Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

p r o z ă
proză 28
Fetiţa cu flori
Claudia Cioca
Ieri îndreptându-mă spre casă am
ajuns lângă o florărie. Admir buchetele de
trandafiri şi de garoafe, mă opresc puţin ca
să miros crinii şi freziile florile mele
preferate. În spatele acestor minuni
coborâte parcă, din Rai, există însă ceva
pământean. Văd un chip trist. O fetiţă prost
îmbrăcată şi murdară pe faţă. Pesemne
îngheţase de frig deoarece îşi tot sufla în
palme ca să se încălzească, fără spor însă.
Se mişca de pe un picior pe altul, mai
stropea trandafirii cu apă şi din când în
când mai îmbia trecătorii: “Haideţi la
trandafiri domnul. Iubita dumnevoastră va fi
fericită să primească asemenea minuni”
sau “Haideţi la garoafe doamnă... sunt atât
de frumoase, nu vreţi să luaţi câteva să vă
împodobească apartamentul călduros?”
cele mai frumoase, cele mai vii. Îmi
mulţumeşte şi apoi întinde mâna ca să-mi
dea restul. Îi spun să-l păstreze şi deodată i
se luminează chipul. Câtă fericire, ce surâs
frumos pentru doar 1 leu!
Ajung la o intersecţie. Un om înaintea
mea este pe punctul de a fi călcat de o
maşină. Nervos, şoferul îl înjură în fel şi
chip, apoi accelerează şi pleacă nervos. Mă
întreb: „Oare la ce foloseşte atâta ură, atât
dispreţ între oameni? Nu am trăi toţi mai
fericiţi într-o lume în care rege ar fi
respectul?” Privesc în urma maşinii şi încep
să-l înţeleg şi pe şofer... E un om destul de
sărac pesemne. Maşina lui, o Dacie
spălăcită şi veche, de abia mai merge.
Scoate un zgomot înfiorător, de parcă şi-ar
da duhul. Cred că se întorcea de la servicu,
de la fabrică. O altă zi plină de sudoare, în
care şeful ţipă mereu la el şi i se pare că nu
munceşte suficient. O altă zi în care după
ce îşi calculează banii ajunge la trista
concluzie că nici salariul acesta nu va fi de
ajuns ca să plătească rata la bancă,
întreţinerea şi şcoala copiilor. Soţia lui,
obosită după atâta treabă pare mult mai
bătrână decât este. Se va uita la el, îi va lua
haina, îl va aşeza la masă şi apoi va începe
iar cu discuţia despre bani, care mereu
sfârşeşte printr-o ceartă.
Constantin Artachino – Fetiţa cu flori
Foarte puţini se opresc însă să
cumpere. Şi mai puţini se uită la chipul
fetei. Scot 10 lei şi cumpăr 3 garoafe roşii.
O las pe ea să mi le aleagă. Mi le dă pe
Am intrat într-o cafenea şi m-am
aşezat la geam să privesc forfota străzii.
Am comandat cafeaua mea preferată. După
5 minute a venit chelneriţa aducându-mi
cafeaua. I-am mulţumit frumos pentru
amabilitate şi apoi am sorbit cu nesaţ din
cafeaua fierbinte. Era foarte bună aşa că
am mai sorbit o dată. Apoi m-am oprit şi am
început să privesc oamenii din cafenea. La
o masă erau doi bătrâni care discutau
despre meciul de aseară de la televizor.
Lângă ei erau doi îndrăgostiţi care se
priveau fermecaţi unul pe celălalt. Mi-ar fi
plăcut să-i privesc ca să mă bucur de
fericirea lor dar m-am gândit să nu îi
deranjez.
43
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013