Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
note de călătorie 35
Rătăciţi pe mare
Virgil Stan
Într-o zi de duminică a lunii iunie
anul trecut, eram pe malul mării la bărci, cu
intenţia de a ieşi la pescuit pe mare.
Vremea nu era una dintre cele mai
favorabile. O ceaţă densă acoperea totul.
Nu se distingea nimic mai departe de zece
metri distanţă. Cum era zi nelucrătoare, l-
am luat în barcă şi pe amicul meu mai tânăr
Gică Ivănoiu zis Gogu Piticu că nu avea
mai mult de un metru şaizeci ca înălţime,
să-mi ţină de urât. Avea şi el barcă dar nu-i
mergea motorul. Încă era noapte. Ajutândune
toţi cei care aveam bărci la malul mării
dispuşi să plece totuşi la pescuit şi pe o
asemenea vreme, am dat bărcile la apă.
Gogu trăgea uşor la rame iar eu pregăteam
motorul pentru pornit. Luminile falezei se
vedeau ca nişte gheme mici galbene
învelite într-un strat gros de ceaţă ce
pătrundeau prin textura hainelor de vară.
Începeai să-i simţi neplăcerile provocate de
umezeala ceţii căzute peste oraş şi mai
ales peste mare.
Când am depăşit digul de protecţie am
tras de sfoară şi motorul a pornit turându-se
dornic de o nouă aventură în necunoscut.
Gogu a scos ramele de pe strapazane şi
le-a aşezat în barcă. Cuplând motorul pe
marş, ne deplasam încet perpendicular pe
mal, să nu ne rătăcim de la început. Aşa
puteam aprecia când ne-am deplasat vreo
milă după ceasul telefonului. Ştiam ca
facem cam trei km într-o jumătate de oră pe
mare liniştită. Marea nu era agitată, era
doar uşor ondulată, tocmai bună de pescuit.
Până se lumina de ziuă tot mai erau
vreo trei sferturi de ceas. Nici nu am făcut
cred două sute de metri că motorul s-a oprit
instantaneu. Era a doua oară când se
întâmpla, motorul fiind nou şi încă în rodaj.
Avea rezervorul full cu benzină şi mai
aveam ca rezervă un bidon de doi litri
jumătate plin, aşa că alta trebuia să fie
cauza.
Trăgeam de vreo cinci minute la
sfoară şi motorul tot nu pornea. Bănuiam ce
s-a întâmplat. Rezerva de benzină o ţineam
într-un PET de doi litri jumătate în care a
fost bere şi capacul avea în el pentru o
etanşare mai bună o folie subţire din
plastic. Benzina dizolvase folia şi bucăţele
de plastic înfundase jiclorul carburatorului.
Nu aveam cum să-l repar din două motive:
era în garanţie şi nu aveam voie să umblu
la el, nu se vedea nimic fiind încă noapte şi
o ceaţă densă pe deasupra.
Gogu trăgea din nou la rame dar nu
mai ştiam în ce direcţie mergeam acum.
Cât am fost cu motorul oprit şi tot trăgeam
de sfoara de pornire, barca şi-a schimbat
direcţia. Nu se mai vedeau nici luminile
oraşului care pe o noapte fără ceaţă s-ar fi
văzut şi de la 3-4 mile. Acum nu cred că
aveam două sute de metri. Se distingeau
nişte umbre şi noi credeam că ar putea fi
oraşul. Tot trăgând de sfoară, la un moment
dat motorul a pornit. Şi când l-am cuplat la
marş s-a schimbat iarăşi direcţia motorului.
Mergeam în necunoscut. La un moment dat
am zărit iar luminile ca nişte ghemotoace
galbene. Înseamnă ca ne întorceam spre
mal, aşa că am întors să încercam să le
ţinem mereu în pupa, astfel să ne
îndreptăm spre larg. Motorul torcea frumos.
Parcă nici nu existase incidentul care ne-a
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 60