediul manşoanelor <strong>de</strong> cauciuc 3, montate pe bolţurile 4, care<br />
sunt fixate rigid în semicupla 1.<br />
Semicuplele 1 şi 2 sunt<br />
montate pe arborele conducător 5,<br />
respectiv condus 6, prin intermediul<br />
penelor paralele 7.<br />
Aceste cuplaje se aleg din<br />
STAS în funcţie <strong>de</strong> diametrul<br />
arborilor cuplaţi d şi <strong>de</strong> momentul<br />
<strong>de</strong> torsiune M<br />
tc<br />
.<br />
La aceste cuplaje se verifică<br />
bolţurile la încovoiere şi bucşele <strong>de</strong><br />
cauciuc la presiune <strong>de</strong> contact:<br />
Fig.7.20<br />
- verificarea bolţului la<br />
încovoiere:<br />
<br />
M F () 32<br />
j <br />
i 1<br />
i<br />
<br />
3<br />
Wz<br />
2 <br />
db<br />
<br />
ai<br />
. (7.25)<br />
- verificarea presiunii <strong>de</strong> contact între manşoanele <strong>de</strong> cauciuc şi bolţ:<br />
p<br />
F<br />
d () 4j<br />
1<br />
<br />
b<br />
în care termenii din relaţii au semnificaţiile din fig.9.20,<br />
<br />
p<br />
as<br />
, (7.26)<br />
presiunea admisibilă a cauciucului, iar <br />
ai<br />
0,25...0,4<br />
02<br />
, iar F 1<br />
revine unui bolţ şi care se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
F<br />
1<br />
<br />
2M<br />
tc<br />
D z <br />
0<br />
pas<br />
2<br />
1...3 N / mm -<br />
este forţa ce<br />
, (7.24)<br />
un<strong>de</strong> este factorul <strong>de</strong> neuniformitate al încărcării, iar z numărul <strong>de</strong> bolţuri.<br />
Acest cuplaj permite <strong>de</strong>plasări axiale până la 5 mm, radiale până la 1 mm<br />
şi unghiulare până la 1 0 , ceea ce-i conferă un larg domeniu <strong>de</strong> aplicare.
152<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Cuplajul cu stea elastică din cauciuc – Euroflex (fig.7.21) constă din două<br />
semicuplaje 1 şi 2, prevăzute cu gheare, care cuprind în spaţiile libere dintre ele<br />
steaua elastică din cauciuc 3. Steaua poate avea 4 sau 6 braţe care sunt solicitate la<br />
compresiune.<br />
Fig.7.21<br />
Fig.7.22<br />
Cuplajul cu bandaj <strong>de</strong> cauciuc -<br />
Periflex (fig. 7.22) constă dintr-un bandaj <strong>de</strong><br />
cauciuc 3 montat pe semicuplajele 1 şi 2 prin<br />
intermediul discurilor 4 strânse cu şuruburile 5.<br />
Acest cuplaj admite abateri radiale <strong>de</strong> 2 – 6 mm<br />
şi unghiulare <strong>de</strong> 2 – 6 o .<br />
La cuplajul cu bolţuri şi disc elastic –<br />
Hardy (fig.7.23) elementul elastic 3 sub formă<br />
<strong>de</strong> disc realizează legătura dintre semicuplajele<br />
1 şi 2 prin intermediul bolţurilor 4 montate<br />
alternativ pe două semicuple.<br />
Fig.7.23<br />
7.3 Cuplaje intermitente – ambreiaje<br />
Cuplajele intermitente se folosesc în cazul când cuplarea sau <strong>de</strong>cuplarea<br />
arborelui condus trebuie să se facă fără oprirea arborelui motor.<br />
7.3.1 Ambreiaje cu suprafeţe <strong>de</strong> fricţiune<br />
La aceste cuplaje, transmiterea momentului <strong>de</strong> torsiune <strong>de</strong> la arborele<br />
motor la cel condus se face prin intermediul frecării dintre elementele ambreiajului.<br />
Este tipul <strong>de</strong> cuplaje intermitente cel mai <strong>de</strong>s utilizat. Se întâlnesc la transmisiile
Cuplaje 153<br />
autovehiculelor, a maşinilor unelte, maşinilor <strong>de</strong> ridicat şi transportat, în industria<br />
petrolieră etc.<br />
Pentru a funcţiona în bune condiţii trebuie ca:<br />
- să asigure transmiterea momentului maxim fără alunecări;<br />
- cuplarea şi <strong>de</strong>cuplarea să se facă fără şocuri;<br />
- să disipeze cu uşurinţă căldura <strong>de</strong>gajată în timpul cuplărilor;<br />
- contactul între suprafeţe să fie cât mai uniform.<br />
În scopul măririi coeficientului <strong>de</strong> frecare dintre suprafeţe, la ambreiajele<br />
cu suprafeţe uscate <strong>de</strong> frecare se folosesc materiale <strong>de</strong> fricţiune pentru căptuşirea<br />
discurilor <strong>de</strong> frecare. Forţele <strong>de</strong> frecare se obţin prin exercitarea unei forţe axiale <strong>de</strong><br />
comandă.<br />
Dacă momentul <strong>de</strong> torsiune <strong>de</strong>păşeşte limita admisibilă, apare alunecarea,<br />
ceea ce face ca aceste ambreiaje să fie folosite şi ca elemente <strong>de</strong> siguranţă la<br />
suprasarcini.<br />
a) Ambreiajul plan monodisc (fig.7.24) este cel mai simplu ambreiaj cu<br />
fricţiune, la care cuplarea<br />
discurilor se realizează prin<br />
intermediul mecanismului <strong>de</strong><br />
acţionare, ce creează o<br />
forţă F a<br />
<strong>de</strong> apăsare între discuri.<br />
Condiţia <strong>de</strong> funcţionare<br />
a ambreiajului cu fricţiune este<br />
ca momentul <strong>de</strong> frecare M să<br />
fie mai mare <strong>de</strong>cât momentul <strong>de</strong><br />
răsucire M ce trebuie să-l<br />
t<br />
transmită: M<br />
f<br />
M<br />
tc<br />
, un<strong>de</strong><br />
M<br />
tc<br />
cs M<br />
t<br />
.<br />
un<strong>de</strong>:<br />
f<br />
Fig.7.24<br />
1 D D D<br />
M F F<br />
3 3<br />
e i m<br />
f<br />
<br />
a<br />
<br />
2 2<br />
a<br />
<br />
3 De<br />
Di<br />
2<br />
3 3<br />
2 De<br />
Di<br />
Dm<br />
<br />
2 2<br />
3 De<br />
Di<br />
- coeficientul <strong>de</strong> frecare dintre discuri.<br />
Rezultă că forţa <strong>de</strong> apăsare între discurile <strong>de</strong> ambreiere va fi:<br />
2M<br />
F<br />
tc<br />
a<br />
<br />
Dm<br />
. (7.27)<br />
Verificarea ambreiajului se face la:<br />
- presiune <strong>de</strong> contact între discuri, cu relaţia:<br />
4Fa<br />
pm<br />
<br />
2 2<br />
() De<br />
Di<br />
pa<br />
. (7.28)<br />
- încălzire:<br />
,
154<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
()() p m<br />
v m<br />
p v a<br />
, (7.29)<br />
De<br />
Di<br />
un<strong>de</strong>: vm<br />
.<br />
4<br />
Comanda ambreierii şi realizarea forţei <strong>de</strong> apăsare Fa<br />
se poate face:<br />
mecanic – cu pârghii sau arcuri (ca în situaţia prezentată); hidraulic; pneumatic sau<br />
electromagnetic. Comanda mecanică este o soluţie constructivă simplă, dar se<br />
recomandă la forţe <strong>de</strong> acţionare mici şi frecvenţă redusă <strong>de</strong> cuplare, când nu este<br />
necesară o precizie <strong>de</strong>osebită în timp. Precizia acţionării în timp şi automatizarea<br />
comenzii impun utilizarea ambreiajelor comandate electromagnetic (fig.7.25).<br />
În acest caz, ambreiajul se<br />
compune dintr-un disc magnetic 3 pe<br />
care se fixează discul <strong>de</strong> fricţiune 5 şi<br />
bobina <strong>de</strong> inducţie 6. Alimentând bobina<br />
cu curent continuu <strong>de</strong> joasă tensiune (24<br />
volţi), la închi<strong>de</strong>rea circuitului electric,<br />
discul magnetic 3 atrage discul <strong>de</strong><br />
ambreiere 4, realizându-se cuplarea.<br />
Mărirea suprafeţei <strong>de</strong> contact se<br />
Fig.7.25<br />
poate realiza prin adoptarea ambreiajului<br />
cu discuri multiple sau a ambreiajelor<br />
conice.<br />
b) Ambreiajul cu discuri multiple (fig.7.26 şi 7.27) permite transmiterea<br />
unor momente <strong>de</strong> răsucire mai mari la arborele condus. El se compune din:<br />
semicuplajele 3 şi 4 fixe pe arborii cuplaţi; discurile <strong>de</strong> ambreiere 5 şi 6 ghidate<br />
alternativ pe canelurile interioare ale semicuplei 3 şi canelurile exterioare ale<br />
Fig.7.26<br />
semicuplei 4; tamponul 7 care pune discurile în contact, acţionat <strong>de</strong> mecanismul <strong>de</strong><br />
comandă 8.<br />
Pentru transmiterea momentului <strong>de</strong> răsucire M<br />
t<br />
<strong>de</strong> la arborele 1 la 2, prin<br />
sistemul <strong>de</strong> comandă 8, discul tampon 7 acţionează asupra discurilor <strong>de</strong> ambreiere<br />
5 şi 6 strângându-le cu o forţă F<br />
a<br />
.<br />
Momentul <strong>de</strong> frecare va fi:
Cuplaje 155<br />
1 D D D<br />
M F z F z<br />
3 3<br />
e i m<br />
f<br />
<br />
a<br />
<br />
2 2<br />
a<br />
<br />
3 De<br />
Di<br />
2<br />
un<strong>de</strong> z reprezintă numărul suprafeţelor <strong>de</strong> frecare:<br />
z n 1 (n – numărul total <strong>de</strong><br />
discuri).<br />
Punând condiţia ca<br />
M M rezultă forţa necesară<br />
f<br />
tc<br />
ambreierii:<br />
2M<br />
tc<br />
Fa<br />
. (7.30)<br />
Dm<br />
z<br />
Verificarea acestor ambreiaje se<br />
face la presiune <strong>de</strong> contact, uzură şi<br />
încălzire.<br />
Eliminarea căldurii în<br />
timpul ambreierii este mai dificilă la<br />
cuplajele multidisc comparativ cu<br />
cele monodisc, din această cauză, când frecvenţa cuplărilor este mare se preferă la<br />
acelaşi moment nominal cuplajele monodisc, cu toate că au dimensiuni radiale mai<br />
mari.<br />
c) Ambreiajul conic (fig.7.28) se compune dintr-un semicuplaj fix 3, conic<br />
la interior şi unul <strong>de</strong>plasabil 4, conic la<br />
exterior. Suprafaţa <strong>de</strong> fricţiune este<br />
tronconică. Suprafeţele ambelor discuri<br />
fiind prelucrate la acelaşi unghi <strong>de</strong> vârf<br />
, forţa <strong>de</strong> apăsare Fa<br />
dă naştere<br />
reacţiunii F<br />
n<br />
, normală pe suprafaţa <strong>de</strong><br />
contact şi forţei <strong>de</strong> frecare Fn<br />
, dirijată în<br />
sens contrar cuplării.<br />
Pentru transmiterea mişcării<br />
Fig.7.28<br />
trebuie în<strong>de</strong>plinită condiţia: M<br />
f<br />
M<br />
tc<br />
.<br />
Momentul <strong>de</strong> frecare se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
Dm<br />
M<br />
f<br />
Fn<br />
. (7.31)<br />
2<br />
La cuplare, forţa <strong>de</strong> apăsare obţinută prin proiecţia forţelor pe orizontală,<br />
va fi:<br />
Fa Fn (sin cos) .<br />
La <strong>de</strong>cuplare:<br />
F F (sin cos) .<br />
Înlocuind<br />
a n<br />
F n<br />
din relaţia (9.31) se obţine:<br />
,<br />
Fig.7.27
156<br />
sau:<br />
un<strong>de</strong><br />
<br />
<br />
(sin cos) <br />
m<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
2M<br />
tc<br />
Fa<br />
(sin cos) ,<br />
D<br />
F<br />
a<br />
2M<br />
tc<br />
D<br />
, (7.32)<br />
m<br />
Comparând valorile forţei Fa<br />
din relaţiile ( 7.27) şi ( 7.32), se observă că<br />
pentru acelaşi cuplu <strong>de</strong> materiale şi acelaşi D<br />
m<br />
, rezultă pentru cuplajul conic o<br />
forţă <strong>de</strong> împingere mai mică <strong>de</strong>cât pentru cel plan (<strong>de</strong>oarece ) şi <strong>de</strong>ci<br />
posibilitatea transmiterii unui moment <strong>de</strong> torsiune mai mare.<br />
La dimensionare, se stabileşte lăţimea b a suprafeţei <strong>de</strong> lucru, din condiţia<br />
limitării presiunii <strong>de</strong> contact:<br />
Fn<br />
p pa<br />
,<br />
Dm<br />
b<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong>:<br />
Fn<br />
b D p<br />
. (7.33)<br />
m<br />
Ambreiajele conice au <strong>de</strong>zavantajul că nu lucrează pe toată suprafaţa <strong>de</strong>cât<br />
dacă sunt precis executate şi bine întreţinute. Pentru evitarea autoblocării şi pentru<br />
0<br />
0<br />
uşurarea <strong>de</strong>cuplării, unghiul 8...10 pentru suprafeţe metalice şi 20 pentru<br />
lemn pe metal.<br />
Ambreiajul se verifică la încălzire:<br />
()() p m<br />
v m<br />
p v a<br />
,<br />
un<strong>de</strong>:<br />
a a<br />
Dm<br />
n<br />
vm<br />
.<br />
60
Capitolul 8<br />
ASAMBLĂRI<br />
8.1 Generalităţi<br />
<strong>Organe</strong>le <strong>de</strong> asamblare servesc la îmbinarea elementelor care compun o<br />
maşină, un mecanism, dispozitiv sau alte construcţii metalice. <strong>Organe</strong>le <strong>de</strong><br />
asamblare folosite în construcţia <strong>de</strong> maşini pot fi grupate astfel:<br />
- prin formă - cu filet ;<br />
- <strong>de</strong>montabile (fig.8.1) - cu pene;<br />
- cu caneluri;<br />
- cu ştifturi şi bolţuri;<br />
- cu suprafeţe profilate<br />
Asamblări - prin forţe - cu elemente intermediare:<br />
<strong>de</strong> frecare arcuri, inele profilate, şaibe şi<br />
bucşe elastice (fig.8.2)<br />
- fără elemente intermediare:<br />
a) cu elemente <strong>de</strong> strângere:<br />
şuruburi, cleme, frete (fig.8.3)<br />
b) cu strângere directă (fig.8.4)<br />
- elastice (cu arcuri)<br />
- prin nituire;<br />
- ne<strong>de</strong>montabile - prin sudare;<br />
- prin lipire;<br />
- prin încleiere<br />
Asamblările <strong>de</strong>montabile permit montarea şi <strong>de</strong>montarea repetată a<br />
pieselor fără distrugerea elementelor <strong>de</strong> legătură, pe când cele ne<strong>de</strong>montabile<br />
necesită distrugerea parţială sau totală a lor.<br />
La asamblările prin formă (fig. 8.1) sunt necesare modificări ale secţiunii<br />
elementelor asamblate, modificări care produc schimbări în liniile <strong>de</strong> forţă, duc la<br />
concentrări <strong>de</strong> tensiune şi slăbesc rezistenţa asamblării, permit totuşi un montaj<br />
simplu şi în unele cazuri (pene paralele, caneluri, arbori profilaţi, filete) oferă<br />
posibilitatea <strong>de</strong>plasării relative a elementelor asamblate.<br />
Asamblarea prin forţe <strong>de</strong> frecare păstrează forma circulară a elementelor<br />
asamblate şi transmite sarcinile prin frecarea dintre suprafeţele în contact, fie că<br />
există sau nu elemente intermediare. Asamblările cu elemente intermediare<br />
(fig.8.2) au <strong>de</strong>zavantajul că piesele intermediare măresc preţul <strong>de</strong> cost şi că trebuie<br />
ca pe suprafaţa <strong>de</strong> contact să nu pătrundă lubrifianţi, iar după un timp, elementele
158<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig. 8.1
Asamblări 159<br />
elastice se <strong>de</strong>formează plastic şi<br />
se <strong>de</strong>montează greu.<br />
Asamblările fără elemente<br />
intermediare (fi g.8.3), dar cu<br />
elemente <strong>de</strong> strângere, asigură<br />
transmiterea directă a<br />
încărcărilor, însă necesită<br />
elemente <strong>de</strong> strângere care în<br />
majoritatea cazurilor <strong>de</strong>zechilibrează<br />
asamblarea. Asamblările<br />
prin strângere directă (fig. 8.4)<br />
se realizează prin prelucrarea<br />
precisă a elementelor asamblate<br />
astfel ca diferenţa lor <strong>de</strong><br />
dimensiuni să corespundă<br />
ajustajelor presate.<br />
Fig. 8.2<br />
Fig. 8.3<br />
8.2 Asamblări <strong>de</strong>montabile<br />
8.2.1 Asamblări filetate<br />
8.2.1.1 Generalităţi<br />
Asamblările cu filet sunt realizate<br />
cu ajutorul unor piese filetate conjugate<br />
(fig. 8.5). Piesa 1 filetată la exterior se<br />
numeşte şurub, iar piesa 2, filetată la<br />
interior se numeşte piuliţă. Elementul<br />
principal al şurubului şi piuliţei este filetul.<br />
Geometric, filetul este obţinut prin<br />
Fig. 8.4<br />
<strong>de</strong>plasarea unei figuri geometrice<br />
generatoare <strong>de</strong>-a lungul unei elice directoare înfăşurate pe o suprafaţă cilindrică sau<br />
conică. Desfăşurata unei elice directoare cilindrice fiind un plan înclinat (fig.8.6),
160<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
se stabileşte o analogie funcţională<br />
între planul înclinat şi asamblările prin<br />
filet. Ca urmare a prezenţei filetului, o<br />
mişcare <strong>de</strong> rotaţie imprimată uneia din<br />
piese este obligatoriu însoţită <strong>de</strong> o<br />
mişcare <strong>de</strong> translaţie pentru aceeaşi<br />
piesă sau pentru piesa conjugată.<br />
După rolul funcţional<br />
Fig. 8.5<br />
asamblările filetate pot fi:<br />
- <strong>de</strong> fixare, cu sau fără<br />
strângere iniţială, formând grupa cea<br />
mai utilizată <strong>de</strong> asamblări filetate;<br />
- <strong>de</strong> reglare, servind pentru<br />
fixarea poziţiei relative a două piese ;<br />
- <strong>de</strong> mişcare, transformând<br />
mişcarea <strong>de</strong> rotaţie, imprimată<br />
obişnuit şurubului, în mişcare <strong>de</strong><br />
Fig. 8.6<br />
translaţie pentru şurub sau piuliţă ;<br />
- <strong>de</strong> măsurare.<br />
Asamblările prin filet au răspândire foarte largă în construcţia <strong>de</strong> maşini;<br />
peste 60 % din piesele componente ale unei maşini au filet. Această utilizare largă<br />
este justificată <strong>de</strong> următoarele avantaje: permit montarea şi <strong>de</strong>montarea uşoară a<br />
elementelor asamblate; realizează forţe axiale mari <strong>de</strong> strângere, folosind forţe<br />
tangenţiale <strong>de</strong> acţionare mici; au o tehnologie simplă <strong>de</strong> execuţie, <strong>de</strong>oarece sunt<br />
elemente <strong>de</strong> rotaţie sau plane.<br />
Dezavantajele acestor îmbinări sunt: filetul este un puternic concentrator<br />
<strong>de</strong> tensiune, mai puţin rezistent la solicitări variabile; asamblarea necesită elemente<br />
<strong>de</strong> împiedicare a auto<strong>de</strong>sfacerii; randament scăzut; sunt mai scumpe ca asamblările<br />
ne<strong>de</strong>montabile.<br />
8.2.1.2 Elemente geometrice ale asamblărilor filetate<br />
Filetul. Este <strong>de</strong>finit geometric prin: profil, pas, unghiul elicei şi<br />
dimensiunile profilului generator. Principalele elemente geometrice ale filetului<br />
(fig.8.7) sunt:<br />
- - unghiul profilului; p – pasul filetului, <strong>de</strong>finit ca distanţa măsurată în<br />
acelaşi plan median între două puncte omoloage situate pe flancuri paralele<br />
consecutive; d1()<br />
D1<br />
- diametrul interior al şurubului, respectiv piuliţei; d2()<br />
D2<br />
-<br />
diametrul mediu al şurubului, respectiv piuliţei; d () D diametrul interior al<br />
şurubului, respectiv piuliţei; 2<br />
- unghiul elicei generatoare; H – înălţimea<br />
profilului teoretic al filetului; H1<br />
- înălţimea totală; H<br />
2<br />
- înălţimea utilă a profilului,<br />
pe care are loc contactul spirelor şurubului şi piuliţei.
Asamblări 161<br />
Fig. 8.7<br />
Clasificarea filetelor se face după:<br />
a) profil:<br />
- profil triunghiular (pentru şuruburi <strong>de</strong> fixare), din care fac parte:<br />
- filetul metric (M) are profilul <strong>de</strong> forma unui triunghi echilateral<br />
0<br />
(fig.8.7), cu unghiul la vârf <strong>de</strong> 60 ;<br />
- filetul în ţoli (Whitworth) (W) are profilul <strong>de</strong> forma unui triunghi<br />
0<br />
echilateral (fig.8.7), cu unghiul la vârf <strong>de</strong> 55 .Filetul pentru ţevi este cu pas fin,<br />
folosit pentru scopuri <strong>de</strong> fixare-etanşare, având fundul şi vârful rotunjit şi fără joc<br />
la fund.;<br />
- filetul trapezoidal (Tr) are profilul <strong>de</strong> forma unui trapez (fig. 8.8), cu<br />
0<br />
unghiul la vârf <strong>de</strong> 30 . Este utilizat pentru şuruburi <strong>de</strong> mişcare;<br />
Fig. 8.8<br />
- filetul fierăstrău (S) are profilul asimetric, trapezoidal (fig. 8.9), putând<br />
prelua sarcini numai într-un singur sens. Pentru uşurinţa execuţiei flancul activ are
162<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig. 8.9<br />
Fig.8.10<br />
o înclinare <strong>de</strong> 3 0 . Este<br />
folosit la şuruburi care<br />
preiau sarcini mari;<br />
- filetul pătrat (Pt) are<br />
adâncimea şi înălţimea<br />
filetului egale cu jumătate<br />
din pas (fig. 8.10). Cu toate<br />
că realizează randamente<br />
superioare altor tipuri <strong>de</strong><br />
filete, are utilizarea limitată<br />
<strong>de</strong> apariţia jocului axial<br />
datorită uzurii flancurilor.<br />
Se utilizează pentru<br />
şuruburi <strong>de</strong> forţă, viteze<br />
mici;<br />
- filetul rotund (Rd) are<br />
profilul realizat din arce <strong>de</strong><br />
cerc racordate prin drepte<br />
înclinate, direcţiile<br />
flancurilor formând un<br />
unghi <strong>de</strong> 30 0 (fig.8.11). Este<br />
utilizat la piese supuse la<br />
înşurubări şi <strong>de</strong>sfaceri<br />
repetate, în condiţii <strong>de</strong><br />
murdărie (şuruburi<br />
neprotejate ce lucrează la<br />
sarcini cu şoc – la cuple <strong>de</strong><br />
vagoane);<br />
b) direcţia <strong>de</strong> înfăşurare:<br />
dreapta (normale); stânga.<br />
c) numărul <strong>de</strong> începuturi:<br />
cu unul; cu două sau mai<br />
multe.<br />
Fig. 8.11<br />
d) forma corpului <strong>de</strong><br />
înfăşurare: cilindric; conic;<br />
plan.<br />
f) mărimea pasului: pas mare; pas normal; pas fin.<br />
Şurubul<br />
Clasificarea şuruburilor se face ţinând seama <strong>de</strong>:<br />
- şuruburi <strong>de</strong> fixare - cu cap;<br />
- utilizare - fără cap (prezon);<br />
- speciale - <strong>de</strong> fundaţie;<br />
- şuruburi <strong>de</strong> mişcare - distanţiere
Asamblări 163<br />
- forma capului: hexagonal (fig. 8.12a); pătrat (fig. 8.12b); ciocan<br />
(fig.8.12c); striat (fig. 8.12e); semirotund crestat (fig. 8.12f); înecat crestat<br />
(fig.8.12g); fluture (fig. 8.12j); inel (fig. 8.12i); semirotund şi nas (fig. 8.12h);<br />
cilindric şi hexagonal la interior (fig.8.12d); semirotund crestat în cruce etc.<br />
Fig. 8.12<br />
- tipul vârfului: plan (fig. 8.13a); tronconic (fig. 8.13b); conic; bombat<br />
(fig.8.13c); cu cep plat (fig.8.13d); cu cep tronconic (fig.8.13e).<br />
Fig. 8.13<br />
- forma tijei: cilindrică sau conică;<br />
- forma filetului;<br />
- clasa <strong>de</strong> precizie: precise (din oţeluri aliate); semiprecise (din OL50,<br />
OL60, OLC35); grosolane (OL37, OL42).<br />
Piuliţa. Ca şi capetele <strong>de</strong> şuruburi, piuliţele pot avea forme constructive<br />
foarte variate, în funcţie <strong>de</strong> rolul funcţional, spaţiul disponibil, sistemul <strong>de</strong><br />
asigurare. Există <strong>de</strong> asemenea trei categorii <strong>de</strong> execuţie: grosolană, semiprecisă şi<br />
precisă. Cele mai frecvente forme <strong>de</strong> piuliţe se prezintă în figura 8.14.<br />
Şaiba. Şaibele sunt discuri metalice, găurite, care se aşează între piuliţă şi<br />
suprafaţa <strong>de</strong> reazem a piuliţei, având rolul <strong>de</strong> a micşora şi uniformiza presiunile <strong>de</strong><br />
contact şi <strong>de</strong> a asigura perpendicularitatea suprafeţei <strong>de</strong> reazem a piuliţei pe axa<br />
şurubului. Sunt standardizate, formele <strong>de</strong> bază fiind cele rotun<strong>de</strong> şi pătrate.<br />
8.2.1.3 Material şi tehnologie<br />
Alegerea materialului se face pe baza criteriilor care privesc în<strong>de</strong>plinirea<br />
funcţiunii, tehnologia <strong>de</strong> fabricaţie şi costul. În marea majoritate, şuruburile şi<br />
piuliţele se execută din oţel.<br />
Şuruburile pentru utilizări uzuale se execută din OL37, OL42, cu<br />
capacitate bună <strong>de</strong> <strong>de</strong>formare plastică la rece. Piuliţele obişnuite se execută din oţel<br />
fosforos pentru piuliţe OLF.
164<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Fig. 8.14<br />
Pentru solicitări medii se utilizează oţelurile OL50, OL60, OLC35 şi<br />
OLC45. Şuruburile îmbinărilor supuse la condiţii severe <strong>de</strong> solicitare se pot<br />
executa din oţeluri aliate tratate termic. Atunci când condiţiile funcţionale<br />
impun materiale cu rezistenţă mecanică ridicată, rezistenţă la coroziune şi<br />
rezistenţă la temperatură, se utilizează oţeluri inoxidabile.<br />
Pe lângă oţeluri se utilizează şi aliaje neferoase. Astfel, pentru condiţii care<br />
cer materiale cu o bună conductibilitate electrică şi termică şi rezistenţă la agenţi<br />
corosivi se utilizează aluminiul şi cuprul sau aliajele lor. Nichelul sau aliajele sale<br />
se utilizează pentru cerinţe <strong>de</strong> rezistenţă la coroziune şi la temperaturi înalte, iar<br />
titanul pentru fabricarea şuruburilor puternic solicitate în condiţii <strong>de</strong> temperatură<br />
ridicată şi mediu corosiv.<br />
8.2.1.4 Consi<strong>de</strong>raţii teoretice<br />
Momentul <strong>de</strong> frecare dintre şurub şi piuliţă<br />
Strângerea sau <strong>de</strong>sfacerea piuliţei unei asamblări filetate, aflate sub acţiunea unei<br />
forţe axiale F, poate fi echivalată cu ridicarea, respectiv coborârea, unui corp cu<br />
greutatea F pe un plan înclinat, al cărui unghi <strong>de</strong> înclinare este egal cu unghiul <strong>de</strong><br />
înclinare mediu 2<br />
a elicei filetului.<br />
În figura 8.15 se prezintă, pentru filetul pătrat, forţele care intervin asupra<br />
corpului aflat în mişcare uniformă pe planul înclinat. Condiţia <strong>de</strong> echilibru a<br />
piuliţei este:<br />
<br />
N F N F t<br />
0<br />
(8.1)
Asamblări 165<br />
Fig. 8.15<br />
Pe baza acestei ecuaţii se construiesc poligoanele <strong>de</strong> forţe pentru strângere<br />
şi <strong>de</strong>sfacere (piuliţa urcă sau coboară pe planul înclinat), din care rezultă mărimea<br />
forţei tangenţiale F<br />
t<br />
, aplicată pe cercul cu diametrul d<br />
2<br />
.<br />
- la strângere<br />
Ft<br />
max<br />
F tan() 2<br />
<br />
(8.2)<br />
- la <strong>de</strong>sfacere<br />
Ft<br />
min<br />
F tan() 2<br />
<br />
(8.3)<br />
În relaţiile <strong>de</strong> mai sus poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> unghi <strong>de</strong> frecare şi este<br />
<strong>de</strong>finit <strong>de</strong> relaţia: tan .<br />
Momentele <strong>de</strong> torsiune corespunzătoare<br />
învingerii frecării dintre spirele<br />
şurubului şi piuliţei la strângere, respectiv<br />
<strong>de</strong>sfacere se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
d2 d2<br />
M<br />
t1 Ft<br />
F tan() 2<br />
(8.4)<br />
2 2<br />
în care semnul plus se ia pentru înşurubare<br />
şi semnul minus pentru <strong>de</strong>şurubare.<br />
La şuruburile cu filet ascuţit se<br />
poate presupune că forţa axială F este<br />
echilibrată <strong>de</strong> două componente F / 2<br />
rezultate din <strong>de</strong>scompunerea forţei normale<br />
la spiră F<br />
N<br />
/ 2 (fig.8.16). Forţele FR<br />
/ 2 se<br />
echilibrează reciproc. Forţa <strong>de</strong> frecare ce se<br />
Fig. 8.16<br />
opune <strong>de</strong>plasării piuliţei este în acest caz:
166<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
F<br />
Ff<br />
FN<br />
F<br />
<br />
cos 2<br />
Coeficientul poartă <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> coeficient <strong>de</strong> frecare aparent şi este<br />
dat <strong>de</strong> relaţia:<br />
<br />
<br />
tan<br />
cos / 2<br />
Deoarece rezultă că filetul triunghiular este indicat pentru<br />
şuruburile <strong>de</strong> strângere, iar filetele pătrat sau trapezoidal, pentru şuruburile <strong>de</strong><br />
mişcare.<br />
Relaţiile obţinute pentru filetul cu profil pătrat rămân valabile şi la filetul<br />
triunghiular, cu condiţia consi<strong>de</strong>rării unghiului <strong>de</strong> frecare aparent .<br />
Ft<br />
F tan() 2<br />
<br />
(8.5)<br />
d2 d2<br />
M<br />
t1 Ft<br />
F tan() 2<br />
<br />
(8.6)<br />
2 2<br />
Condiţia <strong>de</strong> autofrânare<br />
Dacă unghiul <strong>de</strong> înclinare a elicei filetului este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mare, piuliţa se<br />
poate <strong>de</strong>şuruba sub sarcină. Condiţia ca piuliţa să nu se auto<strong>de</strong>şurubeze (condiţia<br />
<strong>de</strong> autofrânare) este:<br />
F F tan() 0<br />
<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong> rezultă:<br />
t min 2<br />
2<br />
<br />
(8.7)<br />
Unele dintre filete cu pas mărit şi în special cele cu mai multe începuturi<br />
nu prezintă autofrânare (şuruburile <strong>de</strong> mişcare)<br />
Randamentul cuplei şurub-piuliţă<br />
La o rotaţie completă a piuliţei în jurul axei şurubului, ea se va <strong>de</strong>plasa<br />
axial cu lungimea unui pas. Randamentul se <strong>de</strong>termină ca raport între lucrul<br />
mecanic util şi cel consumat, fără a consi<strong>de</strong>ra frecarea pe suprafaţa frontală a<br />
piuliţei:<br />
F p tan2<br />
<br />
d2 2<br />
F<br />
tan() 2<br />
<br />
(8.8)<br />
t<br />
<br />
2<br />
un<strong>de</strong>: p d2 tan<br />
2<br />
Dacă 2<br />
rezultă:<br />
2<br />
tan2 1<br />
tan 2<br />
1<br />
(8.9)<br />
tan 2<br />
2 2<br />
2<br />
Şuruburile <strong>de</strong> fixare, care trebuie să în<strong>de</strong>plinească condiţia <strong>de</strong> autofrânare
Asamblări 167<br />
2<br />
, au un randament scăzut (
168<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
un<strong>de</strong>:<br />
M M M F L<br />
(8.12)<br />
t t1 t 2 ch ch<br />
d2 d2<br />
M<br />
t1 F F tan() 2<br />
;<br />
2 2<br />
M<br />
F<br />
D<br />
D<br />
3 3<br />
1 0<br />
t 2<br />
2 <br />
2 2<br />
3 D1 D0<br />
Admiţând pentru elementele filetate uzuale, valorile:<br />
0<br />
D 2 d; 0,15; D d; d 0,88 d; 2 30 ;tan <br />
; d 0,76d<br />
, rezultă:<br />
1 2 0 2 2 2 1<br />
M 0,08F d 0,12F d 0,2F d<br />
t<br />
Dacă se cunoaşte L<br />
ch<br />
(lungimea cheii <strong>de</strong> strângere) şi momentul total<br />
din relaţia (8.10) se poate <strong>de</strong>termina forţa cu care trebuie strânsă piuliţa, F<br />
ch<br />
.<br />
M<br />
t<br />
,<br />
Predimensionarea şuruburilor<br />
La şuruburile <strong>de</strong> fixare în timpul strângerii piuliţei, în tija şurubului, apar<br />
tensiuni normale, create <strong>de</strong> forţa axială F :<br />
<br />
t<br />
4F<br />
d<br />
, (8.13)<br />
2<br />
1<br />
şi tensiuni tangenţiale, datorate momentului <strong>de</strong> torsiune M<br />
t1<br />
, pentru învingerea<br />
forţelor <strong>de</strong> frecare dintre spirele în contact:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
<br />
t<br />
M<br />
<br />
W<br />
t1<br />
p<br />
d2<br />
F tan() 2<br />
<br />
2<br />
3<br />
d1<br />
16<br />
(8.14)<br />
Tensiunea echivalentă din tija şurubului, după ipoteza a IV–a, va fi :<br />
2 2 4<br />
F<br />
<br />
e<br />
<br />
t<br />
3 <br />
2 at<br />
(8.15)<br />
d<br />
d2<br />
1 3 <br />
<br />
2tan()<br />
2<br />
<br />
<br />
<br />
d1<br />
<br />
Rezultă că forţa axială F se amplifică cu un coeficient care ţine cont <strong>de</strong><br />
solicitarea <strong>de</strong> torsiune a tijei. Coeficientul are următoarele valori: 1,3<br />
la<br />
filete metrice, 1,25<br />
la filete trapezoidale şi 1,2<br />
pentru filete pătrate. La<br />
proiectare, <strong>de</strong>oarece nu se cunoaşte momentul <strong>de</strong> torsiune M<br />
t<br />
, dimensionarea se<br />
poate face ţinând seama doar <strong>de</strong> tracţiune, luând însă în consi<strong>de</strong>rare o forţă<br />
majorată.<br />
1<br />
2<br />
d<br />
1<br />
<br />
4<br />
F<br />
<br />
at<br />
(8.16)
Asamblări 169<br />
Solicitări suplimentare ce pot apare în şuruburile <strong>de</strong> fixare<br />
În afară <strong>de</strong> tracţiune şi forfecare în şurub mai pot apare solicitări<br />
suplimentare <strong>de</strong> încovoiere datorită :<br />
a) forţelor transversale.<br />
În cazul când şurubul fixează două table solicitate la forţe F perpendiculare<br />
pe axa asamblării (fig.8.18) pot apărea următoarele situaţii :<br />
- dacă forţa <strong>de</strong> strângere din<br />
şurub F 0 este suficient <strong>de</strong> mare,<br />
astfel încât forţa <strong>de</strong> frecare pe<br />
suprafeţele în contact μF 0 este<br />
mai mare <strong>de</strong>cât forţa F (μF 0 >F),<br />
tablele nu alunecă şi în şurub nu<br />
apar forţe suplimentare ;<br />
- dacă forţa <strong>de</strong> frecare μF 0
170<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
(fig.8.19), la care pe lângă solicitarea <strong>de</strong><br />
întin<strong>de</strong>re şi torsiune se mai adaugă solicitarea <strong>de</strong><br />
încovoiere:<br />
F e 32<br />
<br />
î<br />
<br />
(8.20)<br />
3<br />
d<br />
8e<br />
<br />
tot<br />
<br />
t<br />
<br />
i<br />
<br />
t<br />
(1) <br />
d<br />
pentru e d , 9<br />
<strong>de</strong>ci :<br />
tot<br />
2 2<br />
e t a<br />
t<br />
1<br />
(9) 3 (8.21)<br />
Fig. 8.19<br />
c) înclinării suprafeţei <strong>de</strong> aşezare a<br />
piuliţei (fig.8.20).<br />
Prin existenţa unei abateri <strong>de</strong> la paralelism a suprafeţelor <strong>de</strong> strângere<br />
(capul şurubului şi piuliţă), în corpul şurubului iau naştere tensiuni suplimentare <strong>de</strong><br />
încovoiere :<br />
M<br />
i<br />
E I d1 Ed1<br />
<br />
i<br />
<br />
(8.22)<br />
W R I 2 2R<br />
un<strong>de</strong> :<br />
E I<br />
M<br />
i<br />
(din ecuaţia fibrei medii <strong>de</strong>formate).<br />
R<br />
Rezultă :<br />
() 3 <br />
(8.23)<br />
2 2<br />
e t î a<br />
Pentru a se evita această solicitare suplimentară, se prevăd şaibe înclinate<br />
sau bosaje care să preia diferenţa <strong>de</strong> la neparalelismul feţelor <strong>de</strong> strângere<br />
(fig.8.21).<br />
Fig. 8.20<br />
Fig. 8.21<br />
Calculul piuliţelor nestandardizate<br />
Când se folosesc piuliţe nestandardizate sau din alt material <strong>de</strong>cât şurubul,<br />
trebuie să se stabilească numărul <strong>de</strong> spire la piuliţă (dimensionarea piuliţei).
Asamblări 171<br />
Se presupune că spirele piuliţei se încarcă uniform şi asupra unei spire<br />
acţionează forţa F / z (z numărul <strong>de</strong> spire). Spira astfel încărcată (fig. 8.22) este<br />
solicitată la:<br />
un<strong>de</strong> :<br />
a) presiunea <strong>de</strong> contact :<br />
Fmax<br />
p <br />
z <br />
d t<br />
Din (8.24) rezultă :<br />
F<br />
max<br />
2 2<br />
d<br />
<br />
4<br />
2<br />
1<br />
p<br />
<br />
2<br />
<br />
at<br />
d1<br />
z <br />
p 4 d t<br />
as<br />
Fig. 8.22<br />
at<br />
2 2<br />
as<br />
(8.24)<br />
(8.25)<br />
De fapt, încărcarea spirei nu este uniformă din cauză că şurubul se<br />
alungeşte sub acţiunea forţei F iar piuliţa se contractă, <strong>de</strong>ci variază pasul. Primele<br />
spire în contact cu piesa se încarcă cel mai mult (fig. 8.22), ajungând ca peste 10<br />
Fig. 8.23 Fig. 8.24
172<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
spire acestea să nu mai preia sarcini. Din acest motiv, piuliţele vor avea maxim 10<br />
spire. Pentru o distribuţie mai uniformă a încărcării spirei se adoptă diverse soluţii<br />
constructive, <strong>de</strong> exemplu : piuliţe sprijinite pe guler (fig. 8.23), piuliţe crestate<br />
variabil la fundul spirei (fig. 8.24) ş.a.<br />
b) încovoiere cu forfecare<br />
Consi<strong>de</strong>rând o spiră <strong>de</strong>sfăşurată pe lungimea unui pas (fig. 8.22), în<br />
secţiunea <strong>de</strong> încastrare a spirei apar tensiunile :<br />
F t1<br />
<br />
M<br />
î z 2 3<br />
F t1<br />
<br />
î<br />
<br />
2 2<br />
W D p D p z<br />
6<br />
F<br />
<br />
z D p<br />
3 <br />
(8.26)<br />
2 2<br />
e î aî<br />
Din relaţia (8.26) rezultă un număr <strong>de</strong> spire “z” necesar rezistenţei filetului<br />
la solicitarea compusă. Din cele două valori rezultate pentru numărul <strong>de</strong> spire<br />
(rel.8.25 şi 8.26), se alege valoarea maximă (care nu trebuie să <strong>de</strong>păşească 10<br />
spire) şi se calculează înălţimea piuliţei :<br />
h = z · p<br />
Dacă rezultă mai mult <strong>de</strong> 10 spire, se vor schimba dimensiunile filetului<br />
sau diametrul şurubului.<br />
Fig. 8.25<br />
8.2.1.5 Solicitările şuruburilor cu<br />
prestrângere în timpul exploatării<br />
În timpul funcţionării, în afara sarcinilor <strong>de</strong><br />
la montaj şuruburile mai pot fi solicitate <strong>de</strong> forţe<br />
axiale care provin din modul <strong>de</strong> funcţionare sau din<br />
dilataţii termice împiedicate.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră cazul unui şurub ce strânge<br />
flanşa <strong>de</strong> capacul unui rezervor sau a unei conducte<br />
sub presiune, a cărui montaj şi exploatare se face la<br />
aceeaşi temperatură (fig.8.25).<br />
Înainte <strong>de</strong> montaj, piuliţa se strânge doar<br />
până la dispariţia jocurilor din asamblare<br />
(fig.8.25.a). Punctul 1 este consi<strong>de</strong>rat pe şurub, iar 2<br />
pe suprafaţa capacului (flanşei).<br />
Strângând piuliţa în continuare cu cheia<br />
(fig.8.25.b), la montaj apare în şurub forţa <strong>de</strong><br />
prestrângere F<br />
0<br />
, care provoacă o alungire a<br />
o<br />
şurubului cu şi o comprimare a flanşelor cu<br />
L s
Asamblări 173<br />
o<br />
L f<br />
, punctele 1 şi 2 ajungând să se suprapună.<br />
În cazul când intervine şi forţa <strong>de</strong> exploatare F, cauzată <strong>de</strong> presiunea din<br />
recipient, şurubul îşi măreşte alungirea iar flanşele se <strong>de</strong>comprimă, rămânând<br />
totuşi comprimate ( Lf<br />
) <strong>de</strong> o forţă F 0<br />
(fig. 8.25.c) necesară asigurării etanşării.<br />
Şurubul va fi solicitat în acest caz <strong>de</strong> forţa <strong>de</strong> exploatare F şi <strong>de</strong> forţa remanentă <strong>de</strong><br />
la montaj F 0<br />
, care vor produce o <strong>de</strong>formaţie Ls<br />
.<br />
Suma <strong>de</strong>formaţiilor la montaj şi exploatare rămâne însă aceeaşi :<br />
0 0<br />
L L L L<br />
(8.27)<br />
s f s f<br />
În general, alungirea :<br />
L F F<br />
L L <br />
L E E A c<br />
A<br />
E<br />
un<strong>de</strong> s-a notat cu c rigiditatea.<br />
L<br />
Cu notaţia adoptată, relaţia (8.27) <strong>de</strong>vine :<br />
<br />
' '<br />
1 1 F F0 F0<br />
F0<br />
<br />
<br />
cs c <br />
f cs c<br />
f<br />
un<strong>de</strong>:<br />
1 1 <br />
' 1 1 F<br />
F0 F0<br />
<br />
cs c f<br />
cs c <br />
f cs<br />
c<br />
F '<br />
f<br />
0<br />
F 0<br />
F c c s<br />
<br />
f<br />
Forţa remanentă se poate scrie: F 0<br />
F<br />
= 0,25 0,75 în funcţie <strong>de</strong> etanşare;<br />
c<br />
f<br />
.<br />
c c<br />
s<br />
f<br />
(8.28)<br />
(8.29)<br />
Forţa <strong>de</strong> prestrângere necesară la montaj va fi:<br />
F0 F()<br />
<br />
(8.30)<br />
Dacă şurubul are secţiuni diferite :<br />
1 1 1<br />
Ls Ls 1<br />
Ls 2<br />
...( Lsn Fs<br />
...) <br />
c c c<br />
Es<br />
As<br />
1<br />
Es<br />
As<br />
2<br />
un<strong>de</strong> : cs<br />
1<br />
; cs2<br />
; …<br />
L<br />
L<br />
<strong>de</strong>ci :<br />
c<br />
s1 s2<br />
sn<br />
s1<br />
s2<br />
n<br />
Asi<br />
si<br />
Es i1<br />
Lsi<br />
, “n” fiind numărul <strong>de</strong> secţiuni diferite.<br />
În cazul flanşelor <strong>de</strong> grosime diferită sau din materiale diferite, se poate<br />
scrie la fel :
174<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
n<br />
1 1 1 1 Afi<br />
E<br />
... <br />
c c c c L<br />
f f 1 f 2<br />
fn i1<br />
fi<br />
Deci elasticitatea unui ansamblu <strong>de</strong> piese este egală cu suma elasticităţilor<br />
pieselor componente.<br />
Aprecierea secţiunii flanşelor<br />
fi<br />
Af<br />
se face consi<strong>de</strong>rând că distribuţia <strong>de</strong><br />
tensiuni în flanşe se face sub un unghi <strong>de</strong> 45 o (fig.8.26).<br />
Aria astfel comprimată se echivalează cu secţiunea transversală a unui<br />
cilindru cu diametrul exterior :<br />
Lf<br />
1<br />
Lf<br />
2<br />
D2 D0<br />
<br />
2<br />
Astfel aria flanşei va fi :<br />
2 2<br />
Af<br />
() D2 D0<br />
4<br />
Se consi<strong>de</strong>ră că <strong>de</strong>formaţiile în<br />
şurub şi flanşe au loc în domeniul elastic,<br />
astfel că reprezentând grafic variaţia<br />
Fig. 8.26<br />
<strong>de</strong>formaţiei în raport cu forţa <strong>de</strong> acţionare<br />
se obţine diagrama din figura 8.27.<br />
Notând cu: F – scara forţelor;<br />
L – scara <strong>de</strong>formaţiilor, rezultă :<br />
F0 F F<br />
F<br />
tgs<br />
cs<br />
tg<br />
f<br />
c <br />
f<br />
Ls L L<br />
L<br />
Dacă forţa <strong>de</strong> exploatare acţionează dinamic, atât şuruburile cât şi flanşele<br />
vor fi solicitate variabil.<br />
Fs max<br />
F F Fs<br />
max<br />
0<br />
; <br />
max, s<br />
; Ff<br />
max<br />
F0<br />
max, f<br />
;<br />
A<br />
s<br />
Fs min<br />
F ;<br />
F<br />
s min<br />
<br />
min, s<br />
;<br />
As<br />
Ff<br />
min<br />
F0<br />
min, f<br />
;<br />
Coeficientul <strong>de</strong> asimetrie al<br />
solicitării şurubului va fi:<br />
<br />
min s<br />
R s<br />
.<br />
<br />
max s<br />
La solicitarea variabilă, pentru<br />
Fig. 8.27<br />
aceleaşi forţe F şi F ’ 0 cu cât panta<br />
s este mai mică, <strong>de</strong>ci rigiditatea<br />
cs<br />
mai mică (elasticitate mai mare), coeficientul <strong>de</strong> asimetrie Rs<br />
este mai mare
(mai aproape <strong>de</strong> unitate). Pentru ca<br />
mai mică iar lungimea<br />
zvelte rezistă mai bine.<br />
Ls<br />
Asamblări 175<br />
c s<br />
să fie mic, aria şurubului A s trebuie să fie cât<br />
cât mai mare. Deci, la solicitări variabile şuruburile<br />
8.2.1.6.Calculul asamblărilor cu şuruburi <strong>de</strong> fixare încărcate excentric<br />
Dintre multiplele situaţii ce pot interveni, se va trata cazul frecvent întâlnit<br />
la fixarea consolelor sau la prin<strong>de</strong>rea carcaselor pe fundaţii.<br />
Se consi<strong>de</strong>ră un suport fixat <strong>de</strong> fundaţie printr-un grup <strong>de</strong> şuruburi<br />
(fig.8.28), asupra suportului acţionând<br />
forţa F, după o direcţie oarecare. Cele<br />
două componente FH<br />
şi FV<br />
ale forţei<br />
F solicită suplimentar îmbinarea cu un<br />
moment <strong>de</strong> încovoiere :<br />
M F z F y<br />
i H 0 V 0<br />
Componenta FV<br />
şi momentul<br />
M i solicită la tracţiune şuruburile, iar<br />
componenta FH<br />
caută să producă o<br />
alunecare relativă între suport şi<br />
fundaţie. Împiedicarea atât a<br />
<strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>rii, cât şi a alunecării<br />
suportului, se realizează prin<br />
montarea şuruburilor cu o strângere<br />
iniţială F 0 ce conduce în şurub la o<br />
F0<br />
tensiune <br />
0<br />
.<br />
A<br />
s<br />
Notând cu i numărul <strong>de</strong> şuruburi şi consi<strong>de</strong>rând că forţa FV<br />
se repartizează<br />
uniform, fiecare şurub va fi încărcat suplimentar cu :<br />
FV<br />
V<br />
.<br />
i As<br />
Datorită momentului încovoietor, rândul cel mai <strong>de</strong>părtat <strong>de</strong> şuruburi va fi<br />
încărcat cu o forţă suplimentară F 1 , următorul cu o forţă F 2 , astfel că :<br />
F a F a M ,<br />
1 1 2 2 i<br />
F1 a1<br />
a2<br />
dar F2 F1<br />
,<br />
F a<br />
a<br />
2 2<br />
care înlocuit în prima ecuaţie conduce la :<br />
a<br />
F M a a<br />
În general se poate scrie :<br />
1<br />
1 i 2 2<br />
1<br />
<br />
2<br />
1<br />
,<br />
Fig. 8.28
176<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
F M <br />
1<br />
i<br />
n<br />
a<br />
<br />
y1<br />
1<br />
a<br />
2<br />
y<br />
(8.31)<br />
un<strong>de</strong> n reprezintă numărul <strong>de</strong> rânduri.<br />
Această încărcare conduce la o tensiune suplimentară :<br />
F1<br />
<br />
i max<br />
(8.32)<br />
u A<br />
i<br />
în care u - nr. <strong>de</strong> şuruburi pe un rând.<br />
n<br />
Tensiunea <strong>de</strong> tracţiune maximă în şuruburi va fi :<br />
<br />
s<br />
t 0 v i max<br />
8.2.2 Asamblări cu pene<br />
8.2.2.1 Clasificare<br />
Penele sunt organe <strong>de</strong> maşină <strong>de</strong>montabile, <strong>de</strong> formă prismatică, care<br />
servesc la fixarea, ghidarea sau reglarea poziţiei relative a pieselor.<br />
După poziţia axei lor în raport cu axa longitudinală a pieselor asamblate, se<br />
<strong>de</strong>osebesc :<br />
a) pene transversale, care se montează cu axa lor geometrică<br />
perpendiculară pe axa pieselor asamblate ;<br />
b) pene longitudinale, care se montează cu axa lor geometrică paralelă cu<br />
axa pieselor asamblate (fig.8.31, fig.8.33).<br />
Penele longitudinale pot fi la rândul lor :<br />
- înclinate (cu strângere)<br />
- obişnuite (fig.8.29a);<br />
- subţiri (fig. 8.29b);<br />
- concave (fig. 8.29c);<br />
- tangenţiale (fig. 8.29d).<br />
- paralele (fig.8.33)<br />
Fig. 8.29 Fig. 8.30
Asamblări 177<br />
- obişnuite;<br />
- subţiri.<br />
- disc (fig. 8.30) : o pană fără strângere ce permite înclinarea axei<br />
butucului faţă <strong>de</strong> axa arborelui.<br />
Penele se execută din : OL50, OL60, OL70 sau OLC45.<br />
8.2.2.2 Pene longitudinale înclinate<br />
Penele longitudinale înclinate se montează paralel cu axa pieselor <strong>de</strong><br />
îmbinat, realizând o îmbinare fixă între acestea, <strong>de</strong>numite <strong>de</strong> aceea şi cu strângere<br />
(fig.8.31).<br />
Datorită înclinării penei, la baterea ei cu o forţă P, ia naştere o forţă radială<br />
F 0 care produce la montaj o reacţiune între butuc şi arbore<br />
distribuită cosinusoidal. În timpul funcţionării, când prin<br />
asamblare se transmite momentul M<br />
t<br />
, există tendinţa <strong>de</strong><br />
rotire relativă a butucului faţă <strong>de</strong> arbore, ceea ce conduce<br />
la o <strong>de</strong>zaxare a forţei F0<br />
faţă <strong>de</strong> axa asamblării. Făcând<br />
echilibrul forţelor ce acţionează asupra penei (fig. 8.32)<br />
rezultă :<br />
F 2x F h , <strong>de</strong>ci : x <br />
0 0<br />
Momentul ce poate fi transmis printr-o astfel <strong>de</strong> îmbinare este egal, la<br />
limită, cu momentul <strong>de</strong> frecare :<br />
h<br />
2<br />
2d d h h<br />
M<br />
t<br />
F0 F0 F0<br />
<br />
2 2 2<br />
M<br />
t<br />
d 4 <br />
F0<br />
1<br />
<br />
2 <br />
(8.33)<br />
Din relaţia (8.33) rezultă forţa <strong>de</strong> strângere necesară pentru a transmite prin<br />
asamblare momentul M :<br />
t<br />
Fig. 8.31<br />
Fig. 8.32
178<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
2M F0<br />
<br />
t<br />
<br />
(8.34)<br />
d 1<br />
<br />
4 <br />
Pentru dimensionarea acestor pene, se cunosc : M<br />
t<br />
, diametrul arborelui d<br />
şi materialele reperelor. În funcţie <strong>de</strong> diametrul d se alege din STAS secţiunea<br />
transversală a penei ( b x h). Lungimea penei se calculează limitând tensiunea <strong>de</strong><br />
strivire pe suprafaţa <strong>de</strong> contact (consi<strong>de</strong>rând presiunea distribuită triunghiular pe<br />
lăţimea penei – cazul cel mai <strong>de</strong>zavantajos) :<br />
2F<br />
2F<br />
p p <br />
b <br />
0 0<br />
as<br />
<br />
b pas<br />
(8.35)<br />
Lungimea penei se adoptă la o valoare standardizată superioară celei<br />
calculate şi corelată cu lăţimea butucului. Dacă lungimea penei rezultă mai mare<br />
<strong>de</strong>cât a butucului, se vor adopta 2 sau 3 pene <strong>de</strong> strângere, <strong>de</strong>calate cu 120 0 .<br />
Această fixare, aduce cu sine şi avantajul micşorării <strong>de</strong>zaxării butucului. Penele <strong>de</strong><br />
strângere aşezate la 180 0 transmit acelaşi moment ca o singură pană.<br />
8.2.2.3. Pene longitudinale paralele<br />
Datorită faptului că aceste pene se introduc în locaşul lor cu joc între pană<br />
şi fundul canalului din butuc (fig. 8.33a ), ele realizează asamblări fără strângere,<br />
momentul <strong>de</strong> răsucire M<br />
t<br />
transmiţându-se numai prin feţele laterale ale penei. Au<br />
avantajul că nu produc <strong>de</strong>zaxări ale butucului faţă <strong>de</strong> axa arborelui şi permit<br />
<strong>de</strong>plasarea butucului în lungul arborelui.<br />
Fig. 8.33<br />
Din echilibrul penei (fig.8.33b) rezultă :<br />
b<br />
Fb<br />
2yF<br />
, <strong>de</strong>ci : y <br />
2<br />
Făcând echilibrul între momentul ce se transmite<br />
M<br />
t<br />
şi momentul forţelor
<strong>de</strong> frecare ce acţionează asupra arborelui, rezultă :<br />
2d<br />
b<br />
M<br />
t<br />
F F F z<br />
2<br />
d b<br />
un<strong>de</strong>: z1<br />
<br />
2 2<br />
d 4<br />
<br />
M<br />
t<br />
F 1<br />
<br />
2 <br />
Asamblări 179<br />
Forţa care acţionează asupra pereţilor canalului <strong>de</strong> pană va fi :<br />
2M F <br />
t<br />
4<br />
<br />
d 1<br />
<br />
<br />
1<br />
(8.36)<br />
(8.37)<br />
Pentru dimensionarea acestor pene, cunoscând M<br />
t<br />
şi diametrul arborelui d,<br />
din STAS 1004 se stabilesc dimensiunile secţiunii transversale a penei ( b x h) iar<br />
cu relaţia (8.37) se calculează forţa F. Lungimea penei se calculează din limitarea<br />
tensiunii <strong>de</strong> strivire pe suprafeţele ei laterale şi a forfecării :<br />
F 2 2F<br />
p pas<br />
<br />
(8.38)<br />
h <br />
h p<br />
<br />
f<br />
F<br />
F<br />
<br />
af<br />
<br />
b <br />
b <br />
as<br />
af<br />
(8.39)<br />
Lungimea penei se standardizează la o valoare superioară celei mai mari<br />
valori din cele două calculate (rel. 8.38 şi 8.39) şi corelată cu lungimea butucului.<br />
Dacă lungimea penei rezultă mai mare <strong>de</strong>cât a butucului se vor adopta<br />
două sau mai multe pene paralele. Poziţia lor reciprocă nu prezintă nici o<br />
importanţă, <strong>de</strong>oarece ele lucrează pe feţele laterale, nu prin frecare.<br />
8.2.3 Asamblări prin strângere directă<br />
Din categoria asamblărilor ce transmit încărcarea prin forţe <strong>de</strong> frecare,<br />
asamblările cu strângere directă sunt cel mai <strong>de</strong>s utilizate, <strong>de</strong>oarece prezintă<br />
următoarele avantaje :<br />
- construcţie simplă şi gabarit redus (prin lipsa organelor auxiliare) ;<br />
- centrare bună a pieselor la îmbinare ;<br />
- capacitate portantă mare, permiţând transmiterea unor momente mari şi a<br />
forţelor dinamice cu direcţii variabile ;<br />
- preţ <strong>de</strong> cost scăzut, prin lipsa pieselor şi a prelucrărilor suplimentare.<br />
Având în ve<strong>de</strong>re avantajele enumerate, asemenea asamblări se utilizează<br />
la:<br />
- fixarea coroanelor sau a bandajelor din material <strong>de</strong> calitate pe discurile<br />
roţilor executate din material inferior;<br />
- montarea rulmenţilor, volanţilor, semicuplelor, rolelor şi roţilor fixe pe
180<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
arbori;<br />
- executarea unor organe complexe din elemente separate (<strong>de</strong> ex. – arborii<br />
cotiţi) etc.<br />
După proce<strong>de</strong>ul tehnologic <strong>de</strong> montaj folosit, asamblările prin strângere<br />
directă se pot clasifica în :<br />
- asamblări presate, realizate prin<br />
introducerea forţată a piesei cuprinse în cea<br />
cuprinzătoare sau invers ;<br />
- asamblări fretate, realizate prin<br />
<strong>de</strong>plasarea radială a suprafeţei <strong>de</strong> contact, ca<br />
rezultat al contracţiei piesei cuprinzătoare sau al<br />
dilataţiei piesei cuprinse ;<br />
- asamblări cu presare mixtă, la care<br />
presarea axială este aplicată în paralel cu cea<br />
radială.<br />
Fig. 8.34<br />
Asamblările montate prin fretare sau cu<br />
presare mixtă sunt <strong>de</strong> preferat, <strong>de</strong>oarece au o<br />
capacitate portantă <strong>de</strong> 2 ÷ 3 ori mai mare ca a<br />
asamblărilor presate, aceasta datorită faptului că neregularităţile suprafeţelor în<br />
contact nu se distrug în aceeaşi măsură, ceea ce conduce şi la posibilitatea <strong>de</strong><br />
montări şi <strong>de</strong>montări repetate.<br />
Asamblările fretate se pot realiza prin încălzirea piesei cuprinzătoare sau<br />
subrăcirea piesei cuprinse. Această metodă <strong>de</strong> montaj este însă costisitoare, mai<br />
ales în cazul pieselor foarte mari întâlnite în industria metalurgică, <strong>de</strong> aceea este <strong>de</strong><br />
preferat asamblarea prin presare mixtă, care utilizează pentru dilataţia butucului,<br />
ulei sub presiune înaltă (metodă propusă <strong>de</strong> firma SKF).<br />
Uleiul introdus dilată butucul şi creează un film <strong>de</strong> ulei între suprafeţe,<br />
făcând astfel ca <strong>de</strong>plasarea axială reciprocă a pieselor să se facă mult mai uşor<br />
(coeficientul <strong>de</strong> frecare sca<strong>de</strong> <strong>de</strong> aproximativ 10 ori). Repartizarea uleiului sub<br />
presiune pe suprafaţa <strong>de</strong> contact a asamblării se face prin unul sau mai multe canale<br />
<strong>de</strong> distribuţie a uleiului (ce se termină înainte <strong>de</strong> capetele asamblării), executate în<br />
piesa cuprinsă sau cuprinzătoare (fig.8.34).<br />
După montaj, alimentarea cu ulei sub presiune este întreruptă, astfel că<br />
uleiul din interstiţii se scurge din cauza presiunii ce apare între suprafeţele <strong>de</strong><br />
contact, care tind să-şi revină din <strong>de</strong>formaţia elastică suferită. Depresarea se poate<br />
face utilizând acelaşi proce<strong>de</strong>u.<br />
Asamblările prin strângere directă pe suprafaţa conică au faţă <strong>de</strong> cele<br />
montate pe suprafaţă cilindrică, următoarele avantaje : posibilităţi <strong>de</strong> obţinere <strong>de</strong><br />
strângeri diferite la aceleaşi dimensiuni <strong>de</strong> execuţie ; <strong>de</strong>plasarea axială dată uneia<br />
dintre elementele asamblării la montaj este mică ; montarea şi <strong>de</strong>montarea<br />
îmbinării se face cu uşurinţă, prin proce<strong>de</strong>ul arătat. Dezavantajul ar consta în<br />
necesitatea prelucrării corecte a conicităţii, ceea ce atrage mărirea preţului <strong>de</strong> cost<br />
al reperelor.
Asamblări 181<br />
Asamblările conice cu strângere sunt cu autofrânare, adică : tg , (α -<br />
2<br />
unghiul la vârf al conului) pentru a nu necesita elemente <strong>de</strong> asigurare împotriva<br />
<strong>de</strong>plasării axiale.<br />
Asamblările cu strângere directă pe suprafaţa cilindrică sau conică,<br />
presupun o îmbinare tensionată în care diametrul arborelui d<br />
A<br />
este mai mare <strong>de</strong>cât<br />
diametrul alezajului d<br />
B<br />
, astfel încât la calare manşonul se întin<strong>de</strong> iar arborele se<br />
comprimă (fig. 8.35). Ca rezultat, pe suprafaţa <strong>de</strong> îmbinare se obţine o presiune<br />
normală care conduce la apariţia forţelor <strong>de</strong> frecare ce se opun mişcării, atunci când<br />
între suprafeţe există tendinţa <strong>de</strong> mişcare relativă.<br />
Presiunea minimă necesară pe suprafaţa <strong>de</strong> contact pmin<br />
la o asemenea<br />
asamblare se <strong>de</strong>termină din condiţia ca forţele <strong>de</strong> frecare să fie mai mari sau egale<br />
cu forţele ce se transmit.<br />
- dacă se transmite o forţă axială F<br />
a<br />
:<br />
Fa<br />
pmin<br />
F<br />
<br />
(8.40)<br />
<br />
d L<br />
un<strong>de</strong> μ reprezintă coeficientul <strong>de</strong> frecare.<br />
- dacă se transmite un moment <strong>de</strong> torsiune M<br />
t<br />
:<br />
2M<br />
p<br />
t<br />
min M<br />
<br />
2<br />
<br />
d L<br />
- dacă se transmit simultan o forţă axială Fa<br />
şi un moment <strong>de</strong> torsiune<br />
p<br />
min<br />
<br />
Fig. 8.35<br />
2M<br />
t<br />
2<br />
Fa<br />
<br />
d<br />
<br />
d L<br />
(8.41)<br />
M<br />
t<br />
:<br />
(8.42)<br />
Presiunea care se realizează pe suprafaţa <strong>de</strong> contact datorită strângerii p
182<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
trebuie să fie superioară presiunii minime necesare<br />
p<br />
min<br />
, dar trebuie să <strong>de</strong>păşească<br />
presiunea maximă admisibilă p<br />
max<br />
, <strong>de</strong> la care piesele în contact ar căpăta<br />
<strong>de</strong>formaţii permanente :<br />
pmin<br />
p pmax<br />
(8.43)<br />
Deformaţiile plastice apar în momentul în care:<br />
- în butuc :<br />
<br />
cB 2<br />
pmax B<br />
(1) <br />
B<br />
(8.44)<br />
2c<br />
- în arbore :<br />
<br />
cA 2<br />
pmax A<br />
(1) <br />
A<br />
(8.45)<br />
2c<br />
- limita <strong>de</strong> curgere pentru materialul arborelui sau al butucului ;<br />
un<strong>de</strong>:<br />
cA()<br />
B<br />
c - coeficient <strong>de</strong> siguranţă (pentru oţel c = 1,1 … 1,3);<br />
d1<br />
d<br />
<br />
B<br />
; <br />
A<br />
.<br />
d d<br />
2<br />
<br />
cB<br />
<br />
r<br />
În cazul fontei se înlocuieşte cu , prin <br />
r<br />
înţelegându-se<br />
c<br />
c<br />
rezistenţa la rupere, iar c = 2 … 3.<br />
Presiunea maximă <strong>de</strong> contact nu trebuie să <strong>de</strong>păşească cea mai mică<br />
valoare din cele două presiuni maxime (relaţiile 8.44 şi 8.45).<br />
Din teoria tuburilor cu pereţi groşi se poate <strong>de</strong>termina valoarea strângerii<br />
teoretice :<br />
CA<br />
C <br />
B<br />
St S<br />
A<br />
SB<br />
p d <br />
<br />
(8.46)<br />
EA<br />
EB<br />
<br />
un<strong>de</strong> :<br />
2<br />
1<br />
<br />
A<br />
CA<br />
<br />
2 A<br />
(8.47)<br />
1<br />
<br />
C<br />
B<br />
1<br />
<br />
<br />
1<br />
<br />
A<br />
2<br />
B<br />
2<br />
B<br />
<br />
B<br />
(8.48)<br />
în care <br />
A<br />
şi <br />
B<br />
reprezintă coeficienţii Poisson pentru materialul arborelui,<br />
respectiv al butucului ;<br />
EA<br />
şi EB<br />
reprezintă modulele <strong>de</strong> elasticitate ale arborelui, respectiv<br />
butucului.<br />
Introducând în relaţia ( 8.46) valoarea p p se calculează strângerea<br />
teoretică minimă necesară<br />
S<br />
t min<br />
, iar pentru p pmax<br />
min<br />
se calculează strângerea<br />
teoretică maximă admisă S<br />
t max<br />
.<br />
Strângerile teoretice calculate, se corectează ţinând seama <strong>de</strong> :
Asamblări 183<br />
- rugozitatea pieselor în contact, care se distrug parţial la presare, cu<br />
valoarea :<br />
Sr 1,2() RA RB<br />
(8.49)<br />
în care RA RB<br />
reprezintă înălţimile maxime ale rugozităţilor suprafeţelor în<br />
contact ale arborelui, respectiv a alezajului.<br />
- diferenţa <strong>de</strong> temperatură a pieselor în timpul funcţionării :<br />
S d ()() t t <br />
t t<br />
(8.50)<br />
<br />
t B B 0 A A 0<br />
în care:<br />
t0<br />
- temperatura mediului ambiant;<br />
tA,<br />
tB<br />
- temperatura <strong>de</strong> regim a arborelui, respectiv butucului, în timpul<br />
funcţionării.<br />
- sarcini ce ar <strong>de</strong>forma suplimentar piesele, cum ar fi : forţe centrifuge,<br />
momente încovoietoare şi forţe tăietoare ce solicită asamblarea. Aceste sarcini vor<br />
schimba distribuţia <strong>de</strong> presiuni în asamblare. Ţinând seama <strong>de</strong> aceste sarcini,<br />
corecţia adusă sarcinii va fi Sd<br />
, calculată <strong>de</strong> la caz la caz.<br />
Strângerea efectivă rezultă :<br />
S S S S S<br />
(8.51)<br />
Consi<strong>de</strong>rând în relaţia ( 8.51)<br />
strângerea efectivă maximă şi minimă,<br />
în care<br />
Toleranţa ajustajului<br />
T A<br />
şi<br />
B<br />
Notând cu<br />
S<br />
din standard (fig.8.36):<br />
t r t d<br />
St<br />
max<br />
şi S<br />
t min<br />
Smax<br />
şi S<br />
min<br />
.<br />
T trebuie să în<strong>de</strong>plinească condiţia :<br />
S<br />
A B S<br />
max<br />
min<br />
<br />
, din relaţia ( 8.46), se obţine<br />
T T T S S<br />
(8.52)<br />
T reprezintă toleranţa arborelui, respectiv a butucului.<br />
*<br />
max<br />
şi<br />
*<br />
Smin<br />
S<br />
*<br />
min<br />
*<br />
min Amin B max<br />
S d d ;<br />
strângerile reale, corespunzătoare strângerii alese<br />
S ; S<br />
S ; (8.53)<br />
*<br />
min max max<br />
*<br />
Smax d<br />
Amax dB<br />
min<br />
(8.54)<br />
Asamblările cu strângere pe con se calculează la fel cu cele cilindrice,<br />
calculele făcându-se pe un diametru<br />
mediu al zonei <strong>de</strong> contact conice<br />
(<strong>de</strong>oarece conicitatea este în general<br />
mică). În acest caz se calculează o<br />
<strong>de</strong>plasare axială:<br />
a K S<br />
(K – conicitatea suprafeţelor în contact).<br />
În relaţia <strong>de</strong> mai sus se obţine<br />
amin<br />
pentru S min<br />
şi amax<br />
pentru S max<br />
. În<br />
acest caz, avansul minim axial<br />
a trebuie corectat cu un avans<br />
min<br />
Fig. 8.36
184<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
*<br />
suplimentar a ce ţine seama <strong>de</strong> abaterea unghiulară γ ce poate exista între<br />
suprafeţele ce se asamblează:<br />
a * L tan<br />
2 LK tan<br />
.<br />
<br />
tan 2<br />
Fig. 8.37 Fig. 8.38<br />
8.2.4 Asamblări cu clemă (brăţară elastică)<br />
Asamblarea cu brăţară elastică este formată dintr-un inel elastic secţionat –<br />
clema cu o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re (fig. 8.37a) – sau din două semiinele – clema cu două<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong>ri (fig. 8.37b) – care se solidarizează pe un arbore prin strângere cu<br />
şuruburi.<br />
Această asamblare oferă avantajul unei strângeri reglabile şi al unei<br />
<strong>de</strong>montări uşoare, <strong>de</strong> aceea se utilizează în construcţia <strong>de</strong> maşini unelte, la aparate<br />
<strong>de</strong> laborator, la aparate <strong>de</strong> măsurat ş.a.<br />
Aceste asamblări pot transmite momente <strong>de</strong> răsucire sau forţe axiale,<br />
datorită forţei <strong>de</strong> strângere realizată cu ajutorul şuruburilor. Prin strângerea<br />
şuruburilor cu forţa F<br />
s<br />
, între inel şi arbore apar presiuni <strong>de</strong> contact p (fig.8.38).<br />
Aceste presiuni, în timpul exploatării creează forţe <strong>de</strong> frecare care se opun<br />
momentului sau forţei transmise prin asamblare.<br />
Pentru simplificare se consi<strong>de</strong>ră că la strângerea şuruburilor brăţara va<br />
apăsa pe arbore cu o forţă Fn<br />
concentrată la mijloc, pe direcţie diametrală.<br />
Consi<strong>de</strong>rând punctul A ca punct convenţional <strong>de</strong> articulaţie şi neglijând forţa<br />
elastică din brăţară, se poate scrie ecuaţia <strong>de</strong> momente faţă <strong>de</strong> punctul A:<br />
d d<br />
Fs<br />
a Fn<br />
0<br />
2 2<br />
(8.55)
Asamblări 185<br />
Condiţia <strong>de</strong> funcţionare este ca momentul <strong>de</strong> frecare dat <strong>de</strong> reacţiunea F<br />
n<br />
,<br />
să fie mai mare sau, la limită, egal cu momentul <strong>de</strong> exploatare. Deci:<br />
F L<br />
M<br />
t<br />
F L Fn d Fn<br />
<br />
(8.56)<br />
d<br />
Înlocuind F în relaţia <strong>de</strong> mai sus rezultă:<br />
n<br />
F L<br />
Fs<br />
(8.57)<br />
2 a 0,5 d<br />
<br />
În cazul brăţării elastice cu două <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>ri (fig.8.37b) , forţa <strong>de</strong> strângere<br />
<strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> şuruburi dă naştere reacţiunii Fn<br />
2Fs<br />
. Momentul <strong>de</strong> frecare trebuie<br />
să învingă momentul activ M<br />
t<br />
, <strong>de</strong>ci:<br />
M<br />
t<br />
F L Fn<br />
d<br />
(8.58)<br />
rezultând:<br />
F L<br />
Fs<br />
<br />
(8.59)<br />
2<br />
d<br />
Forţa astfel calculată (rel. 8.57 sau 8.59) permite dimensionarea<br />
şuruburilor <strong>de</strong> strângere.<br />
8.2.5 Asamblări prin strângere pe con cu şurub<br />
Aceste asamblări (fig. 8.39) sunt folosite pentru fixarea pe arbori a unor<br />
roţi, volanţi, pârghii etc. Ele au avantajul că se pot monta şi <strong>de</strong>monta uşor.<br />
Transmiterea mişcării se face prin forţa <strong>de</strong> frecare dintre suprafeţe, creată la<br />
strângerea piuliţei.<br />
Din echilibrul forţelor la montaj<br />
rezultă:<br />
<br />
Fa<br />
Fn<br />
sin<br />
cos (8.60)<br />
2 2 <br />
La apariţia momentului <strong>de</strong><br />
răsucire, care încarcă asamblarea,<br />
forţele <strong>de</strong> frecare îşi schimbă sensul,<br />
<strong>de</strong>venind tangente la cercul cu<br />
diametrul dm<br />
şi în sens invers<br />
momentului <strong>de</strong> transmis. Pentru ca<br />
Fig. 8.39<br />
piesele să nu alunece trebuie ca:<br />
M M<br />
f<br />
dm<br />
M<br />
t<br />
Fn<br />
;<br />
2<br />
2M<br />
F<br />
t<br />
n<br />
<br />
d<br />
t<br />
m<br />
<br />
(8.61)
186<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Din relaţiile <strong>de</strong> mai sus rezultă mărimea forţei axiale care trebuie<br />
<strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> şurub pentru ca asamblarea să transmită momentul M<br />
t<br />
:<br />
2M<br />
F<br />
t<br />
a<br />
<br />
(8.62)<br />
dm<br />
<br />
în care:<br />
<br />
<br />
<br />
(8.63)<br />
sin cos<br />
2 2<br />
Lungimea necesară <strong>de</strong> contact a conului, rezultă din condiţia rezistenţei la<br />
strivire:<br />
2M<br />
t<br />
2<br />
d p<br />
(8.64)<br />
m<br />
8.2.6 Asamblări elastice (cu arcuri)<br />
8.2.6.1 Rol, clasificare, caracteristici<br />
Arcul este un organ <strong>de</strong> maşină care, datorită formei şi a materialului elastic<br />
din care este confecţionat, transformă prin <strong>de</strong>formare elastică, lucrul mecanic în<br />
energie potenţială şi este capabil să retransforme energia potenţială acumulată în<br />
lucru mecanic. De aceea, arcurile se folosesc ca legătură elastică între piesele<br />
mecanismelor, în<strong>de</strong>plinind următoarele roluri funcţionale:<br />
- preluarea şi amortizarea energiei vibraţiilor: la suspensii <strong>de</strong> maşini,<br />
tampoane etc;<br />
- acumularea <strong>de</strong> energie în ve<strong>de</strong>rea redării treptate ulterioare, pentru<br />
acţionarea unui mecanism: la ceasuri, rulouri etc;<br />
- exercitarea <strong>de</strong> forţe elastice permanente: la came, supape, roţi cu clichet,<br />
ambreiaje etc;<br />
- măsurarea unei forţe sau a unui moment prin <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţa dintre acestea şi<br />
<strong>de</strong>formaţiile produse: la dinamometre, aparate <strong>de</strong> măsură etc.<br />
- reglarea şi limitarea forţelor: prese etc.<br />
- modificarea pulsaţiilor proprii a unor subansamble ale maşinilor sau<br />
mecanismelor înlăturând vibraţiile: la fundaţii, cuplaje elastice etc.<br />
Clasificarea arcurilor se face după:<br />
a) forma constructivă şi tipul solicitării arcului:<br />
- arcuri elicoidale:<br />
- <strong>de</strong> compresiune (fig.8.40a şi b);<br />
- <strong>de</strong> tracţiune (fig. 8.40c);<br />
- <strong>de</strong> torsiune (fig. 8.40d);<br />
- arcuri cu foi (<strong>de</strong> încovoiere):<br />
- lamelar (fig. 8.41a);<br />
- cu foi suprapuse (fig. 8.41b);<br />
- arcuri disc (<strong>de</strong> compresiune):<br />
- simplu (fig. 8.42a);<br />
as
- multiplu (fig. 8.42b);<br />
- arcuri inelare (fig. 8.42c) - <strong>de</strong> compresiune;<br />
Asamblări 187<br />
Fig. 8.40<br />
a) b)<br />
Fig. 8.41<br />
a) b) c)<br />
Fig. 8.42
188<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- arcuri spirale plane (fig.8.43);<br />
Fig. 8.43 Fig. 8.44<br />
- arcuri bară <strong>de</strong> torsiune (fig.8.44);<br />
- arcuri <strong>de</strong> cauciuc:<br />
- <strong>de</strong> compresiune (fig.8.45 a);<br />
- <strong>de</strong> forfecare (fig.8.45b);<br />
- <strong>de</strong> torsiune (fig.8.45c).<br />
a) b) c)<br />
Fig. 8.45<br />
- membrane:<br />
- plane, a căror suprafaţă este dreaptă şi care pot fi fără centru<br />
rigidizat (fig.8.46a) sau cu centru rigidizat (fig.8.46b);<br />
- gofrate, a căror suprafaţă are un număr <strong>de</strong> gofrenuri concentrice;<br />
- sferice, a căror suprafaţă este curbată în formă <strong>de</strong> calotă sferică.<br />
- tuburi ondulate (silfoane) (fig.8.47), utilizate frecvent datorită proprietăţii<br />
<strong>de</strong> a se <strong>de</strong>forma mult sub acţiunea sarcinilor exterioare.<br />
- arcuri manometrice (fig.8.48) <strong>de</strong> formă spirală.<br />
b) secţiunea semifabricatului:<br />
- arcuri cu secţiune circulară;<br />
- arcuri cu secţiune dreptunghiulară;<br />
- arcuri cu secţiune pătrată;<br />
- arcuri cu secţiune profilată.<br />
c) după tipul caracteristicii elastice:<br />
- cu caracteristică constantă;<br />
- cu caracteristică variabilă.
Asamblări 189<br />
Fig. 8.46<br />
Fig. 8.47<br />
Materiale şi tehnologie<br />
Materialele din care se confecţionează<br />
arcurile trebuie să în<strong>de</strong>plinească următoarele<br />
condiţii: limită ridicată <strong>de</strong> elasticitate, rezistenţă<br />
Fig. 8.48<br />
înaltă la rupere, rezistenţă la oboseală, dilataţie<br />
termică redusă, rezistenţă la coroziune,<br />
amagnetism, să-şi menţină proprietăţile mecanice la temperaturi ridicate.<br />
Cele mai răspândite materiale folosite la confecţionarea arcurilor sunt<br />
oţelurile <strong>de</strong> arc OLC 65 A; OLC 55 A; OLC 75 A; 51Si 17 A; OLC 85 A; 51 V Cr<br />
11 A; 56 Si 17 A; 60 Si 15 A, la care se adaugă materiale neferoase (alama,<br />
bronzul şi monelul) şi materiale nemetalice (cauciuc, plută, mase plastice, aer<br />
comprimat ş.a.).<br />
Semifabricatele utilizate la executarea arcurilor au formă <strong>de</strong> bare, bandă,<br />
table sau sârmă.<br />
În afară <strong>de</strong> material, calitatea arcurilor <strong>de</strong> oţel este condiţionată <strong>de</strong><br />
tehnologie şi în<strong>de</strong>osebi <strong>de</strong> tratamentul termic corect. Pentru arcurile din oţel limita<br />
<strong>de</strong> curgere se măreşte prin călire urmată <strong>de</strong> o revenire joasă. Pentru mărirea<br />
rezistenţei la oboseală a arcurilor din oţel se poate aplica ecruisarea cu alice şi<br />
nitrurarea.<br />
Caracteristicile funcţionale ale arcurilor<br />
1. Caracteristica sarcină – <strong>de</strong>formaţie. Aceasta este cea mai importantă<br />
dintre caracteristicile arcului. Sarcina poate fi o forţă F, sau un moment M, iar<br />
<strong>de</strong>plasarea este o <strong>de</strong>plasare liniară f , sau unghiulară . Reprezentarea caracteristicii<br />
poate fi liniară (fig.8.49a) sau neliniară (progresivă, fig. 8.49b, sau regresivă, fig.<br />
8.49c). În cazul <strong>de</strong>plasării liniare caracteristica sarcină-<strong>de</strong>formaţie este <strong>de</strong>finită <strong>de</strong>
190<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
relaţiile:<br />
F k f ; sau M<br />
t<br />
k ,<br />
'<br />
în care k şi k reprezintă rigiditatea arcului.<br />
2. Rigiditatea arcului<br />
Se <strong>de</strong>fineşte ca fiind forţa<br />
(momentul) necesară producerii unei<br />
<strong>de</strong>formaţii liniare (unghiulare) unitare.<br />
Ea reprezintă panta caracteristicii<br />
( k tan<br />
) şi poate fi:<br />
a) constantă: k F f sau<br />
k M<br />
t<br />
(fig. 8.49a);<br />
b) variabilă: k dF df sau<br />
k dM<br />
t<br />
d (fig. 8.49b, c).<br />
3. Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie ce<br />
Fig. 8.49<br />
poate fi înmagazinat în arc sub formă <strong>de</strong><br />
energie potenţială, prin <strong>de</strong>formarea lui<br />
elastică, este reprezentat prin aria cuprinsă între caracteristica arcului şi axa<br />
<strong>de</strong>formaţiilor şi are expresia:<br />
f<br />
L Fdf<br />
0<br />
sau<br />
<br />
L M d<br />
(8.65)<br />
0<br />
La arcurile cu caracteristică dreaptă:<br />
2<br />
' 2<br />
f k f<br />
k<br />
L F sau L M<br />
t<br />
<br />
(8.66)<br />
2 2<br />
2 2<br />
4. Coeficientul <strong>de</strong> utilizare specific (<strong>de</strong> formă) k<br />
f<br />
- reprezintă influenţa<br />
formei constructive şi a felului solicitării arcului asupra capacităţii sale <strong>de</strong> a<br />
înmagazina lucru mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie. Cu cât k este mai mare, materialul este<br />
mai bine utilizat.<br />
5. Coeficientul <strong>de</strong> utilizare volumetric kv<br />
- reprezintă raportul dintre lucrul<br />
mecanic şi volumul arcului.<br />
la <strong>de</strong>scărcare<br />
2 2<br />
L <br />
a<br />
<br />
a<br />
kv k<br />
f<br />
k<br />
(8.67)<br />
f<br />
V 2E 2E<br />
6. Randamentul arcului - reprezintă raportul între lucrul mecanic cedat<br />
Lc<br />
şi lucrul mecanic înmagazinat la încărcare:<br />
L c<br />
(8.68)<br />
L<br />
La arcurile cu frecare, curba <strong>de</strong> încărcare nu se suprapune peste cea <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>scărcare (fig. 8.50). Diferenţa dintre lucrul mecanic înmagazinat şi cel cedat în<br />
exterior se consumă prin frecarea dintre componentele arcului.<br />
t<br />
f
Asamblări 191<br />
7. Capacitatea <strong>de</strong> amortizare a<br />
arcului este exprimată prin raportul dintre<br />
lucrul mecanic necesar învingerii frecării şi<br />
suma lucrurilor mecanice <strong>de</strong> încărcare şi<br />
<strong>de</strong>scărcare.<br />
L Lc<br />
1<br />
<br />
(8.69)<br />
L Lc<br />
1<br />
Gruparea arcurilor<br />
Serveşte la obţinerea unei<br />
caracteristici dorite sau la încadrarea într-un<br />
gabarit dat. Ea se efectuează:<br />
- în serie (fig.8.51).<br />
Fiecare arc este încărcat cu aceeaşi<br />
forţă F .<br />
Fig. 8.50<br />
Săgeata grupului <strong>de</strong> arcuri: f<br />
Rigiditatea grupării rezultă:<br />
Fig. 8.51<br />
F F F .<br />
j<br />
n<br />
j1<br />
j<br />
n<br />
f ;<br />
f<br />
j 1<br />
F k j<br />
f j<br />
F<br />
k<br />
.<br />
j<br />
n<br />
f<br />
j n<br />
j1<br />
(8.70)<br />
<br />
1 1<br />
<br />
k F k<br />
j1<br />
Această grupare se adoptă atunci când se doresc la o forţă mică <strong>de</strong>formaţii<br />
mari.<br />
- în paralel (fig.8.52).<br />
Săgeata arcurilor este aceeaşi: f f<br />
j<br />
fn<br />
iar forţa ce le încarcă este egală<br />
cu suma forţelor preluate <strong>de</strong> fiecare arc: F F .<br />
Rigiditatea grupării creşte şi este dată <strong>de</strong> relaţia:<br />
j<br />
j
192<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
F kf k f ; k k<br />
j j j<br />
j1<br />
n<br />
(8.71)<br />
Această grupare se adoptă când se doresc <strong>de</strong>formaţii mici la o forţă mare.<br />
Se întâlneşte la cuplele <strong>de</strong> la vagoane, la suspensia autovehiculelor, etc.<br />
8.2.6.2 Arcul elicoidal<br />
Arcurile elicoidale se obţin, prin înfăşurarea unei sârme sau bare, după o<br />
elice trasată pe o suprafaţă directoare cilindrică, conică, elipsoidală sau parabolică.<br />
Cel mai <strong>de</strong>s utilizate sunt arcurile cilindrice elicoidale supuse la forţe<br />
exterioare <strong>de</strong> întin<strong>de</strong>re sau compresiune.<br />
Parametrii geometrici ai arcului elicoidal cilindric <strong>de</strong> compresiune<br />
(fig.8.53) sunt:<br />
H0<br />
- înălţimea în stare netensionată (liberă): H0 t0<br />
n ;<br />
un<strong>de</strong>:<br />
n - numărul <strong>de</strong> spire active;<br />
t0<br />
- pasul spirelor la înfăşurare: t0 Dm<br />
tg0<br />
;<br />
în care: D - diametrul mediu <strong>de</strong> înfăşurare;<br />
H<br />
m<br />
Fig. 8.52<br />
0<br />
- unghiul <strong>de</strong> înclinare a elicei la execuţia arcului;<br />
- înălţimea în stare tensionată;<br />
Fig. 8.53
f - săgeata arcului: f H0<br />
H ;<br />
d - diametrul sârmei;<br />
nt<br />
- numărul total <strong>de</strong> spire n t<br />
n n r<br />
;<br />
n - numărul <strong>de</strong> spire <strong>de</strong> rezemare: n 1,5 ;<br />
r<br />
Asamblări 193<br />
i - indicele arcului: i Dm<br />
d ; ( 4 i 16<br />
- pentru arcuri înfăşurate la rece<br />
şi 4 i 10<br />
- pentru arcuri înfăşurate la cald);<br />
- lungimea <strong>de</strong>sfăşurată a arcului: Dm<br />
n .<br />
În urma solicitării, în secţiunea arcului apar tensiuni <strong>de</strong> torsiune, 1<br />
şi<br />
tensiuni <strong>de</strong> forfecare, <br />
2<br />
(fig.8.54):<br />
M<br />
t<br />
F Dm<br />
16<br />
4F<br />
1 ; <br />
3<br />
2 2<br />
W 2 <br />
d<br />
d<br />
(8.72)<br />
p<br />
La diametrul interior al arcului ( D<br />
1<br />
), tensiunile se însumează, rezultând:<br />
8FDm<br />
4F 4F<br />
<br />
max<br />
1 2<br />
<br />
3 2 2<br />
1 2i<br />
<br />
d d d<br />
r<br />
a<br />
(8.73)<br />
Deformaţia este comprimarea arcului ca efect al acţiunii forţei F.<br />
Reducând arcul elicoidal la o simplă bară (fig.8.55) săgeata f coinci<strong>de</strong> cu drumul<br />
parcurs <strong>de</strong> forţa F care comprimă arcul:<br />
Fig. 8.54 Fig. 8.55<br />
f<br />
D M D<br />
<br />
2 G I 2<br />
m t m<br />
p<br />
(8.74)<br />
un<strong>de</strong>: - unghiul <strong>de</strong> răsucire al sârmei datorită momentului <strong>de</strong> torsiune M<br />
t<br />
;<br />
G - modulul <strong>de</strong> elasticitate transversal;<br />
I - momentul <strong>de</strong> inerţie polar al secţiunii.<br />
p<br />
Dacă în relaţia (8.74) se înlocuiesc M , ,<br />
I<br />
t<br />
p<br />
cu valorile lor, se obţine:
194<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
2 3<br />
F Dm <br />
Dm n 8 n Dm<br />
f F<br />
4 4<br />
d G d<br />
(8.75)<br />
4 G<br />
<br />
32<br />
Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie înmagazinat <strong>de</strong> arc la săgeata f va fi:<br />
3<br />
1 4 n D m 2<br />
L F f F<br />
(8.76)<br />
4<br />
2 G d<br />
3<br />
d <br />
at<br />
Înlocuind pe F ( F ), dacă se neglijează efectul <strong>de</strong> forfecare) şi<br />
8D<br />
m<br />
2<br />
d<br />
ţinând seama că V este volumul arcului ( V <br />
Dm<br />
n ), se obţine în final:<br />
4<br />
2<br />
1 <br />
t max<br />
L V<br />
(8.77)<br />
2 2G<br />
Pentru arcurile cilindrice elicoidale, rezultă:<br />
Coeficientul <strong>de</strong> utilizare specific: k<br />
f<br />
1 2 .<br />
Coeficientul <strong>de</strong> utilizare volumetric:<br />
2<br />
L <br />
t max<br />
kv<br />
k<br />
f<br />
(8.78)<br />
V 2G<br />
Cunoscând sarcina <strong>de</strong> lucru F, săgeata f şi felul solicitării, calculul<br />
arcurilor elicoidale <strong>de</strong> secţiune circulară comportă următoarele etape:<br />
- alegerea materialului, a indicelui arcului i şi a unghiului elicei <br />
0<br />
;<br />
- stabilirea diametrului sârmei <strong>de</strong> arc d;<br />
- stabilirea diametrului mediu al arcului Dm<br />
i d ;<br />
- stabilirea numărului <strong>de</strong> spire active n;<br />
- pasul arcului: t0 Dm<br />
tg0<br />
;<br />
- înălţimea arcului în stare liberă: H0 t0 n nr<br />
0,5<br />
d ;<br />
- înălţimea <strong>de</strong> blocare (spiră <strong>de</strong> spiră):<br />
b r <br />
- lungimea sârmei: D n n .<br />
Fig. 8.56<br />
m<br />
r<br />
H n n d ;<br />
În utilizările practice, din<br />
motive <strong>de</strong> gabarit sau pentru a obţine o<br />
anumită caracteristică sau încărcare, se<br />
folosesc sistemele la care arcurile sunt<br />
introduse unul în altul şi întră în<br />
acţiune concomitent (fig.8.56a).<br />
Pentru dimensionarea lor, se<br />
<strong>de</strong>termină forţa preluată <strong>de</strong> fiecare arc,<br />
consi<strong>de</strong>rând că la această montare în<br />
paralel, săgeţile arcurilor sunt aceleaşi<br />
şi că ele sunt confecţionate din acelaşi<br />
material.
Forţa F preluată <strong>de</strong> sistem va fi:<br />
Asamblări 195<br />
n<br />
<br />
F F F F ...<br />
i1<br />
i<br />
1 2<br />
În stare complet comprimată, arcurile vor avea aceeaşi înălţime, blocarea<br />
lor (spiră pe spiră) fiind simultană:<br />
n1d<br />
1<br />
n2d2 ...<br />
(8.79)<br />
Ţinând seama că săgeţile sunt aceleaşi ( f f1 f2 ... ),<br />
F D <br />
D n 32 F D <br />
D n 32<br />
...<br />
2 2<br />
1 1 1 1 2 2 2 2<br />
<br />
4 4<br />
4G <br />
d1 4G <br />
d2<br />
şi că tensiunea <strong>de</strong> forfecare maximă este aceeaşi<br />
<br />
,<br />
max1 max 2<br />
...<br />
(8.80)<br />
8F1 i1 8F2 i2<br />
... ,<br />
2 2<br />
(8.81)<br />
d1 d2<br />
prin înlocuirea relaţiilor (8.79) şi (8.81) în (8.80) rezultă că indicele <strong>de</strong> înfăşurare i<br />
trebuie să fie acelaşi pentru toate arcurile (fig.8.56b):<br />
i1 i2 ...<br />
8.2.6.3 Arcul cu foi<br />
Arcurile cu foi pot fi constituite dintr-o singură foaie (arcuri lamelare) sau<br />
din mai multe foi suprapuse (arcuri cu foi multiple sau cu foi suprapuse)<br />
- Arcurile lamelare simple sunt formate în mod curent dintr-o lamelă <strong>de</strong><br />
oţel încastrată la un capăt şi liberă la celălalt,<br />
un<strong>de</strong> este solicitată <strong>de</strong> o sarcină exterioară F.<br />
Are secţiunea dreptunghiulară (b x h) şi forma<br />
dreptunghiulară (fig. 8.57a), triunghiulară<br />
(fig.8.57b), trapezoidală (fig. 8.57c) sau<br />
eliptică şi sunt supuse solicitării <strong>de</strong> încovoiere.<br />
Lamela poate avea fibra medie dreaptă sau<br />
curbă.<br />
Aceste arcuri sunt <strong>de</strong>s utilizate ca<br />
arcuri <strong>de</strong> apăsare în construcţia mecanismelor<br />
cu clichet, site vibratoare, ca lamele <strong>de</strong> contact<br />
la relee, comutatoare electrice etc.<br />
a) La arcul lamelar dreptunghiular<br />
(fig.3.66a), în urma solicitării exterioare, în<br />
secţiunea încastrată apar eforturi <strong>de</strong> încovoiere<br />
maximă:<br />
M<br />
i<br />
6F<br />
<br />
(8.82)<br />
i max 2<br />
ai<br />
W b h<br />
Din relaţia ( 8.82) se poate <strong>de</strong>termina<br />
forţa maximă suportată <strong>de</strong> arc: Fig. 8.57
196<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
2<br />
bh <br />
ai<br />
Fmax<br />
<br />
6 <br />
3<br />
F <br />
f <br />
3E I<br />
Săgeata maximă se <strong>de</strong>termină cu relaţia:<br />
(8.83)<br />
(8.84)<br />
un<strong>de</strong>: E - modulul <strong>de</strong> elasticitate longitudinal;<br />
3<br />
bh<br />
I - momentul <strong>de</strong> inerţie geometric.<br />
12<br />
Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie, în baza relaţiilor <strong>de</strong> mai sus se scrie:<br />
2 2<br />
1 1 <br />
i max<br />
<br />
i max<br />
L F f V k<br />
f<br />
V<br />
(8.85)<br />
2 18 E 2E<br />
un<strong>de</strong>: V b h l<br />
- volumul arcului;<br />
k 1 9 coeficientul <strong>de</strong> utilizare specific.<br />
f<br />
b) La arcul lamelar triunghiular eforturile unitare <strong>de</strong> încovoiere în<br />
secţiunea x se scriu:<br />
M<br />
i()<br />
x F x 6 6F<br />
<br />
<br />
i() x<br />
<br />
2 2 max i<br />
<br />
ai<br />
(8.86)<br />
W b h b h<br />
x<br />
<strong>de</strong>oarece b x<br />
b . <br />
z()<br />
x<br />
x<br />
Rezultă că, în cazul arcului lamelar triunghiular, tensiunile <strong>de</strong> încovoiere<br />
sunt constante pe toată lungimea arcului (solid <strong>de</strong> egală rezistenţă).<br />
Săgeata maximă se obţine din ecuaţia diferenţială a fibrei <strong>de</strong>formate:<br />
2<br />
d y M<br />
i()<br />
x<br />
<br />
2<br />
(8.87)<br />
dx EI<br />
x<br />
un<strong>de</strong>:<br />
y 0 ,<br />
3 3<br />
bx<br />
h bh x<br />
I<br />
x<br />
; M<br />
i()<br />
x<br />
F x<br />
(8.88)<br />
12 12 L<br />
Înlocuind în ecuaţia fibrei <strong>de</strong>formate, se obţine:<br />
2<br />
d y 12F<br />
<br />
<br />
(8.89)<br />
2 3<br />
dx bh E<br />
Integrând ecuaţia (8.89) <strong>de</strong> două ori şi punând condiţiile la limită ( x ,<br />
'<br />
y 0 ) se obţine expresia fibrei <strong>de</strong>formate:<br />
2 2 3<br />
12 12 6<br />
y<br />
F x F <br />
x<br />
F <br />
<br />
3 3 3<br />
E b h 2 E b h E b h<br />
Săgeata maximă se obţine pentru x 0 ; f y .<br />
6F<br />
<br />
f <br />
E b h<br />
F <br />
<br />
E I<br />
3 3<br />
3<br />
2 <br />
(8.90)<br />
(8.91)
Asamblări 197<br />
Deci, la aceeaşi încărcare, săgeata arcului triunghiular este <strong>de</strong> 1,5 ori mai<br />
mare <strong>de</strong>cât a arcului dreptunghiular <strong>de</strong> aceeaşi grosime şi lungime.<br />
Ţinând seama <strong>de</strong> relaţiile ( 8.86) şi ( 8.91) se obţine lucrul mecanic <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>formaţie:<br />
2 2<br />
1 1 <br />
i max<br />
<br />
i max<br />
L F f V k<br />
f<br />
V<br />
(8.92)<br />
2 6 E 2E<br />
un<strong>de</strong>:<br />
1<br />
V b h - volumul arcului,<br />
2<br />
k 1 3 - coeficientul <strong>de</strong> utilizare specific.<br />
f<br />
Rezultă că arcul lamelar triunghiular foloseşte materialul mai raţional <strong>de</strong>cât<br />
cel dreptunghiular. Acest avantaj este diminuat <strong>de</strong> faptul că săgeata arcului lamelar<br />
triunghiular este <strong>de</strong> 1,5 ori mai mare <strong>de</strong>cât aceea a arcului lamelar dreptunghiular şi<br />
în plus are vârful ascuţit, ceea ce produce o răsucire a arcului în contact cu<br />
elementul care îi transmite sarcina F. Practic pentru evitarea <strong>de</strong>zavantajelor se<br />
adoptă forma trapezoidală.<br />
Arcul cu foi multiple<br />
La sarcini mari arcurile lamelare rezultă prea lungi şi prea late, <strong>de</strong> aceea se<br />
înlocuiesc cu arcuri din mai multe foi.<br />
Fig. 8.58 Fig. 8.59<br />
Arcurile cu foi multiple pot fi:<br />
- cu un singur braţ (sfertul <strong>de</strong> arc) (fig.8.58);<br />
- cu două braţe articulate la cele două capete şi rezemat la mijloc<br />
(fig.8.41b) ;<br />
- cu două braţe articulate şi articulat la mijloc (CANTILEVER) (fig.8.59);<br />
- închis (eliptic) (fig.8.60).<br />
Arcurile cu foi multiple sunt constituite dintr-o suprapunere <strong>de</strong> arcuri<br />
lamelare, asamblate cu o brăţară <strong>de</strong> strângere (a) la mijloc, <strong>de</strong>numită legătură <strong>de</strong><br />
arc (fig.8.60).<br />
Pentru ca materialul să fie economic utilizat, foile <strong>de</strong> arc nu au toate<br />
aceeaşi lungime. Se <strong>de</strong>osebesc trei feluri <strong>de</strong> foi: foaia principală (1), prevăzută cu<br />
ochiuri <strong>de</strong> prin<strong>de</strong>re, foaia principală <strong>de</strong> întărire (2) şi foile secundare (3).
198<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Foaia principală are aceeaşi lăţime, în timp ce capetele foilor secundare au<br />
forme variate la extremităţi (triunghiulare, trapezoidale, circula re, parabolice).<br />
Fig. 8.61<br />
Fig. 8.60<br />
Toate foile au pe o faţă un canal iar pe cealaltă o nervură pentru a nu se <strong>de</strong>plasa<br />
lateral una faţă <strong>de</strong> alta (fig.8.61). Pentru a se asigura contactul şi participarea egală<br />
a foilor la preluarea sarcinii, ele au o curbură iniţială diferită.<br />
Prin adoptarea unor lungimi diferite ale foilor, arcul se apropie <strong>de</strong> un solid<br />
<strong>de</strong> egală rezistenţă.<br />
Arcurile cu foi prezintă următoarele avantaje: dimensiuni <strong>de</strong> gabarit<br />
reduse; capacitate mare <strong>de</strong> amortizare a vibraţiilor, în principal datorită frecării<br />
dintre foi; din acelaşi semifabricat se pot obţine arcuri cu caracteristici diferite.<br />
Ele prezintă <strong>de</strong>zavantajul că datorită frecării dintre foi, amortizarea nu are<br />
loc <strong>de</strong>cât la sarcini relativ mari când sunt învinse forţele <strong>de</strong> frecare dintre foi, iar<br />
foile se uzează relativ repe<strong>de</strong>.<br />
Aceste arcuri se utilizează la suspensia autovehiculelor, a vagoanelor şi<br />
locomotivelor, la ciocane mecanice etc.<br />
Calculul arcurilor cu foi (STAS E12782 -90) are la bază echivalarea lui<br />
(fig.8.62a) cu arcul lamelar triunghiular – dacă nu are foaie <strong>de</strong> întărire – sau<br />
trapezoidal – dacă are foi <strong>de</strong> întărire.<br />
Arcurile cu foi multiple curbate foarte puţin pot fi calculate cu relaţiile<br />
stabilite la arcurile lamelare triunghiulare. Astfel, ţinând seama că n este numărul<br />
foilor <strong>de</strong> arc, efortul unitar <strong>de</strong> încovoiere va fi:<br />
6F<br />
<br />
i max<br />
<br />
2 ai<br />
(8.93)<br />
n b h<br />
iar săgeata:<br />
3 3<br />
F<br />
6F<br />
f <br />
(8.94)<br />
3<br />
2EI<br />
E n b h<br />
La arcurile cu curbură mare, sub acţiunea sarcinii, arcul se aplatizează,<br />
trecând <strong>de</strong> la săgeata iniţială f0<br />
la o săgeată f<br />
1<br />
, <strong>de</strong>formaţia arcului<br />
fiind f (fig.8.63). Forţa exterioară F care solicită arcul se <strong>de</strong>scompune, solicitândul<br />
la încovoiere, forfecare şi întin<strong>de</strong>re. Neglijând solicitările <strong>de</strong> forfecare şi întin<strong>de</strong>re<br />
care sunt reduse, admiţând că toate foile lucrează împreună şi introducând un<br />
coeficient c care ţine seama <strong>de</strong> aceste solicitări cât şi <strong>de</strong> faptul că arcul cu foi diferă
Asamblări 199<br />
<strong>de</strong> cel triunghiular ( c=0,8...1), se poate scrie condiţia <strong>de</strong> rezistenţă a arcului la<br />
încovoiere:<br />
M 6 c F<br />
max<br />
<br />
f1 tan<br />
i<br />
1 <br />
<br />
i max<br />
<br />
(8.95)<br />
2<br />
ai<br />
W n b h<br />
Din consi<strong>de</strong>rente geometrice, consi<strong>de</strong>rând curbura după un arc <strong>de</strong> cerc,<br />
rezultă:<br />
1<br />
1<br />
f 1<br />
tan sau 1 2arctan f<br />
(8.96)<br />
2<br />
<br />
f1 f0<br />
f<br />
(8.97)<br />
un<strong>de</strong>:<br />
0<br />
0<br />
f 0<br />
tan şi 0 2arctan f<br />
(8.98)<br />
2<br />
<br />
săgeata:<br />
2<br />
6 c F <br />
f1 tan1<br />
<br />
f <br />
(8.99)<br />
3<br />
E n b h<br />
Calculul săgeţii şi a efortului unitar maxim <strong>de</strong> încovoiere se fac prin<br />
aproximări succesive, admiţând într-o primă aproximaţie f 1<br />
f 0<br />
iar 1 0<br />
.<br />
Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie ţinând seama <strong>de</strong> relaţiile <strong>de</strong> mai sus şi <strong>de</strong><br />
aproximaţie, se scrie:<br />
2 2<br />
1 1 <br />
i max<br />
<br />
i max<br />
L F f V k<br />
f<br />
V<br />
(8.100)<br />
2 3 2E<br />
2E<br />
un<strong>de</strong>:<br />
Fig. 8.62 Fig/ 8.63
200<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
n b h <br />
V - volumul arcului;<br />
2<br />
k 1 3 - coeficientul <strong>de</strong> utilizare specific.<br />
f<br />
8.2.6.4 Arcul spirală plană<br />
Arcurile spirale plane sunt formate dintr-o panglică înfăşurată după o<br />
spirală arhimedică.<br />
Se folosesc la mecanisme <strong>de</strong> mecanică fină din domeniul aparatelor <strong>de</strong><br />
măsurat sau diferitelor aparate electrotehnice, ceasornicelor, ca elemente motoare<br />
sau <strong>de</strong> comandă şi ca elemente pentru readucerea acelor indicatoare la poziţia<br />
iniţială.<br />
Fig. 8.64<br />
De obicei, modul <strong>de</strong> prin<strong>de</strong>re a arcului este încastrarea la ambele capete<br />
(fig.8.64) sau încastrarea la un capăt şi articulaţie la celălalt.<br />
Încărcarea arcului 1 se poate realiza <strong>de</strong> către axul 2, carcasa 3 fiind fixă,<br />
sau <strong>de</strong> către carcasă, axul fiind fix.<br />
Arcul este solicitat la încovoiere în secţiunea transversală a barei, dar<br />
efectul practic se traduce printr-un moment <strong>de</strong> răsucire. Egalitatea dintre momentul<br />
<strong>de</strong> răsucire M<br />
t<br />
şi momentul încovoietor M<br />
i<br />
rezultă din figura 8.65, lamela<br />
consi<strong>de</strong>rându-se <strong>de</strong>sfăşurată pe întreaga lungime .<br />
Momentul încovoietor dat <strong>de</strong> forţa F este:<br />
M<br />
i<br />
F ,<br />
iar momentul <strong>de</strong> răsucire este dat <strong>de</strong> relaţia:<br />
D0<br />
M<br />
t<br />
F () <br />
2<br />
Deoarece<br />
D rezultă M M .<br />
i t<br />
2<br />
o<br />
Fig. 8.65
Asamblări 201<br />
În cazul cel mai frecvent al arcului încastrat la ambele capete, forţa F care<br />
acţionează la distanţa R (fig.8.64), creează în arbore un moment <strong>de</strong> răsucire<br />
M<br />
t<br />
F R , indiferent dacă arcul este înfăşurat sau <strong>de</strong>sfăşurat. Acest moment <strong>de</strong><br />
răsucire solicită arcul la încovoiere prin momentul încovoietor M<br />
i<br />
M<br />
t<br />
.<br />
Tensiunea <strong>de</strong> încovoiere în secţiunea arcului va fi:<br />
M<br />
i<br />
M<br />
t<br />
6<br />
<br />
i<br />
<br />
(8.101)<br />
2 ai<br />
Wz<br />
b h<br />
Din relaţia (8.101) se poate <strong>de</strong>termina grosimea h a lamelei dacă a fost<br />
adoptată lăţimea sa b.<br />
Unghiul <strong>de</strong> rotaţie , în funcţie <strong>de</strong> care se <strong>de</strong>termină săgeata liniară f, este<br />
dat <strong>de</strong> relaţia:<br />
M<br />
t<br />
<br />
i<br />
2 <br />
E I h E<br />
f R <br />
12<br />
b h<br />
Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie:<br />
z<br />
(8.102)<br />
2<br />
R F<br />
(8.103)<br />
3<br />
E<br />
2<br />
1 1 <br />
i<br />
Wz<br />
1 V 2<br />
L M<br />
t<br />
<br />
<br />
(8.104)<br />
i<br />
2 2 E I 6 E<br />
Coeficientul <strong>de</strong> utilizare volumetric:<br />
2<br />
L 1 <br />
i<br />
kv<br />
(8.105)<br />
V 3 2E<br />
1<br />
Coeficientul <strong>de</strong> formă k<br />
f<br />
, indică o bună utilizare a materialului.<br />
3<br />
8.2.6.5 Arcul bară <strong>de</strong> torsiune<br />
Este constituit dintr-o bară cilindrică (fig. 8.66) cu secţiune plină sau<br />
inelară, fixată la un capăt în batiu<br />
iar la celălalt legată <strong>de</strong> un element<br />
mobil (pârghii sau leviere). Are o<br />
construcţie foarte simplă, cu un<br />
gabarit redus. Se pretează la<br />
realizarea <strong>de</strong> construcţii capsulate.<br />
Este utilizat la suspensii <strong>de</strong><br />
autovehicule, în construcţia unor<br />
aparate <strong>de</strong> măsură ca dinamometre,<br />
cuple torsiometrice etc.<br />
Aceste arcuri sunt solicitate<br />
Fig. 8.66<br />
la torsiune.
202<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
<br />
M F R<br />
<br />
t<br />
t max 3<br />
Wp<br />
d<br />
16<br />
Din această relaţie se poate <strong>de</strong>termina diametrul necesar al barei.<br />
16M<br />
d t<br />
3<br />
<br />
Deformaţia unghiulară:<br />
at<br />
M<br />
t<br />
<br />
at<br />
2 <br />
G I d G<br />
p<br />
at<br />
(8.106)<br />
(8.107)<br />
(8.108)<br />
Lucrul mecanic <strong>de</strong> <strong>de</strong>formaţie:<br />
un<strong>de</strong> V<br />
2<br />
1 1 <br />
at<br />
L M<br />
t<br />
<br />
V<br />
(8.109)<br />
2 2 2G<br />
2<br />
d<br />
<br />
<br />
4<br />
Coeficientul <strong>de</strong> utilizare volumetrică:<br />
2<br />
L <br />
at<br />
kv<br />
k<br />
f<br />
(8.110)<br />
V 2G<br />
1<br />
Coeficientul <strong>de</strong> formă k<br />
f<br />
, indică o bună utilizare a materialului.<br />
2<br />
8.3 Asamblări ne<strong>de</strong>montabile prin sudare<br />
8.3.1 Generalităţi. Clasificare<br />
Îmbinările sudate se execută prin operaţia tehnologică <strong>de</strong> sudare. Ele se pot<br />
realiza între piese metalice sau nemetalice, <strong>de</strong> compoziţie i<strong>de</strong>ntică sau similară, cu<br />
sau fără utilizarea unor elemente intermediare <strong>de</strong> îmbinare.<br />
Îmbinările sudate se realizează prin aducerea până la starea plastică sau <strong>de</strong><br />
topire a suprafeţelor <strong>de</strong> îmbinat (cu sau fără folosirea unei surse <strong>de</strong> căldură), cu sau<br />
fără adaos <strong>de</strong> material, cu sau fără folosirea unei forţe exterioare <strong>de</strong> apăsare a<br />
pieselor <strong>de</strong> îmbinat.<br />
Avantajele sudării:<br />
- execuţie simplă, uşoară, automatizată;<br />
- asigură etanşeitatea;<br />
- se poate utiliza pentru reparaţii şi recondiţionări;<br />
- rezistenţa cusăturii este la fel <strong>de</strong> bună ca restul piesei;<br />
- reduce greutatea construcţiei.<br />
Dezavantajele îmbinărilor sudate:<br />
- sudura introduce tensiuni şi <strong>de</strong>formaţii remanente (pot fi atenuate prin
Asamblări 203<br />
tratamente termice şi mecanice);<br />
- controlul sudurilor este dificil, se efectuează cu raze Röntgen, raze γ,<br />
ultrasunete;<br />
- nu toate materialele sunt uşor sudabile (d e preferat sunt oţelurile cu<br />
procent mic <strong>de</strong> carbon);<br />
- la sudurile efectuate manual calitatea lor <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> calificarea sudorului<br />
(<strong>de</strong>zavantajul se înlătură prin automatizare).<br />
Clasificarea sudurilor:<br />
a) După metoda <strong>de</strong> sudare:<br />
- prin topire:<br />
- cu gaze;<br />
- cu arc electric;<br />
- cu radiaţii: luminoase, laser, fascicul <strong>de</strong> electroni; prin efect Joule.<br />
- prin presiune:<br />
- cu gaze: prin presiune, prin laminare, prin forjare şi difuzie;<br />
- cu energie mecanică: la rece, prin şoc, cu ultrasunete, prin frecare;<br />
- cu rezistenţă;<br />
- cu arc electric.<br />
b) După poziţia tablelor:<br />
- cap la cap:<br />
- orizontală (fig.8.67a);<br />
- orizontală pe perete vertical (fig. 8.67b);<br />
- verticală (fig. 8.67c);<br />
- pe plafon (peste cap) (fig. 8.67d).<br />
Fig. 8.67<br />
- <strong>de</strong> colţ:<br />
- prin suprapunere (fig. 8.68c);<br />
- în T (fig. 8.68b);<br />
- <strong>de</strong> colţ pe muchie (fig. 8.68d);<br />
Fig. 8.68
204<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
- în găuri (fig. 8.68e);<br />
- frontală (fig. 8.68f).<br />
c) După forma cordonului în secţiune transversală:<br />
- îmbinarea cap la cap poate fi (fig.8.69):<br />
Fig. 8.69<br />
Fig. 8.70<br />
- îmbinare în I;<br />
- îmbinare în V;<br />
- îmbinare în Y;<br />
- îmbinare în U.<br />
- îmbinarea <strong>de</strong> colţ poate fi:<br />
- plană (fig.8.70a);<br />
- convexă (fig.8.70b);<br />
- concavă (fig.8.70c).<br />
d) După forma cordonului în secţiune longitudinală:<br />
- sudură continuă;<br />
- sudură discontinuă.<br />
8.3.2 Principii <strong>de</strong> calcul<br />
La o îmbinare sudată trebuie să se aibă în ve<strong>de</strong>re ca atât cordonul <strong>de</strong> sudură<br />
cât şi materialul <strong>de</strong> bază, să reziste la fel <strong>de</strong> bine şi la limită. Tensiunile efective<br />
din cusătură trebuiesc comparate cu tensiunile limită la tracţiune a materialului <strong>de</strong><br />
bază.<br />
Calculul sudurilor se bazează pe date experimentale. La propunerea<br />
Institutului Internaţional <strong>de</strong> Sudură (I.I.S.) se tin<strong>de</strong> către o sistematizare în ceea ce<br />
priveşte calculul îmbinărilor sudate.<br />
În principiu calculul unei îmbinări sudate:<br />
- dacă aceasta este solicitată la sarcini simple constă în a limita tensiunea<br />
maximă la o valoare admisibilă: <br />
max<br />
<br />
as<br />
sau max<br />
as<br />
;<br />
- dacă solicitările sunt compuse se limitează tensiunea echivalentă maximă:<br />
.<br />
emax<br />
as<br />
Tensiunea admisibilă a sudurilor (<br />
<br />
as<br />
'<br />
a<br />
tensiunea admisibilă a materialului <strong>de</strong> bază ( ) astfel:<br />
) se calculează în funcţie <strong>de</strong>
Asamblări 205<br />
'<br />
<br />
as<br />
k <br />
(8.111)<br />
a<br />
un<strong>de</strong>: φ – coeficientul ce <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> natura sudurii şi <strong>de</strong> solicitări.<br />
a) la sudurile cap la cap: (solicitarea la tracţiune φ=0,8; solicitarea<br />
la compresiune φ =1; solicitarea la încovoiere φ =0,85; solicitarea la forfecare φ<br />
=0,65).<br />
b) la sudurile <strong>de</strong> colţ φ =0,65.<br />
k – concentrator <strong>de</strong> tensiune, ce intervine la calculul sudurilor solicitate<br />
variabil:<br />
a) la sudurile cap la cap: pentru R 0 , k 1;<br />
1<br />
pentru R 0 , k .<br />
R<br />
1<br />
3<br />
1<br />
b) la sudurile <strong>de</strong> colţ: pentru R 0 , k .<br />
4 R<br />
<br />
3 3<br />
'<br />
<br />
a<br />
– rezistenţa admisibilă a piesei pentru ciclul <strong>de</strong> variaţie respectiv.<br />
Tensiunile efective din sudură se calculează cu relaţiile obişnuite din<br />
rezistenţa materialelor în funcţie <strong>de</strong> sarcinile ce acţionează asupra îmbinării,<br />
consi<strong>de</strong>rându-se ca arie <strong>de</strong> calcul pentru cusătură, produsul dintre lungimea şi<br />
grosimea <strong>de</strong> calcul a cusăturii.<br />
Lungimea <strong>de</strong> calcul: 2a<br />
s<br />
un<strong>de</strong>: <br />
s<br />
– lungimea sudurii;<br />
- pentru sudura <strong>de</strong> colţ, este înălţimea triunghiului înscris în<br />
a secţiunea sudurii (fig.8.70);<br />
- pentru sudura cap la cap, este grosimea tablei celei mai<br />
subţiri a smin<br />
(fig.8.72).<br />
La calculul lungimii s-a ţinut seama <strong>de</strong> imperfecţiunea cordoanelor <strong>de</strong><br />
sudură la ambele capete care cuprin<strong>de</strong> o zonă egală cu 2a.<br />
Tensiunea echivalentă se calculează:<br />
- pentru sudurile cap la cap, cu relaţia:<br />
2 2<br />
<br />
e<br />
3 <br />
(8.112)<br />
as<br />
- pentru sudurile <strong>de</strong> colţ, cu relaţia:<br />
<br />
2 2 2<br />
1 2<br />
<br />
1,8<br />
<br />
(8.113)<br />
e<br />
un<strong>de</strong>: - tensiunea normală în secţiunea mediană a sudurii;<br />
1<br />
- tensiunea tangenţială în secţiunea mediană a sudurii, perpendiculară<br />
pe lungimea cusăturii;<br />
<br />
2<br />
- tensiunea tangenţială în secţiunea mediană a sudurii, paralelă cu<br />
lungimea cusăturii.<br />
as
206<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Făcând trecerea <strong>de</strong> la planul median al sudurii (P) la planul <strong>de</strong> separaţie al<br />
cordonului cu materialul <strong>de</strong> bază ( P ) şi consi<strong>de</strong>rând aria celor două secţiuni egală<br />
(fig.8.71), din echilibrul forţelor rezultă:<br />
1<br />
; <br />
1<br />
2 t n<br />
Fig. 8.71<br />
1<br />
2 t n<br />
; 1 1<br />
2<br />
t2<br />
(8.114)<br />
În calculul sudurii <strong>de</strong> colţ se <strong>de</strong>termină mai întâi tensiunile n, t şi 1<br />
t2<br />
iar<br />
apoi, cu relaţiile <strong>de</strong> mai sus, se trece la tensiunile din planul median , 1<br />
şi <br />
2<br />
,<br />
iar cu relaţia <strong>de</strong> dimensionare (8.113) se verifică sau se dimensionează cusătura.<br />
8.3.3 Exemple <strong>de</strong> calcul a sudurilor<br />
a) Suduri cap la cap<br />
a1. Suduri cap la cap solicitate la tracţiune şi încovoiere.<br />
S-a consi<strong>de</strong>rat asamblarea din figura 8.72 supusă la solicitări <strong>de</strong> tracţiune<br />
(<strong>de</strong> către forţa F) şi încovoiere (<strong>de</strong> momentul încovoietor M ).<br />
i<br />
Fig. 8.72<br />
Tensiunea din cordonul <strong>de</strong> sudură va fi:<br />
F M<br />
<br />
s<br />
<br />
ts<br />
<br />
is<br />
<br />
A W<br />
s<br />
i<br />
s<br />
<br />
s<br />
F M<br />
i<br />
6<br />
0,8 k <br />
s s<br />
min<br />
min<br />
'<br />
a<br />
(8.115)
Asamblări 207<br />
Cu relaţia <strong>de</strong> mai sus se poate stabili lungimea cordonului <strong>de</strong> sudură sau se<br />
poate verifica rezistenţa unei cusături.<br />
a2. Suduri cap la cap la cazane şi recipiente sub presiune<br />
Recipientele se compun din corp, capac şi fund (fig. 8.73). Corpul<br />
Fig. 8.73<br />
Fig. 8.75<br />
Fig. 8.74<br />
recipientelor se execută prin sudarea cap la cap în<br />
V a virolelor cilindrice cu cordoane <strong>de</strong> sudură<br />
inelare. Datorită presiunii interioare p în învelişul<br />
recipientului vor apare tensiuni <strong>de</strong> tracţiune<br />
(fig.8.74), atât în plan longitudinal ( <br />
t<br />
), cât şi în<br />
plan transversal ( <br />
t1).<br />
Din echilibrul forţelor (fig.8.75) rezultă:<br />
p D s <br />
p D<br />
<br />
t<br />
0,8k<br />
<br />
a<br />
(8.116)<br />
Fig. 8.76<br />
2s<br />
Cusăturile transversale (2) se execută cap<br />
la cap în V (fig.8.76) şi scriind ecuaţia <strong>de</strong> echilibru a forţelor rezultă:<br />
2<br />
1<br />
t<br />
<br />
D s p <br />
D<br />
4<br />
p D<br />
1 t<br />
0,8k<br />
<br />
a<br />
(8.117)<br />
4s<br />
Se constată că 1 t<br />
2<br />
t<br />
, pericolul distrugerii învelişului recipientului<br />
fiind pe direcţie longitudinală (direcţia generatoarei recipientului). Din acest motiv<br />
verificarea se face utilizând relaţia (8.116)<br />
b) Suduri <strong>de</strong> colţ<br />
b1. Suduri <strong>de</strong> colţ bilaterale în “T”<br />
1) Cordoane paralele cu direcţia forţei (fig.8.77).<br />
2 t
208<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
Forţa F se reduce în planul <strong>de</strong> separaţie a sudurii cu materialul <strong>de</strong> bază la o<br />
forţă tăietoare F şi un moment<br />
încovoietor M<br />
i<br />
F d , care<br />
generează în acest plan tensiunile:<br />
M<br />
i<br />
n ;<br />
W<br />
<br />
Fig. 8.77<br />
1 3F d<br />
<br />
2<br />
2 a <br />
F d 6 3 F d<br />
n <br />
<br />
<br />
2 2<br />
2 a a <br />
F<br />
t2<br />
<br />
2a şi t1 0 .<br />
Calculând tensiunile din planul<br />
median al cusăturii cu relaţiile<br />
(8.114) rezultă:<br />
1 3F d F<br />
; <br />
2<br />
<br />
(8.118)<br />
2 a 2a<br />
<br />
; 1 <br />
2<br />
Cu relaţia (8.113) se <strong>de</strong>termină tensiunea echivalentă:<br />
z<br />
2 2 2<br />
1 3F d 1 3F d F <br />
<br />
e<br />
1,8<br />
<br />
2 2<br />
2 a<br />
<br />
2 a<br />
<br />
<br />
2a<br />
<br />
2) Cordoane perpendiculare pe direcţia forţei (fig.8.78).<br />
as<br />
(8.119)<br />
Fig. 8.78<br />
Forţa F se reduce în planul <strong>de</strong> separaţie a sudurii cu materialul <strong>de</strong> bază la o<br />
forţă tăietoare F şi un moment încovoietor M<br />
i<br />
F d (cu axa paralelă cu sudurile),<br />
care generează în acest plan tensiunile:<br />
M<br />
i<br />
F d<br />
F<br />
n ; t W 3 2<br />
0 ; t1<br />
<br />
3<br />
s h 2a h <br />
2a<br />
<br />
<br />
<br />
h <br />
12<br />
a <br />
2 <br />
(8.120)
În planul median al cusăturii rezultă:<br />
<br />
1<br />
F F d <br />
<br />
2a<br />
W <br />
2 s<br />
; 1<br />
Asamblări 209<br />
<br />
1<br />
F d F <br />
<br />
W 2a<br />
; <br />
2<br />
0 (8.121)<br />
<br />
2 s<br />
Aplicând relaţia ( 8.113) se <strong>de</strong>termină tensiunea echivalentă şi se pune<br />
condiţia ca <br />
e<br />
<br />
as<br />
.<br />
b2. Suduri <strong>de</strong> colţ la table suprapuse<br />
1) Cordoane paralele cu direcţia forţei (longitudinale).<br />
În planul <strong>de</strong> separaţie a tablelor (fig.8.79) forţele F se reduc la o forţă F şi<br />
M 0,5F s s , care generează tensiunile:<br />
la un moment încovoietor <br />
M<br />
n <br />
W<br />
i<br />
s<br />
<br />
0,5F s s<br />
6<br />
<br />
2<br />
2a<br />
i<br />
<br />
; t2<br />
În planul median al cusăturii rezultă:<br />
1 3F s s<br />
<br />
2 2a<br />
<br />
<br />
<br />
' <br />
2<br />
1<br />
F<br />
<br />
2a<br />
; t1 0<br />
(8.122)<br />
iar <br />
2<br />
<br />
F<br />
2a<br />
. (8.123)<br />
Fig. 8.79<br />
Aplicând relaţia ( 8.123) se <strong>de</strong>termină tensiunea echivalentă şi se pune<br />
condiţia ca <br />
e<br />
<br />
as<br />
.<br />
2) Cordoane perpendiculare pe direcţia forţei (transversale)<br />
Tensiunile din planul <strong>de</strong> separaţie al sudurii (fig. 8.80) cu materialul <strong>de</strong><br />
bază sunt:
210<br />
<strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini<br />
'<br />
<br />
M 0,5F s s 12 a 0,5h<br />
i<br />
n <br />
3<br />
W 3<br />
s 2a h<br />
h <br />
<br />
<br />
; t1<br />
F<br />
<br />
2a<br />
; t2 0 (8.124)<br />
În planul median al cusăturii tensiunile se calculează cu relaţia (8.114) şi se<br />
verifică tensiunea echivalentă cu relaţia (8.113).<br />
Fig. 8.80<br />
b3. Sudură <strong>de</strong> colţ supusă la moment <strong>de</strong> răsucire (fig.8.81)<br />
Această situaţie se întâlneşte la roţile dinţate care au obada sudată <strong>de</strong> butuc<br />
sau <strong>de</strong> coroană, la sudarea flanşelor pe arbori etc.<br />
În acest caz sudura este solicitată la forfecare iar tensiunile din lungul<br />
cordonului vor fi:<br />
Tensiunea echivalentă:<br />
<br />
Fig. 8.81<br />
M 16M D 2a<br />
<br />
W D 2a<br />
D <br />
<br />
<br />
t<br />
t<br />
2 4<br />
s<br />
<br />
4<br />
'<br />
e 2 as a<br />
<br />
<br />
(8.125)<br />
1,34 0,65k<br />
(8.126)
Asamblări 211<br />
Dacă <br />
e<br />
<br />
as<br />
rezultă mult mai mic <strong>de</strong>cât 1 se pot face mai multe cordoane<br />
<strong>de</strong> sudură discontinue, obţinându-se în acest caz tensiunea în cordon:<br />
un<strong>de</strong>:<br />
2M<br />
t<br />
2<br />
<br />
<br />
<br />
(8.127)<br />
n a D a<br />
n – numărul cordoanelor <strong>de</strong> sudură;<br />
– lungimea <strong>de</strong> calcul al unui cordon.<br />
'<br />
Din condiţia 1,34<br />
2<br />
0,65<br />
a<br />
rezultă numărul cordoanelor dacă s-a ales<br />
lungimea lor sau invers.
BIBLIOGRAFIE<br />
Buzdugan, Gh. – Rezistenţa materialelor, Editura Tehnică, Bucureşti,<br />
1980.<br />
Chişiu, A.,ş.a.- <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, Editura Didactică şi Pedagogică,<br />
Bucureşti, 1976.<br />
Constantin, V., <strong>Pala<strong>de</strong></strong>, V. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini şi mecanisme, vol.I Editura<br />
Fundaţiei universitare „Dunărea <strong>de</strong> Jos” Galaţi, 2004.<br />
Constantin, V., <strong>Pala<strong>de</strong></strong>, V. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini şi mecanisme, vol.II<br />
Editura Fundaţiei universitare „Dunărea <strong>de</strong> Jos” Galaţi, 2005.<br />
Crudu, I. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini. Asamblări <strong>de</strong>montabile şi ne<strong>de</strong>montabile,<br />
vol.II, Galaţi, 1988.<br />
Crudu, I. – Bazele proiectării în organe <strong>de</strong> maşini, Editura Alma, Galaţi,<br />
2000.<br />
Demian, T. – Elemente constructive <strong>de</strong> mecanică fină, Editura Didactică şi<br />
Pedagogică, Bucureşti, 1980.<br />
Draghici, I., ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, Culegere <strong>de</strong> probleme, Editura<br />
Tehnică, 1975, Bucureşti,.<br />
Draghici, I. ş.a. Calculul şi construcţia cuplajelor. Editura Tehnică,<br />
Bucureşti, 1978.<br />
Fălticeanu, C., ş.a.- Elemente <strong>de</strong> inginerie mecanică, Editura “Evrica”<br />
Brăila, 1998.<br />
Gafiţanu, M., ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.I. Bucureşti, Editura Tehnică,<br />
1999.<br />
Gafiţanu, M., ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.II. Bucureşti, Editura<br />
Tehnică,2002.<br />
Gheorghiu, N., ş.a. Transmisii mecanice, Proiectare, Editura Felix, 1997.<br />
Gheorghiu, N., ş.a. Transmisii prin angrenaje. Elemente <strong>de</strong> proiectare,<br />
Editura “Orizonturi universitare” Timişoara, 1997.<br />
Ivanov, M.N. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini. Univ. Tehnică a Moldovei, Editura<br />
„Tehnica”, 1997.<br />
Jâşcanu, M.- <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.I, Editura Didactică şi Pedagogică,<br />
Bucureşti, 2003.<br />
Jula, A., Chişu, E., ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.I. Universitatea din<br />
Braşov,1986.<br />
Jula, A., Chisu, E., ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.II. Universitatea din<br />
Braşov , 1989.<br />
Levcovici, S.M. – Studiul materialelor, vol.I, Editura Fundaţiei<br />
Universitare „Dunărea <strong>de</strong> Jos” Galaţi, 2002.<br />
Manea, C. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970.<br />
Paizi, Gh., ş.a. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini şi mecanisme, Editura Didactică şi<br />
Pedagogică, Bucureşti, 1977.<br />
<strong>Pala<strong>de</strong></strong>, V., Constantin, V., Hapenciuc, M. – Reductoare cu roţi dinţate,<br />
Editura Alma, Galaţi, 2003.
213<br />
Palaghian, L., Bîrsan, I.G. – Reductoare armonice, Editura Tehnică,<br />
Bucureşti, 1996.<br />
Pavelescu, D., ş.a. – <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> maşini, vol.I, Editura Didactică şi<br />
Pedagogică, Bucureşti, 1985.<br />
Rădulescu, Gh., ş.a. Îndrumar <strong>de</strong> proiectare în construcţia <strong>de</strong> maşini,<br />
vol. III, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986.<br />
Rădulescu, C. D. ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> <strong>masini</strong>, vol.I. Universitatea din Braşov,<br />
1981.<br />
Rădulescu, C. D. ş.a. - <strong>Organe</strong> <strong>de</strong> <strong>masini</strong>, vol.II. Universitatea din Braşov,<br />
1981.<br />
Resetov, D. N. Machine <strong>de</strong>sign. Moscova, Mir publishers, 1978.<br />
Ripianu, A., Crăciun, I. Osii, arbori drepţi şi arbori cotiţi, Ed. Tehnică,<br />
Bucureşti, 1977.<br />
Ştefănescu, I., Chiriţă, G., Milea, F. – Transmisii şi asamblări cu şuruburi,<br />
Editura Fundaţiei universitare „Dunărea <strong>de</strong> Jos” Galaţi, 2004.<br />
Tudor, A., ş.a. – Ingineria materialelor, Universitatea Politehnica<br />
Bucureşti, 1994.