Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA Revistă de cultură editată de reţele sociale Cronopedia, Ecoul românilor şi Clubul Cafeneaua literară, în colaborare cu cenaclul Grai Românesc şi Fundația literar istorică STOIKA

08.04.2014 Views

p o e z ii e Aripă de înger Olguţa Trifan Umbră tristă, suflet pur, aripă de înger. Cuvinte, rugi fierbinţi, strigăte ce imploră înţelegerea, ceva ce pare a-şi fi pierdut sensul, ceva între starea de bine şi disperare. Bătrânul, trist, îşi prelinge trup obosit, acoperit cu zdrenţe de suflet, pe aleile de ceară tomnatică. Frig afară, frig. Cuvintele zboară haotic, izbind, cu furie, în ferestre închise, ferestre deschise, sub o boltă prea tristă, prea amară. Viaţă cenuşie, dură, reală: „Mi-e foame, oameni buni! Mi-e foame! Nu-nţelegeţi? Nu-nţelegeţi că mi-e foame? Mi-e foame! Oameni buni, înţelegeţi!” Aleea Zânelor încremeneşte. Între tăcere şi două umilinţe, o lacrimă de vânt îi înfăşoară trupul. Bărbatul simplu îşi plimbă demnitatea în buzunar de suflet pur, trecutul trist la subsioară. Ce strigă? Foamea ce-l doboară? Disperarea? De ce nu-i înţeles un lucru dureros de simplu? Nu ţinea mâna întinsă. Anunţa o stare. Undeva, la o fereastră, un bărbat cu suflet de copil, un înger, obrazul în lacrimă amară îşi îneacă. Sufletul rănit de acest tablou pictat în uleiul cuvintelor surde, pe şevaletul unei inimi sângerânde. Pânza vieţii păstrează petece din aripă de înger. Bărbatul îşi roagă mama troiţă, rugă şi îndemn: „Mami, te rog! Fă ceva! Dă-i ceva! Ajută acest om! Te rog, mami!” Lacrima, din suflet, se prelinge. Mama, inimă de înger: o pătură, câteva haine, merinde, mângâiere-n suflet, străinului întinde. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 20

p o e z ii e poezie 17 Cuvintele ce plâng Popescu Carmen Georgeta Mă strâng cuvintele şi-mi cer o altă rimă pentru sensul lor, o altă lume pentru când mi-e dor, când nopţile sunt stelele ce pier. Vor altă soartă, vor un alt descânt, ceva să le înalţe din uitare, să nu mai cadă iar ca o-ntrebare când scriu tăcut, în loc să cânt. Mă dor cuvintele cu spaţii întinse peste mine ca un jar pe care, cu-n verdict de buzunar, nu le mai umplu astăzi nici juraţii. Căci ce-s tăcerile? un vânt când viaţa curge ca o mare moartă ce n-are ţărm, cum visul n-are poartă când eu adorm ascunsă-ntr-un cuvânt. Dacă Popescu Carmen Georgeta De pleci, mă înconjoară înc-o mare şi iar se rupe-albastrul din tabel de vii, oceanele sunt ca o scoică ce-mi apără lumina de uitare și buzele-ți preling cântat de doică pe visul înșelat de-un gând rebel. De mă asculți, îmi tremură ninsoarea în șiruri de mărgele cu refren în pumni cu două fire de șofran - ce colorează galben inserarea - sunt călătoarea singurului tren ce are ochii verzi în loc de geam. Dacă mă numeri, voi părea impară căci rupi bucățile din mine pe care nu le-arăt si nu le-mpart cum nu mă rup de-un dor de primăvară cum nu împart durerile cu tine. Trădați de propriile simţuri, chiar de dorințele ce nu vor pace mutăm războiul către alte gânduri când clipa care tace nu ne place. 21 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013

p o e z ii e<br />

poezie 17<br />

Cuvintele ce plâng<br />

Popescu Carmen Georgeta<br />

Mă strâng cuvintele şi-mi cer<br />

o altă rimă pentru sensul lor,<br />

o altă lume pentru când mi-e dor,<br />

când nopţile sunt stelele ce pier.<br />

Vor altă soartă, vor un alt <strong>de</strong>scânt,<br />

ceva să le înalţe din uitare,<br />

să nu mai cadă iar ca o-ntrebare<br />

când scriu tăcut, în loc să cânt.<br />

Mă dor cuvintele cu spaţii<br />

întinse peste mine ca un jar<br />

pe care, cu-n verdict <strong>de</strong> buzunar,<br />

nu le mai umplu astăzi nici juraţii.<br />

Căci ce-s tăcerile? un vânt<br />

când viaţa curge ca o mare moartă<br />

ce n-are ţărm, cum visul n-are poartă<br />

când eu adorm ascunsă-ntr-un cuvânt.<br />

Dacă<br />

Popescu Carmen Georgeta<br />

De pleci,<br />

mă înconjoară înc-o mare<br />

şi iar se rupe-albastrul din tabel<br />

<strong>de</strong> vii,<br />

oceanele sunt ca o scoică<br />

ce-mi apără lumina <strong>de</strong> uitare<br />

și buzele-ți preling cântat <strong>de</strong> doică<br />

pe visul înșelat <strong>de</strong>-un gând rebel.<br />

De mă asculți,<br />

îmi tremură ninsoarea<br />

în șiruri <strong>de</strong> mărgele cu refren<br />

în pumni cu două fire <strong>de</strong> șofran -<br />

ce colorează galben inserarea -<br />

sunt călătoarea singurului tren<br />

ce are ochii verzi<br />

în loc <strong>de</strong> geam.<br />

Dacă mă numeri,<br />

voi părea impară<br />

căci rupi bucățile din mine<br />

pe care nu le-arăt si nu le-mpart<br />

cum nu mă rup <strong>de</strong>-un dor <strong>de</strong> primăvară<br />

cum nu împart durerile cu tine.<br />

Trădați <strong>de</strong> propriile simţuri,<br />

chiar <strong>de</strong> dorințele ce nu vor pace<br />

mutăm războiul către alte gânduri<br />

când clipa care tace<br />

nu ne place.<br />

21<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 7-8-9, august-<strong>septembrie</strong>-<strong>octombrie</strong> <strong>2013</strong>

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!