Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013
Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA
c a ff e n e a u a c u p e n ii ţţ e Concursul în sine, aşa cum am menţionat anterior, avea la bază o idee interesantă care m-a atras de la început: Poeziile publicate fără numele autorului erau jurizate de cititori! Am trimis şi eu o poezie la concurs fără prea mari iluzii întrucât eram chiar debutant total, nemaiparticipâd până atunci la o astfel de manifestare. După câteva zile de la apariţia ziarului în care erau publicate toate poeziile, în cadrul unor discuţii profesionale – în acea perioada eram Şef de serviciu în cadrul RENEL – una din colegele mele din ţară, cu care lucrasem pe vremuri în minister şi care venise atunci la Bucureşti pentru o serie de raportări, m-a rugat să o las să stea la mine în birou să citească nişte materiale. Bineinteles ca nu a fost nici o problemă şi după ce şi-a terminat treaba,cum mai avea citeva ore până la tren a mai rămas la mine la o cafea. Eu am plecat din birou la o şedinţă, cam ½ h şi când m-am întors am văzut-o citind ziarul în care apăruse şi poezia mea – fără numele autorului – făcând adnotări. Uitindu-mă mai bine am văzut că notase cu 10 poezia mea, ea fiind una din membrele juriului.- lucru pe care l-am aflat atunci întâmplător. Bineinţeles că m-am bucurat în sinea mea, dar nu am spus atunci nimic, mergând pe premisa că este o întimplare şi nimic mai mult. Mă gândeam totuşi la ceea ce spunea cândva Gabriel Garcia Marquez „Nu lupta peste puterile tale. Cele mai bune lucruri se întâmplă atunci când nici nu te aştepţi“ Adică mai pe scurt speram… dar nu eram disperat să câştig. Şi totuşi se pare că minunea s-a întâmplat şi am câştigat chiar neluptând peste puterile mele. Soarta mi-a deschis atunci se pare această poartă. Prima carte publicată a fost în 2002 şi s-a numit simplu Tangouri! Lenuș: Ce rol a jucat literatura în viaţa dumneavoastră? Nicolae Doftoreanu: Literatura nu joacă un rol… este chiar ROLUL care ajută la împlinirea vieţii Fără literatură eram probabil mai sărac cu câteva sentimente pozitive profunde şi, mai ales, eram fără viaţă adevărată – aşa cum sunt azi mulţi dintre compatrioţii noştrii care s-au lăsat copleşiţi şi cuceriţi de rutina consumistă a eternului cotidian, uitând că există şi o Împărăţie Vorbelor Frumoase, aşa cum îmi place mie să denumesc literatura, în care spiritul poate dansa liber… chiar şi un Tangou. Lenuș: Ce contează pentru dumneavoastră mai mult, reacţiile criticilor sau ale cititorilor? Nicolae Doftoreanu: Cred că amândouă sunt importante,dar,dacă v-aş spune că nu mă interesează de fapt nici una nici alta,probabil că o să consideraţi reacţia mea anormală.Dar să vă spun ceva: Mă interesează doar recaţia celor pentru care scriu a iubitorilor de frumos şi poezie! Ca să mă fac mai bine înţeles citez din Tangoul Poeziei care a fost publicat în Volumul «Tangouri Altfel» la Editura Destine în anul 2008: „Pentru a citi poezie, Pentru-a-i înţelege sensul, Trebuie să ieşi din stresul Ce-l provoacă “Moartea Vie”, Care, După cum se ştie, Are-o singură deviză: Relaxarea nu-i permisĂ! Ăsta-i este interesul: Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 34
c a ff e n e a u a c u p e n ii ţţ e De a ne opri din mersul Spre frumos şi spre lumină Suprimându-ne-n rutină…“ Lenuș: Credeţi că scriitorii se folosesc de nişte lucruri pe care le-au trăit? Nicolae Doftoreanu: Răspunsul la această întrebare depinde de ce înţelegeţi dvs. prin a trăi… Poţi trăi real sau virtual… dar dacă nu trăieşti şi emoţional atunci la ce să folosească cuvintele? Vorba marelui Eminescu… doar ca să sune din coadă!? Din păcate unii numai asta fac… se prefac. Universul intim al poeziei este însă mult mai complex decât pare la prima vedere şi desigur că include şi trăiri personale. Acum dacă astea plac sau nu depinde de receptivitatea şi momentul citirii. Pentru mine o poezie trebuie să aibă cap şi coadă deoarece altfel mesajul se pierde pe drum şi devineprecum reclamele ciuntite de la TV… greu de înţeles, chiar dacă umplu spaţiul alb al coalei de hârtie! Lenuș: Ce este lectura pentru dumneavoastră? Poate fi ca o terapie? Nicolae Doftoreanu: Aş spune că e ca un drog care dă dependenţă, dar asta ar însemna să mânjesc imaginea cerului cu stele în plină zi. Este o necesitate permanentă de conectare cu lumea cărţilor! Aşa cum am mai spus, practic dacă nu mai citim – uneori nu ne mai citim nici chiar între noi, creatorii de poezii – cărţile ne ţin departe de cunoaştere. Nu le mai ştim limba care din universală devine de neânţeles. Devenim proprii noştrii duşmani. Cărţile atunci ne şoptesc „duşmăniţi veţi fi de toate” nemaidându-ne acces la Imaginaţie! Acolo unde cartea scrisă a pătruns întradevăr terapia vieţii acţionează impecabil. Aţi văzut vreodată copii care debordeazî de imaginaţie să respingă cărţile? Fie că sunt de colorat, de poveşti etc, etc sunt trişti când nu li se dă acces la hârtia tipărită? Deci… DA! Lectura este pentru mine o plăcere nu o obligaţie şi DA! Poate devini terapie când e nevoie e asta! Lenuș: Credeţi că trebuie mai mult promovată literatura în Romania? Nicolae Doftoreanu: În primul rând… cine mai promovează azi cultura? Cine mai are nevoie de ea, când nu face „rating”!? Totul merge în virtutea inerţiei! Literatura, care este o parte importantă din acest calup numit generic cultură, nu are nici ea altă soartă! Încercări, aşa ca ale dvs. sunt lăudabile, dar de fapt nu fac decât să pună o picătură de apă în deşertul setei de cunoştere. Anticultura DA! este promovată masiv deoarece cu oameni care au doar grija zilei de mâine se poate face aproape orice! Desigur că apar multe cărţi! Poate prea multe! La un moment dat cineva spunea că „mai mult se publică decât se citeşte” şi poate că avea dreptate, dar cine este de vină? Înainte ca să obţii o carte bună trebuia să ai relaţii la librărie. Acum, când avem târguri de carte şi se vând cărţi la farmacie,la supermarket-uri şi mai ştiu eu unde. Totuşi se pare că rămân cărţile în rafturi. Atunci întreb din nou cine este de vină? Nu cred că este de vină nimeni decât noi… cei care am uitat de suflet. Trebuie să ajungem la sufletul cititorilor şi să începem să educăm tânăra generaţie. Să nu uităm că cea mai bună investiţie este în copii 35 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013
- Page 2 and 3: REDACȚIA C H r o n o s -- Peniţa
- Page 4 and 5: e d ii tt o r ii a ll Se întâmpla
- Page 6 and 7: e s e u eseu 7 EMINESCU, CONTEMPORA
- Page 8 and 9: e s e u eseu 8 Scrieri de la ţărm
- Page 10 and 11: e s e u lucrarea „Principiile cla
- Page 12 and 13: p o e z ii e poezie 14 Nevoia de fe
- Page 14 and 15: p o e z ii e Efigii pe retină Iola
- Page 16 and 17: p o e z ii e Acum când toamna fău
- Page 18 and 19: p o e z ii e Nichita Petre Ioan Cre
- Page 20 and 21: p o e z ii e Aripă de înger Olgu
- Page 22 and 23: p o e z ii e poezie 18 În linişte
- Page 24 and 25: p o e z ii e poezie 18 Dansul Stele
- Page 26 and 27: p o e z ii e să-ţi fie oglindă,
- Page 28 and 29: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 30 and 31: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 32 and 33: c a ff e n e a s u a c u p e n ii
- Page 36 and 37: c a ff e n e a u a c u p e n ii ţ
- Page 38 and 39: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 40 and 41: ii n m e m o r ii a m in memoriam 2
- Page 42 and 43: ii n m e m o r ii a m ALEXANDRU VLA
- Page 44 and 45: p r o z ă Am privit la altă masă
- Page 46 and 47: p r o z ă poate pur și simplu se
- Page 48 and 49: p r o z ă chiar primea o veste, do
- Page 50 and 51: p r o z ă Am înțeles mai târziu
- Page 52 and 53: p r o z ă proză 32 Lecţia de muz
- Page 54 and 55: p r o z ă - Păstrăv somonizat, z
- Page 56 and 57: p r o z ă proză 33 Sondaj de opin
- Page 58 and 59: p r o z ă - Din care cȃți copii
- Page 60 and 61: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 62 and 63: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 64 and 65: n o tt e d e c ă ll ă tt o r ii e
- Page 66 and 67: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 68 and 69: c r o n ii c ă d e c a r tt e Liri
- Page 70 and 71: c r o n ii c ă d e c a r tt e Auto
- Page 72 and 73: „Timpul a fost creat odată cu ce
- Page 74 and 75: c r o n ii c ă d e c a r tt e În
- Page 76 and 77: c r o n ii c ă d e c a r tt e cron
- Page 78 and 79: c r o n ii c ă d e c a r tt e Dac
- Page 80 and 81: p o r tt r e tt d e a u tt o r pagi
- Page 82 and 83: tt r a d u c e r ii - p o e m e b i
c a ff e n e a u a c u p e n ii ţţ e<br />
De a ne opri din mersul<br />
Spre frumos şi spre lumină<br />
Suprimându-ne-n rutină…“<br />
Lenuș: Cre<strong>de</strong>ţi că scriitorii se folosesc<br />
<strong>de</strong> nişte lucruri pe care le-au trăit?<br />
Nicolae Doftoreanu: Răspunsul la<br />
această întrebare <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> ce înţelegeţi<br />
dvs. prin a trăi… Poţi trăi real sau virtual…<br />
dar dacă nu trăieşti şi emoţional atunci la ce<br />
să folosească cuvintele? Vorba marelui<br />
Eminescu… doar ca să sune din coadă!?<br />
Din păcate unii numai asta fac… se<br />
prefac. Universul intim al poeziei este însă<br />
mult mai complex <strong>de</strong>cât pare la prima<br />
ve<strong>de</strong>re şi <strong>de</strong>sigur că inclu<strong>de</strong> şi trăiri<br />
personale. Acum dacă astea plac sau nu<br />
<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> receptivitatea şi momentul citirii.<br />
Pentru mine o poezie trebuie să aibă cap şi<br />
coadă <strong>de</strong>oarece altfel mesajul se pier<strong>de</strong> pe<br />
drum şi <strong>de</strong>vineprecum reclamele ciuntite <strong>de</strong><br />
la TV… greu <strong>de</strong> înţeles, chiar dacă umplu<br />
spaţiul alb al coalei <strong>de</strong> hârtie!<br />
Lenuș: Ce este lectura pentru<br />
dumneavoastră? Poate fi ca o terapie?<br />
Nicolae Doftoreanu: Aş spune că e<br />
ca un drog care dă <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă, dar asta ar<br />
însemna să mânjesc imaginea cerului cu<br />
stele în plină zi. Este o necesitate<br />
permanentă <strong>de</strong> conectare cu lumea cărţilor!<br />
Aşa cum am mai spus, practic dacă nu mai<br />
citim – uneori nu ne mai citim nici chiar între<br />
noi, creatorii <strong>de</strong> poezii – cărţile ne ţin<br />
<strong>de</strong>parte <strong>de</strong> cunoaştere. Nu le mai ştim<br />
limba care din universală <strong>de</strong>vine <strong>de</strong><br />
neânţeles. Devenim proprii noştrii duşmani.<br />
Cărţile atunci ne şoptesc „duşmăniţi veţi fi<br />
<strong>de</strong> toate” nemaidându-ne acces la<br />
Imaginaţie!<br />
Acolo un<strong>de</strong> cartea scrisă a pătruns<br />
întra<strong>de</strong>văr terapia vieţii acţionează<br />
impecabil. Aţi văzut vreodată copii care<br />
<strong>de</strong>bor<strong>de</strong>azî <strong>de</strong> imaginaţie să respingă<br />
cărţile? Fie că sunt <strong>de</strong> colorat, <strong>de</strong> poveşti<br />
etc, etc sunt trişti când nu li se dă acces la<br />
hârtia tipărită?<br />
Deci… DA! Lectura este pentru mine o<br />
plăcere nu o obligaţie şi DA! Poate <strong>de</strong>vini<br />
terapie când e nevoie e asta!<br />
Lenuș: Cre<strong>de</strong>ţi că trebuie mai mult<br />
promovată literatura în Romania?<br />
Nicolae Doftoreanu: În primul rând…<br />
cine mai promovează azi cultura? Cine mai<br />
are nevoie <strong>de</strong> ea, când nu face „rating”!?<br />
Totul merge în virtutea inerţiei! Literatura,<br />
care este o parte importantă din acest calup<br />
numit generic cultură, nu are nici ea altă<br />
soartă!<br />
Încercări, aşa ca ale dvs. sunt<br />
lăudabile, dar <strong>de</strong> fapt nu fac <strong>de</strong>cât să pună<br />
o picătură <strong>de</strong> apă în <strong>de</strong>şertul setei <strong>de</strong><br />
cunoştere. Anticultura DA! este promovată<br />
masiv <strong>de</strong>oarece cu oameni care au doar<br />
grija zilei <strong>de</strong> mâine se poate face aproape<br />
orice! Desigur că apar multe cărţi! Poate<br />
prea multe! La un moment dat cineva<br />
spunea că „mai mult se publică <strong>de</strong>cât se<br />
citeşte” şi poate că avea dreptate, dar cine<br />
este <strong>de</strong> vină? Înainte ca să obţii o carte<br />
bună trebuia să ai relaţii la librărie. Acum,<br />
când avem târguri <strong>de</strong> carte şi se vând cărţi<br />
la farmacie,la supermarket-uri şi mai ştiu eu<br />
un<strong>de</strong>. Totuşi se pare că rămân cărţile în<br />
rafturi. Atunci întreb din nou cine este <strong>de</strong><br />
vină?<br />
Nu cred că este <strong>de</strong> vină nimeni <strong>de</strong>cât<br />
noi… cei care am uitat <strong>de</strong> suflet. Trebuie să<br />
ajungem la sufletul cititorilor şi să începem<br />
să educăm tânăra generaţie. Să nu uităm<br />
că cea mai bună investiţie este în copii<br />
35<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong>
Change language