Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

c r o n ii c ă d e c a r tt e
cronică de carte 36
Despre două noi
cărţi ale Anei
Drăgoianu
Ion Pachia – Tatomirescu
Între portret şi clonă.
Atât „primenirea“ de
semnificanţi întru
catharsis, din volumul de
poeme, Portret pe
unghia pământului
(2012), de Ana
Drăgoianu, cât şi
„absolut-noile avântări“ în
cosmosul cotidian ale
eroului său liric, ori, mai exact spus, ale
eroinei sale din sublimul orizont al
cunoaşterii metaforice, farmecă şi de
această dată Distinsul Receptor de Poezie,
„absolut-noi elansări“ printre „viruşii“
«programaţi/să ne intre în oase», făcând ca
prin vene să ne circule «submarinele/cu
traficanţii de rugăciuni», făcând să
explodeze «ombilicul vecinului/de la etajul
patru/ [ce] nu şi-a plătit impozitul/pentru
gargară cu muşeţel», făcând copiii să râdă
pe când – eroina, nicidecum poeta – îşi
leagă liric, «baticul bunicii sub bărbie» (Mă
destăinui nopţii, p. 5), făcând, mai mult ca
sigur, că, «între piramida lui Keops şi lună»,
să nu fie «decât un răsărit sublim» (Pe
frigul promis, p. 6), determinând «acordurile
unui violoncel» să-i oprească «bătăile
inimii», să i se umfle pieptu-i, «adunând
iubirea mult visată», în vreme ce i se
epuizează „depozitul” de aripi folosite la
culesul stelelor «pentru restul păcatelor», în
vreme ce îşi reazemă «sufletul de ultimul
strop al ploii» (Nimeni nu avea lumină, p.
8), determinând «iubire [a] atemporală»
(Capcana timpului tău, p. 11), până când o
vede Dumnezeu «lângă fântână», cu «părul
murdar de păcate/şi [cu] inima plină de
spini», «ţinând Cuvântul în braţe» (Creşteai
din mine Cuvânt, p. 12), Cuvânt-Unic-Fiu
străbătător de Univers, determinând unghiul
de fugă al morţii la „sculptorul“ în cristal,
«trecut de a doua tinereţe»,
„sculptor“specializat în cioplirea şi şlefuirea
femeilor «cu aură purpurie» (Unghiul morţii,
p. 14), determinând implantul de cipuri în
arii agreste, fapt pentru care, în spirit
pandur-ţânţărenian, nu sorecian (cum îi
zice Jean Băileşteanu, în Cuvântul înainte,
exact), «la marginea satului,/ţinea unul
priponite/vieţile muritorilor de rând:/le
planifica orele de masă/şi îi ştergea cu un
burete uscat/din memoria
cârciumii/supraaglomerate» (O pagină din
istoria cărnii, p. 15), determinând „zileardei-umpluti
cu iluzii“, „noi identităţi“, chiar
şi când «nu taie cuţitul carnea destinului»
(Am o nouă identitate, p. 17), chiar şi când
nu intră pseudocurcubeiele în „casa unui
strop de rouă“ (cf. Casa..., p. 18), chiar şi
pe când zace «în albul arsurilor» (p. 20),
«cu un univers între inimă şi creier»
(Spirale, p. 22), chiar şi pe când norii cad
«în spirală/cu stropi de un roşu aprins/peste
buzele dumnezeiesc de simple» (Călătorie,
p. 23), „ca pământul din inima-i“, chiar şi pe
când „se însoţea cu marea“ până într-un
Ocrombrie târziu (p. 31): «s-a făcut
întuneric peste gândurile mele/crengile
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 66