Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

p o e z ii e
Acum când
toamna făurit-a
Paradis
Constantin Nicolae
Gavrilescu
Din norii grei,
când cenuşiu e cerul,
vor curge lacrimi mici
pe pomii desfrunziţi de vreme,
iar pe alei e-ntins în strat covorul
de frunze colorate-n fel și chip.
Tabloul
răvășit de vântul toamnei,
cu adieri caline, surde, reci,
deschide-n lume o minune,
ce doar cu sufletul să o petreci.
Mirosul reavăn îți îmbată simțul,
iar mici bobițe de mărgăritar,
sclipesc în dimineaţă
făurind misterul,
zâmbind stângaci
la cerul cel închis.
În zori, pe frunza arămie,
rămasă-n ici și colo-n pom răsleț,
îngheață și dezgheață toamna,
lacrimi de cer în dansu-i desuet.
Mă poartă pașii înainte,
acum, când toamna făurit-a Paradis,
cu sufletul încins de bucurie,
cuprins de doruri și de vis.
Din norii grei
doar apa cea mai pură
se varsă-n lacrimă din cer,
și scaldă cu nesaț tot în natură,
să curețe tristețea semenilor mei.
Melancolie de
toamnă
Constantin-Nicolae
Gavrilescu
Din pom cad frunze ruginite pe alei,
desprinse sunt de toamna cea rebelă,
le răscolesc ușor în parc cu pașii mei,
printre copaci ce împletesc crengi în dantelă.
Tresar la adierea vântului hulpav
și-un foşnet sec ajunge la ureche,
este tot vântul furios, cu-al său nărav,
ce răscolește totul fără de pereche.
Scrutez adânc acum pe ceru-ndepărtat
și mă alint sub razele de soare,
privirea e atrasă de-un nor înnegurat
ce s-a ivit din neant azi în zare.
Pornește gândul meu pentru o clipă,
și cuget cum se scurge viața mea,
iar în adânc de inimă mi-e frică
că mult umbrită este soarta-mi grea.
Și totuși cred că toamna e pricina
cu bruma ce pe frunze şi-a lăsat,
sunt sigur că doar ea își poartă vina,
căci ce ador mai mult s-a-ndepărtat.
Tresar de câte ori adie vântul,
o frunză sau un zbor de porumbel,
se ştie de când Lumea și Pământul,
că vântul toamnei-i mai mereu rebel.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 16