Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

c a ff e n e a u a c u p e n ii ţţ e
încă un ucenic în acest domeniu. O să
încerc însă să intru în nişte detalii de natură
personală care să răspundă totuşi punctual
întrebării Dvs.
De fapt nu pot spune că a fost un
moment anume, materializat în timp,
deoarece a dori să devii scriitor nu o
hotărăşti aşa… brusc într-o zi la o anumită
oră. E un proces îndelungat în care se
coagulează mai multe etape ale trăirii
personale care dau vieţii un anume sens.
Aş spune că e ceva ce simţi sau nu simţi că
trebuie făcut.
Dacă nu există însă pasiune… totul e
declarativ. A clama Eu Sunt Scriitor ar fi
cea mai mare greşeală şi ar întina memoria
marilor scriitori înaintaşi. Noi, cei de azi
suntem în esenţă o prelungire a idealurilor
lor.
Dacă devenim sau nu scriitori într-un
final o decide măria sa Timpul!
Lenuș: Ce ne puteţi spune în mare
despre copilăria dumneavoastră?
Nicolae Doftoreanu: Sunt atâtea
lucruri frumose dar din păcate timpul e
necruţător cu noi, cu memoria, dar mai ales
cu spaţiul alocat acestui interviu aşa că vă
dau doar un extras din poezia mea Tangoul
Copilăriei… publicată prima oară în
Antologia «Copacul cu Frunze albe»
apărută la Editura Destine în anul 2000 şi
apoi în Volumul «Tangouri » apărut la
Editura Destine în anul 2002:
„... Daţi-mi TIMP!
Daţi-mi timp să mă bucur,
Să merg acolo unde… Nimic nu e perfect,
Pentru că totu-abia se naşte trecând de la o
lume la celaltă
Daţi-mi!!
Daţi-mi TIMP!
Daţi-mi timp să vă mulţumesc…
Sau NU!
Nu!
Mai bine nu îmi daţi nimic
Din tot ce aţi putea să-mi daţi!
Lăsaţi-mi doar… COPILĂRIA!»
Cred că am răspuns astfel integral
întrebării Dvs.
Lenuș: Când aţi scris prima
dumneavoastră carte şi care a fost
aceasta?
Nicolae Dftoreanu: Publicasem
sporadic începând cu anul 1977 în revista
6.20.77, în ziarul Adevărul,în ziarul Gând
Românesc din Alba Iulia, în Suplimentul
Literar Artistic al ziarului Tineretul Liber etc,
dar în carte tipărita nu, deoarece nu mă
gândisem încă la publicarea unui volum de
poezii de sine stătător.
De fapt prima carte – din punct de
vedere fizic – era scrisă încă demult din
1974, dar efectiv ideea de a-mi publica
creaţia în volum a venit în 1988 după ce am
luat Premiul I la Concursul Naţional de
Poezie – Ediţia a VI-a 1998. Concursul se
numea „Cititorul punctează poetul” şi a fost
organizat de Societatea Culturală Destine
condusă de de scriitorul, editorul şi omul de
cultură Victor Gh. Stan, actualmente
Preşedintele Filialei Bucureşti – Literatură
pentru copii şi tineret a Uniunii Scriitorilor
din România. Fără aceasta întâmplare
fericită probabil că şi azi aş avea poeziile în
sertar. Ba chiar vă voi dezvalui nişte detalii.
33
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013