Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

p r o z ă
– Se poate remedia, dragă Andrei.
Treci din toamnă pe la mine, îți trebuie
numai câteva ore de îndrumare de
specialitate, și vei putea să cânți tot ce îți
place. Vino negreșit, te aștept!
Am neglijat după aceea preocupările
muzicale, din cauza valurilor zbuciumate
ale vieții, până în ziua aceea în care am
găsit la Carrefour un pian electronic la
ofertă specială, care mi s-a părut că ar
arăta foarte interesant la mine in living, între
șemineu și plasma tv. Am căutat pe internet
referințe și user-review-uri despre marca cu
pricina, o marcă franțuzească. Lăsând la o
parte că era made in China, ca și
televizorul, mașina de spălat vase și
combina frigorifică, pe care le am de mulți
ani și care nu m-au dezamăgit până acum,
comentariile erau destul de elogioase
pentru un pian așa de ieftin, practic la
jumătate de preț fata de o marcă
consacrată, tot made in China desigur. E
drept, cineva se plângea că i s-a ars
siguranța în primele 10 ore de folosire. L-
am adus acasă și l-am asamblat cu mâna
mea, folosind un patent, o tubulară de 10 și
un imbus de 5. Dupa aceea am descărcat
sheeturi cu piano music de pe internet, între
altele desigur Für Elise si O, Tannen Baum,
și am început să învăț notele muzicale,
solfegiile și gamele.
Deși degetele mele nu mai sunt la fel
de agile ca pe vremea când împleteam la
ora de lucru manual ștergătoare de picioare
din frunze de cocean, tot am reușit să
interpretez prima pagină din Für Elise în
fața invitaților de Crăciun, asta însemnând
vreo șapte portative cu ambele mâini, și
stânga și dreapta simultan (a se nota faptul
că majoritatea persoanelor care s-au
apropiat de pian cu aerul că știu să cânte,
au făcut doar primul portativ din Für Elise
cu un singur deget, mijlociul de la mâna
dreaptă).
*
În condițiile astea, când l-am revăzut
pe prof. P. la magazinul de bricolaj – tocmai
îmi luasem un copăcel tuia în cărucior și mă
apropiam de casa de marcat - i-am spus:
– Domnule profesor, mă chinuiește
rău talentul muzical din mine, care încearcă
să ajungă la suprafață și nu poate. Am
învățat notele muzicale, mi-am descărcat o
aplicație pe smartphone care îmi dă nota La
și m-am înregistrat cântând gama Do Major
din gură. Trebuie să vă spun că îmi vine să
arunc telefonul cât colo, toate sunetele care
îmi ies din gură sunt decalate cu o terță
mică mai jos decât portativul. Nu mă pot
pune la unison cu nici un instrument.
– Dragă Andrei, zice domnul profesor,
îmi amintesc de deficiența ta de auz
muzical, pe care o manifestai încă de pe
băncile școlii. Nu trebuie să-ți faci griji, dacă
vii la mine acasă o să te fac să scoți
sunetele cu o terță majoră mai sus. Te
aștept cu mare drag.
– Minoră, domnule profesor.
– Majoră, zise profesorul cu un rictus,
știu eu mai bine cum este.
Salvator Dali – Sub pian
Nu după multe zile de la această
întâlnire, intram în holul destul de lung și
întunecos al profesorului Petrache, în
capătul căruia se zărea o luminiță. Era o
lumânare feng-shui care răspândea un fuior
de fum albăstrui cu arome de santal. Pe o
latură a camerei era un mare acvariu
iluminat cu un spot, în care plutea un singur
pește imens, un fel de crap. Felurite
instrumente muzicale erau expuse pe pereți
sau zăceau aruncate într-o dezordine
studiată primprejur.
53
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013