Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013
Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA
ii n m e m o r ii a m in memoriam 25 TREBONIU LAURIAN - filolog Ioan Muntean (n. 17 iulie 1810, - d. 25 februarie 1881) Studiază mai întâi la Sibiu şi Cluj, apoi la Viena, consacrându-se carierei de profesor. În anul 1842 este chemat la Bucureşti, la şcoala de la Sf. Sava unde predă filosofia. Cultul pentru istoria naţională insuflat de opera fruntaşilor Şcolii Ardelene îl apropie de Bălcescu, împreună cu care, în 1845, scoate Magazin istoric pentru Dacia în tipografia de la Sf. Sava. Preocupările filologice s-au manifestat încă de la Viena, în 1840, când tipărea Tentamen criticum. Animat de un profund patriotism, participă la evenimentele revoluţionare de la 1848 din Transilvania şi este, ca şi Timotei Cipariu, unul dintre secretarii adunării de la Blaj, citind „petiţiunea naţională”. În 1851 se află în Moldova ca profesor, editor de manuale şi inspector al şcolilor la Iaşi. Revenit în Bucureşti, îl aflăm printre susţinătorii unirii, iar în timpul domniei lui Cuza, lucrează pentru înfiinţarea Universităţii din Bucureşti unde este numit profesor de literaturi clasice. Figurează printre fondatorii Academiei Române şi unul din primii ei vicepreşedinţi. Moare la 25 feb. 1881. Numele lui Laurian este legat de curentul latinist ce s-a manifestat la noi în sec. XIX, el reprezentând aspectul romantic al filologiei române. De numele său este legată şi apariţia celor trei volume din Dicţionarul limbii române editat între anii 1871-1876, împreună cu I.C. Massim. La elaborarea acestei lucrări au mai colaborat Timotei Cipariu, George Bariţiu, Iosif Hodoş, G. Sion. Lucrarea cuprinde două părţi. Prima - Dicţionarul limbii române, apărut în două volume şi cuprinzând numai cuvintele de origine latină. Partea a doua - Glossariu - cuprinde cuvintele nelatine, socotite de autori barbarisme care trebuie să dispară din limbă. În calitate de istoric a publicat lucrări referitoare la istoria românior, în limbile latină, germană, franceză, manuale de istorie, geografie, cosmografie, pentru clasele primare. VICTOR ION POPA - scriitor, mare animator al teatrului în perioada interbelică Ioan Muntean (n. 29 iulie 1895, - d. 30 martie 1946) A copilărit într-un sat din apropierea Bîrladului, unde tatăl său era învăţător. După liceul urmat la Iaşi, face Conservatorul şi debutează ca publicist şi dramaturg. Participă la campania din 1916 - 1918 şi sub această impresie scrie piesa patriotică Răspântia cea mare. După război se face cunoscut prin piesele: Ciuta (1921); Acord familiar (1926); Muşcata din fereastră; Take, Ianche şi Kadîr şi alte câteva mai neînsemnate: Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 40
ii n m e m o r ii a m Vîltoarea; Vinerea Patimilor etc. A scris şi piese pentru Teatrul sătesc: Cuiul lui Pepelea; Plata birului; Încercarea; Mironosiţele, dar şi piese pentru copii: Păpuşa cu piciorul rupt; Pufuşor şi Mustăcioara. Profesor la Conservator, foarte apreciat de elevii săi, regizor, decorator, publicist şi romancier. În această din ultimă calitate se remarcă prin romanele : Velerim şi Veler Doamne; Sfîrlează cu fofează; Maistoraşul Aurel; Ucenicul lui Dumnezeu, schiţe şi nuvele: A fost odată un război; Ghiceşte-mi în cafea; Povestiri cu prunci şi moşnegi etc. A fost director de scenă al Teatrului Popular din Bucureşti, al Teatrului Naţional din Cernăuţi, apoi director al acestui teatru, director de scenă al Teatrului Maria Ventura din Bucureşti, apoi director al Teatrului Muncitoresc şi director al Teatrului Naţional. Moare la 30 mar. 1946. GEORGE BACOVIA - poet, prozator, jurnalist Ioan Muntean (n. 17 septembrie 1881 – d. 22 mai 1957) Numele real era Gheorghe Vasiliu, fiul unui comerciant. După studii de drept, urmate cu întreruperi, devine membru al baroului din Bacău. Nu va profesa însă nicodată având alte îndeletniciri fără legătură cu pregătirea sa profesională: învăţător suplinitor, copist, ajutor de contabil. Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună parte din timp prin sanatorii şi spitale. Redactor la revista Orizonturi Noi din Bacău. În anul 1916 debutează cu volumul Plumb, premiat de Ministerul Artelor în 1923. În anul 1925 este directorul Ateneului Cultural şi obţine Premiul Societăţii Scriitorilor. După căsătoria cu Agatha Grigorescu se mută la Bucureşti unde editează revista Orizonturi Noi. În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie de la Societatea Scriitorilor, dar va continua să presteze, cât sănătatea îi permite, munci ocazionale, cum ar fi bibliotecar, consilier cultural. În ultimii ani ai vieţii primeşte diverse distincţii, iar poezia sa capătă consacrarea deplină. Meritul său esenţial este cel de a fi impus o tonalitate distinctă şi de a o fi accentuat progresiv, cu efecte lirice ieşite din comun. Numeroşii critici care s-au pronunţat asupra operei bacoviene au constatat în mod unanim excepţionala modernitate a viziunii sale poetice. Volumele care l-au impus, făcând să fie una dintre vocile majore ale secolului XX, sunt: Scântei galbene (1926), Cu voi (1930), Comedii în fond (1936), Ştanţe burgheze (1946). S-a stins din viaţă la 22 mai 1957. Postum i-a apărut şi un volum de Proză în anul 1983. 41 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013
- Page 2 and 3: REDACȚIA C H r o n o s -- Peniţa
- Page 4 and 5: e d ii tt o r ii a ll Se întâmpla
- Page 6 and 7: e s e u eseu 7 EMINESCU, CONTEMPORA
- Page 8 and 9: e s e u eseu 8 Scrieri de la ţărm
- Page 10 and 11: e s e u lucrarea „Principiile cla
- Page 12 and 13: p o e z ii e poezie 14 Nevoia de fe
- Page 14 and 15: p o e z ii e Efigii pe retină Iola
- Page 16 and 17: p o e z ii e Acum când toamna fău
- Page 18 and 19: p o e z ii e Nichita Petre Ioan Cre
- Page 20 and 21: p o e z ii e Aripă de înger Olgu
- Page 22 and 23: p o e z ii e poezie 18 În linişte
- Page 24 and 25: p o e z ii e poezie 18 Dansul Stele
- Page 26 and 27: p o e z ii e să-ţi fie oglindă,
- Page 28 and 29: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 30 and 31: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 32 and 33: c a ff e n e a s u a c u p e n ii
- Page 34 and 35: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 36 and 37: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 38 and 39: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 42 and 43: ii n m e m o r ii a m ALEXANDRU VLA
- Page 44 and 45: p r o z ă Am privit la altă masă
- Page 46 and 47: p r o z ă poate pur și simplu se
- Page 48 and 49: p r o z ă chiar primea o veste, do
- Page 50 and 51: p r o z ă Am înțeles mai târziu
- Page 52 and 53: p r o z ă proză 32 Lecţia de muz
- Page 54 and 55: p r o z ă - Păstrăv somonizat, z
- Page 56 and 57: p r o z ă proză 33 Sondaj de opin
- Page 58 and 59: p r o z ă - Din care cȃți copii
- Page 60 and 61: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 62 and 63: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 64 and 65: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 66 and 67: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 68 and 69: c r o n ii c ă d e c a r tt e Liri
- Page 70 and 71: c r o n ii c ă d e c a r tt e Auto
- Page 72 and 73: „Timpul a fost creat odată cu ce
- Page 74 and 75: c r o n ii c ă d e c a r tt e În
- Page 76 and 77: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 78 and 79: c r o n ii c ă d e c a r tt e Dac
- Page 80 and 81: p o r tt r e tt d e a u tt o r pagi
- Page 82 and 83: tt r a d u c e r ii - p o e m e b i
- Page 84 and 85: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 86 and 87: tt r a d u c e r ii -- p o e m e b
- Page 88 and 89: ii n tt e r v ii u Valerian Mihoc:
ii n m e m o r ii a m<br />
Vîltoarea; Vinerea Patimilor etc. A scris şi<br />
piese pentru Teatrul sătesc: Cuiul lui<br />
Pepelea; Plata birului; Încercarea;<br />
Mironosiţele, dar şi piese pentru copii:<br />
Păpuşa cu piciorul rupt; Pufuşor şi<br />
Mustăcioara.<br />
Profesor la Conservator, foarte<br />
apreciat <strong>de</strong> elevii săi, regizor, <strong>de</strong>corator,<br />
publicist şi romancier. În această din ultimă<br />
calitate se remarcă prin romanele : Velerim<br />
şi Veler Doamne; Sfîrlează cu fofează;<br />
Maistoraşul <strong>Aur</strong>el; Ucenicul lui Dumnezeu,<br />
schiţe şi nuvele: A fost odată un război;<br />
Ghiceşte-mi în cafea; Povestiri cu prunci şi<br />
moşnegi etc.<br />
A fost director <strong>de</strong> scenă al Teatrului<br />
Popular din Bucureşti, al Teatrului Naţional<br />
din Cernăuţi, apoi director al acestui teatru,<br />
director <strong>de</strong> scenă al Teatrului Maria Ventura<br />
din Bucureşti, apoi director al Teatrului<br />
Muncitoresc şi director al Teatrului Naţional.<br />
Moare la 30 mar. 1946.<br />
GEORGE BACOVIA<br />
- poet, prozator,<br />
jurnalist<br />
Ioan Muntean<br />
(n. 17 <strong>septembrie</strong> 1881 – d. 22 mai 1957)<br />
Numele real era<br />
Gheorghe Vasiliu, fiul<br />
unui comerciant. După<br />
studii <strong>de</strong> drept, urmate cu<br />
întreruperi, <strong>de</strong>vine<br />
membru al baroului din<br />
Bacău. Nu va profesa<br />
însă nicodată având alte<br />
în<strong>de</strong>letniciri fără legătură<br />
cu pregătirea sa profesională: învăţător<br />
suplinitor, copist, ajutor <strong>de</strong> contabil.<br />
Fire bolnăvicioasă, îşi petrece bună<br />
parte din timp prin sanatorii şi spitale.<br />
Redactor la revista Orizonturi Noi din<br />
Bacău. În <strong>anul</strong> 1916 <strong>de</strong>butează cu volumul<br />
Plumb, premiat <strong>de</strong> Ministerul Artelor în<br />
1923. În <strong>anul</strong> 1925 este directorul Ateneului<br />
Cultural şi obţine Premiul Societăţii<br />
Scriitorilor.<br />
După căsătoria cu Agatha Grigorescu<br />
se mută la Bucureşti un<strong>de</strong> editează revista<br />
Orizonturi Noi.<br />
În 1934 obţine, ca şi Arghezi, Premiul<br />
Naţional pentru Poezie. Obţine o pensie <strong>de</strong><br />
la Societatea Scriitorilor, dar va continua să<br />
presteze, cât sănătatea îi permite, munci<br />
ocazionale, cum ar fi bibliotecar, consilier<br />
cultural.<br />
În ultimii ani ai vieţii primeşte diverse<br />
distincţii, iar poezia sa capătă consacrarea<br />
<strong>de</strong>plină. Meritul său esenţial este cel <strong>de</strong> a fi<br />
impus o tonalitate distinctă şi <strong>de</strong> a o fi<br />
accentuat progresiv, cu efecte lirice ieşite<br />
din comun. Numeroşii critici care s-au<br />
pronunţat asupra operei bacoviene au<br />
constatat în mod unanim excepţionala<br />
mo<strong>de</strong>rnitate a viziunii sale poetice.<br />
Volumele care l-au impus, făcând să<br />
fie una dintre vocile majore ale secolului<br />
XX, sunt: Scântei galbene (1926), Cu voi<br />
(1930), Comedii în fond (1936), Ştanţe<br />
burgheze (1946). S-a stins din viaţă la 22<br />
mai 1957. Postum i-a apărut şi un volum <strong>de</strong><br />
Proză în <strong>anul</strong> 1983.<br />
41<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong>
Change language