Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013
Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA
p r o z ă – Păstrăv somonizat, zice răzând, văzând că mă uit la pește. Mie îmi place să-i zic păstrăv sodomizat. Îți place peștele? – Da, păstrăvul sodo... somonizat e un pește cu carne roșie și icre negre. Chiar îmi place. – Perfect, o să îl gătim. Icre nu cred că o sa aibă, că e băiat. – Domnule profesor, lăsați vă rog peștele în pace, haideți să revenim la chinta mică. Ah, adică la terța mare. – Deci, cum era? Scoți sunetele mai sus sau mai jos decât pianul? Dacă sunt mai sus, trebuie să-ți dau palme în creștetul capului. – Mai jos, domnule Petrache, mai jos cu trei semitonuri, zic, apreciind gluma. – În cazul ăsta, remediul sunt palmele la fund. Nu te speria, am mănuși albe de dirijor. Petrache așeză taburetul în fața pianului, reglându-i meticulos înălțimea, dându-l mai in față și mai în spate de câteva ori până ce i se păru că se află la distanța potrivită, apoi îmi zise: – Șezi. Nu, nu la pian, ci pe canapea. Profesorul își trosni degetele de la mâini, parcurse apoi toată claviatura de la stânga la dreapta pe gamele acromatice, ridicând și așezând cu grație mâinile alternativ una în fața celeilalte. – Repetă după mine nota asta. Petrache execută un La major dintr-un arpegiu de patru clape: la, do, mi, la. Ceea ce ieși din gura mea nu suportă însă hârtia ca să descriu. – Da, e grav. E mai grav decât am bănuit. Dimineața când te scoli faci zece minute de gimnastică de înviorare? – Da, cu regularitate, m-am obișnuit din copilărie. – Faci și flotări? – Nu, flotări nu fac. Dar ridic o halteră. De ce? Nu e bine? – Nu e bine. Haltera dezvoltă mușchii deltoizi și sterno-cleido-mastoidieni, în timp ce noi, cei care suntem dedicați cântatului din gură, avem nevoie de pectorali puternici. Întinde-te pe canapea. Nu, nu așa, ci cu fața în jos. M-am conformat. Profesorul se ridică și se îndreptă spre mine. în trecere se opri o clipă în dreptul acvariului și tachină peștele ciocănind în geam. Păstrăvul se întoarse subit cu spatele la el si purcese a- și flutura ostentativ coada într-un ritm frenetic. Chipul profesorului luă instantaneu o mină crispată și murmură printre dinți: – Într-o zi tot o să te prăjesc eu! nu te pune tu cu mine! Cu fundul in sus, aproape că țipă după aceea la mine. Ia să vedem ce putem face. Zi după mine: do, mi, sol, do! – Do, mi, sol, do! Știu că nu e prea bine, dar nu trebuie să vă supărați. – Fals! Fals! profesorul îmi dădu două palme peste fund: jap! jap! Încă odată: do, mi, sol, do! – Do, mi, sol, do. – Fals! Fals! Fals! Petrache aproape ca urla. Începu să-mi care palme cu nemiluita la fund. Jap, jap, jap, jap... – Domnule profesor, lăsați, renunț, vin altă dată. – Fals, fals, deja mă ustură palmele, o să folosesc cu tine bagheta de dirijor, așa ceva n-am mai întâlnit. Acum ori niciodată. Descendent: do, sol, mi, do. – Do, sol, mi, do, îngăimai. E mai greu așa. – Dă-ti jos pantalonii, trebuie luate măsuri radicale cu tine. La fundul gol, ca la injecție. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 54
p r o z ă – Domnule, să încetăm, nu mai vreau să cânt! – Canalie, crezi că nu știu că îți bați joc de arta muzicală, că te doare în cot de Rachmaninov si de Shostakovich și de Paderewski, sau Pederawski, sau cum l-o fi chemând? ești mai rău decât Sandu, și Sandu nu-i decât un pește surd și mut. Și tot o să-l trag în țeapă. Chiloții, și chiloții jos, te rog. Nu vă puneți voi cu mine, eu sunt profesorul Petrache! zise Petrache, cu degetul arătător al mâinii stângi ridicat în sus, ca și când l-ar fi arătat pe Petrache sus pe firmament, în timp ce cu dreapta vântura către mine o baghetă de dirijor, întocmai ca un spadasin. În clipa următoare simții pe buci usturimea loviturii. M-am ridicat dintr-o săritură și m-am repezit spre ușă ținândumi cu o mână chiloții și blugii căzuți în vine, când profesorul îmi aplică o piedică. M-am dezechilibrat și am căzut cu capul până la urechi între corzile unui instrument asemănător cu un pian, dar mai mic, care scoase un zăngănit lugubru și dezorganizat. – Clavecinul meu! clavecinul meu, era bine temperat! țipă Petrache. Ce-ai făcut cu el?! Apucă în grabă un instrument subțire și prelung de metal și începu să mă croiască peste spinare. – Ține, ia de colea flautul meu, e fermecat! Na! Na! Mai vrei muzică?! – Nu, nu, iertați-mă vă rog, n-o să mai îndrăznesc. – Știi cine sunt eu?! Eu am dirijat filarmonicile din Schoenbrunn și din Bruckenthall si din Sardanapal si Assurbanipal!! Petrache își trecu degetele rășchirate prin coama leonina și privi în tavan. Al cărei țări e capitala Sardanapal? – Nu știu, iertați-mă, Înălțimea voastră! – Al Sardaneliei! dacă nu știi nici un lucru așa elementar, ce să mai zic de alte cunoștințe, cum ar fi: care sunt cele patru picioare dorice ale ritmului corintic, și ce înseamnă ison, oligon, epistrof? – Nu știu, iertați, stăpâne! – Dar a cappela, ad libitum, impromptu? – Iertare, luminăția voastră, e prea dificil… – O să-ți bag eu în cap învățătura, fie că vrei, fie că nu vrei. Mă luă de păr și mă trase până la buza acvariului și încercă, în ciuda opoziției mele din ce în ce mai anemice, să mă bage cu capul în apă. Cu cât mă zbăteam mai mult insă, puterile mele slăbeau și deveneam tot mai neputincios în mâinile lui. – Arpegiile conduc la aritmetică și aritmetica la filologie și filologia la crimă! Totul este armonie în univers! Totul este pământ, aer, apă și foc! Apă și Foc! Apă! Foc! Do, mi, sol, do! – Mi-i-i… so-o-ol… do-o-o, bolborosii eu cu capul în acvariu, cu ultimele bule de aer din plămâni. Înainte de a mi se lăsa întunericul deplin peste conștiință, zării ochii sticloși ai peștelui și gura lui larg deschisă rânjind sardonic către mine. * – Tii, ce dezastru-i aici! zise ofițerul de poliție dându-și cascheta jos. Scoase un telefon mobil și după ce formă un număr raportă: aici a fost o adevărată revoluție muzicală! o victimă zace cu capul, mâinile și organele genitale încurcate între corzile rupte ale unei harpe... pare sufocat… are părul ud… cealaltă victimă are un contrabas spart în jurul trunchiului și privește fix... și... ăăă.. are o baghetă de dirijor înfiptă în orificiul anal... și are spumă la gură și zice ceva fără șir, stai puțin... sanda... napalm... sanda... napalm... individul din harpă pare că mișcă, cred că încă mai respiră, cheamă iute o ambulanță. Dar oare cine o fi format 112?? În acvariul din fața mea, somonul pe nume Sandu plutea calm și privea inexpresiv la toată scena. Deodată se ridică la suprafață, luă aer in branhii, se scufundă și bolborosi într-o tonalitate perfectă de tenor-bariton, privindu-mă mustrător în ochi: – Do, mi, sol, doooooo!!! foto: Salvador Dali - Piano 55 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013
- Page 4 and 5: e d ii tt o r ii a ll Se întâmpla
- Page 6 and 7: e s e u eseu 7 EMINESCU, CONTEMPORA
- Page 8 and 9: e s e u eseu 8 Scrieri de la ţărm
- Page 10 and 11: e s e u lucrarea „Principiile cla
- Page 12 and 13: p o e z ii e poezie 14 Nevoia de fe
- Page 14 and 15: p o e z ii e Efigii pe retină Iola
- Page 16 and 17: p o e z ii e Acum când toamna fău
- Page 18 and 19: p o e z ii e Nichita Petre Ioan Cre
- Page 20 and 21: p o e z ii e Aripă de înger Olgu
- Page 22 and 23: p o e z ii e poezie 18 În linişte
- Page 24 and 25: p o e z ii e poezie 18 Dansul Stele
- Page 26 and 27: p o e z ii e să-ţi fie oglindă,
- Page 28 and 29: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 30 and 31: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 32 and 33: c a ff e n e a s u a c u p e n ii
- Page 34 and 35: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 36 and 37: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 38 and 39: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 40 and 41: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 42 and 43: ii n m e m o r ii a m ALEXANDRU VLA
- Page 44 and 45: p r o z ă Am privit la altă masă
- Page 46 and 47: p r o z ă poate pur și simplu se
- Page 48 and 49: p r o z ă chiar primea o veste, do
- Page 50 and 51: p r o z ă Am înțeles mai târziu
- Page 52 and 53: p r o z ă proză 32 Lecţia de muz
- Page 56 and 57: p r o z ă proză 33 Sondaj de opin
- Page 58 and 59: p r o z ă - Din care cȃți copii
- Page 60 and 61: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 62 and 63: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 64 and 65: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 66 and 67: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 68 and 69: c r o n ii c ă d e c a r tt e Liri
- Page 70 and 71: c r o n ii c ă d e c a r tt e Auto
- Page 72 and 73: „Timpul a fost creat odată cu ce
- Page 74 and 75: c r o n ii c ă d e c a r tt e În
- Page 76 and 77: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 78 and 79: c r o n ii c ă d e c a r tt e Dac
- Page 80 and 81: p o r tt r e tt d e a u tt o r pagi
- Page 82 and 83: tt r a d u c e r ii - p o e m e b i
- Page 84 and 85: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 86 and 87: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 88 and 89: ii n tt e r v ii u Valerian Mihoc:
- Page 90 and 91: ii n tt e r v ii u şi mă pasionea
- Page 92 and 93: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 94 and 95: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 96 and 97: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 98 and 99: tt r a d ii ţţ ii ii , d a tt ii
- Page 100 and 101: ff o ii ll e tt o n nedepuşi la ba
- Page 102 and 103: ii m p r e s ii ii impresii - lectu
p r o z ă<br />
– Domnule, să încetăm, nu mai vreau<br />
să cânt!<br />
– Canalie, crezi că nu știu că îți bați<br />
joc <strong>de</strong> arta muzicală, că te doare în cot <strong>de</strong><br />
Rachmaninov si <strong>de</strong> Shostakovich și <strong>de</strong><br />
Pa<strong>de</strong>rewski, sau Pe<strong>de</strong>rawski, sau cum l-o fi<br />
chemând? ești mai rău <strong>de</strong>cât Sandu, și<br />
Sandu nu-i <strong>de</strong>cât un pește surd și mut. Și<br />
tot o să-l trag în țeapă. Chiloții, și chiloții jos,<br />
te rog. Nu vă puneți voi cu mine, eu sunt<br />
profesorul Petrache! zise Petrache, cu<br />
<strong>de</strong>getul arătător al mâinii stângi ridicat în<br />
sus, ca și când l-ar fi arătat pe Petrache sus<br />
pe firmament, în timp ce cu dreapta vântura<br />
către mine o baghetă <strong>de</strong> dirijor, întocmai ca<br />
un spadasin. În clipa următoare simții pe<br />
buci usturimea loviturii. M-am ridicat dintr-o<br />
săritură și m-am repezit spre ușă ținândumi<br />
cu o mână chiloții și blugii căzuți în vine,<br />
când profesorul îmi aplică o piedică. M-am<br />
<strong>de</strong>zechilibrat și am căzut cu capul până la<br />
urechi între corzile unui instrument<br />
asemănător cu un pian, dar mai mic, care<br />
scoase un zăngănit lugubru și<br />
<strong>de</strong>zorganizat.<br />
– Clavecinul meu! clavecinul meu, era<br />
bine temperat! țipă Petrache. Ce-ai făcut cu<br />
el?! Apucă în grabă un instrument subțire și<br />
prelung <strong>de</strong> metal și începu să mă croiască<br />
peste spinare.<br />
– Ține, ia <strong>de</strong> colea flautul meu, e<br />
fermecat! Na! Na! Mai vrei muzică?!<br />
– Nu, nu, iertați-mă vă rog, n-o să mai<br />
îndrăznesc.<br />
– Știi cine sunt eu?! Eu am dirijat<br />
filarmonicile din Schoenbrunn și din<br />
Bruckenthall si din Sardanapal si<br />
Assurbanipal!! Petrache își trecu <strong>de</strong>getele<br />
rășchirate prin coama leonina și privi în<br />
tavan. Al cărei țări e capitala Sardanapal?<br />
– Nu știu, iertați-mă, Înălțimea voastră!<br />
– Al Sardaneliei! dacă nu știi nici un<br />
lucru așa elementar, ce să mai zic <strong>de</strong> alte<br />
cunoștințe, cum ar fi: care sunt cele patru<br />
picioare dorice ale ritmului corintic, și ce<br />
înseamnă ison, oligon, epistrof?<br />
– Nu știu, iertați, stăpâne!<br />
– Dar a cappela, ad libitum,<br />
impromptu?<br />
– Iertare, luminăția voastră, e prea<br />
dificil…<br />
– O să-ți bag eu în cap învățătura, fie<br />
că vrei, fie că nu vrei. Mă luă <strong>de</strong> păr și mă<br />
trase până la buza acvariului și încercă, în<br />
ciuda opoziției mele din ce în ce mai<br />
anemice, să mă bage cu capul în apă. Cu<br />
cât mă zbăteam mai mult insă, puterile<br />
mele slăbeau și <strong>de</strong>veneam tot mai<br />
neputincios în mâinile lui.<br />
– Arpegiile conduc la aritmetică și<br />
aritmetica la filologie și filologia la crimă!<br />
Totul este armonie în univers! Totul este<br />
pământ, aer, apă și foc! Apă și Foc! Apă!<br />
Foc! Do, mi, sol, do!<br />
– Mi-i-i… so-o-ol… do-o-o, bolborosii<br />
eu cu capul în acvariu, cu ultimele bule <strong>de</strong><br />
aer din plămâni. Înainte <strong>de</strong> a mi se lăsa<br />
întunericul <strong>de</strong>plin peste conștiință, zării<br />
ochii sticloși ai peștelui și gura lui larg<br />
<strong>de</strong>schisă rânjind sardonic către mine.<br />
*<br />
– Tii, ce <strong>de</strong>zastru-i aici! zise ofițerul <strong>de</strong><br />
poliție dându-și cascheta jos. Scoase un<br />
telefon mobil și după ce formă un număr<br />
raportă: aici a fost o a<strong>de</strong>vărată revoluție<br />
muzicală! o victimă zace cu capul, mâinile<br />
și organele genitale încurcate între corzile<br />
rupte ale unei harpe... pare sufocat… are<br />
părul ud… cealaltă victimă are un<br />
contrabas spart în jurul trunchiului și<br />
privește fix... și... ăăă.. are o baghetă <strong>de</strong><br />
dirijor înfiptă în orificiul anal... și are spumă<br />
la gură și zice ceva fără șir, stai puțin...<br />
sanda... napalm... sanda... napalm...<br />
individul din harpă pare că mișcă, cred că<br />
încă mai respiră, cheamă iute o ambulanță.<br />
Dar oare cine o fi format 112??<br />
În acvariul din fața mea, somonul pe<br />
nume Sandu plutea calm și privea<br />
inexpresiv la toată scena. Deodată se ridică<br />
la suprafață, luă aer in branhii, se scufundă<br />
și bolborosi într-o tonalitate perfectă <strong>de</strong><br />
tenor-bariton, privindu-mă mustrător în ochi:<br />
– Do, mi, sol, doooooo!!!<br />
foto: Salvador Dali - Piano<br />
55<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong>
Change language