Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA

08.04.2014 Views

c r o n ii c ă d e c a r tt e Autorul acordă mai multă atenţie primei caste considerând-o superioară. Dragostea nu există pe această planetă fiind un câmp al dezvoltării ştiinţei. Reproducerea primei caste se face prin autotoinjectarea unei soluţii protoplasmatice. Problema hranei este rezolvată prin inspirarea aerului puternic nutritiv şi care curaţă sângele. În limbajul autohton nu există cuvinte de ură, război astfel încât autorul emite ideea că dacă dragostea şi războiul lipsesc se pierd şi elementele esenţiale ale poeziei. Neîmpiedicati deci de nimic, venusieni s-au îndeletnicit cu cunoaşterea cosmosului, rezultatele ştiinţei lor se transmit prin viu grai şi printr-o îndelungată practică arăta autorul în paginile cărţii. Practic această abordare sumară a adevărului îl prezintă pe autor într-o atitudine de visător incurabil preocupat doar de latura înţelegerii şi studierii cosmosului în plenitudinea frumuseţii sale. Autorul are o singură credinţă, a astrelor. Şi totuşi există iubire, iar Saitni are o idilă cu o femeie din casta Oamenilorpăsări, contrazisă de Asales. Întoarcerea pe pământ este ratată, cei doi rămân prizonieri ai maşinii care i-a dus în spaţiu debarcând pe Marte. Descoperirile ulterioare ale ştiinţei vor contrazice posibilitatea existenţei vieţii pe această planetă. În roman putem regăsi şi ideea finalităţii vieţii şi a naturii cu un parcurs imprevizibil în evoluţie, idee pe care autorul o dezbate şi în alte lucrări precum Tragedia cerească apărută în 1914. Din cuprinsul romanului se pot păstra două ideii care au prins contur în anii următori. Acestea sunt: (redau citat din carte Un astronom al acestei împărăţii, care are un observator pe un munte de aproape 2000 de metri înălţime) „mi-a făcut un istoric al acelei ţări. Supuşii, cari poartă numele de români, simţeau că ţară lor e mică, iar idealul lor prea mare. Inteligenţi şi puţân cam încăpăţânaţi, şi-au urmărit scopul lor cu tenacitate şi au azi să stăpânească teritoriile a trei vechi state”. Este ideea Unirii realizată în 1918 şi pe care autorul, în ipostază de avangardist, o anticipează. Pe baza lecturilor de specialitate făcute autorul propune şi ideea ieşirii din sistemul solar trecând de planeta Pluton, această planetă va fi confirmată şi botezată cu acest nume după 31 ani, tocmai în 1930. Bibliografie În anul 4000 sau O călătorie la Venus, ediţie 1899 şi ediţia din1986, îngrijită, prefaţătă, note şi bibliografie de Cornel Robu, editura Dacia. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 70

c r o n ii c ă d e c a r tt e cronică de carte 38 „Sfidează timpul!” de Maria Cozma şi Vasile Popovici Maria Apetroaiei Timpul şi spaţiul reprezintă două dintre coordonatele raportării noastre la univers. Dacă spaţiul e perceput şi ca un mediu în care putem localiza un obiect, un eveniment sau pe noi înşine, timpul rămâne ceva abstract sau îl putem simţi subiectiv, fizic, raportat la fiinţa noastră. Mai ales atunci când suntem angrenaţi într-o activitate şi vorbim despre trecerea lui, mai uşor sau mai greu. Sinonim cu „vreme”, el devine inevitabil în vocabularul nostru şi se regăseşte în tot felul de expresii şi în diverse limbi: Nu am timp sau Pe vremea mea…; Mi-a trecut vremea…s au Timpul înseamnă bani; Carpe diem etc. El devine astfel obsesia noastră pe care o deprindem încă de la vârsta şcolară, odată cu sunetul clopoţelului care delimitează timpul sau, mai bine zis, durata dintre ore. Realizăm, aşadar, că timpul se poate măsura în diferite moduri şi „porţiona” în secunde, minute, ore, ani etc. – forme indispensabile pentru a evita haosul în care „petrecem” dimensiunea existenţială dată fiecăruia dintre noi. Aşa ajungem să ne „măsurăm” durata vieţii, adică vârsta, şi atunci pentru unii timpul poate deveni prieten sau duşman… În raport cu veşnicia naturii, cu cerul şi pământul, cu apele curgătoare sau întinderile nesfârşite, cu aştrii luminoşi ce guvernează ziua şi noaptea (alte entităţi), timpul măsurabil ni s-a dat doar nouă, oamenilor. Iar omul, ca fiinţă raţională, a fost cel care a inventat forme de măsurare a timpului pentru a stabili o anumită ordine. Altfel, el se scurge inexorabil, independent de voința noastră adăugând câte „un plus” spre infinitul necunoscut şi rămânând… un mare mister. În relaţia cu lumea sau cu spaţiul în care trăim, timpul rămâne intim legat de existenţa noastră, pentru că percepem senzorial sau afectiv lucrurile, evenimentele, schimbările din jurul nostru, ne raportăm la ele, ne spunem opinia… Prin urmare, trăim un prezent pe care îl putem raporta la un timp trecut sau viitor, ne putem face iluzii, putem visa, putem prospecta. Deci ne putem transpune imaginar în… alte timpuri. Este, în fond, un sens pe care fiecare individ îl poate da dimensiunii temporale fizice parcurse în viaţa sa. În „Confesiunile” sale, Sf. Augustin, întrebat fiind „Ce este timpul?” răspunde: „Dacă nu sunt întrebat, ştiu. Dacă sunt întrebat, nu ştiu”, dar vorbeşte despre forme temporale raportate la realitate, afirmând că „dacă nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut şi dacă nu ar veni ceva, nu ar exista timp viitor şi dacă nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent… Avem, aşadar, trecutul care nu mai există, viitorul care nu există încă şi prezentul care, dacă nu ar trece şi ar fi mereu prezent, nu ar mai fi prezent, ci eternitate”. Miezul teoriei sale constă în cele trei timpuri: prezentul din cele trecute, prezentul din cele prezente şi prezentul din cele viitoare. Reflecţia asupra timpului i-a preocupat şi pe alţi gânditori. Platon consideră că 71 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013

c r o n ii c ă d e c a r tt e<br />

Autorul acordă mai multă atenţie<br />

primei caste consi<strong>de</strong>rând-o superioară.<br />

Dragostea nu există pe această planetă<br />

fiind un câmp al <strong>de</strong>zvoltării ştiinţei.<br />

Reproducerea primei caste se face prin<br />

autotoinjectarea unei soluţii<br />

protoplasmatice. Problema hranei este<br />

rezolvată prin inspirarea aerului puternic<br />

nutritiv şi care curaţă sângele. În limbajul<br />

autohton nu există cuvinte <strong>de</strong> ură, război<br />

astfel încât autorul emite i<strong>de</strong>ea că dacă<br />

dragostea şi războiul lipsesc se pierd şi<br />

elementele esenţiale ale poeziei.<br />

Neîmpiedicati <strong>de</strong>ci <strong>de</strong> nimic, venusieni s-au<br />

în<strong>de</strong>letnicit cu cunoaşterea cosmosului,<br />

rezultatele ştiinţei lor se transmit prin viu<br />

grai şi printr-o în<strong>de</strong>lungată practică arăta<br />

autorul în paginile cărţii. Practic această<br />

abordare sumară a a<strong>de</strong>vărului îl prezintă pe<br />

autor într-o atitudine <strong>de</strong> visător incurabil<br />

preocupat doar <strong>de</strong> latura înţelegerii şi<br />

studierii cosmosului în plenitudinea<br />

frumuseţii sale.<br />

Autorul are o singură credinţă, a<br />

astrelor. Şi totuşi există iubire, iar Saitni are<br />

o idilă cu o femeie din casta Oamenilorpăsări,<br />

contrazisă <strong>de</strong> Asales. Întoarcerea<br />

pe pământ este ratată, cei doi rămân<br />

prizonieri ai maşinii care i-a dus în spaţiu<br />

<strong>de</strong>barcând pe Marte.<br />

Descoperirile ulterioare ale ştiinţei vor<br />

contrazice posibilitatea existenţei vieţii pe<br />

această planetă. În roman putem regăsi şi<br />

i<strong>de</strong>ea finalităţii vieţii şi a naturii cu un<br />

parcurs imprevizibil în evoluţie, i<strong>de</strong>e pe care<br />

autorul o <strong>de</strong>zbate şi în alte lucrări precum<br />

Tragedia cerească apărută în 1914.<br />

Din cuprinsul rom<strong>anul</strong>ui se pot păstra<br />

două i<strong>de</strong>ii care au prins contur în anii<br />

următori. Acestea sunt: (redau citat din<br />

carte Un astronom al acestei împărăţii, care<br />

are un observator pe un munte <strong>de</strong> aproape<br />

2000 <strong>de</strong> metri înălţime) „mi-a făcut un<br />

istoric al acelei ţări. Supuşii, cari poartă<br />

numele <strong>de</strong> români, simţeau că ţară lor e<br />

mică, iar i<strong>de</strong>alul lor prea mare. Inteligenţi şi<br />

puţân cam încăpăţânaţi, şi-au urmărit<br />

scopul lor cu tenacitate şi au azi să<br />

stăpânească teritoriile a trei vechi state”.<br />

Este i<strong>de</strong>ea Unirii realizată în 1918 şi pe<br />

care autorul, în ipostază <strong>de</strong> avangardist, o<br />

anticipează. Pe baza lecturilor <strong>de</strong><br />

specialitate făcute autorul propune şi i<strong>de</strong>ea<br />

ieşirii din sistemul solar trecând <strong>de</strong> planeta<br />

Pluton, această planetă va fi confirmată şi<br />

botezată cu acest nume după 31 ani,<br />

tocmai în 1930.<br />

Bibliografie<br />

În <strong>anul</strong> 4000 sau O călătorie la Venus,<br />

ediţie 1899 şi ediţia din1986, îngrijită,<br />

prefaţătă, note şi bibliografie <strong>de</strong> Cornel<br />

Robu, editura Dacia.<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong> 70

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!