Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013
Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA
c r o n ii c ă d e c a r tt e În cap. „Strugurii lui Burebista”, invocând nume prestigioase ale culturii româneşti, se simte nu numai sentimentul patriotic, normal pentru orice român, dar şi aerul de intelectual răzvrătit împotriva unei … Europe ignorante: „A auzit de Ionescu! Enescu, Brâncuşi, Cioran, I. L. Caragiale, Sadoveanu, Blaga, Alecsandri, Eliade şi mulți alţii care au forţat Europa să facă reverenţă culturii româneşti şi să nu-şi poată explica practica politică, puerilă, sterilă şi inutilă de-acum a Europei, clasând România o ţară atipică din acest punct de vedere?” Cum există „o măsură în toate lucrurile”, după cum spunea filosoful grec Democrit, e bine să adoptăm o poziţie mai calculată în ceea ce privesc unele tendinţe excesive, oricât de patrioţi am fi, pentru că rechizitoriul nostru rămâne doar un strigăt într-o carte…”. Spiritul critic al celor doi nu-i „iartă” nici pe unii contemporani precum Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici sau Mircea Cărtărescu, tonul incisiv fiind presărat cu multe invective: „monstru diafan cu solzi de crocodil” sau „un alpinist rarissimo al Cuvântului românesc, tipic căţărării pe Vârful Omu din Carpaţii noştri”. În opinia M. Cozma „Un scriitor trebuie să se arunce în flăcările creaţiei pentru a salva deriva unui popor, ci nu a-l manipula să fie îngropat de viu”. Capitolul „Unde dai şi unde crapă!” cuprinde puncte de vedere „îndrăzneţe”, lipsite de oareşice modestie. Desigur, e un punct de vedere pe care timpul îl poate sfida sau dimpotrivă… În consideraţiile despre poemul „Lucifer”, autoarea consideră că „la nivel de gândire creativă şi artă poetică, făcând o paralelă cu divinitatea din Luceafărul lui Hand of God, aluminium - Lorenzo Quinn Eminescu, l-ai depăşit pe marele poet în creaţia ta…”, iar argumentul forte este că „... la Eminescu divinitatea e redusă la geniu, privit prin ochiul muritorului… La tine divinitatea din plus infinit este superspaţiu, incluzându-l şi pe Dumnezeu, nemuritorul devenind muritor. Interesante şi captivante sunt paginile din romanul „Escroci sentimentali”. Aici, autoarea face o radiografie a vieţii unor români plecaţi în străinătate, angrenaţi întro caracatiţă mafiotică de neimaginat. Se subliniază astfel alterarea omeniei şi a altruismului tradiţional românesc într-un context european unde chiar slujitori ai bisericii şi-au dat mâna cu foşti securişti într-o reţea de escroci atunci când e vorba de bani şi de „trafic de fiinţe umane”. Sunt pagini emoţionante, pline de realism frust, izvorâte, poate, din cunoaşterea directă de către autoare a unor asemenea situaţii. Obsesiv, apare la cei doi coautori, motivaţia scrierii acestei cărţi, cu un titlu pe care îl recunosc drept pretenţios, şi de aceea se face trimitere la cronicarul Miron Costin „Că nu iaşte alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă, decât cetitul cărților”, conştienţi că „Trecerea ta prin timp ireversibil, să lase o umbră”. Fiecare mărturiseşte că multe alte proiecte/cărţi au fost începute, dar „muza” nu le este îndeajuns de generoasă. După destule digresiuni, se revine la ideea de bază a cărţii, sfidarea timpului şi se ajunge la concluzia că prin creaţie poţi sfida timpul, devenind eternitate. Reflectând „olecuţă” dacă moartea este „o virtute”, M. Cozma afirmă că „Numai moartea poate sfida timpul, pentru că desprinde de pe pământ clipa; o rupe şi o lasă să plutească imponderabil în conştiința Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 74
c r o n ii c ă d e c a r tt e primului venit”, iar răspunsul magistrului este că „moartea e o virtute când mori nu ca un erou, ci erou”, dar că „În ce mă priveşte, nu voi cocheta cu moartea, şi nici nu mă voi împăca cu datul morţii, nici cu veşnicia ei… Numai moartea poate sfida timpul? O, nu! Timpul poate fi sfidat de mine, cu nonşalanţă, chiar. Şi tu poţi sfida timpul, şi noi, şi voi, şi ei… moartea, – niciodată, părerea mea.!” Finalul cărţii readuce într-o lumină optimistă, susţinută de o jovialitate ce desfată şi descreţeşte frunţile încruntate din pricina atâtor frământări filosofice despre timp şi viaţă, etc., plăcerea de a te bucura de viaţă, „dorul de viaţă” fiind acea realitate alternativă în care putem evada: „Este tot ce ne mai rămâne când ne rămâne puţin din pohta de a trăi, de a mai trăi o zi, cât să ne ajungă pentru a face o cruce şi o rugăciune, înainte de integrarea în absolut, ori cine ştie, Doamne iartă-mă, în ce ne mai integrăm?!” Paginile savuroase de umor îl pot pune alături pe Vasile Popovici de nemuritorul Creangă, sfidând timpul prin eternitatea scrisului bine făcut: „Te vezi trăind în rai, peste tine învelit cu un cămeşoi lung până la oul piciorului, cu un cărţoi în mână, din care citeşti ori cânţi pe note cântece din repertoriul divin, iar când te plictiseşti… te duci la umbra deasă a copacului vieţii… Şi după o lungă cugetare carteziană, îţi vine aşa un dor… cumplit dor! Să te cobori pe o scară, să atingi pământul Evei şi-al ispitei şi să te întâlneşti cu codana ta care aduce apă de la izvor…” Apărută în 2013 la Editura PIM, Iaşi, cartea „Sfidează timpul”, scrisă de Maria Cozma şi Vasile Popovici, cu o prefaţă de N. N. Negulescu, este interesantă prin conţinut şi prin stilul celor doi coautori, invitând la meditaţie, la „frământare”, la găsirea unor răspunsuri scormonite în adâncul inimii sau al cugetului Şi, în acelaşi timp, o invitaţie la răsfoirea multor altor pagini, căutând dizertaţii şi argumente despre astfel de provocări intelectuale, pagini care, deşi îngălbenite, au „sfidat” timpul măsurabil. 75 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013
- Page 24 and 25: p o e z ii e poezie 18 Dansul Stele
- Page 26 and 27: p o e z ii e să-ţi fie oglindă,
- Page 28 and 29: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 30 and 31: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 32 and 33: c a ff e n e a s u a c u p e n ii
- Page 34 and 35: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 36 and 37: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 38 and 39: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 40 and 41: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 42 and 43: ii n m e m o r ii a m ALEXANDRU VLA
- Page 44 and 45: p r o z ă Am privit la altă masă
- Page 46 and 47: p r o z ă poate pur și simplu se
- Page 48 and 49: p r o z ă chiar primea o veste, do
- Page 50 and 51: p r o z ă Am înțeles mai târziu
- Page 52 and 53: p r o z ă proză 32 Lecţia de muz
- Page 54 and 55: p r o z ă - Păstrăv somonizat, z
- Page 56 and 57: p r o z ă proză 33 Sondaj de opin
- Page 58 and 59: p r o z ă - Din care cȃți copii
- Page 60 and 61: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 62 and 63: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 64 and 65: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 66 and 67: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 68 and 69: c r o n ii c ă d e c a r tt e Liri
- Page 70 and 71: c r o n ii c ă d e c a r tt e Auto
- Page 72 and 73: „Timpul a fost creat odată cu ce
- Page 76 and 77: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 78 and 79: c r o n ii c ă d e c a r tt e Dac
- Page 80 and 81: p o r tt r e tt d e a u tt o r pagi
- Page 82 and 83: tt r a d u c e r ii - p o e m e b i
- Page 84 and 85: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 86 and 87: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 88 and 89: ii n tt e r v ii u Valerian Mihoc:
- Page 90 and 91: ii n tt e r v ii u şi mă pasionea
- Page 92 and 93: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 94 and 95: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 96 and 97: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 98 and 99: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 100 and 101: ff o ii ll e tt o n nedepuşi la ba
- Page 102 and 103: ii m p r e s ii ii impresii - lectu
- Page 104: jj u r n a ll - b ll o g C C L Eşt
c r o n ii c ă d e c a r tt e<br />
primului venit”, iar răspunsul magistrului<br />
este că „moartea e o virtute când mori nu<br />
ca un erou, ci erou”, dar că „În ce mă<br />
priveşte, nu voi cocheta cu moartea, şi nici<br />
nu mă voi împăca cu datul morţii, nici cu<br />
veşnicia ei… Numai moartea poate sfida<br />
timpul? O, nu! Timpul poate fi sfidat <strong>de</strong><br />
mine, cu nonşalanţă, chiar. Şi tu poţi sfida<br />
timpul, şi noi, şi voi, şi ei… moartea, –<br />
niciodată, părerea mea.!”<br />
Finalul cărţii readuce într-o lumină<br />
optimistă, susţinută <strong>de</strong> o jovialitate ce<br />
<strong>de</strong>sfată şi <strong>de</strong>screţeşte frunţile încruntate din<br />
pricina atâtor frământări filosofice <strong>de</strong>spre<br />
timp şi viaţă, etc., plăcerea <strong>de</strong> a te bucura<br />
<strong>de</strong> viaţă, „dorul <strong>de</strong> viaţă” fiind acea realitate<br />
alternativă în care putem evada: „Este tot<br />
ce ne mai rămâne când ne rămâne puţin<br />
din pohta <strong>de</strong> a trăi, <strong>de</strong> a mai trăi o zi, cât să<br />
ne ajungă pentru a face o cruce şi o<br />
rugăciune, înainte <strong>de</strong> integrarea în absolut,<br />
ori cine ştie, Doamne iartă-mă, în ce ne mai<br />
integrăm?!”<br />
Paginile savuroase <strong>de</strong> umor îl pot<br />
pune alături pe Vasile Popovici <strong>de</strong><br />
nemuritorul Creangă, sfidând timpul prin<br />
eternitatea scrisului bine făcut: „Te vezi<br />
trăind în rai, peste tine învelit cu un<br />
cămeşoi lung până la oul piciorului, cu un<br />
cărţoi în mână, din care citeşti ori cânţi pe<br />
note cântece din repertoriul divin, iar când<br />
te plictiseşti… te duci la umbra <strong>de</strong>asă a<br />
copacului vieţii… Şi după o lungă cugetare<br />
carteziană, îţi vine aşa un dor… cumplit<br />
dor! Să te cobori pe o scară, să atingi<br />
pământul Evei şi-al ispitei şi să te întâlneşti<br />
cu codana ta care aduce apă <strong>de</strong> la izvor…”<br />
Apărută în <strong>2013</strong> la Editura PIM, Iaşi,<br />
cartea „Sfi<strong>de</strong>ază timpul”, scrisă <strong>de</strong> Maria<br />
Cozma şi Vasile Popovici, cu o prefaţă <strong>de</strong><br />
N. N. Negulescu, este interesantă prin<br />
conţinut şi prin stilul celor doi coautori,<br />
invitând la meditaţie, la „frământare”, la<br />
găsirea unor răspunsuri scormonite în<br />
adâncul inimii sau al cugetului Şi, în acelaşi<br />
timp, o invitaţie la răsfoirea multor altor<br />
pagini, căutând dizertaţii şi argumente<br />
<strong>de</strong>spre astfel <strong>de</strong> provocări intelectuale,<br />
pagini care, <strong>de</strong>şi îngălbenite, au „sfidat”<br />
timpul măsurabil.<br />
75<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong>
Change language