Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

p o e z ii e
Nichita
Petre Ioan Creţu
faţa ta este acum numai os şi uitare
cenuşa uitării s-a aşternut peste toate e multă răzvrătire în cetate
cumva nici o lacrimă nu ne mai umezeşte pleoapa cerul e şi el vopsit
din înaltul lui demult nu se mai aude râsul tău...plânsul
cred că te-ai pierdut în cer printre îngeri şi demoni
– târziu în moartea ta un înger a plâns lacrimi amare lacrimi mânjite cu moarte din ochi reci
reci ca şi moartea tu eşti un poet viu Nichita dă-mi voie să-ţi scriu dă-mi voie să-mi tremure
mâna până când
până când vom ştii cu toţii că nimic nu ai iubit
mai mult decât poezia cuvintele limbii ăsteia aşezate temeinic
în matca de tine zidită cu sânge şi trudă
sădite în adâncurile ignoranţei călăului cu glugă neagră pe creştet
ca o zbatere între moarte şi puterea lor divină
poate pe Dora ai iubit-o la fel de mult
şi asta ţi-a ocupat toată viața
cuvintele tale şi semnele şi nodurile
au fost dăltuite în marmură pe furiş şi în întunericul nopţii
pentru noi erai Dumnezeul nostru
la fel de puternic
la fel de profund
până ai reuşit să-l sperii pe El Dumnezeul din cer şi din toate
– loveai cu bocancul mândru în podelele vechi şi cuvintele aşchii săreau până la cer
până la cer îţi săreau cuvintele şi febra lor ne cotropea ochii şi sufletul şi morţii până când
până când necuvintele mai ales au muşcat din tine
bucăţi mari de rană şi poeme
lovim cu fruntea ţărâna şi îţi cerem iertare îţi cerem iertare Nichita pentru neputinţa de aţi
împinge gândul
pe dealul Golgotei la nesfârşit cu aceeaşi încrâncenare cu sângele versului şiroind cu aceeaşi
iubire până când
până când după un timp plin de slavă și de plictiseală
ai plecat să mori şi tu puţin cu privirea azvârlită peste balcon
la bătrânul Gică un tei sprijinit de timp până la rădăcină
acopera-mi inima cu-umbra unui copac – desen în-creion de Corina Chirila
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 18