Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii n ii , o b ii c e ii u r ii
tradiţii, datini, obiceiuri 59
Scurta istorie
subiectivă a
tehnicilor
populare
1 – torsul
Florin Giurca
Mai ştie cineva cum arată un fus?
Fusul e o piesă din lemn strunjit, alungită,
frumos ornamentată, folosită la formarea şi
răsucirea firului de lână. Fusul se sprijină cu
unul din capete de un suport tare, masă
sau duşumea, iar cu trei degete de la mâna
dreaptă i se imprimă o mişcare de rotaţie în
jurul axei sale. Firul se extrage cu mâna
stângă dintr-un caier, care este un norişor
de lână dărăcită – seamănă cu vata de
zahăr. În jurul fusului se înfăşoară firul de
lână, care se numeşte acum „fir de tort”. De
pe fus, firul de lână se înfăşoară în etapa
următoare pe un ghem. Cu ghemul se
joacă pisica.
Aici voiam
să ajung.
Fusul, rotinduse
pe
scândură,
scoate un
zgomot sonor,
un fel de
rrrrrr… rrrrrr…
Firul de lână răsucit se numeşte „fir de tort”,
iar operaţiunea de extragere şi răsucire a
firului de tort se numeşte a toarce, sau tors.
De la cuvântul latinesc torquere, a întoarce,
a răsuci. Și fiindcă pisica era de faţă când
s-a întâmplat aceasta, i s-au dat şi ei
drepturi de coautor: şi pisica toarce,
împreună cu bunica.
De la o vreme, numai pisicile au
rămas însă cu străvechea activitate. Îmi
aduc aminte ca prin ceaţă, de pe vremea
când eram mic-mic, cum se dărăcea lâna în
casă, cum se torcea, cum se vopsea, cum
se ţesea. Femeile bătrâne făceau aceasta,
bunicile şi străbunicele. Tot ele au continuat
să poarte ciorapi şi ilice de lână împletite cu
mâna lor până pe la sfârşitul secolului 20. O
pereche de ciorapi de lână îngloba munca
unui an de zile, dacă socotim de la tunsul
oilor.
Un an de zile în care se făceau
bineînţeles şi altele. Erau şi zile de muncă,
şi zile de sărbătoare, şi duminici, şi vecernii,
parastase şi sfinţi în calendar. Era un an de
zile complet. A trăi egal cu a te ruga, a te
hrăni, a te îmbrăca, a munci. Mai este oare
timpul nostru de astăzi complet?
Tu, nu te îngriji pentru ziua de mâine
ce vei mânca sau cu ce te vei îmbrăca…
[Luca, 12.22]
Octav Băncilă – Ciobăniţă cu fuior
2 - ţesutul
De ce se cheamă războiul de ţesut
război? Printr-un cuvânt bulgăresc
însemnând gâlceavă, jaf, ucidere, românii
au desemnat atât starea de beligeranţă
dintre două tabere, popoare sau naţiuni cât
şi paşnica unealtă cu ajutorul căreia se
leagă strâns laolaltă două tabere de fire şi
fibre textile: cele orizontale cu cele
verticale.
91
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013