Povesti fermecate ru..

POUE9TT
FERMECATE
RUSEgTT

IUAN - FECIOR- DE.TARAN
SI BaIAURUL
u fost odatd intr-o oarecare impdralie, un moq babe, care aveau
trei feciori. Pe cel mai mic il chema lvanu$ka' Trdiau 'i-o la un loc
- nu
leneveau, cu tragere de inimd munceau, ogorul il arau qi griul il
semanau.
intr-o buni zi, se rdspindi prin impdr5lie vestea ci balaurul cel niprasnic
se pregdte$e sd le cotropeascd piminturile, pe oameni s6-i cisipeascS, iar
satele, ora$ele sd le pirjoleascd, Motut fi baba cizuri pe ginduri, se mihniri
grozav. Feciodi cei mari ii imbirbetau:
Nu vd intristali, teiculS $i miicut6, cd pornim noi sdJ infruntdm pe
balaur, si luptdm cu el pe viatd ti pe moarte. $i ca sd nu ve fie urit sd stati
singuri, il l6sim cu voi pe Ivanuqka, el e incd prea tinir pentru lupti.
Ba nui a zis Ivanuqka, nu md-nvoiesc sd rimin acasd, si vi a$tept pe
voi,
-
merg gi eu sA lupt cu balaurull

Mo$ul ti baba nu s-au impotrivit, n-au incercat sd-l convingd pe Ivanurka
se-ti schimbe gindul, ci i-au preg;tit de plecare pe cite$i trei feciorii. gi_au
incins fralii la briu palo$ele de otei $i-au luat traistele cu merinde, au incAlecat
pe cai buni $i
-
la drum.
Au mers ei ce-au mers pind au ajuns intr-un sat. Cind si_au aruncat ochii
jur-imprejur nici 1ipenie; totul pirjolit, dirimat, doar o micd izbi rimdsese
neatins5.
Cei trei frati au intrat in izbd. Acolo, o babi bitrini zicea pe cuptor $i
gemea.
-
Bund ziua, bunico! au zis fratii.
Buni ziua, voinicilor. incot.o ali pornit-o?
PAi, am pornit-o, bunico, spre riul Coacdzului, Iing6 podul Cilinului,
Ne ducem si luptim cu balaurul, sd nul lisim s; ne cotropeascd mo$ra.
- Ehei, voinicilor, straqnicd treabd ali pus la cale! Ci ticdlosul ;st de
balaur a pustiit totul, pe oameni i-a pridat li la moarte naprasnicd i-a trimis.
Acuma a ajuns ti pe meleagurile noastre, ne-am rimas cu zjle numar eu
singurd se vede
- ci nu-i sint de trebuinte, si se ospateze cu mine...
Cei trei frali au remas peste noapre la bdrrina, jar a doua zi in zori s-au
sculat !i au pornit iariqi la drum.
Au mers pinA au ajuns chiar pe malul riului Coacizului, lingd podul
Cilinului. Pe malul apei erau r;spindite tot palote qi arcuri sfirimate,
laolalte cu oase omenetti.
Au gdsit fralii o izbd pdrdsiti;i au hordrit si rdmini peste noaDte in ea.
- Ei, fralii mei, a zis Ivan, acuma. ca am ajuns in qinururi srraine ;
indepirtate, trebuie se fim numai ochi qi urechi la toate. Sd stea de paza pe
rind, cite unul dintre noi in fiece noapte, ca sE nu poatd rrece balaurul peste
podul Celinului.
In prima noapte s-a dus si stea de pazd cel mai mare dintre frali. A dat
o.aitd pe malul apei, a scormonit cu privirea dincolo, peste riul Coacdzului
pretutindeni liniqte, pe nimeni n-a vdzut, nimic n-a auzif. S-a cuibirit fratele
cel mare sub o tufi de r;chite, a adormit buttean ti s-a pus pe sfordit,
^ Ivan insd sti culcat in izbd fi nu poate adormi, nu poate nici afipi mecar.
Indate ce a trecut de miezul noplii i$i ia palolul de olel 9i porneqte spre riul
Coacdzului. Cind colo, ce sd vadd? Frate-siu cel mare doarme sub tufa si
sforaie pe intrecule.
Ivan il las6 in pace si doarmi, iar el se ascunde sub podul Cdlinului qi
incepe sd pizeascd trecerea peste pod.
Deodati apele riului incepurd a clocoti;i vulturii de prin stejari pornird sd
lipe cici se apropia un balaur cu tase capete. Lighioana se ndpusti pe podul

Cilinului, dar cind ajunse la jumitarea acestuia, calul ise poticni, corbul
negru de pe umir tresdri, iar ciinele negru care venea in urma lor i;i
zbirli blana.
Arunci balaurul cu |a\e capete zisel
- De ce te poticnetti, calule? Iar tu, corbule negru, de ce tresari? $i de ce
te zbirle$ti tu, ciine negru? Oare a1i prins de veste ce Ivan
- fecior-de-leran
se afli pe-aproape? Pii, eu socot cA nici nu s-a nescut pind acum qi chiar Ce
s-ar fi niscut inci nu-i bun de lupt;: cu o mini l-aq inqfdca ti cu cealaltA
l-a$ rdpune!
Dar Ivan fecior-de-tiran ieqi de sub pod qi zise:
la, nu te mai lduda, balaur spurcatl CitA vreme nll dobori toimul cel
mindru, nu te pripi sd-l jumulegti. $i daci nu-l cunoqti pe voinicul cel viteaz,
nuJ mai batjocori, Haide, mai bine si ne mdsurim puterile 9i care din dol va
birui, acela sd se laude!
S-au apropiat, fi-au luat avint ti s-au izbit cu atita putere, cd pimintul
dimprejur a gemut,
Balaurul n-a avut noroc: dintr-o singurd lovituri lvan
- fecior-de-tdran
1,-a retezat trei capete.
Opre$te-te,
-
Ivan fecior-de-l6ran! ii strigd balaurul. Lasd-me sd mi
odihnesc pulin.
Vrei odihnd! Tu, balaure, ai trei capete pe cind eu doar unul. Las'
cd ne-om odihni mai tirziu cind vei avea un singur cap $i tu.
Din nou s-au apropiat gi din nou s-au izbit.
Ivan
- fecior-de-1dran i-a retezat baiaurului ti celelalte t.ei capete. I-a
despicat trupul fi fdcinduJ bucafele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele
sase capete le-a aqezat sub podul Cilinului. Dupi aceea s-a intors in izbd ti
s-a culcat sd se odihneascd.
Dis-de-dimineati a venit fi fratele cel mare. Ivan l-a intrebat:
Ei, cum a fost, ai vazut ceva?
Nu, frafilor, n-a trecut pe lingi mine nici mecar o musc;.
,A.uzindul, Ivan nu i-a zis nici o vorbulild.
in noaptea urmitoare pleci si stea de paze fratele mijlociu. Se plimbi
o vreme, se uiti in toate pi4ile $i se liniqti. Se furiqd in nitte tufe $i adormr.
Ivan nu se increzu nici in el. Cum trecu de miezul noplii se imbrdci, jfi
lui sabia cea asculitd fi porni spre riul Coacizului, Se ascunse sub podul
Cilinului qi se puse la pindd.
DeodatA apele riului incepurd a clocoti, vulturii de prin stejari se puserd
pe lipit cici se apropia un balaur cu noui capete. De cum pali pe podul
Cdlinului calul balaurului se poticnj, corbui negru de pe umir tresdri, iar

ciinele negru, care venea in urma lor, iti zbirli blana. Balaurul lovr cu
biciul
-
calul peste coaste, corbul peste pene qi ciinele peste urechi:
- De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? Iar ru,
ciine negru, de ce te zbirle{ti? Oare ati prins de veste ci Ivan
- fecior-dejiran
se afli pe-aproape? Eu socot ci nici nu s-a ndscut qi chiar de s-ar fi
niscut incd nu-i bun de luptd: l-af rdpune doar cu un deget de-al meu.
Dar Ivan
- fecior-de-1;ran ie$i de sub podul Cilinului 9i zise:
- Bagd de seam5, balaur spurcat, nu te mai l5uda $i treci la treabd!
Vedem noi la urmd, cine pe cine va biruil
$i numai ce ipi avinti Ivan paloqul de oJel, o datd qi inci o dat5, cd rerezd
tase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi qi el de il implintd pe Ivan
pini ia genunchi in pdmintul jilav. lar lvan lui un pumn de nisip qi-l azvirli
in ochii bulbucali ai balaurului. gi in vreme ce balaurul iqi freca;i i;i curiqa
ochii, Ivan i-a retezat $i celelalte capete. Dup; aceea i-a spintecat trupul ti
ficindu-l buc;lele l-a aruncat in riul Coacizului, iar cele noud capete le-a
atezat sub podul Cefinului. El insi s-a intors in izb5, s-a culcat si a adormir
ca )i cum nimic nu se inrimplase.
Dimineala a venit ti fratele cel mijlociu,
Ei, cum
-
a fost, l-a intrebat Ivan, ai v;zut ceva in timpul noptii?
Nu, n-am vdzut nimic, n-a trecut pe lingd mine nici micar o musca,
n-a
-
liuit nici mdcar un linlar.
Ei, dacd-i a$a cum spuneli, haideli cu mine, sclrmpii mei frafi, sd vd
arit eu $i linlarul fi musca!
Ivan qi-a dus fralii sub podul Cilinului $i le-a ardtat capetele de balauri.
- la uitali-vd, zise el, ce fel de muqle fi de tiniari zboari pe-aici,
Iar voi, friliorilor, mai bine rimineali acasi, pe cupror! decir sd porniqi la
luptA!
Pe fra{i ii cuprinse ru;inea.
Somnul, ziserd ei. ne-a doborit...
In cea de-a treia noapte s-a pregitit sd mearg; ti sd stea de pazA chiar Ivan.
Plec, le-a zis el, la o lupti insp;imintdtoare, iar voi, frdliorii mei, sd
stali
-
treji ti cu urechea la pindd toata noaptea: de indatd ce mi vefi auzr
fluierind, lisati-mi slobod calul, iar voi venili cit mai repede in ajutorul meu.
Ajunge lvan fecior-de-ldran la riul Coacizului, se ascunde sub podul
Cilinului qi aqteapti.
Indatd ce trecu de miezul noplii, pimintul cel jilav porni sd se clatine, apele
riului incepurd a clocoti, vinturile nivalnice a vui, iar vulturii de prin stejari
se puserd pe fipit... Se apropia un balaur cu doudsprezece capete. Toate cele
douisprezece capete tuierau. toate cele dou;sprezece capete scoteau fleceri

fierbinli pe niri. Calul balaurului avea douAsprezece aripi, pirul de pe trupul
calului era de aramd, iar coada qi coama ii erau de fier. Cum a pitit balaulul
pe podul Cilinului calul de sub el se poticni, corbul negru de pe umdr tresi-
-
ri, iar ciinele negru ce venea in urmd i$i zbirli blana. Balaurul lovi cu biciul
calul peste coaste, corbul peste pene, ciinele peste urechi.
- De ce te poticnetti, calule? $i de ce tu, corbule negru, tresari? lar tu,
ciine negru, de ce te zbirlesti? oare ati prins de veste cd Ivan fecior-de-
I;ran se afli pe-aproape? Eu socot cd nici nu s-a nascut $i chiar de s-ar fi
ndscut incd nu-i bun de luptS: o dat6 doar sd suflu qi pulberea o sd se
aleag5 de el!
Atunci Ivan fecior-de-laran iese de sub podul Cilinului qi zice:
-
-
Ehei, balaure, prea devreme-ncepi a te liuda, vezi sd nu dai de belea!
fecior-de-1;ran! De ce-ai venit?
Aha, va s; zici aici erai, Ivan
Pii, -
am venit sd-ti vdd puterea vrdjma;d qi sA mi mdsor cu ea!
Indrdzneqti si te mdsori cu mine? Tu, o s;rmani musci!
Drept rispuns Ivan fecior-de-liran i-a zis balaurului:
-
N-am venit la tine si-1i spun povegti, qi nici si le ascull pe-ale tale. Am
venit s; ne luptdm pe viald qi pe moarte, si-i scap pe oamenii cei buni
de tine, blestematule!
Ivan i$i avintd sabia ascudta $i-i reteze balaurului trei dintre capete. Balaurul
prinse din zbor capetele retezate, i$i trecu peste ele degetul siu de foc,
le lipi de gitlejele lor ti pe datd, capetele se prinseri la loc, de parcb nici
-
nu fuseseri retezate.
Lui Ivan ii venea tare greu: balaurul cu Suieriturile il asurzea, cu fldcirile
il ardea $i-l frigea, cu scinteile il orbea, $i pe deasupra il mai qi implintd pind la
genunchi in pdmintul jilav.
Apoi ii strigi in bdtaie de joc:
- Vrei poate sd te mai odihnegti pulin, Ivan - fecior-de-tdran?
Vorbe$ti de odihni? Odihni pe la noi inseamni lovette, reteaza
bine, nu-{i plinge singur de mild, zise Ivan.
Apoi el fluieri cu putere qi iqi aruncd minu$a dreaptd in mica izbd in care
se aflau fralii sii. Mdnuqa sparse sticla din geamul izbei, insd fralii dormeau
duqi, nu auzeau nirnic...
Ivan iqi adund puterile, se mai avintd o datd, mai tare ca inainte, gi-i
retezd balaurului $ase capete. Balaurul Ie prinse din zbor, ;i pe acestea, iti
trecu peste ele degetul s?iu de foc, le lipi de gitlejuri $i iar5ti toate capetele
erau la locul lor. Apoi se nipusti asupra lui lvan $i-l implinti pini la briu in
pimintul jilav.
,,Proasd treabe," iti zise Ivan. Iqi scoase minuqa stingd qi o arunci spre mica

izbd, Minuta gduri acoperbul, insd fralii dormeau mai departe, nu auzeau
n1m1c.
$i iar hi lu; avint, pentru a treia oari, Ivan _ fecior_de_ldran
retez; balaurului noui
$r_r
capete. Balaurul le prinse din zbor, ifi trecu degetul
de foc peste ele, le apropie de gitlejuri, iar caperele se Iipiri ia loc;i de astd
datA..Tot atunci, balaurul se nepusti la lvan qiJ implintd in pimini pini la
umen...
Ivan $i-a luat ciciula fi a aruncat-o in mica izbi. Din pricina loviturii izba
s-a cutremurat pin; in temelii, iar birnele ei mai_mai si se risipeascd in toate
pirFle, Abia atunci s-au tezit ftalii;i au auzit calul lui Ivan nechezind din
rasputeri ti zbdtindu-se sd scape din lanl.
^ Fralii au deschis grajdul, i-au dat drumul calului, iar ei au pornit alergind
in urma lui, ca sd-i vini in ajutor lui Ivan.
Calul lui Ivan se ndpusti in galop qi incepu sd izbeascd balaurul cu
copitele, sil mutte cu dinfii. Balaurul prinse si quiere, se sisiie, sd invdluie
calul cu puzderie de scintei... in vremea asta, Ivan
- fecior_de_tdran izbuti
sd ias6 din pimint, ba ficu ce fdcu de-i tiie balaurului degetul de foc
dupi $i
aceea se apucd sd-i reteze capetele. I le reteze pe toate pi;d la ultimul, ii
spintecd fupul qi fdcinduJ bucdlete, il aruncd in iiul Coaiazului.
Tocmai atunci aiunseri la locul luptei qi fralii sdi.
Halal
- si ve fie, somnorotilorl le-a zis lvan. Din pricina somnului
vostru era si plitesc eu cu capul.
Fralii sai l-au adus in mica izbd, l-au spilat, l-au hrinit, i-au potolit setea
$i l-au culcat si se odihneascd.
In zorii zilei lvan s-a sculat ii a incepui sd se imbrace, sd se incalle.
De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fralii. Ar trebui sA te odihnelti
-
temeinic dupd lupta crincend de ierr.
Ba nu, le-a rispuns Ivan,
-
nu-mi arde de odihnd, md duc la riul Coaca_
zuiui se-mi caut cingitoarea pe care-am pierdut-o acolo,
Ia te uit5, ceJi mai dd prin minte, au zis fralii. Lasi ci trecem prin
ora; $i-Ii cumperi una noui.
Ba nu, eu de cingitoarea mea am nevorel
$i porni Ivan cdtre riul Coacdzului, dar nu se
toarea, ci trecu pe podul Cilinului pe cel5lalt mal
apucA si-ti caute cingiti
se furifi pe nesimlite
pinA ]a palatele de piatrd ale balaurilor.
S-a apropiar de un gemulel de:chis a rras cu utechea: oare nu se pune la
cale ceva riu impotriva lui? 'i
Cind s-a uifat induntru, ce sd vadi? in palate $edeau cele trei neveste ale
balaurilor, impreuni cu mama lor, zmeoaica cea bitrini.

$i cum gedeau acolo, puneau lucrurile la cale.
Prima dintre ele zise:
- Las-ce mi rizbun eu pe Ivan - fecior-de_liran pentru barbatul meu!
O sd i-o iau inainte gi, pe drumul ce-l are de strdbdtut, ca si se intoarcd acasa
impreuni cu fraqii lui, o sd stirnesc o ar$ila grozavi, iar eu o si md prefac
in fintind. Cind se vor repezi citeqi trei sd-li potoleasci setea _ morti or sa
se prabu)easce de la prima inghililure de apd.
Bine te-ai gindit sA
-
faci, incuviinld zmeoaica cea bitrini.
A doua zise:
Eu o sd mi prefac intr-un mir incircat de roade. De vor vrea sA ma_
nince
-
cite un mdr pe dati vor fi sfi$iali in mii de fdrime!
gi tu te-ai gindit bine, a l5udat-o zmeoaica cea bitrind.
- Eu una, zise cea de-a treia, o sd aduc peste ei Lrn val de picoteald fi de
somn, apoi o si le-o iau inainte, o sd mi prefac intr_un covor moale cu perne
de mdtasd. Cum vor incerca fralii si se culce, sd se odihneascd. pe datd- ii va
pirjoli focul!
gi tu te-ai gindit bine! rosti zmeoaica. Ei, $i dac5 nu veti putea voi sA le
venili de hac, miine pornesc qi eu sd-i ajung din urma $j se_i inghir pe ro[r
trell
Ivan
- fecior-de-fdran a stat s; asculte pini Ia capit vorbele lor li
intors la fralii s_a
sdi.
Ei, cum e, Ivanuqka, fi-ai gdsit cingitoarea? l-au intrebat fraur.
Gisit.
Nu merita si-1i pierzi vremea pentru
-
atita lucru!
Ba merita, fratilor.
$i indati dupi asta, tustrei fralii se pregdtir; in mare grabd qi porniri la
orum.
Au mers $i-au mers, strdbitind cimpuri qi lunci intinse. Era zi fierbinre.
uscati $i lor le era grozav de sete, abia se mai lineau pe picioare. Tocmai
atunci, cind s-au uitat mai bine, au vizut o fintini, iar in ea, plutind deasupra
pe api un ciq mic de argint. Fratii i-au zis lui Ivan:
- Hai, frdfoare, sd facem un popas, sd ne indestuldm cu api rece fi sa
adipim caii.
- Cine gtie ce apd e in fintina aceea, le-a rdspuns Ivan. poate sd fie
necuratd !i otrAvitoare.
$i descilecind, incepu sd izbeascd fintina cu sabia, taind gi impungind.
Iar fintina porni si geamd 5i izbucni in hohore de plins. Tot atuncl se lisi
o cea{A groasl, dogoarea i$i scdzu puterea $i pe frafi inceti sd-i mai chinuiascd
selea.
t0

- Acuma ati vdzut $i voi, fratilor, ce fel de apd era in fintina asta! zrse
Ivan.
Vizut, cum sd nu fi vdzut, frdlioare!
-
$i au pornit mai departe la drum,
Sd fi mers mult, si fi mers putin, cine mai;tie? Doar ci vdzur5 deodate
un mir. Mirul era incAacat cu mere mari sl rumene.
Fralii descilecar; ti abia afteptau s; rupi din merele acelea, dar Ivan
fecior-de-ldran a alergat inaintea lor ti lovind cu sabia a inceput si reteze
tulpina mdrului chiar de Ia riddcinS. Si mirul porni si geami ;i si {ipe...
Acuma aU vizut ti voi, fra{ilor, ce fel de mir era acesta! Nu erau
bune la gust merele din el.
Si iar au incdlecat tustrei frafii qi au pornit mai departe.
$i-au mers, $i-au tot mers pini i-a cuprins osteneala. Si ce se vada? Nu
departe, in cimpie era intins un covor inflorat ti moale, iar pe covor se aflau
Perne umplute cu Puf.
- Ar fi bine si ne intindem pe covorul ista, si ne odihnim qi sd alipim fi
noi vreun ceas. au zis fratii.
Ba nicidecum fralilor, n-o si ne fie prea moale de ne culcdm pe acest
covor,
-
le-a rdspuns lvan.
Fralii s-au supirat pe el:
$i de ce, md rog, ne tot povdluietti: asta nu se poate, cealalta nu-i
voie! Ci doar avem gi noi cap si judecim Si singuri!
Ivan nu le rispunse nici o vorbulili, doar i;i desprinse cingAtoarea de la
briu;i o azvirli pe covor. Cingdtoarea fu cuprinsi de fldcdri qi arse toatd, nu
rdmase nici urmi din ea.
Iatd, ata s-ar fi intimplat ;i cu voi! zise Ivan.
Apoi se apropie de covor gi prinse si spintece cu sabia Si covorul ;i pernele
fdcindu-le pe toate firime. Dupi ce le spintecS;i le sfi$ie arunci zdrentele
in toate p5rlile li zise:
-
Degeaba, frafii mei, m-ali mustraf! Cdci doard qi fintina, qi mirul, qi
covorul nu erau altceva decit nevestele balaurilor. Au vrut sd n'e ucidi. dar
nu le-a mers: au murit ele nu noi!
Fralii
-
fi-au recunoscut gregeala gi au plecat mai departe,
Sd fi mers mult, s; fi mers putin, cine mai qtie? Doar cd deodatd cerul se
intuneca, vintul incepu si vijiie, iar pdmintul si vuiascd: in urma lor venea
in zbor zmeoaica cea batrinA. $i-a cdscat botul
-
o falci-n cer qi alta in
pimint vrind sdl inghitd pe lvan qi pe fralii lui. Dar nici voinicii nu erau
protti, aruncard in botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum fi cu sare.
Zmeoaica s-a bucurat
- gindea c5-l ingfdcase pe Ivan fecior-de-1dran ;i
ll

pe fratii lui. A|a cd s-a oprit ca sd-i mestece in voie. indatd ce afli insi despre
ce-i vorba, scuipi traistele cit colo ti se nipusti din nou pe urmele fralilor. Mai
avea pulin qi-i ajungea din urmd...
Vdzind ci nu mai poate scipa de primejdie, Ivan ipi imbokli calul si
alerge din toate pute.ile, iar fralii se tineau strins dupd el. A;a au alergat, au
alergat, au galopat, au tot galopat. Cind, ce sd vadi? in fala lor se inilta
o potcov;rie, iar in potcovdrie stdteau $i lucrau doisprezece metteri potcovari.
Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat
-
lvan, ingdduili-ne si intrdm
in potcovdria voastrd!
Potcovarii le-au ingdduit sA intre, apoi au incuiat in urma lcr potcovdria,
pecetluind-o cu doudsprezece uqi de fier ii ferecind-o cu douasprezece lacate.
Zmeoaj,ca a venit in zbor pind la potcovarie ;i a prins a urla:
- Potcovarilor, hei, potcovarilor, indatd sA mi-i dali pe Ivan
- feciorde-liran
fi pe fralii lui!
lar potcovarii i-au rispuns:
Deschide cu limba cele douisprezece u$i de fier qi ia-1i-i singurd!
$i s-a pornit zmeoaica si lingi uqile de fier ca si le desferece. A lins ti-a tot
lins, a lins qi-a tot lins pini a subtiat unsprezece u;i. Mai avea o uqd, una
singuri mai rimdsese ferecatd.
Grozav ostenise zmeoaica, a;a ci se aqezi si se mai odihneascd.
Pe datd Ivan fecior-de-ldran se ndpusti afar6 din potcovArie, intfaca
zmeoaica gi o izbi din toate puterile de pietre. Hirca se sfirimd prefdcindu-se
intr-o pulbere mi.unt5, iar vintul risipi in toate pd4ile pulberea aceea. De
atunci inainte totj balaurii ti toate zmeoaicele au fost stirpite de prin partea
locului ;i oamenii au inceput sa trdiasci fdri si se mai teamd de astfel de
lighioane,
Iar lvan fecio.-de-ldran impreund cu
-
fralii lui se intoarserd acasi, la
mama ti la tatil lor. $i prinserd sd feiascA 5i si munceascd la fel ca mai inainre:
sd are ogorul, sA semene griu;orul.

./-:i'
NIKIT6 T6BACARUL
e malul Niprului cel cu ape argintii, pe ni$te mindre coline, se indlta
strivechiul Kiev
- oralul cel mai frumos d cel mai bogat dintre toate
oraSele rusesti.
Veacuri de-a rindul au trdit in acest orat oameni ruti. Cu tolii lucrau,
ogorul il arau, pinza o teseau, la sdrbdtori in hore jucau ti brag5 pregiteau.
Iar fetele, kievlencele, cind incepeau sd impleteascd, dupd datind, coronile
din flori de cimp qi apoi, impodobindu-se cu aceste coronile, porneau cintind,
in zi de prinivarS, spre Niprul cel cu ape argintii, cine le vedea nu $tia la
care sd se uite mai intii: cu tolii, de la mic la mare, rdmineau inmirmuriti de
atita frumusele. Ci1 despre fldcdii kievleni, viteji qi chipeqi, li se dusese vestea
pine hdt-departe: nu-i puteau infricoqa nici vrijmaqii cei rdi, nici fiarele
sdlbatice, nici terpi sau alte tiritoare, In lumea intreagi nu se aflau sigeli mai
iuli 1i sibii mai ascuqite ca ale lor.
l3

Trai tihnit, intemeiat, de nimic intunecat duceau kievlenii. $i rotu;i,
nenorocirea prinse a pluti deasupra lor aidoma unui nor intunecat.
Un balaur inspdimindtor i$i ficu uritul obicei de a zbura pe deasupra
oratului. Avea balaurul acela trupul acoperit cu solzi verzi, coada i se incolecea
in toate pirlile, iar din gitlej ii creqteau trei capete alarurate in loc
de unul. Din ochii lui liqneau fldcdri, gurile aruncau ieratic. iar labele aveau
gheare de fier. De cum incepea a se roti deasupra oraqului, aripite Lui negre
acopereau tot cerul ti lumina zilei pierea firi urmi. Zburind, lighioana
suiera:
- O sd distrug oralul Kiev de pe Nipru. pe toti oamenii lui o se-i ard.
o si-i pirjolesc, o si-i prefac in pulbere. Daci vreli sd mai rdmineli in via1d,
dali-vA osteneala sA mi intimpinali $i si md ospitali cum se cuvine. ln fiecare
luni o si vin la voi. O sd mi las din zbor pe colina din apropiere qi o si md
ospitez cu o frumoasa copilt a voastrd.
Kievlenii se intristard li virsard lacrimi amare. ii durea sufletul si_si
jertfeasci copilele pentru ospilul balaurului. Dar igi ziceau c; daci se imDotn_
vesc, balaurul va trece Kievul prin foc qi fLiacari. il va preface in scrum gi odatd
cu el, !i pe toli locuitorii oralului.
$i-atunci, oamenii incepurd sE scoati in fiecare lund afari din ora$,i sa
duce sus, pe colind, cite o copila. Acolo, dupi ce o legau cu lanfuri de
tulpina unui stejar bdtrin, o lisau singurd li plecau. Iar noaptea, balaurul
cobora in zbor qi o minca.
in felul acesta le-a mincat, pe rind, pe toate copilele kievl6he. Doar fiica
larului mai ramdsese.
lntregul palat rdsuna de {ipit ti plinsete. Au gitit-o pe frumoasa fiicd a p-
rului in vestminte de aur, de mitisuri scumpe $i de brocarturi qi au dus-o lingi
bdtrinul stejar.
Dupi ce-au ajuns acolo au legat-o cu lanluri, s-au inchinat in fala ei pina
la pdmint, ;i-apoi plingind in hohote, s-au inapoiat in orat. Doa. un porumbel
alb, care-i era tare drag copilei, mai rimase cu ea: acesta n-a vrut nici in
ruptul capului sA-;i ia zborul din stejar.
Fiica de lar a$tepta lingd tulpina stejarului. O cuprinse spaima
- pc
deasupra colinei vintul vuia, iar undeva pe aproape o bufnitd huhuia. Inima
copilei mai cA nu mai b;tea. Deodatd auzi un fognet de aripi.
- Ah, se vede ce aceasta-i moartea, $i fiica larului incepu si plingd. lar
balaurul, cici el se ldsase din zbor lingd bdtrinul stejar, privea vrijit la copild
$i nu-ti putea lua ochii de la ea.
- Nu te teme, frumoaso, quierd el, pe tine n-o sd te mdninc. prea
egi frumoasd. Pe tine te iau gi te duc in pe$tera mea. Acolo tu o sd feiesri
ca stdpinA, iar eu am si mi desfdt privindu-te.
t4

$i zicind acestea o a$ezd pe fatA pe aripile sale fi iqi lui zborul. Numai ci
porumbelul porni sd lopdteze qi el in urma lui.
Balaurul cu fiica larului ajunseri intr-un codru de nepdfuns qi el o duse
pe fat; in birlogul lui aflat in inima celui mai mare desiq. Apoi aduni din
pddure o mullime de bu$teni pe care-i ingrdmidi la intrarea pe$terii,
astupind-o.
Iat6. zise el. aici vei locui de acum inainte.
-
Dupi care, balaurul a lesat-o in birlog pe fiica larului, iar el $i-a luat
zborul in c;utarea altor prdzi. N-a bagat de seama cd porumbelul cel
alb intrase gi el in vizuini li se pitise intr-un ungher ascuns.
De cum pleci balaurul, porumbelul veni indatd lingi stdpini-sa. Guruia ;i
i se uita drept in ochi.
Aga incepu fiica larului si trdiascd in birlogul balaurului. Cit era ziua de
lungA st5tea singuri 9i doar porumbelul ii 1inea de urit; iar seara venea balaurul
in zbor, aducindu-;i de-ale mincdrii, apoi se lungea in culcugul sdu,
aflat int.-un coll intunecos al birlogului Si se desfdta privind-o pe frumoasa
copila cu toli ochii lui de foc. intr-una din zile, dupd ce balaurul iqi luase
zborul, fiica larului ii zise porumbeiului.
SA te duci in zbor pini acasd, in ora[ul meu drag, ca sd le duci tarer pr
mamei o scrisoare. S; afle ti ei veqti despre mine, Cine ttie, poate or ndscoci
ceva ca sd-mi vini in ajutor.
Fiica larului se aqezi 9i scrise scrisoarea pe care o legd bine sub aripa
porumbelului. Porumbelul se furit; printre trunchiurile de copaci grimtdite
la intrare, ieqi in pidure, gi de-acolo igi lui zborul spre Kiev.
Sd fi zburat mult, sd fi zburat pulin, cine mai ttie? dar de ajuns, a ajuns
chiar -
sub una dintre ferestrele palatului, Tarul qi larina mai si-fi piardd capul
de bucurie, aflind c; fiica lor triiefte. Au hrinit porumbelul, I-au mingiiat qi
dup6 aceea, adunindu-$i toli sfetnicii in jurul lor i-au intrebat:
Chibzuiti bine, ce-am putea face s-o scdpdm pe copila noastrd de la
balaur?
Iar sfetnicii le-au rispuns aqa:
Va trebui sd-i trimiteli scrisoare prin care sd-i cereti si afle de la balaur,
-
de cine se teme el mai mult $i mai mult pe lumea asta. E cu neputinti
sA nu fie ceva in lume care sil poat; duce la pieire.
larul;i larina intocmira scrisoarea gi o legari sub aripa porumbelului,
iar acesta ili lud zborul inapoi in pddure. Fata de 1ar citi scrisoarea p5rinlilor
sii pi incepu si a'repte cu nerabdare renirea:erii.
Seara balaurul veni in zbor, ca de obicei. Didu la o parte birnele de la
intrare, se strecurd tiriq in birlog ;i se culci sd se odihneascd. Iar copila tarului
zise:

- Ah, balaurul meu drag, ttiu cit etti de puternic, ti mai stiu cum
tremura de frice oricine in fala ta. Dar spune-mi, e oare adeverarj ci nu este
cineva pe lumea asta mai puternic decit tine fi c6, ata fiind, nu-li este frici de
nimeni?
Cum stdtea culcat pe-o coastA, balaurul igi incoldci coada 5i zise rizind
batjocoritor:
Md rog, fie,
-
o se-ti spun adevdrul: se afl6 la Kiev un voinic. il
cheamd Nikita. Triieqte in Mahalaua Tibdcarilor, argisege pieile, le ribdce$te,
de aceea e poreclit Nikita Tibdcarul. Nimeni nu-qi poate misura
puterea cu el. Acesfa e singurul om din lume mai puternic decir mine. De e1,
qi numai de el mi-e fricd.
Dupi ce spuse asta, balaurul se incolici bine de tot ti prinse a sfordi.
Iar fata larului se agezi ;i, cu mare bigare de seamd, le scrise parinlilor sai
scrisoarea ceruti: ,,Balaurului ii este frici numai qi numai de Nikita-TdbAcarul.
Pe el siJ trimiteli si ni scape de aici."
Apoi legd scrisoarea sub aripa porumbeluiui, iar porumbelul porni in
zbor spre Kiev. Ajunsi la palat, scrisoarea fiicei larului fu cititd degrabd.
Si indati farul trimise slujitori in Mahaiaua Tdbicarilor.
- Gdsili-l pe Nikita Tdbicarul. Spuneli-i cel cheamd {arul.
$i au venit slujitorii la Nikita. lar Nikita, un birbat uriai, cu ume.i vlnjosi,
puternici $i o barbd stufoase ca o miturd igi vedea de tebdcitul pieilor.
- Haide, Nikita, vino cu noi la palat, te cheam; larul, i-au z$
slujitorii.
- Ba nu md duc niciieri. N-am vreme, le-a rdspuns Nikita. $i aruncindu-qi
pe umir doudsprezece piei de bou dintr-o datd, se duse cu ele la riu,
Slujitorii larului alergau abia linindu-se dupi el:
Haide. Nikituska. vino cu noi!
V-am spus doar, nu mi duc niciieri. N-am vreme.
Auzind asta, ce erau sd mai faci slujitorii? S-au intors Ia palat $i i-au
povestit larului cele intimplate. Atunci s-a dus in Mahalaua Tebecarilor insuti
tarul.
Nikituska, dragul meu! Ajuti-m5! Numai tu poti sdl ripui pe balaur!
Salveazi-mi copila.
Insd Nikita i-a rdspuns:
Cum si mE incumet, luminate lar, la o treab; ca asta?l Nu mi simt
in stare sd dobor un balaur.
$i oricit l-a rugat larul, oricit a incercat el siJ convingd Nikita nu s-a
-
I6sat induplecat. A$a cA s-a intors la palat ti farul, fdrl nici un rezultat. A stat
toat; noaptea Si a tot chibzuit, impreund cu sfetnicii sii: cum sd faci sil
induplece pe Nikita. $i a hotirit a$a: a adunat cinci mii de copile orfane de i
i6

le-a trimis lui Nikita. Orfanele au venit in Mahalaua Tibacarilor la casa lui
Nikita, s-au atezat in genunchi in fala lui gi au prins a plinge:
Nene Nikita, fie-1i rnild de noi! De-o
-
si-mai treaci un an-doi. o sd
cre;tem, iar balaurul o sA se repeadd sd ne mAnince, una cite una, pe toate. Te
rugim, du-te la riufdcdtor qi smulge-i capetele spurcate.
Lui Nikita i se f6cu mili de bietele orfane,
Bine, fie, nu mai plingeli. O sd mi duc sd-ncerc sd-l ripun.
-
$i a inceput Nikita TAbacarul sd se giteasci de luptd. A luar trei sure de
puduri * de fuioare de cinepi, le-a inmuiat bine in smoald qi s-a infdqurat in
ele din cap pini-n picioare soiul acesta de platoqd cu care se inve$mintase
el n-avea cum si fie nici g5uritd cu sabia, nici sfiqiatd cu collii de balaur.
Apoi porni spre pidure.
Ajunse la birlogul balaurului tocmai cind acesta se intorsese acasd.
- Hei, balaure, ia f5-te incoace cA a venit Nikita Tibicarul. Vreau
si-mi
-
mdsor puterea cu tine.
Simli balaurul c; nu are cum scdpa de belea. $i incepu sd-$i ascutA
dinlii. Numai cd Nikita n-a mai stat sd attepte: cind a izbit odatA in bu$tenii de
la intrare, se umplu toata p;durea de vuiet. Bu$tenii se impri$tiarA $i balaurul
se tiri afard din birlog.
Lighioana porni si Suiere din toate cele trei guri ale sale qi sd azvirle asupra
lui Nikita fum gros qi fliciri arzdtoare. Dar voinicul nostru nu se
sperie, ciincepu se-i dea de cheltuial; cu ghioaga sa: ba il imboldea din partea
dreapti, ba din cea stingA, ba il pocnea peste unul din capete, ba il lovea peste
coadd; iar balaurul tuiera din r;sputeri de furie $i de durere, $i se incredintd
cd nu-l poate birui nicidecum pe voinic. incercd sd-i fring5 trupul in doui cu
dinlii, dar dinfii lui de balaur se impotmolird atit de rdu in smoala cd n-a
mai fost chip s5-i scoatd din ea. Atunci balaurul se pr;vdli la pdmint.
Eh, Nikita, Nikita, grozav de puternic mai ettil Mult mai puternic
decit mine. Dar rogu-te, nu md omori, hai, mai bine si cddem la invoiald cu
vorbe bun;, cd loc este destul in lumea asta pentru amindoi. Uite, eu zic sd
impdrlim pimintul in doud. Tu ai sA traie$ti intr-una din aceste jumet;li, iar eu
in cealaltd. $i de stingherit n-o sd ne stingherim unul pe celdlalt.
in reguli, zise Nikita, hai si-ncepem treaba. Dar bagi de seamd, o sd
trebuiasci
-
sa sdpem intre noi un hotar cit se poate de adinc.
Zicind asta, luA un plug de lemn, greu de trei sute de puduri qi-l inhimd pe
balaur la plug.
Ei. haide. inseamnd hotarul.
+ Un pud: 16,181 kg.
18

$i porni balaurul si opinteasca la plug. il trase de la Kiev pind la Marea
Caspicd qi-apoi din nou cdtre Kiev ti iar inapoi, Gifiia balaurul, se istovise cu
totul, dar Nikita il imboldea infuna strigind:
Haide, trage, trage, cA alfel hotarul n-o sA se vadd bine.
$i balaurul, de voie, de nevoie, sdpd un hotar adinc-adinc.
In reguli, pemintui l-am impdrfit, zise Nikita. Acuma, haide, sA
impdrlim
-
li marea, ci altfel e;ti in stare sA zici cd am intrat si plutim pe
marea ta.
$i-atunci balaurul incepu si tirascd plugul in mare credea cd gi apa
poate fi despir{iti cu o brazdd. Dar marea... de, e adince, nu-i poli da de fund.
Balaurul a inghilit la apd, pind ce s-a inecat. Nikita l-a pocnit cu ghioaga, ca
si nu-;i vini cumva in fire qi i-a scos pe mal,
Nu vreau, zise el, sd spurc marea albastrd $i curata cu trupul tdu.
Apoi aprinse un foc stragnic, arse rimdgilele pe je.atic, iar vinturile
nivalnice luari cenqa gi-o rispindiri in toate cele patru zd.i, penlru ca s,i
nu rimind nici urmd de balaur,
$i porni Nikita inapoi spre Kiev. Poporul ii ieti de depa.te in cale
crl tolii se bucurau, jucau -
ti cintau cinlece de veselie, larul gi larina, linind-o
de mine pe copila lor, venird sdJ intimpine pe Nikita $i sd-i aduca darurr
nepreluite
- aur, blinuri, ve;minte din brocart, perle mari $i lucitoare. Dar
Nikita nu voi sd ia nimic din toate astea.
Ce si fac cu bog5liile voastre? zise el. Cd doari nu pentru a
-
fi risplitit
m-am luptat cu balaurul, ci pentru ci mi-a fost mili de oameni. Pentru mine,
munca este mai de prel decit toate darurile voastre. Lisati-mA sA md-ntorc
iari$i in Mahalaua Tdbicarilor.
$i s-a intors Nikita la el acasd, in mahalaua lui, Mahalaua Tibdcarilor.
$i de-atunci tot acolo trdiefte, pieile le argdseqte ;i-n Niprul cel de argint le
umezetie.
Faima lui Nikita insd a ajuns pini hdt, departe. Iar poporul a intocmit
povestea aceasta despre el s; le fie tuturor oamenilor de treab5 temei de
adinca chibzuinta.

CATUL
NEZDRAU6N
fost odatd ca niciodata. A fost odatd un mo$ care avea trei feciori:
celui mai mic dintre ei, ii spuneau toli lvanuska-prostdnacul.
$i moqul acela a semdnat intr-un an ni$te griu. Griul a crescut
lare frumos, numai ce se innidise cineva care-l strivea si-l c;lca in
prcloare,
Atunci motul le-a zis feciorilor:
Dragii mei feciori! Sd stali
-
noapte de noapte, ca si pazili li sd
Veni noaptea cea dintii,
de pazi cu rindul fiecare dintre voi,
mi-l prindeli pe ho1!
Cel mai mare dintre feciori se duse si pizeascd griul, dar i se fbcu
somn. $i-atunci se furi$d in fura cu fin gi dormi pini dimineala,
Cind se inloarse acas;, a doua zi in zori, zise:
20

N-am inchis ochii toat; noaptea, am pizit griul! Am inghelat bocnd,
dar
-
n-am vezut nici un hol!
in cea de a doua noapte se duse feciorul cel mijlociu qi dormi pind
dimineata in $ura cu fin.
In cea de-a treia noapte veni rindul lui Ivanutka-prostinacul sA se
ducd la pizit.
El i;i pLrse in sin o pl6cint6, lui o funie qi plec6, Indatd ce ajunse
in cimp se aqezd pe un pietroi, Sedea nu dormea, din pldcintd molfiia
$i a$tepta holul,
Chiar la miezul noplii se nipusti pe ogorul cu griu un cal; pdrul
pdmintul cutre-
calului
- un fir de aur ti altul de-argint. Calul alerga
mura, din urechi nouri de fum -
scotea, din ndri pilSlaie de
-
fliciri
ti$nea.
$i calul acesta incepu sd minince griul. Drept e, ci mai mult il cilca
in picioare decit ii minca,
Ivanutka se apropie tiptil de cal $i dintr-o miqcare dibace ii aruncd funra
pe dupd git.
Se smuci calul din toate puterile, dar degeaba!
In vremea asta Ivanu$ka i se sdltd u;urel in spinare gi se prinse
zdravdn de coam5.
Calul incepu si alerge nebune;te peste cimpuri. Alergi ti tot alergd
dar nu izbuti sil trinteasce pe cdlaretl
Atunci incercd sdJ induplece cu biniqorul pe lvanu$ka:
Da-mi drumul, Ivanutka, las5-md slobod!
-
Ci eu, drept rdsplad,
figiduiesc sd-1i fac un mare bine.
Fie, zise Ivanugka, de dat, ili dau eu drumul, dar dupi aceea
cum o si le mai gisesc?
P;i, se ie;i in cimpia mare, liberi din zare-n zare, sd fluieri de
trei ori voiniceSte qi sA strigi desluqit, vitejeqte: ,,Calule-ndzdrdvanule,
roibule-viteazule, te-a$terne in faF-mi degrabS, ca frunza cizuti in iarbS!"
-
qi eu voi fi acolo.
lvanuqka ii didu drumul calului, dupi ce, mai intii, il puse se figdduiascd
cum cd niciodati nu va mai minca qi nici nu va mai cdlca in picioare
griul.
in zorii zilei veni >i lvanu)ka acasA.
Ei, ce-ai vazut pe unde-ai fost? il intrebard fralii iui.
Pdi, am prins un cal, le rdspunse Ivanugka, parul
- calului un fir
de aur ti altul de-argint.
- Si unde-i calul acela?
2t

Pdi, mi-a fdgAduit cd nu mai intri in griu, d-atunci i-am dar drumul.
Fralii nu-i dddurd crezare lui lvanuqka $i riserd de el pe silurate.
Numai ci, chiar din noaptea aceea, nimeni nu se mai atinse de griul lor,.,
Nu mult dupd intimplarea aceasta, larul trimise soli in toate o.atele,
in toate tirgurile, in toate satele sd facd qtiuti tuturor aceasti chemare;
- Sd se-adune boierii $i curtenii, negustorii 9i ldranii de rind, ca sa
se infdli$eze Preafrumoasei Elena, fiicd a {arului! Tarevna Elena se va afla
intr-un turn inalt, in dreptul ferestruicii acestuia. Cel ce va izbuti sa se
salte cdlare, pe calul siu, pind la odrasla larului $i va lua inelul de aur
din degetul acesteia, aceluia ii va fi solie!
$i iatd cA in ziua ardtati incep $i fratii mai mari si se pregdteasci de
plecare la palatul larului nu pentru a incerca sd se salte
-
pini la lereastra
turnului, ci doar sd-i priveascA pe ceilalli avintindu-se. Iar Ivanu$kaprostinacul
prinse si se roage de ei:
- Scumpii mei frifiori, rogu-vd, dali-mi ti mie un cdlul cit de mic,
sd merg qi eu s-o vdd pe Preafrumoasa Tarevn;.
Cum sd te duci tu, prost;nacule? Vrei si aib5 lumea de cine ride?
Mai bine qezi colea pe vatr; fi joacA-te in cenuqi!
Cei doi frali plecar6, iar Ivanutka le zise sofiilor acestora:
Dali-mi un paneraq, si fac qi eu micar o treabi: sd md duc in
pidure se culeg ciuperci!
LUA paneralul $i se duse, chipurile, si culeagb ciuperci.
Ieti Ivanutka in cimpia mare, liberd din zare-n zare, ti aruncind paneragul
sub o tufd, fluieri de trei ori voinicefte, ti striga deslu$it, vitejefte:
Calule-nezdrdvanule, roibule-viteazule, te-a;terne in fa15-mi degrabi,
ca frnnza cizut5 in iarbi!
Calul alerga, pimintul cutremura, din urechi nouri de fum scotea,
din ndri
- pildlaie de fldcdri 1i6nea.
Veni intr-o goanb gi rdmase incremenit in fala feciorului:
- Care li-e porunca, Ivanutka?
- Vreau sA merg s-o vld pe fiica larului, pe Preafrumoasa Elena!
a respuns Ivanufka.
Prea bine, strecoari-te in urechea mea dreapti qi iegi prin cea
stingAl
S-a strecurat lvanugka in urechea dreapti, a ie$it prin urechea stingd
a calului Fi s-a preficut intr-un voinic falnic Ai chipe;, cum n-ai putea
nici cu gindul sA gindesti, nici in vis s5-nchipuielti, nici in pove;ti sdl
gise$ti, nici cu pana se-l zugrdvetti!
A incdlecat Calul-ndzdrdvan qi a pornit la galop drept spre orat.
)2

Pe drum iti ajunse din urm; fralii, trecu in goani pe ling; ei $i
Ie-o lui inainte, acoperindu-i cu nori de praf.
Tinind-o tot intr-un galop, Ivanufka ajunse in piala oraFului, chiar
ling5 palatul tarului. $i ce si vadd se adunase acolo lume, citi frunzd
-
si iarb5, iar in turnul cel inalt, la fereastrii, qedea Jarevna Preafrumoasa
Elena. lnelul din degetul ei strilucea deJi lua ochii era nepreluit.
lar Tarevna
-
frumoasd ca o zini.
Cu tofii o priveau, dar sd se salte pind la ea nu se-ncumeta niciunul:
n-aveau chef s6-$i fringi gitul!
$i-atunci Ivanuqka imboldi cu cilciiele Calul-nizdrdvan ..
Calul fornii, necheze, se selti $i ajunse sus, doar trei birne mai
erau pind la fereastra Jarevnei.
Mare fu mirarea celor de fal5, dar Ivanuska intoarse calul 9i se fdcu
nevezut.
Oamenii strigau intr-un glas:
Cine era? Cine era?
Insi pe Ivanuqka parcA-l inghilise pimintul. Vdzuseri cu tolii de unde
venise, dar n-a vazut nimeni incotro plecase,
Acuma, dupd ce gonise din risputeri, Ivanu$ka ajunse in cimpia mare,
cobori de pe cal, i se strecurd in urechea stinge, ie;i prin urechea
dreaptd $i se preficu din nou in Ivanutka-prostanacul.
I-a dat drumul Calului-ndzdr;van, a cules din pidure un paneraq
plin cu ciuperci otr5vitoare;i le-a dus acasd.
Ia uitali-vd ce ciuperci bune am adus!
Soliile frafilor l-au luat la rost pe Ivan:
Astea-s ciuperci bune, prostinacule? Si le mdninci tu singur!
-
Ivanutka a zimbit, s-a suit pe vatrd ti s-a afezat acolo,
indatd ce s-au intors acasa, fralii au pornit sd le povesteasci soliilor
ce vizuserl in oraq:
Dac-afi fi fost acolo, dragele noastre sd fi vdzut ce mindrete de
voinic i s-a inf;fi9at farului! De cind sintem pe lume n-am auzit de unul
ca el. $i cind s-a saltat odatd cu calul, a ajuns sus, doar trei birne mai
erau pind la fereastra Tarevnei.
Ivanu$ka, cum stitea culcat pe vatrd ti zimbea, zise:
Scumpii mei friliori, oare nu eram eu voinicul acela?
-
- Cum era si fii tu, prostdnaculel $ezi acolo, pe vatre li prinde
muSte!
A doua zi fratii mai mari au plecat din nou la ora$, iar lvanu$ka
a luar panera$ul 9i s-a du' dupd ciuperci.
23

Ieqi in cimpia mare, liberd dirr zare-n
fluieri de trei ori voinice$te $i strigd deslurir,
- Calule-ndzdrdvanule, roibule-viteazule,
ca frurr'za cizuti in iarbd!
zare. $i aruncind paneraful,
viteje$te:
te-atterne in fal6-mi degrabe,
Calul alerga, pimintul cutremu.a, din urechi nouri de fum scorea,
din ndri
- pildlaie de flicdri ti$nea.
Veni intr-o goand gi rimase incremenit in fala lui Ivanuska.
Ivanu$ka se strecuri in urechea dreapti, ieqi prin urechea sting, a Ca-
Iului-ndzdrivan $i se prefAcu in Voinicul-voiniciloi. incdlecd qi goni-la palat.
In piali -
ce sd vadi? se adunase qi mai multi lume -decit irima
dati. Cu tolii se minunau;i se desfdtau privind-o pe Jarevna, dar sri
se salte pin' la ea nu-i trecea nici unuia prin minte, cd doar cine ar fi
avut chef si-ti fringd girul?!
$i-atunci Ivanuqka i;i imboldi calul cu cdlciiele. Calul-ndzdrivan necheza
Si ajunse sus, doar doui birne mai erau pini la fereastra Tarevnei,
lvanulka i5i inloarse Calul-nazdravan ;i pe dala disparu. Vazu\erA cu
tolii de unde veniser dar n-a vAzut nimeni incotro pleiase. lar Ivanuqka
se gi afla in cimpia mare.
I-a dat drumul Calului-ndzdrivan, iar el s-a dus acas6. S_a suir oe
vatra, s-a atezat acolo qi a inceput sA-Si a$tepte fralii.
Cind s-au intors acasi fralii au povesur:
Dragele noastre, iar a venit mindrelea aceea de voinic! Doar doua
birne mai avea pini la fereastra Tarevnelt
Iar Ivallu$ka iar zice citre ei:
Scumpii mei fr61iori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Stai cuminte, prostinacule, Si nu te biga in vorbr!
A treia zi fra{ii se preg;teau sd plece iar, cind lvanuska le_a zis:
Dati-mi macar un celul mai prosl: sa merg li eu cu \oil
Stai acas;, prostinacule! Numai tu lipse$ti acolo!
-
Ziserd asta qi plecard.
Ivanuqka ieqi in cimpia mare, liberd din zare-n zare. fluierd de trer
ori voinice$te ti strigi deslutit, vitejette:
Calule-nizdrivanule, roibule-viteazule, te-arterne in fald_mi degrabd,
ca frLrfiza cizut; in iarba!
Calul alerga, pamintul cutremura, din u.echi nouri de fum scorea.
din niri pdlilaie de fldciri lignea. Veni inf-o goand pi rinase incremenrr
in fala lui Ivanu$ka. Ivanu$ka se strecur5 in urechea dreaptd qi ieqi
prin urechea stingd a calului. Se prefecu in Voinicul-voinicilor gi goni
la palatul larului.

.?<
j
;;l'i
.... i
)-.']
,i

Se nipusti in galop pini lingi turnul cel inalt, dadu bice calurur...
Calul-ndzdrdvan nechezi mai tare decit inainte, izbi pimintul cu copitele,
se sald
- $i ajunse la fereastrd!
Ivanu$ka sirut5 buzele rogii ca singele ale Jarevnei, ii scoase drn
deget inelul de prel li dispdru in goana mare.
Pe loc incepuri cu tolii sd strige, sa lipe qi sd dea din miini:
Prindeli-ll Punefi mina pe el!
- Dar pe Ivanufka parci-l inghitise pAmintul. Doar cit l_au zirit $i dus
a fostl
Iar el i-a dat drumul calului ;i a venit acasd. Avea o min; legata
cu o cirpi.
Dar ce-ai pdlit, md rog? l-au intrebat cumnatele lui.
- Pii, cdutam ciuperci ;i m-am infepat intr_un ciot.
$i se urce pe vatr5.
Cind s-au intors fralii, au inceput sd povesteascd ce si cum a fost:
Dragele noastre, de data asta voinicul acela, cind s_a siltat odatd.
-
a ajuns pini la Tarevne, a s;rutat-o pe buze $i i_a scos inelul din degetl
Ivanutka, ghemuit pe dupi horn cum era, o linea una $i buni:
Scumpii mei frdliori, oare nu eram eu voinicul acela?
- Stai cuminte, prostdnacule, nu mai trinceni deseaba!
Chiar ,atunci lui Ivanu;ka ii trecu prin mjnte sa se mai uite o data
la inelul cel scump al Tarevnei.
Abia apucd s5-$i scoari cirpa, cA roati izba fu nipdditi de luminA!
- Astimpdrd-te, prostinacule, nu te mai juca cu focul! au strrgar
fralii lui, Ce, vrei si dai foc izbei?! Cred ci e timpul si te-alungdm de
acasi!
lvanugka n-a zis nimic, doar qi-a infiqurat mina cu inelul din nou in
cirpd.
Peste trei zile larul trimise o noui chemare cum ci trebuie si se
adune, de la mic la mare, tot poporul impiriliei la palat, la un ospAl ,i
cd nimeni si nu cuteze a rimine acasa. Cine va nesocoti ospilul laruiui _
o sA i se reteze capul! N-au rnai avut incotro cei doi frati, au trebuit sd_l ia la
ospel $i pe lvanu$ka-prosranacu l.
Venird, se agezar6, Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele
inflorate, stiturd si minince si bea ;i sd vorbeascd de una, de alta.
Ia. Ivanuqka s-a furiqat pe cuptor $i stitea acolo intr_un collisor.
Preafrumoasa Elena trecea pe rind de la un musafir la altul si_i
imbia pe toli cu vin gi mied, iar in vremea asta il cerceta cu Drivirea
pe fiecare nu cum\a are pe degel inelul ei cel scump?

la
ti
Numai cd nu-qi vizu inelul la nimeni.
Tot trecind aga

PRTNTESA RO6SC6-BROASCA
fost odate ca niciodate. A fost odati, intr_o anume impdrdlie,
un impdrat care avea trei feciori. pe cel mai mic dintre ei it'chema
Ivan-Jarevici.
inf-o zi, impdratul $i-a chemat feciorii qi le-a zis:
,
Dragii mei
--
copii! Acum ali crescut mari cu totii, e timpul sA vd gindili
la insuritoarel
Pdi, tiiculule, la cine sA ne ducem noi in pefit?
Uite cum faceli: luali cite
ti sloboziti-o
-
fiecare in altA parte.
meargi fiecare dintre voi in pelit.
Cei trei frali ie$iri in cudea
iqi intinse arcul qi trase.
o sigeati, puneli-o in arcul bine inuns
$i unde ii va cadea segeala, acolo sA
mare a palatului, apoi fiecare din ei
28

Sdgeata trasd de fratele mai mare a cdzut intr-o curte boiereasce,
chiar in fala iatacului fetei boierului qi copila o ridicA.
Sdgeata trasd de fratele mijlociu zburi pini Ia curtea unui negustor li
cazu intr-un frumos pridvor, $i cum in pridvorul acela stdtea fata negustorului,
ridicd ea sigeata.
Sigeata trasA de lvan-Jarevici cizu intr-o baltd mocirloas; $i o ridica
Roasca-Broasca.,.
Fralii mai mari, de cum plecard si-;i caute sigelile, le gisird numaidecit:
unul
- in iatacul boieresc, celilalt in curtea negustorului. lvan-Tarevlcr
insi, multi
-
vreme nu izbuti se-$i gdseasci sdgeata' Doue zile incheiate
cutreier5 el padurile ti munfii, iar in cea de-a treia nimeri intr-o balte
mlettinoasA. Cind colo, ce si vadd? Roasca-Broasca tedea pe un bolovan
finind sdgeata lui. Cind Ivan-Tarevici vru s-o ia la fugd Si si se lase
piguba; de chilipirul peste care diduse, Roasca-Broasca ii zise:
Oac-oac, Ivan-Tarevici! Vino de-ti primette sigeata, iar pe mine
ia-me de nevasti.
Mihnit, Ivan-Tarevici, ii rdspunse:
Cum si te iau de nevasti? O s5-si bati joc toata lumea de minel
- Ia-md de nevasta, lvan-Tarevici, gi n-o s5-1i pard reu!
Ivan-Tarevici a chibzuit, a chibzuit, apoi a luat-o pe Roasca-Broasca,
a invelit-o intr-o batisti $i a adus-o la palat.
Cind au venil fratii mai mari, au prins a povesti unde nimerise sigeata
fieciruia dintre ei.
$i-a povestit ;i Ivan-Jarevici pdlania. Fralii au inceput se rida de el,
impdratului: cel mare
- cu tinira boieroaici, cel mijlociu -
dar tat5l i-a zis:
- Ia-o pe Roasca-Broasca, altminteri n-ai incotrol
-
$i iati cA s-au sdrbitorit trei nunli dintr-o dati gi s-au insurat feciorii
cu fata negustorului.
iar lvan-Tarevici cu Roasca-Broasca.
A doua zi dupd nunt5, impdratul ti-a chemat feciorii qi le-a zis:
-
Ei, scumpii mei feciori, iate-v5 insurali pe tofi trei. Acum
ag dori sd aflui ttiu soliile voastre s; coaci piine? De aceea pind
miine sd-mi coace fiecare din ele cite o piine mare, rotundd, albi Si bine
crescut;.
S-au inchinat feciorii in fala pirintelui lor Fi au plecat.
Dar tvan-Tarevici s-a intors in palatele sale tare posomorit: de ginduri
impovirat, cu capul mai jos de umeri plecat,
Oac-oac, Ivan-Tarevici, i-a zis Roasca-Broasca, de ce te-ai intristat
-
a$a? Ti-a spus vreo vorb; de mustrare tatel tdu?
29

- Cum sd nu fiu trist! i_a rispuns lvan_Jarevici. Tiiculul meu a
poruncit ca pind miine la gustarea de dimineafi, tu si coci singura o
piine mare, rotundi, albl $i bine crescud...
Nu fi supirat, Ivan-Jarevici! Mai bine culcd_te, dormi ,i te odihneqre:
noaptea e un sfetnic bunl
_ _indati ce s-a culcat Ivan-Jarevici, Roasca_Broasca isi lepddA pletea
de broasci qi se preficu intr-o mindrele de copili, preainleleapr; Vasil;a
atii de fiumoasd cum n-ai putea nici in poveste s_o gdsqti,'nici cu pana
s-o zugr5ve$til
A luat un ciur des gi nitte site mai mdrunte de a cernut fiina de
griu,
-
a frdmintat un aluat alb Si a copt o piine moale qi pufoasd, ba a mar
li impodobit-o cu felurite desene ciudate: pe margini i oraqe'9i patate,
grddini ti turnuri, deasupra
- pisiri zburind, dedesubt _
'sdibaLrce
fiare
alergind.
Dimineala Roasca-Broasca il trezi pe Ivan_Jarevici:
E timpul, Ivan-farevici, scoali-te si duci piinea!
Cind Ivan-farevici a vdzut piinea tare s_a mai minunat: nu vezuse
niciodatA pind atunci o piine ca aceeal
A aSezat piinea pe o tav, de aur gi i_a dus_o tatilui siu.
Au venit $i fra{ii mai mari, au adlrs ;i ei piinile lor, doar ci Ia ele
nu prea aveai ce vedea: piinea fiicei boierului era cam arsA, iar a fetei
negustorului ie$ise cruda $i pra\alita pe-o coasre.
Impdratul primi mai intii piinea feciorului celui mare qi cind o vdzu
porunci sd fie date duliilor din curre.
Apoi primi piinea feciorului mijlociu qi zise:
O piine ca asta poli minca numai daci mori de foame!
. Veni qi rindul lui Ivan-Jarevici, primind piinea adusb de el, impiratul
zNe:
O piine ca asta
-
trebuie mincati numai la zile de mare sdrbatoare!
$i pe dati le dddu feciorilor o noui poruncd:
^. - A$ dori sd aflu cum $riu soliile voasrre sd {eag. Luali deci mirasi,
fir de aur, de argint $i punetiJe sd-mi leasi cu miinile 1or pind miine, fiecare,
cite un covor!
S-au intors feciorii mai mari la soliile lor ;i le_au vestit porunca
impiratului. Sofiile au chemat pe mame, pe didace sau doar pe nrqre
slujnice frumoase
- sd le dea o mind de ajutor la 1esutul covoaielor. $i
numaidecit mamele, d;dacele, fetele slujnice s_au adlrnat cu toatele s1
s-au pus la treab;
- cu fir de aur;i de argint si leasd, cu fir de mitasa _
sa coasa...
30

Ivan-Tarevici insd s-a intors acasl tare posomorit, de ginduri impovdrat,
cu capul mai jos de umeri plecat.
. - Oac-oac, Ivan-Tarevici i_a zis Roasca_Broasca, de ce esti asa de trist?
Ji-a spus rreo vorba de dojania talAl rau?
Clm sdnu fiu trist? i-a rdspuns Ivan_Jarevici. Tiiculul meuaporuncrr
Sa-l
-.-
leqt ln noaptea asta un covor inflorat!
- Nu fi supdrat, Ivan_Jarevici! Mai bine culci_te Si dormi: noaptea e
un sfetnic bun!
. jndalii ce s-a culcal lran-farevici. Roasca_Broasca i)j lepAdd Dielea
de broascA. se prefecu iar in mindrelea de copilia preainleleapra Varrlrsa
qi-.incepu sd 1easd covorul. De-mpungea cu acu-odat5 _ risirea floarea_
nflorata. a doua oari de-mpungea _ cel mai iscusit .oa"f ,"_uiaiu, .ir_ra
rmpunse-a trela oard pisdri sprintene zbura16... \jci nu \e arata5era
zoriie ti covorul fu gata.
Cind
.
s-a trezit Ivan-Tarevici qi cind a vizut covorul, vai! ce s_a mai
mlnLrnal era atit de frumos cum n-ai putea nici cu gindul sd gindetti,
nici in vis sa-nchipuie)ti. ci. poate. doar in po,esre .a pIr"rr".,ii ' '
Si iala ca s-au infelilal impiararului ru\rrei fralii. ci sa_i atuca fieeare
covorur lesut. tmparalul a luat intii covorul fiului mai mare qi dupd
ce-l Drivi. rosti:
Asta doar la poarti sd fie asrernurr
Primi covorul adus de fiul mijlociu, il privi qi zise:
- Covorul acesta sA fie numai acoperamint pentru cai cind plouiil
Primi covorul de la tvan-Tarevjci, il priri 5i zise:
Iar acest covor sd fie apternut la cele mai mari sirbilrori in iatacul meu!
-
_ Si pe dat;, impiratul didu o nou6 poruncd: tustrei feciorii ,; poii"ur.a,
impreund cu sofiile lor, la ospilul ce are sdl dea tu putat, ao."u i.iliutr,r.a
vadi care dintre ele danseazd cel mai bine.
^. $i au plecat cei trei frali
- fiecare acas6 la el. Ivan_tarevici mergea tare
mihnit zicindu-$i in sinea lui: ,,Cum o s_o duc eu pe Roasca_Broasca-mea la
osp5lul imp5ratului?.. Cind a ajuns, Roasca_Broas.u t_u int."Uui
- 9", i3l e$ti rrist, lvan-Tarevici? Iar erti de ginduri impovirat,
cu capul mai jos de umeri plecat?
- Cum sd nu md intristez? i_a zis Ivan_Tarevici, A poruncit teicutul ca
miine, si te duc la ospdful ce are si-l dea la Dalat...
- Nu mai fi indurerat! Culci-re $i dormi: noaptea e un sfetnic bunr
A doua zi, cind era vremea sd plece la ospi1, Roasca-Broasca r_a
zis:
- Ivan-Tarevici, du-te singur la ospdtul impiratului cd eu o si vin in

urma ta. Cind o se auzi zarve ti tunete sA nu te sperii, ci sA spui: ,,Aceasta, de
buni seamd, e broscula mea care vine in cutioara ei!"
gi Ivan-Jarevici s-a dus singur la ospilul impiratului.
Fratii mai mari insi au venit Ia palat impreuni cu soliile, dichisite qi gitite
amindoui, nevoie mare. Cum au venit au fi inceput sil ia in ris pe Ivan-Tatev1c1:
Pii, cum aEa, frate, ai venit singur, fird sotie? Trebuia s-o fi adus mdcar
-
invelira in batistd, ca sa d5cultam 1i noi cum ordciie.
Deodati se auzird tunete Si o zarvi nemaipomenite de se zgudui, se cutremurd
pind-n temelii palatul. Toli oaspelii s-au sperial, au sirit de pe la locurile
lor, s-au zdpdcit, de nu mai ;tiau ce sd face. Iar lvan-Jarevici a zis:
Nu vi fie teamd, dragi oaspeli! Aceasra, de bun6 seami, e broscula mea
care vine in cutioara ei!
Au dat buzna cu tolii la fereslre $i ce sd vadi? Servitori iuli de picror
aleargd, cdlareti vajnici gonesc, iar in urma lor zboard o calealcd de aur, cu
o pereche de cai murgi inhdmali la ea.
Caleatca a tras in fala pridvorului, dar din ea n-a coborit o broasci ci insufi
Preainleleapta Vasilisa, frumoasi, cd la soare te puteaiuita dar la dinsa
-
ba. Tolj oaspelii se minunau, o priveau fermecali $i rimaseri muli de uimire,..
Preainleleapta Vasilisa l-a luat de mind pe Ivan-Tarevici $i s-au aqezat
amindoi Ia mesele din lemn de stejar acoperite cu fele inflorate...
$i s-au pus oaspelii si minince, si bea, si se veseleascA.
Preainleleapta Vasilisa bea, dar potirul nu-l go1ea, ti resturile in mineca
stingi le-arunca. Iar dupi ce a mincat fripturi de lebddi arunci oasele in
mineca dreapt6.
Sofiile fraliior mai mari vizurd lucrul acesta $i, fugula ii ele: ce nu puteau
si bea
-;i una ti alta in minecS-qi turna, din mincare ce le riminea ;i una;i alta in cealaltd minecd arunca. Dar de le-ai fi intrebat de ce fac asta
n-ar fi Stiut a
-
spune.
Indati ce s-au ridicat oaspetii de pe la mese, a inceput si cinte muzica ;r s-a
pornit dansul. Preainleleapta Vasilisa s-a dus gi ea sd danseze cu lvan-Tarevici,
Cind i$i fluturi odati mineca stingd se ivi pe negindite un lac, iar cind
-
i;i
fluturi mineca dreapti lebede albe prinseri a pluti pe lac. Atit impdratul
-
cit fi oaspelii mult se mai minunard. Dar de cum terrnind ea si danseze totul
se fdcu nevizut: Si lacul Si lebedele cele albe.,,
S-au dus sA danseze ii sotiile frafilor mai mari. Numai ci ele cind qi-au fluturat
mineca stingd i-au stropit pe toli musafirii, iar cind qi-au fluturat-o pe
cea dreapte i-au improscat cu oase fi resturi, ba mai-mai sd-i scoatd un
ochi insu;i imperatului. Supdrat, irnpdratul a poruncit si fie alungate amindoui
din oddile sale.
33

Cind ospilul se apropia de sfir$it, Ivan-Jarevici gisi o clip6 liberd Si rrase o
fugi pini acasA. Ciutd pielea de broascd;i o puse pe foc.
La intoarcerea acas6, Preainleleapta Vasilisa indatd bdgi de seamd
-
ci
pielea ei de broasci nu-i niciieri. S-a repezit s-o caute. A ciutat-o cit a cautat-o,
fi cum de gdsit n-a gisit-o, i-a zis lui lvan-Jarevici:
Ah, Ivan Tarevici, cum de-aifAcut una ca asta?! De ce mi-ai pus pe foc
pielea de broarc6? Daca ai mai fi avul rabdare incA rrei zile, aS fi fo.,i pe reci a
ta. Acuma insi, rdmii cu bine, si mi cauti peste noud mdri qi noud 1iri, la
capdtul p;minrului, in lara-nsorit; a lui Kofcei cel fdri de moarte. De-abia
dupi ce-ai sd rupi trei perechi de cizme de fier,6i-ai sd mininci rrei piini de
fier - ai sa md ga\etli lu pe mine...
Spuse asta, se preficu intr-o lebddd albi Si ili luA zborul pe fereastri.
Ivan-Tarevici rimase nemingiiat;i grozav de indurerat. Dar se pregdti de
drum: i;i lud arcul ti sdgelle, incilld cizme de fier, ifi puse intr-o desagb trei
piini de fier qi porni sd-qi caute solia, pe Preainfeleapta Vasilisa.
Dac; a mers mult ori pulin, dacd a ajuns departe ori aproape, cine sii
ttie? repede doar povestea se povestegte, mai anevoie fapta se sdvir$elte
-
atita Ftim cd dupd o vreme a rupt doui perechi de cizme de fier qi a mincat
doud piini de fier. $i cum mergea el ata, a intilnir intr-o zi un bdtrinel irnpovirat
de ani.
Buni ziua, bunule, i-a zis Ivan-Tarevici.
- BunA ziua, voinicule! Ce cauli $i-ncotro mergi?
Iar Ivan-farevici i-a povestit b;trinelului oful sdu.
Eh, Ivan-Jarevici, i-a zis batrinelul, de ce ai pus pe foc pielea de
broascd? Doar nu tu o imbricasei cu ea qi de aceea nu se cddea si i-o scoli tu!
Preainleleapta Vasiiisa s-a ndscut mai $ireatd ;i mai inleleaptd decit tat5l ei,
Kotcei cel fdrd de moarte, de aceea s-a miniat pe ea ;i i-a poruncit sd se prefaci
vreme de trei ani in broasca, Dar ce-li tot zic eu. cd doar cu vorba nu inl5-
turi nenorocirea. Uite, line ghemul acesra li incotro s-o rostogoli el, intr-acolo
\i re indrepli ti ru.
Ivan-Jarevici i-a mullumit bitrinelului Si a pornit in urma ghemului primit,
Ghemul se rostogolea peste munli cu piscuri inalte, peste piduri intunecate,
se rostogolea peste pajitti verzi;i mSnoase, prin b;lti urite, mlSqtinoase,
se rostogolea peste locuri pustii, uricioase, iar Ivan-Jarevici mergea $i tot
mergea in urma lui, niciieri nu se oprea, niciieri nu se-ageza. A mers el qi-a
fot mers, pind a rupt cea de-a treia pereche de cizme de fier, pini
a mincat qi a treia piine de fier ;i a ajuns la un codru des, de nepilruns.
Chiar atunci se intilni cu un urs.

,,N-ar fi riu se omor ursul esta! ifi zise lvan-Tarevici. Cd n-am nici un fel
de merinde."
Tocmai iqi potrivi sdgeata $i ochj, cind il auzi pe urs vorbindu-i in grai
omenesc:
Nu
-
mi omori, Ivan-Tarevici! Ci o si-{i fiu gi eu cindva de folos'
$i Ivan-larevici nu s-a atins de urs. I s-a f5cut mil6 de el, aqa ci qi-a
vdzut de drum.
Curn mergea el aga printr-o cimpie intins5, ce si vad6? Chiar deasupra
capului siu zbura un r6loi de toatd frumuselea, Ivan-Tarevici iqi intinse arcul
gata sd sloboadd o sdgeati asculitl asupra ritoiului, cind acesta ii vorbi in grai
omenesc:
Nu mi omori, lvan-Tarevici! ci o sd-}i fiu ;i eu cindva de folos.
lar lui lvan-Tarevici i s-a fdcut miti de r;loi $i nu s-a atins de el, ci, a|a
fl;mind cum era, $i-a vezut mai departe de drum.
Deodatd ii ieqi in cale alergind un iepure urecheat.
,,O sd omor iepurele, iqi zise larevici, cd nu mai pot de foame..."
Ochi, intinse arcul, dar iepurele ii vorbi cu grai omenesc:
Nu-mi lua viala, Ivan-Tarevicil Cd o sd vind vremea cind o
-
sili fiu
si eu de folos,
$i de iepure i se fdcu mili lui Ivan-Jarevici, aqa ci-;i vdzu de drum mai
departe. Dupi o vreme ajunse la marea cea albastrd ti, ce si vadd? chiar pe
15.m, culcat pe nisipul galben, un pette, o ftiuci mai mult moarti decit vie,
Ivan-Jarevici iqi zise:
De data asta n-am ce face, o sd mdninc $tiuca! Mi-e tare foame ti nu
mai pot rdbda!
- Ah, Ivan-Tarevici, rosti $tiuca, fie4i mild de mine gi nu mi minca,
mai bine aruncd-mi in marea cea albastri!
Lui lvan-Tarevici ise ficu mili de ttiucd;i-o arunci in mare, apoi porni
mai departe de-a lungul Iirmului, in urma ghemului siu.
Sd li mers mult, sd fi mers pulin, cine mai $tie? doar ci la o vreme,
tot rostogolindu-se ghemul ajunse intr-o pidure, chiar in fala unei colibe rotitoare
pe picior de giind. Ivan-larevici rosti:
Colibi, colibioa.S, opre$te-re cu fala la mine, pddurea la spate-Ii rimtnal
Coliba, ascultind de vorba lui, se intoarse cu spatele citre pidure qi cu fa-
Ia spre el. Ivan-Tarevici intri in colibd;i ce se vada? pe vatrd stitea culcati
Baba-Cloanla-Cotoroanta. Vdzindu-l pe Jarevici, l-a intrebat:
De ce ai venit la mine, mindrule voinic? De bund voie, sau de
nevoie?

- Ah, Babe-Cloanti-Cororoanli, mai bine mi-ai da intii sd m;ninc ,i
si beau qi mi-ai pregiti baia cu aburi, qi-abia dupd aceea m-ai lua la intrebat.
Ci bine spui, i-a rispuns Baba-Cloanla.
Apoi i-a dat lui lvan-Tarevici sd minince ;i se bea,i i_a pregdtit bala cu
aburi, iar Ivan-Tarevici i-a povestit ce o caura pe solia sa, preainleleapra
Vasilisa.
_ $tiu, ltiu! zise Baba-Cloanla. Ea este acuma la ficdlosul acela de Korcei
cel.f;ri de moarte. Va fi tare greu sA ajungi la ea, cdci cu Koqcei n_o prea
poli scoate la cap5t: pe el nici sdgeata, nici sabia nuJ poate ripune. Da aceea
nu se teme de nimeni.
Dar moartea lui. unde se afli?
- Moa.tea lui std intr-un virf de ac $i acul acela se afld_ntr-un out oul _
se afl; in rald; raia e in iepure; iepurele e inrr-un sipet ferecar $i sipetul
virful unui stejar b;trin. Iar stejarul acela cre$te intr_un codru
- in
de
nepatruns.
Apoi Baba-Cloanla
-
i-a spus lui lvan-Jarevici cum ar putea si rdzbeasci
pind la stejarul cu pricina. Aga ci Ivan-Jarevici i-a mullumit si a pornlt la
drum.
I-a trebuit mult pind sd rizbeascd prin codri de nepitruns si sd strAbati
bdlii mldttinoase, dar pind la urmd a ajuns la stejarul lui koqcei. Sreiarul aceta
i;i proptise virful printre nouri, riddcinile ii erau rdspindite in phmint pe o suta
de verste jur-imprejur, iar crengile Jui acopereau stralucirea ioarelui. Si roc_
mai in virful stejarului
-
se afla sipetul ferecar. Ivan-Tarevici se fot uira ra
stejar;i nu $tia cum sd face sd ia sipetul,..
,,Eh, gindi el, pe unde-o fi oare ursul? El m-ar putea aiuta!..
Abia i$i termin; gindul ci ursul se qi infdfila: alergb inrr-un suflet
ti smulse stejarul din pimint cu rddicini cu tot. Din virful lui cAzu sipetul care
se sfdrimi in bucilele.
Din sipet iefi iepurele care o lud la goan5.
_ ,,Pe unde-o fi iepureleJneu? gindi Tarevici, Negrefit cd doar el l_ar putea
ajunge din urmi pe iepurele estelalt..."
Abia i;i termini gindul ci iepurele se;i infdliqi: il ajunse din urmd pe
celAlalt iepure qi-l sfiqie in doui.
Atunci, din iepurele sfiqiat i;i lui zborul o ra1i, care se ridici sus-sus in
inaltul cerului. ,,Pe unde-o fi riloiul meu?'. gindi Jarevici. Iar rdloiul se si re_
pezise in zbor dup; rata Si o lovea cu ciocul in cap. Rafa scipd oul gi oul cizu
in marea albastr6...
Ivan-Tarevici se int st5; srdtea pe ldrmul mirii ti gindea:
,,Pe unde-o fi $tiuca mea? Ea ar gdsi oul pe fundul mdrii!,,

Cind colo, vdzu un pefte, o ttiuca
- ce se apropia de !5rm inotind fi avind
in dinfi un ou:
- Tine. lvan-Tarevici:
Ivan-farevici se bucurd, sparse oul, scoase acul ;i-i rupse virful. Indati
ce-l rupse pieri Kolcei cel fdri de moarte, preficindu-se intr-o pulbere
-
din cea mai miruntS.
Ivan-Tarevici se duse la palatele lui Koqcei. Preainleleapta Vasilisa ii ie;i in
intimpinare si ii zise:
Ei, Ivan-Jarevici, acum, cX ai fost in stare sd md cauli gi si md gdsegti,
voi fi pe veci a ta!
Ivan-Jarevici alese cel mai bun armdsar din grajdul lui Koqcei qi incdlecind
impreund cu Preainteleapta Vasilisa, se intoarse in impirdlia sa.
Acolo au triit amindoi in prietenie, dragoste d buni infelegere.

.-:.9' -- \
1&
1(N
1';
cih
t,(,
lrt
,','
fost odatd ca niciodatA. A fost odatd, intr-o anume tard lln tar necAsdtorit.
$i avea acel tar in slujba sa un arcaF pe nume Andrei.
Intr-o zi s-a dus Andrei-arcagul la vinitoare. A umblat prin pidure
o zi inlreaga dar n-a avut noroc, n-a inrilnir nici o sdlbiriciune. Ericarri seard:
omul se intorcea acasd cuprins de tristefe, Tocmai atunci v5zu o turturea
stind intr-un copac.
,,Haide, iqi zise el, s-o dobor mdcar pe asta".
Trase $i o rdni turtu.eaua se prdbu;i din copac pe pimintul jilav.
Andrei o ridic5 vroia
-
sd-i suceasci gitul qi s-o bage in
-
tolbi.
insd turtureaua ii vorbi cu grai omenesc:
Nu-mi lua viata, Andrei-arcaqule, nu-mi reteza capuMa-md aqa vre
-
cum sint, du-md acasi qi ageazS-mi la fereastrS. Dar ai griji, indati ce vezi cd
38

mi prinde somnul bate-mi fdrd intirziere, love;te-mi din toatd puterea
cu mina dreapti 9i o sA dobindefti o mare fericire.
Andrei-arcatul se minunt: ce-o mai fi li asta? Cind te uili la ea vezl
cA-i pasire cu adevarat, dar vorbelte cu glas omenesc. A dus turtureaua acas;'
a pus-o Ia fereastrd, iar el prinse a a$tepta
Nu trecu mult $i furtureaua iqi bigd cdp;orul sub aripi $i incepu sA
picoteascd, Andrei i$i aduse aminte de ce ii poruncise pasdrea qi o lovi din
toatd puterea cu mina dreapti. Turtureaua cizu jos, ;i se prefdcu in Marra-
Tarevna, o mindrele de fatd $i-atit de frumoasd cum n-ai putea nici cu gindul
si gindegi, nici in vis si-nchipuiefti, doar in poveste sA zugr;ve$ti.
Si Maria-Tarevna i-a zis arcagului:
- De vreme ce-ai qtiut sd mi iei, trebuie si ttii sA md qi pistrezi -
cu un
mic ospil fi-o nunti fdri zarvi. Si-o sd rimin s5-1i fiu solie veselS fi cinstitd.
Asa s-au inteles.
$i s-a insurat Andrei-arca;ul cu Maria-larevna $ triia cu tinira lui nevastA
veselindu-se. Dar nici de slujbd nu uita: in fiecare zi se scula cu noaptea-n
cap, pleca la pddure, aduna vinat fel de fel;i-l ducea la cuhnia -
farului.
Dar n-au triit multi vreme aqa. Maria-Jarevna i-a zis:
Tr;iesti in sirecie. Andrei!
- Da, vezi Si tu ce a$a este.
FA rost de vreo sut; de ruble, cumpar; cu banii iqtia mdtas; de toate
felurile $i lase, cd indrept eu lucrurile.
Andrei a ascultat-o, s-a dus pe la prietenii lui ti a imprumutat de la unul o
rubla, de la altul dou5, iar cu banii adunali a cumpirat mitasd de toate felurile
;i i-a adus-o ne!esrei. I\4aria-Tarevna i-a zis:
Culcd-te ti dormi, noaptea e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat iar Maria-Tarevna s-a pornit si leasd. A lesut toatd noaptea
qi a fecut un covor ce n-avea seam;n pe lume: era infili$ati acolo toati
imp5r;tia, cu oraqe $i copaci, cu piduri qi ogoare, cu pisiri in cer, cu fiare
silbatice in munti, cu petti in mdri, iar imprejurul tuturor acestora se rotea
luna $i soarele...
A doua zi dimineala Maria-Tarevna i-a dat barbatului covorul:
- Du-te cu el la tirg Si vindel negustorilor, dar bagi de seama, prel pe el
tu se nu cei, ci cit ti-or da cu-atita sd te mullume$ti.
Andrei lui covorul, il desfdfura Si porni cu el printre tarabele din tirg.
Un negustor alergd inr-un suflet' la el:
AscultA om bun, cit ceri pe covor?
- Tu e$ti negusto.! tu fe-i fi prelul,
Negustorul s-a gindit, s-a tot gindit $i n-a putut gisi un prel pentru covor.
39

Veni in fugd alt negustor $i dupi el mai venira allii.
chipuit de mare de negustori, care priveau covorui,
teau gdsi prelul.
S-a adunat o gloatd neinse
minunau, dar nu-i pu-
- Tocmai atunci trecea prin dreplui tarabelor un sfetnic al farului, care dori
sa afle ce pune ta cate neguslorimea. Cobori din calearca )i. dupa ce izburi, cu
mare greu, sd-qi faci loc cu coatele prin marea mul{ime, zise c6ire cei adunalr:
,*^ Bund ziua, negustorilor, oaspeli de peste mdri Si fdri! Desp.e ce e
votba?
- Pdi. uile a|a 5i a5a. nu pulem gasi prel penlru covorul Asla.
Sfetnicul larului se uitd ia covor $i mult se minuni si el:
arcaqule, ia spune, spune adevarul adevarat: de
-Ei, unde ai c;petat covorul
dsta atit de frumos?
- Pdi, uite, ala !i a$a, solia mea l-a f;urit,
- $i cit vrei sd-{i dau pe el?
- PAi, nu ttiu nici eu. SoEia mi-a poruncit sd nu md tocmesc: cit imi vor
da, cu atita sd mA muilumesc.
- Ei, uite, arca$ule, fine zece mt1.
Andrei a luat banii, a dat covorui ;i s-a dus acasi.
dus la Fr qi i-a aritat covorul.
Iar sfetnicul larului s-a
^ farul 5i-a aruncat privirea asupra covo.ului qi vdzind acolo, ca in palmd,
inlreaga sa rmperAtie, rimase uimit
- Cere-mi ce dorelti, dar sd $tii c; eu covorul dsta nu li_l mai dau!
gi pe date larul scoase doudzeci de mii de ruble;i i le didu cu mina lui siet_
nicului._ Sfetnicul lui banii Si iqi zise: ,,Nu-i nimic, imi comand eu alt covor
$ mar trumos".
A urcat din nou in caleagca 5i a plecat in mare graba in mahalaua cu ortcr_
na. A gdsit mica izbia in care rrdia Andrei-arca$ul $i a brirur in uyi. l\,iaria_
Tarevna i-a deschis, Sfetnicul 1arului pdti cu un picior peste prag, iar pe celi_
lalt.nul mai trase iniuntru, nu mai scoase o vorbe si uitd ieniiu unu-"
venise acolo: in fala lui se afla o frumusele de femeie ci nu gi-ar fi luat ".
ochii de
la ea o suti de ani qi ar fi rimas aqa privind-o.
, Maria-Tarevna a atteptat cit a a$teptat o vorbi de la el $i dupi un riistimp,
l-a prins frumqel de umeri pe sletnicul farului, l-a rdsucit cu spatele si a inchis
usa, Iar. ac(sra.-desmericindu-:e cu greu porni in sili spre ca:ii, $i din ziua
aceea nici de mincat nu mai minca, nici de bdut nu mai bea, ci mereu in fala
ochilor pe soia arcatuiui o vedea.
Tarul bigd de seamd qi incepu siJ descoase ca sd afle ce mihnire il apasd?
$i sfetnicul ii destdinui {arului:
Ah, am vdzut-o pe so{ia
-
arcagului;i de-atunci numai la ea mi_e sindut!

,-. -.,t i-,:ii.- -,.=-,,.';,,.'.
, r.'tj _,
'
, i*. . :..: '' -..
. t t... ',-::lil:i ;,
l,--'-t
,1-l,f i.,. '-'-,,.:..r' it..:,1 .
: :l-i i_i ,) . .t i
' ' il't:
'-.'1:,., i ..-. '-.r,.r , :t':..1 .."; ,.'.i p.;,; rl' :
...:lii;l.i :.:rt:,i _ ': r :'::. rll .r,''1"' ..i r ': -: : ,: ..,;,.
i .i''l:i,,.; l
t.
,
l':;,,' ' .i,-.. . , :i ., : ,, .l

Nu scap de vraja ei nici cu mincarea, nici cu biutura, nici cu buruieni de 1cac.
Auzind asta, ii veni poftA fi jarului s-o vadi pe solia arcaqului. imbrdc6 rrrq_
te vesminte simple, plecd in mahalaua cu pricina, gisi mica izbd in care locura
Andrei-arca;ul Si bitu la uli. Maria-Jarevna ii deschise. Jarul pdqi cu un picior
peste prag
-
iar pe celSlalt nu mai putu sAl tragd induntru, ii pierise
graiul: se afla in fafa lui o frumusele fdri seamin.
Maria-Jarevna a agteptat cit a a$teptat o vorb5 de la el gi dupi un rdsurlp
l-a prins frumu;el de umeri pe Iar, l-a rdsucit cu spatele gi a inchis uqa.
Tarul iti simti inima coplegitd de dragoste.
,,Adici de ce, iqi zise el, si tot rdmin neinsurat, si n-am Si eu o solie?
Ce-ar fi si md-nsor cu frumoasa asta? Ei ii este hirizit si fie solie de tar
- Ilu
de arcat.
Intors la palat larul puse la cale un plan necurat -
s-o ia de la birbatul
siu pe solia acestuia. I$i chemd sfetnicul pi-i zise:
Ticluie$te ceva ca sdl pierdem pe Andrei-arca$u1. Vreau sd md insor
cu solia lui. De ticluietti ceva rAsplatd vei primi orage, sate Si gr;mezi de
aur, iar de nu vei ticlui nimic
-
ili voi .eteza capul.
Sfetnicul larului se mihni amarnic qi plecd de la palat cu nasul in jos. Nu
putea niscoci cu nici un chip ceva care sa-l piardd pe arcat. $i de nicaz se
abdtu pe Ia circiumd sI se cinsteasce cu biuturicd.
Deodatd se apropie in fugi de el un betivan imbrAcat intr-un caftan zdren-
1uit, ce-qi ficea veacul in circiumi, li zise:
$i de ce, mi rog, s-a intristat sfetnicul tarului, de ce $i-a lisat nasul in
jos?
-
-
Piei de-aici, betivanel
Decit sd md gone$ti, mai bine m-ai cinsti cu un pdhdrel de viniqor, cb
poate iti dau Si eu vreun sfat.
Sfetnicul l-a cinstit cu un pihirel de viniqor;i i-a povestit necazul sau.
Betivanul i-a zis:
-
Si-l pierzi pe Andrei-arcaqul nu-i mare lucru ci el e un prost, numai
cA vezi, nevastd-sa e $ireatd nevoie mare. Ei, dar lasi ci ndscocim noi una a$a
de buni ci n-o si izbuteascd nici ea s;-i dea de capdt. intoarce{e la 1ar ti spune-i
s5-l trimiti pe Andrei-arca$ul in cealaltd lume ca sA afle cum o mai duce
acolo titine-su, larul cel riposat. Daci Andrei se duce acolo, de intors nu se
-
mai intoarce.
Sfetnicui laruiui i-a mullumit belivanului Si fugufa la lar:
- Iaci, a$a ti a$a il putem pierde pe arcaq,
$i-i spuse unde trebuie si-l trimiti;i pentru ce. Jarul se bucuri qi porunci
si fie chemat Andrei-arcasul.
12

- Ei, Andrei, de vreme ce m-ai slujit mereu cu cinste ti cu credinl5, mai
indepline$te-mi o insdrcinare: du-te in cealaltd lume qi afli cum o mai duce tiicului
meu. De nu, capul li-l voi reteza chiar cu sdbioara mea.
De cum s-a intors acasi, Andrei s-a a$ezat pe lavitd Si $i-a Hsat capul in
piept. Maria-Jarevna l-a intrebat:
- De ce e$ti trist? Ti s-a intimplat vreo nenorocire?
Andrei i-a povestit ce fel de insdrcinare i-a dat larul. Iar Maria-Jarevna
i-a zis:
Ai ti gdsit de ce si te mihne$ti! Asla nu-i insdrcinare, e un fleac de
poru cd, adevirata insircinare va veni de-abia pe urm5. Culc;-te !i dormi,
noaptea e un sfetnic bun.
in zorii zilei, cum s-a sculat Andrei, Maria-Tarevna i-a dat un sac cu
pesmeli $i un inel de aur:
Du-te la tar si-i cere sA li-l dea ca tovardf de drum pe sfetnicul siu, cd
altfel, sd zici, nimeni n-o si te creadi cd ai fost in cealaltd lume. $i indatd ce vei
ieqi impreund cu tovari$ul teu la drum, arunci in fala ta inelul ti el o sd te ducl
unde trebuie.
Andrei primi sacul cu pesmeli ;i inelul, iqi lud rimas bun de la solie Ei se
duse la lar sa cearA un tovaris de drum,
Tarul n-a mai avut incotro, a trebuit si se invoiascd;i-i porunci sfetnicr.tlui
si meargi cu Andrei.
$i iat5-i pe amindoi ieqind ia drum. Andrei aruncl inelul acesta prinde
-
a se rostogoli, arcaful se {ine pe urma lui prin cimpuri deschise, peste bdlli qi
covoare de muSchi intinse, peste riuri qi lacuri, iar dupi el se tirfute cu greu
sfetnicul larului.
De cite ori oboseau, mincau niqte pesmeli ;i din nou la drum.
Daci au mers departe sau aproape, dace au mers repede sau incet, daci au
mers pulin sau mult, cine mai ttie? doar ci intr-o vreme au ajuns intr-o padure
deasa, de nepitruns, au coborit intr-o ripi adinci qi abia aici s-a oprit ineiul.
Andrei qi sfetnicul larului s-au a;ezat sd mai mdnince nitte pesmeli' Cind
colo, ce si vada? Chiar pe alaturi trecu larul, bitrin Si impov;rat de ani, injuga1
la un car, pe care doi draci puseseri o incircdturi uria;d de lemne, qi-acum
il minau cu bitele, unul din dreapta, celelalt din stinga,
Andrei zise:
;
vteme
Ia uitd-te, nu cumva e riposatul lar, p5rintele la.ului nostru?
Ai dreptate, el este cel ce car; singur incircitura de lemne.
pe datd Andrei se risti la draci:
Ei, domnilor draci! Ldsalil slobod pe raposatul acesta pentru scurtd
mdcar. cA trebuie sd-l intreb cite ceva.

Dracii i-au r;spuns:
.
Crezi cd o si ne pierdem vremea a$teptindu_te? Ce, vrei si caram
noi singuri lemnele?
Pii, luatiJ in locul bdtrinului, pe omul meu, care_i odihnit.
-
- Si-atunci, dracii i-au dejugat pe bAtrinul tar, l_au injugat in locul lur pe
sfetnicul_larului;i d5-i gi croieqteJ cu bitele, minindu-l; u"-".tu." cocora sub
povard dar de cdrat
Andrei - cira.
prinse siJ intrebe pe bitrinul lar cum o duce cu traiul.
- Ah, Andrei-arca$ule, i-a rispuns larul, amarnic trai duc eu in cealaltd
lume! Du fiului meu inchindciune din partea mea qi spune_i id_i poruncesc cu
strdtnicie sA nu-i nedreptileasci pe oameni, ci atunii tot astfel va pdtimi
qi el.
Abia terminard de vorbit, cd dracii se qi intorceau cu carulgol. Andrei,i_a
lual rdmas bun de la bdtrinul lar, dracii i J-au dar inapoi pe sietnicul tarului
5r au pornir amindoi pe drumul de inroarcere.
Indati ce-au
.
ajuns in impiriqia lor s-au infalifat la palat. Cum a dar cu
ochr de arcaf, larul s-a napustit cu mare minie asuDra lui:
- Cum ai culezal 5a te intorci?
Andrei-arcasul i-a rdspuns:
Pii, aqa;i aqa, am fost
-
in cealaltd lume la rdposatul pdrinte al indllmii
voastre. Amarnic trai duce el acolo, vi trimite inchiniciuni $i vd porunce;te cu
stretnicie sd nu nedreptatiti oamenil.
_ - Si, md rog, prin ce dovedeqti tu cd ai fost in cealaitd lume ;i ai vorbrt cu
pdrintele meu?
Pdi, dovada e, cd pe spinarea
-
sfetnicului vostru se mai vhd inci urmele
hsate de bitele dracilor care-l minau.
La asta larul n-a mai avut incotro, i-a dat crezare;i l_a lisat pe Andrei si
se duci acasd. Jarul insd i-a zis din nou sfetnicului:
- Nascocette ceva ca sA-l pierdem pe arcag, cd de nu, capul til voi
reteza chiar cu sibioara mea.
Sfetnicul
-
larului plec5, lisindu-qi nasul $i mai jos. Intri la circiumi, se
afezd la masi, ceru vin. Se apropie in fuge de el belivanul, ce_gi ficea veacul in
circiumS:
De ce s-a intristat sfetnicul larului?
te ili dau ti eu vreun sfat.
Cinsteite-mA cu un phhtrel ci poa-
_Sfetnicul l-a cinstit cu un pihirel de vini;or li i-a povestit necazui seu.
Betivanul i-a zisi
-- Du{e inapoi qi spune-i larului sd-i dea poruncd arcaqului si indeplineasci
uite care insarcinare, ce nu-i greu numai de_ndeplinit dar greu e $i de

nAscocil sa-l trimitd pesle noui miri qi noue feri, la capdtul pamintului, ca sii
i-l aduci pe Motanul-Coto$manul...
Sfetnicul didu fuga la palat li-i povesti larului ce anume insircinare si-i
dea arcalului pentru ca acesta sd nu se mai intoarcd niciodati. Tarul trimise
dupi Andrei:
Ei, Andrei, de vreme ce mi-ai indeplinit o insircinare, mai indepline$te
una: du{e la capdtul pdmintului qi adu-mi-l pe Motanul-Cotolmanul.
-
De nu, capul til voi reteza chiar cu sibioara mea.
-
S-a dus acasi Andrei cu capul plecat, mai jos de umeri cizut Si i-a povestit
sofiei ce fel de insircinare i-a poruncit 1arul.
Ai qi gisit de ce sA te mihneftil i-a zis Maria-Tarevna. Asta nu-i insbrci-
-
nare, e un fleac de poruncd, adevdrata insircinare va veni de-abia pe uama.
Cuici-te $i dormi, noaptea e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat, iar Maria-Tarevna s-a dus la fierdrie 9i a poruncir
fierarilor s;-i mettereasc5 trei coifuri de fier, un cle$te de fier $i trei nuielel
una de fier, alta de arami, a treia de cositor.
In zorii zilei Maria-Tarevna l-a trezit pe Andrei:
* Tine, ai aici trei coifuri, un cle$te fi trei nuiele. Du-te peste noud mari
qi noud 1dri, la capdtul pimintului. Cind o sd mai ai de fdcut doar trei verste *
pini la capit o sd vezi ci te nipddqte un somn puternic: Motanul-Cotofmanul
va indrepta asupra ta un val de picoteala. Nu cumva sd adormi, impinge inainte
o mind
- ti dupd ea pe cealalti, tird;te-1i un p,icior ;i dupi el pe celilalt,
ba, la nevoie, fA-te ghem fi da-te de-a rostogolui. CA daci adormi te ucide
Motanul-Cotof manul.
Si, Maria-Tarevna dupd ce l-a inv5lat ce;i cum si faci, l-a lAsat sd porneasci
la drum.
Repede doar povestea se povestetter mai anevoie fapta se sdvirse$te; dar
iate-l pe Andrei-arcaqul ajuns la capetul pdmintului. Cind mai avea de ficut
doar trei verste pind acolo, simli cdl ndpadelte somnul. Atunci Andrei
i;i trase pe cap cele trei coifuri de fier, i;i impinse inainte o mini ;i dupi
ea, pe cealalti, iqi tiri un picior fi dupi el pe celSlalt, ba, la nevoie se
ficu ghem $i se d;du de-a rostogolul, dar din mers nu se opri.
Cu chiu cu vai izbuti sd-;i invingi picoteala qi se pomeni lingi un stilp
inalt.
Motanul-Coto$manul il vdzu pe Andrei, mieund, miorlii ;i luqti! din
virful stilpului, drepr in capul arca$ului! Ii sfirimd unul din coifuri, il sfirimd
* O verst;: 1,068 km.
45

pe al doiiea, qi se apuce de al treilea, Atunci Andrei-arca;ul il in;fdcb pe
motan cu cle$tele, il trinti la pamint Ei di-i 9i dezmiardA-l cu nuielele.
Intii il bAtu cu nuiaua de fier, dupi ce rupse nuiaua de fier, incepu sdJ
croiascA cu cea de arami, cind o rupse gi pe aceasta prinse al lovi cu cca
de cositor.
Nuiaua de cositor se-ndoia dar nu se rupea, pe qira spindrii se-ncolacea.
Andrei lovea iar Motanul-Cotofmanul se porni s5-i spund pove$ti despre
popi, despre diaconi, despre fete de popd, doar, doar l-o prinde somnul.
Andrei nu asculta ce-i spune, ci igi vedea de treabd cu nuiaua si nul sl;_
bea deloc.
Motanul ajunse la cap;tul puterilor; dacA a vdzvt c6 nuJ poate duce
cu vorba pe Andrei, incepu sd-l roage fierbinte:
Lasi-mi om bun! Ci o si fac tot ce-mi ceri.
Vrei se spui ci o si mergi cu mine?
- Merg oriunde 1i-e voia.
Andrei porni pe drumul de intoarcere tirind motanul dupi el, Ajuns
in impirilia sa, a venit la palat cu motanul ti i-a zis {arului:
- A;a gi a;a, am indeplinit insircinarea, ti l-am adus pe Motanul-
Cotosmanul.
Tarul tare s-a mai mirat si a zis;
- Haide, Motan-Coto$man, arati ce poli $i cit e$ti de nAzdrdvan.
Motanul incepu indati sA-Si ascuta ghearele, si le pregdteasci pentru
Iar, vroia sd-i sfilie pieptul alb ti si-i smulg; inima vie din el.
Tarul s-a speriat:
- Arca$ule-Andrei, fi bunitate fi domole$te-] pe CotoFman!
Andrei domoli motanul $i-1 incuie intr-o cugcd, iar el se duse acasi
la Maria-Tarevna. Triiau, de nimic nu le pdsa, tare mult se mai iubeau,
Tarul insi ifi simlea inima qi mai cople;iti de dragoste. gi iar il chemd
pe sfetnic:
Fa ce vrei, dar ndscocqte ceva ca sd-l pierzi pe Andrei-arcagul,
cd de nu, capul ti-l voi reteza chiar cu sibioara mea.
-
Sfetnicul larului se duse de-a dreptul la circiumi qi-l g5si pe belivanul
cu caftanul zdrenluit ce-li ficea veacul acolo;i-l rugd sAl scoatA din incurcature
$i sa-i dea un sfat. Belivanul bdu p;herelul de vin qi iqi ;terse
mustdtile.
Du{e f;ri intirziere la 1ar, i-a zis el, qi spune-i siJ trimiti pe Andrei-arca$ul
acolo nu $tiu unde, ca s; aduce aia nu ttiu ce. insdrcinarea
asta Andrei n-o s-o indeplineasci in vecii vecilor, aqa ci n-o si vind inapoi
niciodatd.
,t6

Sfetnicul a dat fuga la lar !i i-a raportat totul, Tarul a trimis dupa
Andrei:
De vreme ce mi-ai indeplinit dou6 insdrciniri, mai indeplinette-o
ii pe a treia: du-te-acolo nu $tiu unde, adu-mi aia nu $1iu ce. De imi
indeplinegti insircinarea te risplAtesc impiretqte, iar de nu, capul !i-l
roi reteza chiar cu sAbioara mea.
Andrei veni acasi, se aqezi pe lavild;i izbucni in plins, iar Maria-Jarevna
il intreb6:
- De ce elti trist, dragul meu? Iar Ii s-a intimplat vreo nenorocire?
- Eh, zise el, din pricina frumusetii tale toate ndpastele se {in de capul
meu! Mi-a poruncit larul sd mi duc acolo nu ftiu unde, ca sA aduc aia
nu stiu ce.
- Ei, asta zic qi eu insircinare! Dar nu-i nimic, culc5-te ;i dormi,
noaplea e un sfetnic bun.
Maria-Tarevna a agteptat pini la ciderea noptii, a deschis cartea fermecatd,
a citit, iar a citit, apoi a azvirlit cartea cit colo !i s-a luat cu miinile
de cap: despre taina larului nu se pomenea nimic in carte. Maria-Tarevna
ieqi in pridvor, iqi scoase batista li o tLutura. Indata venira in zbor
fel de fel de pisdri, alergari fel de fel de fiare.
Maria-Jarevna le-a intrebat:
Fiare ale pddurii, pdsiri ale cerului, voi care gonili peste tot ti
voi, care zburali pretutindeni, n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo
-
nu itiu unde, $i aduce aia nu $tiu ce?
Fiarele qi pdsdrile i-au rispuns:
Nu, Maria-Tarevna, n-am auzit despre asta.
Maria-Jarevna
- a fluturat din nou batista fiarele gi pisirile s-au
ficut nevizute, ca ti cum nici n-ar fi fost. i;i fluturd inca o darA batista
$i apdruri doi uria$i:
- Care F-e dorinta? Ce trebuie sd facem?
Credincioqii mei servitori, duceli-mi in mijlocul Mirii-Okean.
Uriaqii
-
au luat-o pe Maria-Tarevna, au dus-o la Marea-Okean ti, chiar
in mijlocul acesteia, in cel mai mare adinc, s-au prolepit amindoi
stdteau acolo neclintili ca doi stilpi, iar pe ea o lineau pe brale. Marla-
Tarevna ili fluturi batista Si toate tiritoarele !i toli pe$tii mirii veniri
inot catae ea.
Voi, tiritoare li pe$ti ai mdrii, voi inotafi pretutindeni, vi tirilr pe
toate insulele: n-ali auzit oare cum se poate ajunge acolo nu $tiu unde,
si aduce aia nu stiu ce?
Nu, Maria-Tarevna,
-
n-am auzit despre asta,

, , S-a intrisrar Maria-Jarer na pi a poruncir .ii . fie du:6 inapoi acasii,
ufla$| au tuat-o ti au adus_o in curtea lui Andrei, idsind_o in fala pridvorului.
In zorii zilei Maria-Jarevna l-a pregitir rle drum pe Andrei g i_a dat
un ghem de ali li un $tergar cusut cu flori.
- -, Sd arunci ghemul in fala ta $i incotro se va rostogoli intr-acolo
sa te indrepli ii tu. Dar, bagi de seamd, oriunde vei ajunge, cind te vei
spila, nu cumva sd te $tergi cu alt $tergar, ci numai fi num-ai'cu gtergarut
meu.
Andrei iti lui rdmas bun de la Maria_farevna, ficu cite o pleciciune
citre cele patru ziri $i trecu dincolo de zidul agezirii. Arunci ghemul in
fala sa, ghemul incepu si se rostogoleasci !i se tot duse. Iar Anirei porni
in urma ghemului.
. Repede doar povestea se povesteile, fapta mai anevoie se sivir;e;re.
Andrei cutreieri multe impdralii $i multe piiminturi. Ghemul se rostogolea,
iirul de a(a din el se delira: ajunse mic. mic de rol. doar cir un cap de
iar
iarna;
la o vreme ajunse atit de mititel cA abjal maj pureai deslu$i pe d;um...
Cind ajunse Andrei in preajma unei piduri, ce si vadi? O colibj rotiroare
pe picior de giini.
- Colibd, colibi, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea la spare_ti rem.ina!
Coliba s-a intors, Andrei intr6 inhunrru $i vdzu o bdtrina carunta qezind
pe lavitA $i torcind un fuior.
Ptiu, ptiu! de cind sint n-am pomenit _ de_auzit n_am auzit, nlcr
de vdzut n-am vazut suflare .useascdJ
-
da. azi, uite, insbgi suilarea
ruseascd a venit singurd aici. Ah, ce-o sd te mai frig eu in cuptor, o sa te
mdninc;i-apoi o sd mi dau de-a rostogolul pe oaseie tale.
Andrei ii rispunse bAtrinei:
Se poate una ca asta, Babd-Cloan1d, pdi cum ala, bdtrinico? Vrei
s5 mininci un om venit de la drum? Omul venit de la irum e numai oase
ti praf; mai intii pregdte;te-mi baia, sd mi spdl, sd stau la abur, qi_abia dupi
aceea o sd mi mininci.
Baba Cloanla pregdti baia, Andrei stetu la abur, se spdld, scoase
garul
lrer_
sofiei ;i incepu si se;teargi eu el.
Baba Cloanta l-a intrebat:
De unde ai ttergarul dsta? E cusut cu flori de fata mea.
- Fata ta imi e solie, ea mi-a dat ltergarul.
Ah, iubite ginere,
-
ia zi, cu ce vrei sA te osDitez?
$i spunind a\ta. Baba Cloanla pregAli cina, aducind felurife minca_
ruriJ vinuri $i alte b5uturi. Andrei nu se ldsi rugat se puse
-
la masa si
.r8

dd-i fi-nfuleci. Baba Cloanta se a$ez; al;tu.i; el minca ti ea il tot intreba
cum s-a insurat cu Maria-Tarevna ti daci fiAiesc bine amindoi. Andiei li
povesti de-a fir a pdr: cum s-a insurat ;i cum larul l-a trimis acolo nu
qtiu unde, si aduci aia
- nu ftiu ce.
Ce bine-ar fi, bunico, dacd mi-ai da o mini de ajutor!
-
Ah, ginere scump, bucuros te-a$ ajuta dar despre aceastd minune
-
a minunilor nici n-am auzit. Doar o broasci betrini ftie; ea triielte de trel
sute de ani intr-o mlastind... Ei, dar nu-i nimic, tu culce-te li dormi, noaptea
e un sfetnic bun.
Andrei s-a culcat iar Baba Cloanla a luat doud tirnuri, a pornit in zbor
pind la mla;tina cu pricina qi acolo a inceput sA strige:
Bunicd broasci-siltireafd, mai triiesti?
Traiesc. Traiesc,
Ia ie$i pulin din balta!
-
Broasca cea b;trini ieti din baltd; Baba Cloanla
- Nu cumva ftii unde e
- nu $tiu ce?
o intreb6:
$tiu, cum de nu.
Atunci, fe bunAtate qi spune-mil Ginerele meu a
nu gtiu unde, sd aducd
insircinare:
- si se duci acolo
-
Broasca i-a raspuns:
- L-as intovirdli eu pini acolo, da. tare-s bAtrini $i n-o se pot sdri
ata departe, Daci ginerele tdu se prinde si mi ducd, in lapte proaspit
muls, pind la riul de foc, am si-i spun.
Baba-Cloanta luA broasca-seltareali fi porni sd zboare inapoi, mulse
lapte proasp;t intr-o ulcicS, puse broasca in lapte 9i in zorii zilei il trezi
pe Andrei:
Ei, dragi ginere, imbracd-te, ia ulcica cu lapte proaspit muls,
in care
-
se afld broasca qi incalecd pe calul meu; el are si te ducd pind
la riul de foc. Acolo lasi calul, scoate broasca din ulcici $i ea o si-1i spuni
ce ai de facut.
Andrei se imbrdci, lui ulcica, incdleca pe calul Babei-Cloanle' Cd
a mers mult, ci a mers pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, zburind ca
vintul, calul l-a dus pind la riul de foc. Peste riul acesta nici fiara nu putea
siri, nici paserea nu putea zbura.
Andrei descileca: broasca ii zise
Scoate-mi din ulcicd, vrednicule voinic, acum trebuie si trecem pe
malul
-
celilalt,
Andrei scoase broasca din ulcici ti o l6se jos.
primit uite ce
aia nu qtiu
-
19

- Ei, ti-acuma, vrednicule voinic, suie-te in spinarea mea,
- Nici gind, buniculo! Ia re uitd ce mic6 esti. dac; re strivesc?
Nu le leme. n-ai sa ma striveSli. Suie-le pi line-re bine.
Andrei ii dddu ascultare pi se agezd pe spinarea broa$fei-sahirete, Aceasra
prinse a se umfla. Se umfli qi se tot umfl; pind se fdcu mare ca o
cipili de fin.
Te tii bine?
- Md Iin, buniculo.
$i iar prinse broasca a se umfla. 5e umfld de \e facu;i mai mare
ca un stog de fin.
Te |ii bine?
- Md 1in, bunicufo.
. gi ea se umfli iar, se umfli pind se facu mai inalti chiar decit p;durea
intunecati ;i cind se s;lte o data
- se $i pomeni dincolo de riul de foc,
il trecu pe Andrei pe celAlalt mal, dupi care se ficu mici din nou.
- $i-acuma, du-te, vrednicule voinic, pe cArarea asta gi-ai si vezi
un palat care nu-i palat, o colibi care nu-i colibi, o lurd care nu_i qurd;
tu si intri iniuntru d sI pitetti in dosul sobei. Acolo ai sd gise$ti aia
nu tllu ce.
Andrei porni inainte pe cirare $i ce sd vadd? O ddripdndturi de
colib6. care numai coliba nu era. fere\lre n-a\ea. nici in jui ceardac 5i
nici gard de harac. Intra induntru gi se ascunse in dosul sobei.
$i iati ci dupd ce stdtu pulin acolo, auzi prin pddure ni$re bocinituri,
nifte bubuituri, iar in colibd intri un betrinel mic de tot. cu barba de-un
cot, care rdcni:
Hei, cumetre Naum, vreau si mdninc acuml
Abia
-
termini de ricnit, ci deodati se ivi, ca din pdmint, o masi gara
a$ternuti, pe masd un butoi de bere, un bou intreg la frigare, iar in coltul
mesei un culit ascutit, mare. Betrinelul mic de tot, cu barba de un cor,
se-agezA linge frigare, lui cutitu-asculit ti mare, ti prinse carnea s-o taie,
in mujdei s-o moaie, ti-n vreme ce o-nfuleca, o tot lduda.
Curdli carnea boului oscior cu oscior $i goli pind la fund butoiul cu
bere.
Hei, cumetre Naum, stringe resturile!
-
$i, pe data, masa se fdcu nevizutS, parci nici n-ar fi fost nici tu oase.
nici tu butoi... Andrei a$teptA sd plece bitrinelul cel mic de tot, iefi de dupe
sobd, iqi lud inima in dinti $i zise rugdtor:
Cumetre Naum, de-mi
-
si mie ceva de mincare...
Abia termind de spus, ci deodati se ivi, ca din pdmint. o masi incir-
50

cate cu fel de fel de gustiri, de dulciuri ;i minciri, de miedurj li
vinuri.
Andrei se aqezd la masd dar tot atunci rosti:
- Cumetre Naum,;ezi frate, cu mine pi haide, si-mi 1ii de urit, sd
mincim impreuni.
Iar un glas fird chip ii rispunse:
Mullumesc, om bun!
- Ci uite, de atita amar de ani de cind slujesc
aici, eu n-am vizut nici mdcar o coaji arsi de piine, iar tu md pofte$ti la
mas5.
Andrei se uita Fi se tot minuna: de vizut, pe nimenea nu vedea, dar
mincarea de pe masd parc-o mitura cineva, vinurile gi miedurile se turnau
singu.e in pahar iar paharul o 1inea intruna: gil-gil Si gil-gil...
Andrei se rug5:
Cumetre Naum, hai, aratd-ter
- Ba nu, pe mine nimeni nu mi poate vedea, eu sint aia - nu ;tiu ce.
Cumetre Naum, vrei sd fii slujitorul meu?
Pai, de ce sd nu vreau? Cd
-
tu, dupd cite v;d, etti om bun.
$i iati ci alr terminat de mincat amindoi. Atunci Andrei i-a zis:
Ei, deretici pe-aici qi hai sd mergem.
Andrei
-
ieqi din mica izbd qi se uiti imprejur:
Cumetre Naum, eqti aici?
Aici. Nu te reme, nu rAmin eu
-
in urmA.
$i Andrei ajunse la riul de foc; acolo il a$tepta broasca.
Ei, vrednicule voinic, ai gisit aia
- nu Stiu ce?
Gdsit, bunicuto, cum sd nu.
-
Suie-te in spinarea mea.
Andrei
- i se agezi pe spinare; broasca incepu iar sd se umfle; se
umfli, apoi sdri qiJ trecu inapoi peste riul de foc.
Aici el ii mullumi broatrei-silt5rete $i porni la drum spre impdrdlia sa.
Mergea ce mergea qi, deodati, i$i intorcea capul:
Cumetre Naum, e$i aici?
Aici. Nu re leme, nu rdmin eu in urma.
Andrei a mers li-a tot mers, drum lung dupi o vreme, picioarele-i
sprintene se pironirX in loc qi miinile albe i se lisard in jos.
-
Of, zise el, sint sleit de puteri!
Iar cumitrul Naum cdtre el:
$i de ce nu mi-ai spus pini acum? Te-aq li dus pe dati acolo unde
vrei si ajungi.
Andrei se simfi ridicat de un virtej puternic qi purtat inainte
52

undeva jos, sub el, se perindau in goani munli qi pidLrri, sate qi ora;e. Cind
incepu sE pluteascd deasupra mdrii adinci
-
il nipidi frica.
- Cumetre Naum, af vrea $i eu se-mi trag pulin sufletul!
Vintul se domoli indatd ti Andrei incepu si coboare pe fala apei. Cind,
ce si vadS? Pe locul unde adineauri vuiau doar valuri albastre, rdsdrise
o mic; insuld, iar pe insuld se inillase un palat cu acoperiqul de aur
;i cu o gridini minunatb imprejur... Cumdtrul Naum ii zise lui Andrei:
Odihnette{e, minincS, bea qi trage cu coada ochiului inspre mare.
$i-ai sd vezi atunci ci pe apele ei or si vini plutind trei cordbii negustoregti.
Tu cheam6-i pe negustori aici, ospdteazd-i, cinstelte-i cum se cuvine ci
ei au asupra lor trei lucruri neobignuite, Tu sd le figdduie$ti cd md dai
pe mine in schimbul acestor lucruri ciudate,- nu te teme, ci md intorc
eu iar;{i la tine.
DacA a trecut multa vreme, dacd a trecut pulini, cine mai ttie? doar ch,
deodatd, s-au ivit trei corrbii plutind dinspre apus. StApinii coribiilor au
vizut insula, palatul cu acoperi;ul de aur;i grddina minunatd din jurul
lui.
- Ce minunSlie mai e $i asta? au zis ei. Am navigat de-atitea ori
pe aici dar n-am vizut nitnic afari de marea albast.d. Hai sd ne opriml
Cele trei cordbii au aruncat ancorele, cei trei stdpini ai cordbiilor au
urcat intr-o barci mici ti sprintena qi au pornit spre insuld. Iar Andreiarca$ul
i-a intimpinat voios:
Poftili, dragi oaspeli, poftili.
-
StApinii cordbiilor mergeau qi se tof minunau: acoperi$ul palatului
ardea ca jarul, prin copaci cintau pisdrile, pe aleile gridinii se zbengurau
fiare ciudate.
Ia spune om bun, cine a ini\at aici aceasti fermec;toare minunigie?
Cuntitrul Naum, slujitorul meu, a fAcut totul intr-o singuri noapte.
Andrei i-a condus pe musafiri induntru, in palat.
Haide, cumetre Naum, pregitege-ne
-
si bem, qi sd ne ospitdm!
$i, ca din pdmint risdri o masi gata a{ternuti, pe masd vinuri qi
minciruri dupd pofta inimii. Stdpinii coribiilor nu mai incetau
-
sA se
minuneze:
Haide, om bun, au zis ei, sd facem un schimb: tu ni-l dai pe slujitorul
-
tiu, cumatrul Naum, iar noi i1i dim in locul lui oricare dintre lucrurile
nistrulnice pe care le avem asupra noastri.
Pei, si facem, de ce sd nu facem schimbul? Dar, ia si vedem, ce
-
Unul din negustori scoase din sin o mdciucS. Cum ii spui ,,Haide,
lucruri ndstrusnice aveti voi?
53

mAciuci, rupe-i coastele omului dstuial,, mdciuca incepe sinsurd sia-t
burduqeasci pe cel cu pricina, de-i poate rupe coastele oricui,lricit de
voinic ar fi.
Al doilea negustor scoase de sub poala hainei un topor Si cum il intoarse
cu muchea in sus toporul incepu singur si megtereascd _ poc_poc,
$i-ndatd ie$i o corabie; $i iar poc-poc qi mai ieqi o corabie. Cu pinze, lj,,
tunuri, cu marinari voinici. Cordbiile pluteau, tunurile tr6geau, vitejii
mannarl aSteptau ordinul de luptd.
Intoarse toporui cu muchea in jos
-
gi pe datd, totul se ficu nevazut
ca ti cum nici nu fusese.
Al treilea negustor scoase din buzunar un fluier, cum incepu si cinte
din el
- se ivi o intreagd armate: $i cavalerie. Si infanterie, cu pu;ri, cu
tunuri. Armata inainta, muzica rdsuna, steagurile fluturau, cdldrelii gaiopau,
intrebau care-i ordinul.
Negustorul intoarse fluierul $i sufld in celilalt capat al lui _ De data
toare se fiicurA ne\azute. di.piirura fara urme.
A ndrei-arca5ul zise:
Sint bune lucrurile voastre nasf$nice, insd ceea ce am eu e mult
mai de pre1. Dac; vreli si facem schimb imi dali pentru Naum,
-
slujitorul
meu, toate cele trei lucruri nastrugnice.
Nu socoli ci-i prea mult?
Cum dorili, dar alrfel
-
eu nu fac schimbul.
Negustorii s-au gindit ;i ;i-au zis: ,,Ce nevoie mai avem noi de mdciuci,
topor sau de fluier? Mai bine sd facem schimbul, cdci de vreme ce cumdtrul
Naum va fi cu noi, n-o s; mai avem nici o grijd zi-noapte o sA fim
situi 5i amelili de baulura.-
-
$i stipinii coribiilor, dindu-i lui Andrei-arca$ul miciuca. toporul ti fluierul
strigari:
Ei, cumetre Naum, vino aici cd te luim cu noi! O sd ne
credinlt ti dreptate?
O voce fird chip le rispunse:
Pii, de ce si nu vi slujesc? Mie mi-e tot una la cine treiesc,
slujetti cu
-
Negustorii s-au intors pe coribiile lor $i pune-te pe chefuit _ beau,
mincau gi, in rdstimpuri, rdcneau:
Cumetre Naum, haide miqci, adu una, adu alta!
Au bdut peste mesur6, s-au imbitat tufi5 cu rotii Si s-au privitit pe
podea.
Iar a.ca$ul r;mas singlrr in turnul palatului fu cuprins de tristele. ,,Eh,
iqi zise el, pe unde-o mai fi oare Naum, credinciosul meu sluiitor?.,

Aici sint. Care-i porunca?
Andrei
-
se bucurd.
Cumetre Naum, oare n-ar fi timpul s-o pornesc gi eu spre finuturile
de bagind, la tindra-mi solie? Haide, du-mi acasi.
Din nou se isci un virtej carel ridici pe Andrei qi-l purtd in impirSlia
sa. in tinuturile sale de ba$tind.
Iar negustorii, cind s-au trezit, au vrut si se dreagd dup6 belie:
Hei, cumetre Naum, pregitette-ne si bem, sd mincim, haide, fugula,
miqci!
Dar oricit l-au chemat, oricit l-au strigat a fost in zadar' Ba, cind
s-au uitat, ce si vadS? insula dispdruse: in iocul ei vuiau doar valu.i
albastre.
O vreme stdpinii coribiilor au fost tare necijifi: ,,Eh, ne-a tras pe sfoare
omul acela rAu!" dar cum nu mai aveau ce face, au ridicat pinzele li au
pornit s; pluteasca incotro aveau treburi.
Iar Andreiarcatul plutea in zbor spre meleagurile de battind; s-a oprjt
in dreptul casulei sale, insd cind s-a uitat nai bine, ce sd vadd? ln locul
cSsulei doar un horn afumat.
Cu
-
capul plecat, cizut intre umeri, el ieqi din oraq 9i se duse pe lirmul
mirii albastre, intr-un loc pnstiu, se atezA $i rdmase acolo.
Deodati, nu se ttie de unde, apdru in zbor o turturea sinilie, se prdbuqi
la pdmint ti se prefdcu in tinira-i solie
gi-au - Maria-Tarevna.
dat binele, s-au imbr5flqat, qi-apoi au inceput, ti unul;i celilalt,
cu intrebirile qi cu istorisirea pefaniilor fieciruia.
Maria-Tarevna povesti:
Din ziua in care tu ai plecat de acase, m-am preficut in turturea
sinilie qi de atunci zbor fdrd rdgaz prin pdduri fi prin dumbrivi. De trei
ori a trimis tarul dupi mine, qi, oamenii lui, dacd nu m-au gisit, au dat
foc casulei,
Andrei zise:
Cumetre Naum, oare nu s-ar putea construi aici, in locul ;sta pustiu
de pe ldrmul marii albastre, un palat?
De ce sd nu se poata? Indati dorinqa ta se va implini.
Nici
-
n-au bagat bine de seam6, cd palatul fu gata, Si inci deosebit de
mdret, mai frumos chiar decit palatul farului: avea de jur imprejur o
gridind inveEiti, prin copaci pdsiri cintdtoare, iar pe aleile din gridind
fiare ciudate se zbenguiau.
Andrei-arcalul gi Maria-Tarevna au urcat in palat, s-au atezat la
fereastrd, au inceput sd vorbeascd fi si se desfate privindu-se. Triiau,
55

nu $tiau ce-i amarul $i ldsari zilele sd se scurgi una dupi alta _ una,
dou5, trei.
In tlmput ace\la. larul \e duse la viniroare, unde\a pe larmul marii
albastre !i ce s; vadd? Pe un loc, inainte vreme pustiu, acum se iniilla un
palat.
Jarevna.
Tarul s-a miniat ;i mai niprasnic qi a
ti si afle, daci Andrei a fost acoro
- nu
$tiu ce,
Trimiqii iar au plecat in goana nare,
raportat:
Cine-o
-
fi nesibuitul ciruia i s-a ndzdrit si-qi constuiasci palar pe
peminturile mele ferd sd-mi ceard incuviintarea?
Trimigii garului au plecat in goana mare, au cercetat din fir-a-pdr
totul, $i la intoarcere i-au raportat 1arului ci palatul acela e inilfat
de Andrei-arcatul Si cA vieluiette acolo el cu tinira-i solie Mariatrimis
iar oameni s; cerceteze
Itiu unde, qi a adus aia
- nu
au cercetat din fir-a-pdr qi au
- Andrei-arcaqul a fost acolo - nu ltilr unde, ;i a adus aia nu
5t1U Ce.
Ta.ul clocotea de minie, porunci sA fie adunati toatd oastea, si meargb
pe coasta mirii, sd ddrime din temelii palatui de acolo, iar Andrei_arcasui
$i Maria-Tarevna sd piari de moarte cumplitd,
Andrei, vdzind cA impotriva lui se indreaptd o oaste puternicd. puse
repede mina pe ropor ;i-l intoarse cu muchea in sus.
Toporul doar cit ficu poc-poc
- $i indatd porni sd pluteascd pe mare
o corabie. iar cind mai facu inca oddra poc-poc .porni :ii pluieascd }i
a doua corabie. Ata bocdni toporul de o sut, de ori $i pe marea albastri
pornirii sa pluteascd o 5ulA de corabii.
Andrei scoase fluierul incepu sd cinte din el $i tot atunci se rvl
armata: li cavalerie, $i infanterie, cu tunuri li cu steaguri.
Comandanlii goneau in galop, agteptau ordinul: gi Andrei ordoni _
si inceapi lupta. Muzica porni si cinte, tobele sA batd Fi regimentele porniri,
Infanteria se nApusti asupra soldalilor larului, cavaleria prinse a
goni in galop gi a aduna pe prizonieri. Tar runurile de pe toale ceie o suti
de cordbii trimiteau ghiulele asupra capitalei.
Vizind ci armata sa dd bir cu fugilii, larul se ndpusti singur asupra
osta;ilor, vrind sd le opreasci fuga.
$i-atunci, Andrei scoase miciuca:
- Haide, mdciuc5, rupe-i .oastele {arului istuia!
Mdciuca se dddu de-a dura, lopdi, iqi lui avint proprindu-se cind intr-un
56

capdt cind in celdlalt;i se rostogoli in cimpia mare; il ajunse din urmA pe tar,
il izbi drept in frunte gi-l dobori la pamint.
Tot atunci se sfi$i ti lupta. Oamenii ddduri buzna afara din orat ti
incepurd s5-l roage pe Andrei-arcagul si ia asupra sa conducerea intregii
impdrSlii.
Andrei nu se impotrivi. Trinti un ospit de se duse vestea in toata lumea
gi, impreuni cu Maria-Tarevna, a condus acea imperdlie pind la adinci
bitrinete.

s
t\.'
-_t.
fost odate ca niciodati. A fost odati un impErat, Berindei-imperat,
care ayea trei feciori; pe mezin il chema Ivan.
$i impiratul acesta avea o livadi minunata; in livadd crestea
un mir cu mere de aur.
De-la o vreme, in livada impiratului, cineva se furiqa
-
mere de aur
fura. Impdralului ii pirea tare riu de livada sa. El isi trimise acoto
toli pizitorii. Dar nici un fel de pdzitori n-au fost in stare sb DrindA
holul.
impiratul se intristd qi nu mai vroi nici si
incepurd si-l imbdrbiteze:
Tdiculule scump,
-
nu mai fi trist! Las'
gridina,
Cel mai mare dintre feciori zise
mdnince, nici si bea. Feciorii
ci ne ducem noi sd pdzim
58

Azi o si fie rindul meu, md duc eu s; p;zesc grddina qi si prind
holul.
$i feciorul cel mare pleci. Dar oricit umbli el toati seara, nu prinsc
pe nimeni ;i, cuibdrindu-se in iarba moale adormi.
Dimineata, impiratul l-a intrebat:
Ia zi, ai vreo veste bune pentru mine, ai vdzut hoful?
Nu, drag; triculule, n-am dormit toat6 noaptea. Un ochi n-am inchis,
dar de vdzut n-am vezut pe nimeni
in noaptea urmdtoare s-a dus sd lacd de pazd feciorul mijlociu, care
dormi ;i el pini cdtre zlud, lar a doua zi dimineala spuse cA n-a vdzut
hotul.
Veni rindul mezinului, si faci de pazi. $i s-a dus Ivan-larevici sd
pizeasci grddina tatalui siu. Ii era teami pind ;i sd se a;eze o clipi darmite
inci si se culce. De indate cel ndpidea somnul, se spila repede cu roud
de pe iarbd 9i somnul pierea de pe pleoapele lui.
Trecuse de miezul noptii cind deodatA i se ndziri ci in grddini e lumini.
Mai multi, din ce in ce mai multd lumind. Dintr-un capAt in altul
- grddina
era scdldatd in lumini ca ziua. $i-atunci vizu cum pe mdrul cu pricina
se la$ din zbor Pasirea-de-foc $i incepe se loveascd merele cu
ciocul.
Ivan-Jarevici se furiqd inceti;or pini la mir ti inhi$ pasirea de coad5.
Pasirea-de-foc zvicni 5i iqi lud zborul, iar el rimase cu o pani din coada
ei in mini.
A doua zi dimineafa lvan-Jarevici s-a infAllat tatAlui sAu.
Ei, ce vrei s6-mi spui, dragul meu Ivan, poate ai prins tu holul?
Tdiculule dragd, de prins nu l-am prins, dar am dat de urma celui
care ne pradd gridina. Uiie, 1i-am adus o amintire de la hoalx. Iar hoala,
t;icutule. e Pasirea-de-foc.
impiratul lud pana pdsirii qi

Era o zi caldd de vari, Osienit, Ivan-Jarevici descilecA, iqi impiedeci
bine calul, iar el se cufundd intr-un somn adinc.
Dace a trecut multi sau pulini vreme cine ar putea spune? Doar ci
atunci cind Ivan-Tarevici s-a trezit, calul... ial de unde nu_i, Asa ca s_a
dus s5-l caute; a umblat fi-a tot umblat, dar de gasit nu i_a gisit decit oasele.
5i s-a intristat lvan-Tarevici: cum sd bati atita cale ffue cal?
,,Ei, n-am incotro, fi-a zis el, un lucru inceput trebuie dus Dina la
. apEt".
$i, a pornit pe jos. A mers, a mers, pind a obosit de moarte. A.uncl
s-a l6sat pe iarba moale ;i qedea acolo supArat nevoie mare. Deodate iesi
ca din pdmint un lup cenufiu, qi alergd in calea lui:
- De ce e$ti atir de supdrat, lvan-larevici, $i de ce $ezi aici cu capul
plecat?
Cum sd nu fiu mihnit, lupule cenufiu? Am ramas fird calul meu
cet
-
oun.
- lvan-Tarevici, eu li-am mincat calul... Mi-e miid de tinel Dar spu_
ne-mi, de ce ai plecat pe meleaguri indep;rtate $i'incolro te indrepti?
Phi. m-a rrimis taluca \a colind prin lumea largii;i rii gdsesc Fa:drea_
de-foc.
Phiii, cu calul tiu, bun cum zici cd. e(a, nici in trei ani n_ai fi aiuns
Ia Paserea-de-foc. $i-apoi nimeni in afard de mine nu;tie unde triL;te
ea. Dar, fie, de vreme ce tot !i-am mincat calul o sA te slujesc cu supunere
1i credinla. Urc6-re in spalele nreu 1i iine-re zdra!dn.
Ivan-Jarevici l-a incilecat qi lupul cenuqiu o lui la goand
-
prin pdduri
albastre pe nesimlite trecea, iar coada cirare peste lacuri o a$ternea. DacA
au mers mult ori pulin, cine mai trie? Atita doar cd tot gonind, au ajuns
la o cerare cu ziduri inalre. Lupul cenuSiu zise:
- Ascultd, lvan-larevici, ce spun li tine minte. Sari zidul. nu te texre:
e o ord potdvit;, toli paznicii dorm. O sd vezi in turnul cetatii o ferastruica,
pe pervazul acesteia e o cnlivie de aur, iar in colivie se afli pasirea-de_foc.
Tu ia pasirea, ascunde-o in sin, dar fii cu bigare de seamd, nLr cumva
sA te atingi de colivie!
Ivan-Tarevici sdri zidul, vdzu turnul cu ferdstruica pe Dervazul carera
era colivia de aur, iar in colivie Pasdrea-de-foc. Lud pasirea. o ascunse
in sin, dar nu-;i putea lua ochii de la coLivie. Tnima ii bafea sd se soarsd de
fulburare: ,,Vai, ce colivie, e de aur, e nepreluiri! Curn s-o tas aicj?_].. $i
uiti ce-i poruncise lupul. Dar indatd ce at;nse colivia, porni prin toatd cetarea
o zarvi nemaipomenid: trimbitele r;sunau. tobele bateau, paznicij se trezire,
il inhilari pe Ivan-Tarevici ;i-l duserd la larul Afron.
60

Tarul Afron il intrebi minios:
- Al cui e;ti, fi de unde vii?
Sint Ivan-Jarevici, feciorul lui Berindei-impdrat.
Vai de mine, ce ruqine! Fiu de lar qi umbli dupi furat.
- Asta-i buni, dar cind pasrrea dumitale zbura Si livada noastra o
distrugea?
- Trebuia si vii la mine, se mi rogi din tot sufletui fi 1i-at fi dat pasirea,
din respect pentru tati-tdu, Berindei-impdrat. Acuma insi am sA rAspindesc
prin toate oraqele faima proastd despre voi... Dar, mi rog, daci-mi indeplinetti
insdrcinarea ce 1i-o voi da te iert. Uite, in cutare impirilie,
tarul Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul $i-atunci ifi
dau Ei eu Pasdrea-de-foc, cu colivie cu tot.
lvan-Jarevici s-a intristat li s-a intors la lupul cenudu. Iar lupul facu
cAtre el:
- Doar li-am spus si nu clintetti din loc colivia! De ce nu mi-ai ascultat
potunca?
Iertare, lup cenuliu, iertare.
Halal iertare... Fie, haide, incalecd-mi. Ai intrat in hord, trebure
sa joci.
$i iar o lud la goani lupul cenu;iu ducinduJ pe lvan-Tarevici. Dacd
au mers mulf ori pujin, cine mai;tie? Doar ci au ajuns in goana rnare
pini la cetatea in care se afla calul cu coama de aur.
Sari zidul, Ivan-farevici; paznicii dorm, du-te la grajd, ia calul, dar
fii cu
-
bAgare de seamd, nu cumva sA te atingi de cApAstrul luil
Ivan-Tarevici siri gardul cetdfii, acolo toli paznicii dormeau, intri in
grajd, prinse calul cu coama de aur, dar rivni la cipistru era impodobit
cu aur;i pietre prelioase; un
-
capAstru din acesta era tocmai bun se-li
plimbi calul cu el.
Ivan-Tarevici atinse u$urel cdpdstrul ti se porni o zarvi nemaipomenitd
prin toata ceratea: trimbitele r;sunard, tobele biturd, paznicii se trezira,
il inqfdcard pe Ivan-Tarevici $il duserA la larul Kusman.
Al cui esti si de unde vii?
Sint lvan-Tarevici.
- Ia te uitd, cum Ii-a treclrt prin minte o prostie ca asta, si furi un
cal? Un liran de rlnd nu s-ar fi invoit s-o facd. MA rog, fie, o sA te iert, Ivan-
Jarevici, dar numai daci-mi indepline$ti sarcina ce fi-oi da. Tarul Dalmat
are o fatd Preafrumoasa Elena. R6pelte-o, add-mi-o aici ti eu o sa-ti
dau calul cu coama de aur impreund cu cipistrul lui.
$i se duse Ivan-Tarevici, de astd dati ti mai mihnit, la lupul cenuliu.
61

.- Doar 1i-am spus, Ivan_Tarevici, nu cumva sd atingi capistrul! $i
n-ar vrut si-mi asculli porunca.
. Ienare. lup cenLtliu. ieflarc.
Halal iertare... Bine, fie, urci in spatele meu.
. $i,iar o lui la goani lupul cenu$iu, ducindu-l pe Ivan_Tarevici. Au
ajuns in goana mare la larul Dalmat. in gridina cetilii sale se plimba prea_
frumoasa Elena, cu slujnicele sale, cu didacele dupi ea. Lupul cenugiu
zlse:
De data asta nu te mai las pe tjne. Md duc eu insumi. Iar tu pornefae_o
^ rnapor pe drumut pe care am venit, ca iodate te ajung ,i eu djn
urmd.
_ .Ivan-Jarevici
porni inapoi pe drumul pe care veniser;, iar lupul cenugiu
seri zidrl $i tu$ti! in gradin6. Se ascunse int._un rufh li cind se uitA prea_
frumoasa Elena tocmai ietise afari cu slujnicele 9i didacele ei la plimoare.
Se.plimbari ele cir se plimbard, dar indat5 ce se desp64i de siujnice ;i
dadace, lupul cenutiu o inh;{a pe preafrumoasa Elena, o urcd in spare
qi o lui la sinitoasa.
Ivan-Jarevici mergea, cum is-a spus, pe drumul pe care veniserd, cind,
deodati, i] ajunse din urmi lupul cenuriu, iar in spatele acestuia se afla
Preafrumoasa Elena. Ivan-Tarevici s-a bucurat, dar lupul i_a zis:
-
noastre.
Urci iute in spatele meu! nu cumva sd fi pus poreri pe urmele
. $i o lud la goand lupul cenuqiu, impreund cu Ivan_Jarevici gi prea_
frumoasa Elena, inapoi de drumul pe care venisera
- prin piduri albastre
pe nesimlite trecea, iar coada * cdrare peste riuri gi lacuri o aqternea.
Daci au mers mult ori pulin, cine mai $tie? Atita doar cd, tot gonind, au
ajuns la larul Kusman. Lupul cenuqiu intrebd:
-
De ce taci, Ivan-Jarevici, de ce esti mihnit?
Pdi, cum si nu fiu mihnit, lupule cenugiu? Cum o si mi desparr
eu de mindrelea asta de copild? Cum s-o dau pe preafrumoasa Elena tn
schimbul unui cal?
Lupul cenuqiu i-a rdspuns:
N-o sd te despart eu de frumoasa asta, pe ea o ascundem unoeva,
eu md
-
prefac in Preafrumoasa Elena fi tu md duci tarului.
Zis fi ficut: pe Preafrumoasa ELena o ascunsera intr-o mica izb6 din
pddure, iar lupul cenuqiu se dddu o date peste cap ;i se preficu inr_o
copila aidoma Preafrumoasei Elena. Ivan-Tarevici il lui pi-l duse ,arulur
Kusman. Jarul se bucurd;i-i zise cu recunoqtinli:
. - l! mutlumesc, Ivan-Jarevici, cd mi-ai adus_o ca so1ie. prinr$rc
din partea mea calul cu coamd de auJ, impreunA cu cipdstrui lui.

'i'
,
'+

Ivan-Jarevici incdlecd pe calul primit gi plecd dupd preafrumoasa
Elena. O lud, o urcd pe cal d porniri amindoi la drum.
Intre timp, Jarul Kusman ficu nunta, benchetui ziua-ntreagd pina-n
seard, dar indatA ce veni vremea si meargi la culcare, cind o duse pc
Preafrumoasa Elena in iatac qi se culcd in pat al;turi de ea, ce sd vad;?
un bot de lup in locul tinerei sotii! De spaimi larul cizu din pat iar lupul o
lui la sdnAtoasa. Cind il ajunse din urmd pe Ivan-Jarevici lupul cenu5iu
il intrebd:
Spune, Ivan-Tarevici, de ce mai etti atit de ingindurat?
-
de o comoaad ca asla
- calul cu coama de aur -
Pii, cum sd nu cad pe ginduri? imi pare nespus de riu si mi desparr
si si iau in schimb
Pasirea-de-foc.
Lasd, nu te intrista, nescocesc
-
eu ceva si te ajut.
$i iatS-i ajungi la larul Afron. Lupul zise:
Tu ascunde calul qi pe Preafrumoasa Elena, iar eu me prefac intr-un
cal
-
cu coami de aur pe care si i-l duci 1arului Afron.
Acestea fiind zise, o duseri in pidure pe Preafrumoasa Elena, impreuni
cu calul cu coama de au.. Lupul cenu$iu se d5du peste cap li se
prefdcu intr-un cal cu coama de aur. Ivan-Tarevici lud calul si i-l duse
tarului Afron. Tarul \e bucu.a )i-i dddu in schimb pasiirea-de-foc >i
colivia de aur a acesteia.
Ivan-Jarevici se intoarse pe jos in pddure, o urcd pe preafrumoasa
Elena pe calul cu coam5 de aur, lud colivia de aur cu pasdrea-de-foc ;r
porni la drum spre meleagurile de baqtin5.
Tarul Afron porunci sd-i fie adus calul primit in dar, insd tocmai cind
se pregltea sdJ incalece, ce s; vada? Calul se prefdcu in lup cenuliu. De
spaimi, tarul se prdbu$i la pimint, iar lupul cenuqiu o lud la sindtoasa
;i, in curind, il ajunse din urmi pe Ivan-Jarevici,
- $i-acum, rdmii cu bine, Ivan-farevici, fdcu el, cd eu nu pot merge
mai departe.
Ivan-Jarevici cobori de pe cal qi, fdcind rrei pleciciuni pini la pdmint
ii mullumi lupului cenuliu. Dar acesra zisel
Lasi, cA doar nu ne desp;rlim pentru totdeauna, o sa mai ai nevoie
-
de mine.
Ivan-Tarevici gindi: ,,Pentru ce s; mai am nevoie de tine? Cd doar
toate dorinfele imi sint indeplinite". Incileci pe calul cu coama de aur
qi o porni mai departe impreuni cu Preafrumoasa Elena qi cu Pasirea-defoc.
Cind ajunse pe meleagurile sale ii trecu prin minte si prinzeasci. Luase cu

el putini piine. A;a c6, mincari, ape de izvor bdurd qi se culcari si se
odihneasc6.
Indati cd lvan-Tarevici adormi, dSduri peste el ceilalli doi fra1i. Colindaseri
alte piminturi ciutind PasArea-de-foc gi-acum se-ntorc€au acasd
cu miinile goale.
De cum l-au v;zut, Fi-au dat seama cd Ivan-Jarevici dobindise totul.
Si oe dati cizuri la invoiali:
- Haide, siJ ucidem, Si-atunci prada va fi a noastri.
Hotirirea fiind luat5, ei il uciseri pe lvan-Tarevici. Apoi incilecari
pe calul cu coama de aur, luard Pasirea-de-foc, o aiezari pe cal pe Preafrumoasa
Flena >i ameninlind-o ii zisera:
Bagd de seam6, s; nu sufli o vorbe acasa!
lvan-Tarevici zicea mort, deasupra lui prinserd si se roteasci corbii.
Deodale, pe nea$teptate, ajunse acolo in goana mare lupul cenu;iu; ei
inh;14 dintr-o mitcare un corb qi un pui de corb.
Tu. corbule. ia-yi zborul dupa apa \ie )i apd moarta. indatii ce-mi
aduci api vie qi api moartA, ili dau inapoi puiul.
Corbul n-avu incotro, iqi lu6 zborul iar lupul rdmase sd-l lind prizonier
pe puiul de corb. Daci a zburat mlrlt sau pufin corbul, cine mai ;tie? atita
doar cd el aduse apd vie ti apd moart6. Lupul cenu;iu stropi cu apd moartd
rdnile lui Ivan-Jarevici, rinile se vindecarii il stropi cu api vie
- Ivan-
Jarevici invie.
Vai, am dormit bu$tean!
-
Ai dormit buitean n-am ce zice, ficu lupul cenutiu. Dacd nu eram
eu,
-
nu te-ai mai fi trezit in vecii vecilor. Fralii tdi, cei de-un singe cu
tine, te-au ucis;i au pus stdpinire pe bunurile tale. Haide, incalecd-mi
repede.
indati s-au a$ternut la drum, gonind din risputeri pe urmele ceior doi
frali pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenutiu i-a sfi$iat ficindu-i
bucilele, pe care le-a imprettiat pe toatd cimpia.
Ivan-Jarevici fdcu o pleciciune adincd in fala lupului cenutiu fi-ti
lui remas bun de la el pentru totdeauna.
ii aduse tat;lui s5u Pasirea-de-foc, iar ca solie pentru sine
-
$i se intoarse lvan-Jarevici acast, cilare pe calul cu coama de aur,
pe Preafrumoasa
Elena.
Berindei-impirat se bucurd vdzinduJ ;i incepu sd-l intrebe pe fecror
de una de alta.
-
Iar Ivan-farevici se porni pe povestit: cum il ajutase
lupul cenuliu sd dobindeasci toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fraf pe
cind dormea $i cum lupul cenufiu, la rindul lui, ii sfiqiase pe amindoi.

Berindei-impdrat se neciji pulin dar in scurtd vreme tristelea i se risipi.
Iar Ivan-Tarevici se cesitori cu Preafrumoasa Elena cu care incepu sd
trdiascd, se vieluiascd necazuri sd nu cunoasci.
-

:.\{!\l
ri\tY,1
Meflu$A CENUgIUL
fost odatd ca niciodatd. Au fost odati, inf-o tard oarecare
dintr-o anume impdrilie, un mog gi o bab5, care triiau pe-un loc
drept $i netezit, de drumul mare
- ocolit. $i aveau ei un fecior,
pe nume Matiuga,
$i fldciul acesta cre$tea intr-o zi cit alii intr-un an, se ridica de ziceai
ci-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se ficea tot mai infelept.
Cind implini cincisprezece ani, bdiatul incepu sd se roage de tatil Si
de mama sa:
- Ldsali-md se plec in lume! S5-mi caut Si eu norocul.
Pdrinlii s-au mihnit, s-au necdjit, dar n-au avut incotro i-au copt merinde
penlru drum,
-
ti-au luat r6mas bun Si MatiuF porni si cutreiere lumea.
DacA a mers mult ori pulin, daci a mers aproape ori departe, clne
mai ftie? Doar cd, intr-o zi, a ajuns intr-o pddure s5lbatici, intunecatd.
67

Aici il lovi o mare nenorocire: se dezlinfuise o ploaie grozava, cu grindini.
Matiula se urca in cel mai mare stejar ca sd se adiposteasci de furtuna,
dar acolo sus, pe creangS, se afla un cuib. in cuib tipau nifte puifori..
Le era frig, grindina ii izbea, ploaia ii uda. Lui Matiusa i se fdcu mili de
pui$ori: ili scoase caftanul, acoperi cuibul ;i tot acolo se addposti si el.
Apoi hrAni puii cu merindele lui de drum.
Daci a trecuf mult timp ori pulin, cine mai itie? Doar cd, pe nesimlite,
furtuna gi vremea rea s-au potolit $i a ietit soa.ele. inse deodati, totul in
jur se intunecd din nou. Se stirni un zgomot puternic. O pasare uriata
pasdrea Magai se nApusti din zbor asupra cuibului qi incepu siJ izbeasci, sd-l
loveascd cu ciocul pe MatiuF. Dar pui;orii didurd qi ei grai:
Nu-l atinge, mami, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul
lui,
-
ne-a hrdnit, ne-a scApat de la moafte.
De vreme ce a$a stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pasarea
Magai, rogu-te sd mi ier1i, eu le luasem drept un rdufdcetor. [ar pentru
ci mi-ai hrenit puii Fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o si te r;spidtesc cum se
cuvine. Jos, lingd stejar, vei afla un urcior acoperit; si bei din urciorul
acela trei guri, nu mai mult, qi-apoi sd vezi ce va fi.
Matiu;a cobori din stejar, dezgropi urciorui din p5mint qi bdu din el
trei guri, nu mai mult. Pas;rea Magai il intreba:
Ei, ce ai de spus, simli vreo schimbare?
M5 simt atit de puternic, ci dace ar fi sd proptesc intr-o groapd
un stilp, avintat pind in inaltul cerului ;i-apoi, opintindu-m5, sa trag de el,
ali putea rdsturna pdmintul intreg, cit e el de mare.
Ei, li-acuma, haide, mergi sdndtos, dar line minte: l-lu te lduca
degeaba cu puterea ta, nu te iasa pe tinjald in nici o munca, iar daci te
va lovi vreo nenorocire, s; cauti urciorul cu bautura timAduitoare in
acelati loc!
$i din nou se lisd intunericul de jur imprejur: pasirea i;i desfdcu aripile,
s-a inillat deasupra pidr-rrii $i a zburat.
MatiuF iefi din pAdure !i, la puilne vreme dupi aceea, apdru in calea
lui un mare ora$. Cum trecu de barierd, ii tiie drumul cimiragul larului:
Hei, tu, s;rintocule! Dd-te la o parte!
Matiu;a se dddu la o parte, iar cdmdra;ul larului opri calul $i-i spuse:
Ce-i, voinicule, la ce munce rivne$ti,
-
ori de munci te fere$ti? Dac;
si cari apd
insi cauli ceva de lucru, vino cu mine, ci te bag in slujbd
penflu curtea tarului.
-
A;a ajunse Matiu$a sacagiu Ia curtea larului. Din zori de zi;i pini seara
tirziu cdra intruna apA, dar de dormit n-avea unde: totul pind la ultimul
locsor era ocupat de slujitorii curlii. Pini la urmd se aciui pi el pent.u noapte in

curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele qi se descirca cenuia de la
sobele palatului. De aceea il ;i porecliserd cei de la curte: Matiu;a
Cenuqiul.
Tarul nu era cisdtorit, iqi tot ciuta, dar nu-$i gAsea, sotie: una nu-i
pl;cea, alta era uriti aqa
-
ci rimisese neinsurat.
Tocmai atunci ajunsese la urechile larului un zvon, cum cd peste
noui mdri ti nouA Fri, departe, la capdtul pdmintului, farul Vahramei
are o fiic6, viteazd qi-atit de frumoasd cd n-are seamAn pe lume. Porniseri
mulli spre impirilia lui Vahramei in pelit, ti printi qi feciori de regi,
dar inapoi nu se intorsese inci nici unul: cu to{ii pieriseri in lupti
crincena.
De cum afld larul nostru zvonul despre larevna din indepdrtata impdrilie,
i$i zise: ,,Daci trimit soli care s-o peleasci pe tarevna aceea, tofi larii ti tofi
regii or sd mi pizmuiasci. Se va duce vestea pind hat-departe, pe toate
meleagurile, prin toate ora$ele, ci impiriteasi mai frumoasi decif a mea nu
se afld nicdieri pe lume." gi, in mare grabd, porunci s; fie gata de plecare
o corabie, $i chemindu-i pe toli prinlii li pe toli boierii, ii intrebi:
Se afli printre voi careva doritor
-
si meargd peste noui mdri qi noud
fdri, tocmai la capitul pdmintului, ca s-o peleascd pentru mine pe viteaza
Nastasia Vahrameevna?
Cei de fald insi ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupd cel mijlociu,
mijlociul dupi cel mic, iar celui mic
-
ce sd-i mai cerj?
A doua zi, chemindu-i pe feciorii boierilor fi ai negustorilor de vazd,
farui intrebi din nou:
- Care dintre voi se invoieste sd meargd peste noui mari gi noul 1dri,
tocmai la cap;tul p;mintului, ca s-o pefeasci pentru mine pe viteazi Nastasra
Vahrameevna?
$i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupd cel
mic. iar celui mic ce si-i mai ceri?
A treia zi furd chemali la curtea palatului toli me$telugarii li negustorii
de rind. Iar larul, ie;i in pridvorul frumos impodobit li intrebd:
Care dintre voi, fiilor, vrea si meargi peste nou; mdri ;i noud 1iri,
tocmai la cap;tul pdmintului, ca s-o peleasc; pentru mine pe viteaza
Nastasia Vahrameevna?
De asti date se gisiri ciliva doritori sd meargd in linuturi indepirtate, de-
$i, ce-i drept, cam pulini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiuga-sacagiul.
Tarul il strigS:
- Hei, Mafiu$a, Cenufiule, vino ;i tu cu noi departe, peste mare, ca
s-o pelim pentr';L mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna!
Matiusa resDunse:
69

Nu-li
- sti in putere, inilflmea ta, sd retezi un pom ca acela, ai
griji, nu cumva si te cdiesti mai tirziu!
Jarul se minie:
Si nu mi inveli tu pe mine ce si fac! Treaba ta de slug5 e sa-mi
-
indeplineSti poruncile.
Matiu$a Cenu$iul nu mai spuse nimic qi se sui pe corabie.
Curind dupi aceea veniri;i ceila[i, iar vasul ridici ancora.
$i au plutit a;a o zi qi incd o zi. S-a intimplar si fie o vreme
senini qi cald6. Jarul, vesel ti mullumit, ieti pe punter
Ah, ce fericire! Cal si am aq tot goni; arc sd am
-
paloq de-a; avea
-
ag tot ochi;
nepraznic m-af lupta; o frumoasi copild de-ar fi
din serut nu m-aq opri!
Matiusa Cenusiul, insd ii zise:
- in5llimea ta, arc o sA fie - dar n-o si tragi cu el, ci 1i-e mina
moliie; ;i palog s-o afla dar n-o si lupfi cu el miria ta; qi-un cal
puternic va fi
- dar nu mdria ta il vei cdlAri: $i-o fati frumoasd se va ivi
dar pe altul il va indrigi.
Auzind vorbele acestea, farul se minie qi mai tare ca inainte. Porunci
ca Matiuta-Cenutiul si fie legat de catarg, cu miinile gi picioarele ferecate in
lanturi.
Iar mai tirziu, cind ne-om intoarce acasi, dupd nunti, voi poruncr
si i se reteze capul, hotiri tarul.
Se mai scursese incd;ase siptdmini qi corabia ajunse pe ldrmul impirdfiei
lui Vahramei. O ldsard in adipostul porrului !i a doua zi, larul se
inf;Ii$n la palatul lui Vahramei.
- Inillimea voastrd, sint larul cutarei glorioase impdrdlii qi am venit
aici cu ginduri bune: vreau s-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna.
Mi bucur, rosti larul Vahramei. Cam de multiqor n-au mai venit
pe la noi fldcdi de insurat ti Naslasia Vahrameevna a noastri le duce dorul.
Dar, ia seama, vorba datd
- datorie curatd. Fata mea e puternici, e viteaza Si
neinfricata; ca sA dovede;ti cA elti mai viteaz fi mai puternic decit ea, trebuie sa
te supui la trei incercdri qi, dupd aceea, iaJi-o sdneros pe larevnd fi pune-r
capul iqi voi reteza.
pirostriile, iar de nu si nu te superi: cu sabia mea
Mergi
-
acum ti te odihnette, iar miine, in zorii zilei, si fii aici impreund cu
o$tenii tdi. Atunci o se te supun la prima incercare. Am in grAdine un stejar,
care cre$te acolo de trei sute de ani; o sa-Ii dau un palot stralnic
- cintere$te
o suti de puduri. DacA izbutetti, dintr-o singurd loviturd, sd retezi stejarul, cu
palo$ul acesta al meu, o si-1i iacem cinstea sd-Ii zicem mire,
$i s-a intors pe co.abie larul-mire, posomorit nevoie mare, de parca-i
tot ningea;i-i ploua. O$tenii sei il intrebard:
'70

Din ce pricini larul qi stipinul nostru e mihnit, de ginduri negre
nepddit?
Pii cum si nu fiu trist, mii copii? Mi s-a poruncit ca miine si retez,
dintr-o
-
singura loviturd, cu un palof de o sutd de puduri, cel mai mare
stejar din lume. Eh, se vede ci degeaba am fdcut noi atita cale, cd doar mi-a;
fi gisit eu, vezi bine, qi mai pe aproape o sotie, la fel de buni ca asta de ajci. A$a
cd va trebui si ridicim ancora si s-o luim din loc chiar acum, in puterea
noplii.
Ba nu, zise Matiufa Cenu$iul, nu se cade si plecim, pe fu.it, noaptea,
-
ca sd ne facem de ruqine. Eu am spus-o incd de cind eram in largul mArii:
,,Palof s-o afla -- dar n-o si lupji cu el mdria ta". $i chiar a;a s-a intimplat.
Dar, md rog, n-avem incotro, o s; vedem miine ce qi cum, ci noaptea e un
sfetnic bun. Acuma, indllimea ta, culc6-te $i te odihnqte, iar miine, cind ne
vom duce la tarul Vahramei, si spui a;a: ,,Cu o jucdrie de copil ca palotui
asta, n-au decit sd se desfete vreuna din slugile mele, ci eu, la ce bun
si-mi pierd vremea?"
Ehei, Matiuia Cenuqiule, daca m, scoli din incurcetura asta, n-am
si uit
- in vecii vecilor binele pe care mi l-ai fdcut!... Hei, straja, d5-t jos
de pe catarg pe Matiu$a Cenu;iul, scoate-i lanlurile ;i adu-i un pahar de
votcd,
Apoi, pitind lanlot, zise:
FrumoasS-i imp;relia asta, iar lui Vahramei, chiar dacd nu-mi este
pe potriva,
-
at putea, torugi, sd-i zic socru.
A doua zi, petitorii venird Ia larul Vahramei, unde se li adunase tot
poporul, iar Nastasia Vahrameevna stdtea in pridvor. De cum o vizu,
Matiup Cenufiul se insenind qi se inveseli de parc, il incdlzise soarele
verii
Ḟuri condu;i la stejarul cel mare, iar in urma lor, trei uria$i aduceau
paloEul. larul-mire i;i aruncd ochii asupra palo;ului qi rise batjocoritor:
Cu palofuri de-acestea, la noi se distreaz; doar copiii mici! N-are
decit sd se desfete cu el vreunul dinlre slujitorii mei, daci are chef sd
zburde, cA mie nu-mi qade bine si mi apuc de o treabi ca asta,
Tocmai atunci apiru Matiuqa Cenu;iul gi ridicind palo$ul cu o singura
mini. zise:
Mda, nu-i fdcutd pentru o mind de lar jucdrioara asta.
$i cind i;i lud avint o datd, sfdrimA stejarul in mii de surcele, 1ar
din palof nu rimase intreg decit minerul,
Tarevna, care-l privea pe Matiuia Cenutiul, se imbujord ca macul.
Cir despre larul-mire. el prin.e un curaj grozar.
Daci n-af fi venit aici cu gindul cd o sd ne inrudim, socoteam
r-I

o batjocura adusi mie palo$ul acesta de copil.
- Vdd, vdd, zise farul Vahramei, intr-adevdr, cu prima incercare alr
scos-o bine la capit. Miine o sA vedem daci mirele se pricepe si tragi
cu arcul, Am un arc in greutate de trei sute de puduri, cu sdgeli de cite
cinci puduri fiecare. Cu arcul acesta trebuie si se tragi in a|a fel incit sA
fie doborit unul din turnurile vechiului castel aflat in imperitia cumnatului
meu, Berindei. Eu o si-mi trimit acolo soLij inca de azi, aitfel ci miine catre
seara ei or si se intoarcd 6i-or si ne spuni cit de bun tintai e$ti.
Jarul-mire amuli $i se intristi. Cind se intoa.se De corabie. nu mai
era deloc in apele lui.
- Pe cinstea mea, daci af cunoa$te drumulspre casd qi daci a$ fti s6 con_
duc vasul, un ceas n-a$ mai rimine aici! -Haide!
ridicali ancora, gata, nu
mai avem ce cSuia p.in partea locului. impirilia asta-i destul de poso_
moritd, vedeli ti voi, cir despre mireasd, nu prea ai la ce rivni. A$a ci. s_o iuam
din loc si cit mai reDede.
Ba nu, indllimea voastr;, zise Mariuga Cenqiul, fuga pe furiq nu ne
iace cin.te. dimpotrira. ne dezonoreaza.
- Pii, ce altceva poii face? N-ai auzit ce incercare a pus la cale
larul Vahramei? Naiba siJ ia cu tot cu arcul si cu mireasa lui!
- Adu-Ii aminte ce 1i-am spus, mdria ta: ,,Arc o si fie dar n_o sa
tragi cu el, ci 1i-e mina moliie". $i chiar a;a s-a
-
$i intimplat. Nu trebuta
si te intinzi mai mult decit ili este plapoma. Dar, de vreme ce nu rn-ar
ascultat acuma n-ai incotro.., Din pricina arcului insd, si nu te illtristezi.
Miine, cum ajungem acolo, mdria ta se spui: ,,Credeam cd aveli un arc pe
potriva unui viteaz;i cind vid unul numai bun sd se ioace muierile cu el.
Poate doar careva dintre slujitorii mei, dacd nu is-o face sild peste
mdsurd, sdl incerce, cd mie, zdu, nu-mi face nici o cinste.,,
Ah, Matveiu$ka Cenufiule, oare ai fi in stare si-i vii de hac arculur
aceluia?
* De, o sd md descurc eu cumva.
gi larul se inveseli pe dati.
Si se aducd, fdrd intirziere,
-
tuturor ostenjlor cite-un pahar de vrrr,
iar lui Matiu$a Cenuqiul o s;-i torn dou; potire.
Dddu vinul pe git qi de bucurie se imbiti.
Ah, ce zici? ai vdzut ce frumoasd e mireasa? pe toate le-ntrece:
ti inalti, $i bine ficutA,;i supusd. Si vezi, dupd ce mi insor, o impdrateasa
mai frumoas; decit a mea, decit Nastasia Vahrarneevna u a"u. nu uu ou"o
nimeni in toat; lumea. Iar fie, Matiu$a Cenufiule, o si-1i ddruiesc ora;ul
intreg impreuni cu toate imprejurimile lui.
Matiuga Cenu;iul asculta surizind vorbele spuse la betie.
12

A doua zi dimineala pornir; din nou cu tolii la palatul lui Vahramer.
ticsit de lume.
Palatul
-
in pridvorui frumos impodobit ;edear.r Vahramei li Nastasia Vahrameevna,
iar mai jos, pe trepte prinlii ti boierii de mare rang.
Noui uriaqi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu sagelj
Tarul Vahramei ii intimpind pe pelitori:
Ei, ginericd ce ne-ai fost ursit, treci la treabe.
-
Mirele privi arcul ;i zise:
Se poate si vd bateli joc de mine in halul dsta? Ieri mi-ati adus un palof
tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul dsta de arc, mai potrivit si se
joace muierile cu el, decit si tragi un viteaz ca mine. N-are decit si vini sd
trag; cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to1i, cd mie
unul mi se face grealA numai cind md uit la el. Vino, uite, de pildi, tu,
Matiu$a Cenu$iule, Si distreazi pulin lumea asta.
MatiuF Cenu$iul intinse coarda arcului, ochi ii slobozi sdgeata.
Coarda zbiinii, sigeata bubui, de ziceai cd tuni, $i se fecu nevizuti in
depdrtare.
Luati fleacul 6sta de arc din fala noastre fi aruncalil cit colo:
o distraclie ca asta nu-i pent.u larul nostru.
$i Matiuqa azvirli arcul pe pardoseala de piatr5, dar cu atita putere, cd
arcul se preficu in fdrime ce se risipiri in toate pA4ile.
Nastasia Vahrameevna iqi plesni palmele li scoase un oftat de uimire.
Lumea incepu sd strige:
- Ata pelitori de ispravi mai zicem Si noi! NiciodatA n-au venit aici
unii ca ei,
Iar larul-mire, de colo-colo se plimba, barba ii-o tot netezea qi la tof se
ristea:
-
la te uiti ce minune, ia te uite ce nizdrivinie era arcul acela de
copil! Eh, impdrdlia voastra intr-adevdr e plind de voiofie, doar c5-i tare micutd,
iar oamenii, chiar daci par a fi buni ;i prieteno$i, sint cam lipsili de vlagi fatA
de oamenii de pe la noi.
Tocmai atunci farul Vahramei ii pofti pe pelitori in palat:
Poftili, poftili, dragi pelitori, intrali in iatac si gustali din bucatele
-
noastre, c; pind una alta, acugi ne vom pomeni cd s-au intors solii mei din
impdrdlia lui Berindei.
$i chiar aqa, nici nu ispriviri bine masa ci solii se $i intoarseri in
goana mare de la Berindei:
- Sageata a nimerit taman in vechiul castel, ti a ddrimat tot acoperi$ul
acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit.
Tarul Vahramei zise:
'73

- Ei, acum vdd fi eu ci cei care-o pelesc pe Nastasia Vahrameevna
ii sint pe potrivi: nu numai ce Sdu sd minuiascd viteje$te palolul, dar $i
la tras cu arcul sint iscusili. Vi mullumesc, acum sintem toti cu intma
impicatd
- $i mireasa, iii eu, Si intreg ora$ul. Un lucru vA rugam, d.agi
oaspeli, sA nLr ne judecati pentru bucatele cu care v-am ospdtat, cd n-a fost
acesta ospilul de nunti, ci doar un pui de ospil celdialt, ospaful de
nuntd! o s;-l facem alti dati, la vremea cuvenitd. Asdzi
-
insd, mergeli de va
odihnili, pentru cd miine, tu, gineric;, ce ne-ai fost ursit. vei Durcede sa
sivirgeqti ultima dintre incerciri. Am un cai. il lin inchis in grajd, dupn
doudsprezece u$i incuiat, cu douesprezece lacite ferecat. Si calului acesrura
incd nu i s-a gdsit cdld.el pe potriv;. Oricine a incercat si-l incalece pi_a
gesit moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat. ca sa aibi mirele
ce incdleca atunci cind se va duce la cununie.
De cum auzi vorbele lui Vahramei, larul-mire deveni ticut si incepu in
graba.a-1i ia remas bun:
Mullumim, inillimea voastfa, pentru
-
ospitare! iar acum trebuie sa
ne grdbim ca sd ajungem pe corabie inainte de a se lisa intunericul.
Odihne$te-te, odihneqte-te sdndtos, prinde puteri pentru cd miine ai
-
de imblinzit ditamai diavolul. z;se tarul Vahramei.
Oaspelii coboriri in cuprinsul portului, dar indati ce barca lor se
desprinse de mal, larul-mire le vorbi astfel:
-
Grebili-vA, copii, vislili mai cu inimi. Ct trebuie si ajungem cir
mai degrabi pe corabie, $i-apoi, chiar in noaptea asta se plecdm de-aici.
Ehei, Vahramei Asta are gurd de miere inimd de fieret in fiecare zi o noua
nenorocire. Poftim! acum i s-a ndzdrit
-
sd-i dresez calul acela rurbat!
Dar Matiuga Cenusiul zise:
- Mai lii minte, inillimea ra, cind li-am spus: ,,Si-un cal purernic va
fi
- dar nu m;ria ra il vei cAl;.i"? gi de data asta se intimpla asa cum
am zis eu. Dar; nu-i nevoie din cauza asta s-o ludm li sanatoasa.
Miine, sd zici doar atit: ,,la incaleci, Maaiufa Cenuqiule, incearci dacd e in
stare calul sA lnd in ;a un viteaz adev;rat!,, Ci pe urmd, o sd-l poli incdieca
fdrd grijd ;i mdria ra.
Dar dace fiara asta de cal a.e sA te ucid;? inseamni ci nicr eu
n-o
-
sA scap de moafie.
Nu te teme de nimic, las' cd imbiinzesc eu calul.
-
Vai, Matiusa Cenufiule, n-am sd uit o suti de ani binele ce mi-l facil
Inainte erai doar sacagiu, acum doresc si fii mare nobil al impar;fiei. O sa-li
ddruiesc trei orage ?mpreund cu toate mo$iile lor qi trei hanuri mari cu
toale acareturile ce fin de ele, $i zicind asta incepu sd fac; pe grozavu], plimbindu-se
cu pa$i m;runli pe punte li strigind:

\1,,''
tlf >

- Hei, dar de ce tac dragii mei ostafi? poruncesc sd li se aduca
fiecAruia cite trei poti.e de vin.
Ta.ul b;u un potir, mai bXu unui qi porni si se fdleasce:
Mulli fldcii de insurat au venit la Vahramei pinA acuma. dar nrcr
unul n-a fost cin\tit cu atilea onoruri ca mine. Ci doar e Iucru ;tiur:
cine-i viteaz $i cutezdtor izbinde;te iniotdeauna. Nu degeaba Nastasia
Vahrameevna md privea tot timpul ;i nu-gi mai lua ochii de la nlne.
Cit despre larul Vahramei dsta ar fi bucuros sd_gi dea toati impirdgia
nlrmai ca eu, ferit-a sfintul, si nu cumva si md rizsindesc.
D-ar_\e-mbAta crila li se pravali cir era de lung.-adormind pe loc.
Matiuta Cenu$iul ins5, de dimineald se sculi, fafa albi cdli spdli ;i pe
lar il dettepti:
Scoald, in;llimea
-
ta, e timpul si mergem s, dresim calul.
$i plecard degrabd la curtea farului.
In pridvorul frumos impodobjr tedeau larul Vahramei qi Nastasia Vahra_
meevna, iar mai jos, pe trepte
- prinlii din alaiul crdiesc Ei cei mai apropiaii
dintre boieri.
. -
Poftili, dragi oaspeti, poftili, ci noi am pregitit totul. Aculi vor aduce
si calull
Calul il aduceau douizeci ;i patru de uriaii, care-l 1ineau nu de
cdpdstru ci cu dou;zeci de odgoane groase. Uria$ji erau la capatui puterilor,
!arul-mire mdsuri cu privirea calul !i strige:
Hei, fu, Matiuta Cenufiule, ia vezi, poate cdliri pe calul;sta un
-
viteaz adeverat?
Matiuga CenuSiul izbuti cu mare iscusinli sA incalece calul. De_abia
apucari uriatii sA fugi care-ncotro, cind calul, avintindu_se sus de lot,
deasupra turnurilor palatului, il purtd pe viteazul cilirel afari. dincolo
de zid u rile cetalii.
El goni calul pini pe lirmul mdrii, il impotmoli in nisipurile migciroare,
$r prinse al croi l6rd rdgaz, cu lanlul peste c.upa rotundA, dar atit de
tare il croia c6-i sfiqia carnea pini ia os. il croi li_l tot croi astfel
pin; cind calul se pribuqi in genunchi.
Uf, imbuibat aflr.isjf, sac de nutrel ce
-
e;ti, ai si mai faci pe ndriva;ul?
Calul se rugi:
Oh, vrednicule
-
voinic, nu ma mai bate, nu mi schilodi! Cd de_acum
n-am sd-ti mai ies din cuvint.
Mar;u)a Cenu$iul. pornind caluJ inapoi. zi.e:
- Acuma ne intoarcem in curtea paiatului, eu o sA_Ii pun,aua, dar
indati ce larul-mire o sd incalece, tu $ te afunzi in pimint pina ta ch!(e
fi, cind te va lovi cu biciul, tu sd cazi in genunchi. Sd ca;i de parcd 1i

s-ar fi incircat o povari de trei sute de puduri. Bagd de seamd, daci i1i
faci de cap, te ucid fi te azvirl corbilor sA te sfifie.
Am sd fac intocmai cum mi-ai poruncit.
Cind se intoarse Matiuqa Cenugiul in curtea palatului, farul-mire il
intrebd:
Ei, poate duce calul dsta un viteaz adevarat?
- De, pe mine m-a putut duce, dar pe m;ria ta nu ttiu, vom vedea.
In reguld, haide, in$euali-l degrabi, siJ incerc eu singur.
Au inseuat calul, insd indatd ce farul-mire sdri in ga, calul se afundi in
pimint pin; la chi$ile.
- Chiar dacd nu-i prea grozav, vdd ci md poate line.
il lovi u$urel cLr biciul qi calul cazu in genunchi. Tarul vahramer cu
Nastasia Vahrameevna, precum prinlii ti boierii se minunarA:
Pini azi, incd n-am vizut pe nimeni sd aibA atita puterel
Tarul-mire, descdlecind, ficu:
- Nu, nu, Matiu$a Cenu$iule, adevdralii viteji nu cdl6resc morteciuni -
cu mirloage din astea pofi sA cari doar apd cu sacaua. Lua[i-L sA nu-l mai vid
in fata ochilor, ci de nu, il azvirl pe cimp, si se-nfrupte ciorile qi corbii
din carnea lui.
Tarul Vahramei porunci sd fie scos de acolo calul 5i incepu sa-'i
ia rimas bun. Dar tarul-mire zise:
Ei, qi-acum, inillimea voastri, de vreme ce noi am trecut cu bine
prin toate incercirile, e timpul sd aprindem luminarea de nunti ca si incheiem
toatd treaba.
- Cuvintul meu rimine neclintit, raspunse larul Vahramei.
$i-i porunci fiicei sale si se gdfeascd de nunt5.
In cuhnjile impdrdtefti nici vorbi sd se puni berea la dospit sau vinul
la limpezit cici larul Vahramei avea din belfug de toate.
Aqa ce se apucard cu multd voie buni si rinduiasci nunta.
il cunLrnari pe lar cu Nasrasia Vahrameevna ;i porniri ospalul gi
veselia.
Nastasia Vahrameevna $edea la masa de nunrd $i iii zicea: ,,Ce-ar fi
sd mai pun odatd la incercare puterea birbatului meu?"
$i strinse u$urei mina farului-mire, dar numai cu jumdtate din puterea
sa. Tarul nu se putu st;pini: simfi cum i se urca singele in obraji $i pe
datA i$i dadu ochii peste cap. Iar mireasa gindi: ,,Aha, va sd zici asta
i1i era puterea, viteazule! Cit de dibaci ai izbutit sd mi pele$ti pe minc, o
copil5, printr-o inqelSciune, ba, pe deasupra, l-ai in$elat $i pe tiiculul meu."
Dat nu se dddu de gol, ci ii turni in pahar;i il imbie:
- Osptteazi-te, tarul li stapinul meu, solul meu iubit.
'1',1

Iar in gind: ,,Atteapt; tu, b;rbdlele, cd nu-fi iert eu cu una cu doud
ingeliciunea asta."
O fi trecut o zi, or fi trecur doud, cit s-au tot veselit,i s_au ospitat,i
iati c; larul-mire se gindi si-qi ia rdmas bun:
- Mullumesc, dragd socrule, pentru primire $i pentru aleasi ospitali_
tate. A venit timpul si plecdm la casa noastrd.
Au incdrcat toatd zestrea, $i-au luat r;mas bun ;i vasul a iegit in larg.
Daci a mers corabia multi sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ca
intr-o zi, ielind larul pe punte, il vazu pe Matiu5a Cenuqiul dormind
se cufundase intr-un somn sAnatos $i adinc, ca un viteaz ostenit ce era.
Deodatd, larul iqi aminti ce-i spusese cindva Matiu$a: ,,palos s-o afia _
dar n-o sd lupli cu el miria ta; ti arc o si fie
- dar n-o sa rragi cu el, c; ti-e
mina moliie; qi-un cal puternic va fi dar nu
-
miria ta il vei cdldri: si-o fatd
frumoasi se va ivi dar pe altul it va indrdgi.', qi, amintindu-gi aceste
voabe, se minie grozav. ,,Unde s-a mai vezut ca o slugi se vorbeasca
astfel cu tarul sdu?"
$i fdri de veste mintea-i fu nipdditi de un gind ticilos. inqfici
palo$ul$i-i retezd se itorului adormit picioarele de la genunchi in jos, $i-apol
il imbrinci in mare.
MatiuSa Cenugiul abia avu vreme sd-qi apuce cu mina picioarele rete_
zate, dar i;i puse in gind sd ajungd, oricir de greu i-ar veni, pini ia 1drm.
A$a cd se lisi sa pluteascd... fi tot pluti qi pluti pe api
- dacd pluti multe
sau pulind vreme, cine mai qtie? Doar ca, inrr-un rirzju, simti cd e la
capetul pulerilor. Tocmai arunci il sdlra un val yi-l arunci pe lArm. Dupa ce
se odihni pulin iti aminti de pasirea Magai: ,,Ci doar n-o sd zac aici o sutd de
ani. Chiar de-ar fi si md dau de-a rostogolul ti tot o sd ajung pini la locul
unde se afld ingropat urciorul cu biutura timiduitoare,,.
Cind, deodati, ce se vadS? Un om care venea dinspre ldrm impiedicinduse
la tot pasul $i se ducea direct spre mare.
Matiu$a Cenu$iul il strigi:
Unde te duci? Nu vezi cd intri in apd?
Pdi tocmai asta e! ci mis ochii in intuneric;i nu vid drumul.
Bine, atunci tine-te dup; glasul meu.
Dar cine etti tu gi ce faci aici?
Eu stau culcat nu pot merge, pentru
-
cd am picioarele retezate
din genunchi.
Orbul veni mai aproape gi zise:
De vreme ce etti vdzdtor, urcd
-
in desaga rnea. Eu am sd te duc, iar
tu o sd-mi spui pe unde sd merg.
$i zicind asta, orbul il a$ezA pe Mariup Cenugiui in desaga sa.
78

-
Am auzit de la niqte bdtrini cum cd s-at afla pe aici pe undeva api vre.
Ce bine-ar fi daci qi noi doi am da de ea! Tu fi-ai vindeca picioarele,
iar eu mi-ag umezi ochii cu ea qi aq vedea lumina zilei din nou.
Eu gtiu unde se afld bdutura t;mdduitoare. Daci o sd md duci in
circd,
-
o sd-ti ardt drumul $i tie.
$i iatd ca au mers a$a $i-au tot mers. Ct, del Repede doar povestea
se povestegte, mai anevoie fapta se sAvirle$te, dar orbul fi ologul mergeau ti
tot mergeau inainte. Cind osteneau, se opreau sa se odihneascd, mincau
poame gi ciuperci
- ba uneori se procopseau ;i cu cite o sdlbiticiune
-
ti din nou la drum.
Merseri
-
ei a;a prin cimpii deschise $i prin pdduri intunecoase, trecuri
prin mla$tini gi stufdriguri pind ajunseri in acea pidure in care Matiuta
Cenuqiul ii ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib, S-au apropiat
de stejarul cu pricina, iar orbul !i-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu;a
Cenu$iul se rostogoli pind la trunchiul copacului ;i, cit ai clipi, dezgropi urcrorul
de arami. Umezi cu licoarea tdmdduitoare ochii fratelui sdu de cruce
qi orbul isi recapdtd vederea. De bucurie, acesta ridea $i plingea totodati,
spunindu-i:
- Om bun, ili mullumesc! O sut; de ani am sd lin minte binele
ce mi l-ai fAcut.
- Ei, ;i-acum, ajutd-md si-mi prind ;i eu picioarele la loc.
Aqezard picioarele lui Matiu$a, Ie potriviri cum se cuvine $i-apoi le stropiri
cu api vie qi picioarele se fdcuri ca mai inainte.
Ei, a$a va si zicd, fiecare din noi a dobindit ceea ce ii trebuia, rosti
Matiufa Cenutiul. Acuma, haide sd mergem si aflim ce mai e nou prin
impdrSlia noastrd. Ci larul de aici, pentru cd l-am slujit cu credinla, m-a
rispldtit cu ddrnicie: mi-a retezat picioarele de la genunchi pe cind dormeam
$i m-a azvirlit in mare. Trebuie numaidecit siJ vid qi sd-i plitesc cu virf $i
indesat pentru tot bineie ce mi l-a ficut.
Apoi, fiecare din ei sorbi cite o guri din bdutura timiduitoare qi toatA
oboseala se duse de parci le-o luase cineva cu mina, iar puterea li se facu
-
de doud ori mai mare ca inainte.
IeSirA din pidure qi, nu mult dupi aceea se ivi in fala lor qi oraqul. In
preajma ora;ului, pe piqunile impdrdliei, pd;tea o cireadd mare de vaci. Cind
se apropiare, Matiu$a Cenu$iul recunoscu in vicarul cirezii pe fostul siu far.
ll lntreba:
-
A cui si fie impiriFa asta?
Vdcarul izbucni in plins:
Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa$teli amarul! Impirilia
-
aceasta a fost a mea, iar eu eram larul sdu mai-nainte vreme, acuma
79

ins5, vedeli $i voi, pasc vacile. Am domnit mutli ani de zile nec;sitorit, dar
dupi aceea, ducindu-rni departe, Ia capetul pimintului, peste noud mdri,i
noue feri, in impdrAia lui Vahramei, am petit-o pe fiica acestuia, pe viteaza
fi neinfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat ci nu sint inzesr_
rat cu putere de viteaz, mi-a poruncit si pasc vacile iar ea a trecut in locul meu
la cirma impirdliei. In fiecare zi, indatd ce aduc vacile acasi, mi ceart;, me
umileqte cu tot soiul de vorbe $i m; lase sA rabd de foame.
- Ili mai amintetti ceJi spuneam: ,,$i-o fati frumoasi se va ivi _ dar
pe altul va indr5gi"? Se vede ci;i de data asta s-a intimplat aqa cum am spus
eu.
Atunci larul-vacar il recunoscu pe Matiu$a Cenuqiul qi izbucni in hohote
de plins mai puternice ca inainte:
Oh, Matveiu$ka Cenuliule,
-
ajuti-md si-mi recapAr imparilial Drepr
rlsplatA o sA te fac ministru, ia. fratelui tiu de cruce o sA-i diruiesc titlul de
print fi o tdri$oar5.
Ia te uiti, ce blind efti ti ce darnic in fagaduieli cind te afli la ananghie,
se vede cd ai uitat cum m-ai rdsplitif pentru felul in care te-am slujit, nu_i aga?
Ar trebui s5 te ucid, dar nu vreau si-mi minjesc miinile, Card-te din impdrdlia
asta, sd nu te mai vid in vecii vecilor. Bagi de seami, daci-mi mai iesi vreo_
dati in cale, singur vei fi vinovatul
Auzind asemenea vorbe larul-vicar se sperie de moarte $i o lui la sane_
loasa,
Doa. cii l-au zdrit qi s-a ti fdcut nevAzut acel far.
Iar Matiuta Cenugiul impreund cu fratele siu de cruce intrari in oras $l
se rugari de o betrinica, ce trdia in curtea din dos a palatului, si le ingdduie sd
.dminA acolo peste noapte.
Tot uitindu-se la Matiu$a Cenuqiul, bdtrina zise:
Mi se pare ci te-am mai vdzut undeva, vrednicule voinic! Nu currva
qti sacagiul care ducea api la curtea larului?
Iar Matiu)a Cenusiul recunosr u:
Ei sint. bunicuto.
-
Vai de mine, puiule dragi, te-ai intors viu $i nevdtAmat, va sd zica.
Pe aici se zvonise cA ai murit, chipurile. Acuma este Lrn sacagiu nou aici
o cane de api nu vrea sd dea nimdnui, nu-i ca tine, care le dideai si siracilor
;i sch ilozilor cira apd \ roia u. De aceea toli re pomenesc ti le jelesc.
$i bdtrinica noasfi se apucA de heabd. Le dddr,r vrednicilo. voinicr sa
manince $i sd bea qi le pregdti baia. Oaspelii se spdlari de praful drumului,
se imbiiar5 ;i se cufundard in somn adinc si se odihneasci. Iar bitrinica
se duse la curtea impdrdteasci qi le dddu de $ire tuturor:
S-a intors in orat MatiuF Cenu$iul.
80

Vestea ajunse qi la odiiie domnegti. impdrbteasa ii porunci unei tigancuse
cu fata smolitd $i ochi de cirbune:
Cheamil aici de indate pe Matiuta Cenu$iul.
-
$i Matiuqa Cenu$iul se infdlitn la chemarea impdretesei. Cind l-a vdzut
Nastasia Vahrameevna a coborit fuga-fugula din pridvorul inalt, a venit
alergind 1i l-a prin. de miinile-i albe pe \oinic:
- Nu mi-a fost hirazit cel ce paqte vacile, ci mi-e hirizit cel ce a $tiut
sA mA pefeasci. Credeam ci nu mai egti printre cei vii. Nesuferitul de far povestea
ci, chipurile, te-ai imb5tat crild cind erai pe vas qi ai cizut in mare.
Ce te-am mai plins, qe te-am mai jelit, iar pe nesuferitul de lar l-am trimis sd
pasci vacile.
Si-atunci Matiu$a Cenugiul ii spuse adevirul-adevirat: cum i-a retezat
ia.ul picioarele pe cind el dormea, cum l-a aruncat in api, iar dupi aceea, cum
el li fratele lui de cruce au dobindit apa rie.
Cit despre vdcar, sd nu mai vorbim. Acum s-a dus, parca l-a inghilit
pdmintul;i niciodatS, de azi inainte, n-o sd mai indrdzneasci sd dea ochii
cu mine.
Tarina l-a adus pe Matiu,la Cenutiul in iatac ti a rinduit o masd cu fel de fel
de b;ururi qi minciruri. gi-l tot imbia pe musafi.:
Mdninca, mdnincS, drag pi scump prieten!
Matiu$a
-
Cenu$iul, dupd ce biu qi minc6, incepu s;-li ia rAmas bun:
Acum trebuie sd plec, md duc sd-mi ved parinfii.
-
Nastasia Vahrameevna porunci si i se pregdteascd o caleaqci.
- Mergi sinitos, dar si-i aduci cit mai degrabi aici pe tatdl ti pe mama
ta. ca ri trdiasc; si ei alSruri de noi,
$i Matiu;a Cenuqiul ii aduse pe perinlii sii, $i indatA dupA aceea au fdcut
nunta $i un ospil de pomini.
Matiu;a Cenu$iul trecu la cirma impdrdliei, iar pe fratele sdu de cruce
ii investi ministru. $i au inceput cu tolii sd triiascd, sd vieluiasci, averi sd
asoniseascd. necazul si-l ocoleascS.

t*S*u*$6, ;r:t.,i
-:L-di,
iNb,
:QI
{'gv
.() ,
jj''r
.:r)
.i,i
j r>)
.v
t(
t-t ll\ll:"-'? ,'t
C6 PRIN MINUNE
fost odati ca niciodati. A fost odatd un motneag. $i moqneagul acela
avea trei feciori: doi erau ageri la minte, al treilea
- un prostdnac,
Emelea.
Ceilalli doi frali munceau din r5sputeri, iar Emelea stdtea toati ziua tol5-
nit pe cuptor qi nu vroia sd audd de nimic.
intr-o zi cind amindoi fralii plecaseri la tirg, femeile, cumnatele lui, prinserd
a-l ruga:
Du-te, Emelea qi
-
adi ap5.
Iar el de pe cuptor:
N-am chef,..
-
Du-te Emelea,
-
ci daci se intorc fralii de la tirg n-or s5-li aducd bomboane.

Bine, md duc.
-
Cobori de pe cuptor, se incdllt, se imbrici, lud gileile $ toporul $i se duse
la riu.
Ficu o copci in ghealS, rmplu gilelile cu apt, le puse mai la o parte, iar el
incepu sd se uite in copc5. Deodatd vezu acolo o $tiuce Cu multi iscusln-
1i izbuti si prindd pettele cu mina.
- Ce mai uha * buni qi dulce o si iasd!
Cind deodatd ttiuca ii vorbi cu glas omenesc:
- Dd-mi drumul in ap5, Emelea, ce-! voi fi ti eu de folos.
Pe Emelea il pufni risul:
- $i, md rog, cum ai putea tu si-mi fii de folos?... Nu, mai bine te duc
acasi qi le spun cumnatelor si pund apa la fiert. O sA iasd o uha dulce $i bun;.
Dar $tiuca il rug5;i mai fierbinte:
Emelea, Emelea, di-mi drumul in apa;i voi face pentru tine tot ce-mi
-
vei porunci,
- Fie, dar mai intii dovedelte-mi cd nu md p5cdietti $i-atunci ifi dau
drumul.
$i Stiuca il intrebd:
-
-
Emelea, spune ce-li dore$ti tu acuma?
Pii, a; vrea ca gilelile sd se duci singure acasA, fdrd si se verse apa
din ele.
$tiuca ii zise:
- Sd 1ii minte cuvintele pe care o sd Ii le spun qi ori de cite ori o sA dore$ti
ceva, si spui doar atit:
(a prin m inune.
Iata ce vreau anume...
$i Emelea zise:
Ca prin minune,
-
Iati ce vreau anume
-
gilelilor, duceli-vi singure acasd...
Abia termind de spus vorbele astea, ce gAledle qi porniri sA urce dealul,
Emelea ii didu drumul qtir.rcii, qi se duse qi el in urma gilelilor.
Oamenii, vdzind cum merg singure gilefile prin sat, nu mai puteau de
* Uha
- ciorbe de peSte. 83

uimire, iar Emelea in vremea asta mergea in urma lor $i zimbea pe sub musta-
1d... cAlelile intrar; singure in izbi $i tot singure se pusere pe lavit5, iar Emelea
se urc; pe cuptor.
Dacd a trecut mult sau a trecut pufin timp, cine mai $tie? Doar ci, la o vreme,
cumnatele i-au zis:
Emelea, ce tot stai
-
tolinit? Mai bine te-ai duce sd spargi niste lemne.
N-am chef,..
Daci n-o si spargi lemne, cind se vor intoarce fralii de la tirg, n_or
se-fi aducE bomboane.
Emelea tare n-ar fi avut chef sA coboare de pe cuptor. Dar i$ aminti de
$tiuci ti zise inceti$or:
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
hei, toporule,
-
du-te de sparge lemne, iar voi lemnelor, in izbi singure si in_
trali $-n sobd sA vi aFzafi.
Toporul fi$ni de sub lavili, se ndpusti in ogradi li una_doue se apuca
de spartul lemnelor, ia. lemnele singure in casE int.ari qi_n sobd se bdgarri,
Daci a trecut mult sau pulin timp, cine mai $tie? Doar ci intr_o zi cumna_
tele ii spuseri din nou:
- Emelea, iar nu mai avem lemne deloc. Du-te la padure degrabA ,i
taie lemne:
Iar el de pe cuptor:
Da' voi ce p;z{i?
-
Cum, ce pAzim?.,
-
Parci asta-i treabd pentru noi, sA ne ducem dupd
lemne in pidure?
Mi rog, eu n-am chef...
-
- Bine, si ;tii cd n-ai se capeli nici un dar.
$i Emelea nu mai avu incotro
- cobori de pe cuptor, se incdlld ;r se
imbrdci. Lud o funie qi roporul, ie$ in ogradi $i se sui in saniei
Hei, femeilor, deschideli poarta!
-
Cumnatele ii ziserd:
- Ce faci, tontule, te-ai suit in sanie ti n-ai inhimat caiul?
N-am nevoie de cal.
-
Cumnatele au deschis poarta, iar Emelea zise incetiqor:
Ca prin minune,
Iatd ce vreau anume
84

du-md, sanie, in pddure...
Sania ieqi singuri pe poarti, dar atit de repede ci n-ai fi ajuns-o din urmd
nici cu calul.
Dar, ca sd ajungi in pedure trebuia sd treci prin oraq, aga ce Emelea trinti
la pAmint $i c;lci o grdmade de oameni. Mullimea striga: ,,Puneli mina pe el!
Prindeti-l!" Iar el, di-i inainre $i mind sania. gi, ajuns in pidure, rosti:
-
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume:
toporule, taie lemne cit mai uscate, iar voi lemnelor, singure in sanie vdnc5rcati,
$i cu funia vi legali...
Toporul incepu si taie copaci uscali gi sd spargi lemne, iar lemnele singure
in sanie se-ncircau qi cu funia se 1egau, Dupi aceea, Emelea ii porunci toporului
sd-i ciopleasci o mAciucA, dar una zdravrnS, incit cu mare greu sA poati
ii ridjcat; de la pamint, $i se sui in sanie:
-
Ca prin minune,
Iati ce vreau anume
-
sa mergi, sanie, acasA...
$i sania porni in goana mare spre casd. $i iar trecu Emelea prin oragul
acela in care nu de mult trintise la pdmint $i betegise o grimadi de oameni,
ata ce acum mullimea il attepta se se intoarcd. L-au inheFt pe Emelea, l-au
tras jos ti au inceput sel certe $i sil bat6.
Ca prin minune,
-
Iatd ce vreau anume
-
haide, mdciucd, rupe coastele oamenilor ;stora.
Mdciuca se avinti qi di-i, $i burdu$e$te-i pe toli. Oamenii o lua.e la goand
care-ncotro, iar Emelea ajunse acasd $i se sui pe cuptor.
SA fi trecut mult timp, si fi trecut pulin, cine mai ttie? Doar ci intr-o zi
auzind larul despre ndzbitiile lui Emelea, trimise dup5 el un ofiler: s6-l gdseasci
d sdl aduci fdri intirziere la palat.
$i iatd ci ajunse ofilerul in satul cu pricina, intr; in izba gtiuti in care
tr;ia Emelea, $i-l intrebi:
Tu e$ti Emelea-prostinacul?
-
Iar el de pe cuptor:
Dar fu ce vrei?
-
- Imbracd-te repede, trebuie s; te duc la lar,
- N-am chef... 86

Ofilerul se supiri qi-i trase o palmS
lar Emelea zise incetilor:
Ca prin minune,
Iati
-
ce vreau anume
-
miciucii. rupe-i coa:lele omului a5luia.
Miciuca se avinti qi di-i ii burduiestel pe ofiler, cA de-abia a scapat cu
fuga, bietul om.
Tarul rAmase uimit cd ofilerul lui nu fusese in stare s-o scoata la capet
cu Emelea d-l trimise, de asti dati, pe cel mai de seamd dregitor al sAu, pe
mai-marele dregitorilor.
Si mi-l aduci aici, la palat, pe Emelea-prostdnacul ce de nu
- ili
retez capul.
Mai-marele dregitorilor cumpAri cu toptanul stafide, prune uscate' turt;
qi prinse a le intreba pe
dulce, ajunse in satul cu pricina, intri in izba ftiutd
cele doui cumnate, ce-i place lui Emelea mai mult $i mai mult.
Lui Emelea al nostru ii place s5l rogi cu blindele cind il pui la vreo
-
treabi gi si-i fdgdduie$ti un caftan frumos, $i-atunci
face tot ceea ce l-ai rugat.
Mai-marele dregdtorilor ii didu lui Emelea stafidele, prunele uscate,
turta dulce $i-i zise:
- Emelea, de ce te tol;nefti pe cuptor? Haide mai bine si mergem la Iar.
- Pii, mie mi-e cald $i aici...
- Emelea, acolo, la tar se minincd qi se bea bine haide, te rog,
cu mine.
Pdi, n-am chef...
'-
- Emelea, larul are si-li diruiascd un caftan frumos, ciciuld;i cizme.
Emelea chibzui cit chibzui $i zise:
- Ei, fie, mergi tu inainte, ci vin $i eu in urma ta.
Dregdtorul plecd iar Emelea, dupi ce mai st;tu o vreme culcat, zise ln
cele din urmA:
Ca prin ninune,
-
Iata ce vreau anume
-
hai, cuptorule, ia-o din loc fi du-m6 la Iar.,.
$i deodati izba pirii din toate collurile qi din toate incheieturile, acoperi-
Eul se clitind, un perete se prdbu$i, iar cuptorul o porni singur pe drum
- pe
cerare, ducindu-se de-a dreptul la Iar.
Tarul il vazu pe fereastrd 5i zi'e cu uimire:
87

- Ce minune o mai fi ti asta?
Mai-marele dregdtorilor ii rdspunse:
Pdi e Emelea, care vine la miria ta, cu cuptorul lui cu tot.
-
larul ie;i in pridvor.
- S; ttii, Emelea, ci sint multe plingeri impotriva ra! Ai betegit foarte
multi oameni...
Dar, mA rog, ei de ce se bigau sub tdlpile saniei?
Chiar atunci se uita pe fereastrd fiica larului, Maria-Tarevna, careJ vdzu
pe Emelea. Ernelea o vdzu gi e1 pe copili ;i zise inceti;or:
Ca prin minune,
IatA ce vreau anume:
fie ca fata larului pe mine si md indrdgeascS!
gi mai zise:
* Du-mi acase, cuptorule...
Cuptorul se intoarse ti o porni spre casd, intre in izbi;i se agezi pe
locul in care stituse mai-nainte. Iar Emelea rimase mai departe tolAni! pe
cuptor.
La curtea tarului insd resunau strig;te qi curgeau lacrimi. Maria-farevna
ii ducea dorul lui Emelea, nu mai putea trdi firi el til ruga intruna
pe tatel siu s-o lase si mirite cu Emelea. Tarul se intristA peste
mdsuri, se imbolnivi de supirare ;i zise din nou cdtre mai-marele dregAtorilor:
- Du-te degrab; gi adu-miJ aici pe Emelea, viu sau mort, ci de lu,
ili retez capul.
$i din nou cumpiri mai-marele dregdtorilor o mrllime de vinuri duici
;i felurite bunitdli ti plecA in satul cu pricina, intri in izL,a ltiuti $ incepu si-l
osp5teze pe Emelea.
Emelea mincd, biu, se imbitd qi se culcd si doarmd. Iar dreg;torul
il urca in trisurd Si il duse larului,
Tarul porunci de indati sd fie rostogolit pini acolo un butoi cu cercuri de
fier. in butoiul acesta ii aFzari pe Emelea qi pe Maria-Jarevna, dup; care
unseri buroiul cu calran )i-l azvirlird in mare.
SA fi trecut mult sau pulin timp, cine mai ttie? Doar ci in cele din urmi,
Emelea se trezi $i ce sitvadA? lntuneric Si strimt peste mdsuri:
Unde mA aflu,
-
mi rog?
Iar un glas ii rispunse:
88

Mi-e urit gi mi-e tare greu, Emeleufka! Am fost ferecali intr_un butoi
uns cu catran $i azvirlili in apele albast.e ale mirii.
Dar tu cine e$ti?
-
Sint Maria-Tarevna.
-
Atunci Emelea zise:
Ca prin minune,
Iat;
-
ce vreau anume
vinturi puternice, rostogolili butoiul pe ldrm uscat, pe nisip galben...
_ $i vinturile puternice incepurd s; batd. Marea se zbuciumd gi aruncd
butoiul pe l;rm uscat, pe nisip galben, Emelea,i Maria_Jarevna iegiri din
buloi.
- Emeleuqka, dar unde vom locui noi? Haide, construie$te fi tu miicar
o izbe cit de micd.
-
P;i, n-am chef.,.
Dar ea il rugd gi mai tare gi-atunci el rosti:
Ca prin minune,
-
Iatd ce vreau anume
palat de piatrd cu
-
acoperiq de aur, inalldle...
De-abia spuse vorbele acestea ci indatA se indlli un palat cu ziduri de
pial.i ti acoperi$ul de aur. in jurul palatului _ o griidind inverziti: pre_
tutindeni
- flori infloreau, pisari cintau. Maria_farevna,i Emelea intrara in
palat li se a;ezard la ferea$ra.
Emeleu$ka, oare n-ai putea tu s; te faci un bdrbat frumufel?
-
FArA si mai stea pe ginduri, Emelea zNe:
Ca prin minune,
Iatd ce vreau anume
sd mi fac vrednic voinicel, frumos $i tras ca prin inel...
. .$i se ficu Emelea atit de frumos, cum nu poli nici in poveste si povesrertl,
nici cu pana sA zugr;vetti.
Cam pe vremea aceea larul pleci la vindtoare gi cind colo, ce sd vadi?
Pe un loc inainte vreme pustiu, acuma se indlla un palat.
- Cine-o fi nesibuitul care, liri sd_mi ceare incuviinla.ea, fi_a construit
palatul pe p;minturile mele?
$i trimise indati oameni sd vadd gi si afle ,,cine sint cei din palar?,,
Trimiqii
. _ tarului alergari in goana mare, ajunseri sub geamul casteiului
$i intrebard.
89

Iar Emelea le rdspunse:
- Poftili-l pe tar la mine in ospelie li am si_i dau rispunsul eu insurflr.
Si larul ven-i in ospelie. Emelea il inrimpind. il conduce in palat.,i_l
aqeazl la masi, incepu ospdlul. Tarul minca, bea gi nu se mai sdtura admirind
tot ce-l inconjura.
Dar rogu-te, spune-mi, fdcu el, cine e$ti tu, vrednicule voinic?
- Ili mai aduci aminte de Emelea-prostdnacul, care venise la palat cu
cuptorul lui cu tot, iar mdria ta ai poruncit sd fie gi el gi fiica ta ferecali intr-un
butoi uns cu smoalr gi azvirli{i in mare? Ei bine, eu sint Emelea, Daci vreau
pot sd-Ii distrug, sd-1i ard pind-n temelii toatd impirdlia din capir in capal.
Jarul se sperie grozav;i incepu s5-l roage de iertare:
Insoar5-te cu
-
fiica mea, Emeleu;ka, ia-mi gi impdrilia, dar nu ma
pierde!
$i s-a ficut indatd un ospdl cum nu s-a mai pomenit. Emelea s_a cdsdtorlt
cu Maria-Tarevna Si a trecut la cirma impir;tiei.
Aici povestea s-a terminat, si triiasci cine m-a ascultat.