Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

p o e z ii e
Aripă de înger
Olguţa Trifan
Umbră tristă,
suflet pur, aripă de înger.
Cuvinte, rugi fierbinţi,
strigăte ce imploră
înţelegerea,
ceva ce pare a-şi fi pierdut sensul,
ceva între starea de bine şi disperare.
Bătrânul, trist, îşi prelinge trup obosit,
acoperit cu zdrenţe de suflet,
pe aleile de ceară tomnatică.
Frig afară, frig.
Cuvintele zboară haotic,
izbind, cu furie, în ferestre închise,
ferestre deschise,
sub o boltă prea tristă, prea amară.
Viaţă cenuşie, dură, reală:
„Mi-e foame, oameni buni!
Mi-e foame! Nu-nţelegeţi?
Nu-nţelegeţi că mi-e foame?
Mi-e foame! Oameni buni, înţelegeţi!”
Aleea Zânelor încremeneşte.
Între tăcere şi două umilinţe,
o lacrimă de vânt îi înfăşoară trupul.
Bărbatul simplu
îşi plimbă demnitatea
în buzunar de suflet pur,
trecutul trist la subsioară.
Ce strigă?
Foamea ce-l doboară?
Disperarea?
De ce nu-i înţeles
un lucru dureros de simplu?
Nu ţinea mâna întinsă.
Anunţa o stare.
Undeva, la o fereastră,
un bărbat cu suflet de copil, un înger,
obrazul în lacrimă amară îşi îneacă.
Sufletul rănit
de acest tablou pictat
în uleiul cuvintelor surde,
pe şevaletul unei inimi sângerânde.
Pânza vieţii
păstrează petece din aripă de înger.
Bărbatul îşi roagă mama troiţă,
rugă şi îndemn:
„Mami, te rog!
Fă ceva! Dă-i ceva!
Ajută acest om!
Te rog, mami!”
Lacrima, din suflet, se prelinge.
Mama, inimă de înger:
o pătură, câteva haine, merinde,
mângâiere-n suflet,
străinului întinde.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 20