Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

ff o ii ll e tt o n
bunicul, taică-tu au vândut de toate şi tot în
picioare au căzut. Este adevărat că acum nu
este o situaţie roză, comuniştii nu prea îi
iubesc pe comercianţi, dar iată că ţie ţi-a
făcut Dumnezeu cuib cu handbalul. Umbli
prin toată lumea pe banii altora, ceva comerţ
mai faci, că sângele strămoşilor te împinge.
Başca, gagicile. Aseară nu te mai puteai
dezlipi de bordelurile din port. Pentru mulţi din
ţară nu este bine, este adevărat, dar asta nu
este treaba noastră.
- Hei! Mai terminaţi dracu’ cu tâmpeniile,
că nu duc la nimic bun, căută să curme
discuţia începută altul dintre ei. Una este că
s-au răsuflat de tot halbele alea şi alta, mult
mai rea, că poate iar ne mai înregistrează
careva pe aici şi am belit-o când ajungem
acasă. Vi s-a cam urât cu binele? Hai, că
poate mai avem timp să facem un bridge
când ajungem la hotel.
Era o întâmplare tipică a unei echipe
sportive, care după un succes în deplasare,
după o partidă de cumpărături şi eventual o
vizită prin bordeluri trăgeau un chef în preziua
întoarcerii în ţară. Şi când pierdeau făceau
cam la fel, doar că erau puţin mai abătuţi. Se
gândeau la criticile de la întoarcere.
Marii sportivi constituiau o excepţie din
marea masă a populaţiei României dinainte
de “revoluţia” din 1989. Sportivii de
performanţă, artiştii, ziariştii erau priviligiaţii
sorţii, poate şi pentru că erau foarte puţini. O
explicaţie mai aproape de realitate este şi
aceea că erau singurii cu acces la masele de
oameni, în afara politicienilor comunişti. Acest
acces le crea o aură de aleşi. Îi urcau pe un
podium de premianţi ai societăţii. Uneori însă,
exact acest acces la populaţie le-a creat
neplăceri pentru că serviciile secrete de
atunci au încercat de multe ori, uneori au şi
reuşit, să manipuleze masele prin intermediul
acestora. După diverse experienţe personale,
mulţi, provenind dintre aceste vedete
naţionale, au devenit destul de retraşi şi
reţinuţi în comentariile publice, pentru că le
era teamă să nu fie înregistraţi.
Din punct de vedere financiar, nu
câştigau cine ştie ce. Statul comunist profita
de faima marilor sportivi, dar era destul de
strâns la pungă şi cu aceştia.
Am avut un coleg în facultate al cărui
frate era un celebru handbalist. Câştigase de
două ori Campionatul Mondial cu echipa
României şi o serie de alte titluri cu echipa de
club. Din toate aceste rezultate sportive de
excepţie, el ca om reuşise la retragere să
aibă doar un apartament şi o maşină, un pic
mai dichisite decât ale celorlalţi cetăţeni.
Este adevărat că văzuse o bună parte din
lume, pe unde călătorise la întrecerile
sportive.
Fiul său a continuat să joace handbal. A
activat cea mai mare parte a carierei sale
după 1989, în echipa naţională a României şi
la o echipă de club străină, nu din cele de
vârf. A adunat o avere considerabilă fără a
atinge nici pe departe performanţele sportive
ale tatălui sau. Economia de piaţă produce
efecte notabile şi în sport, nu totdeauna în
favoarea rezultatelor sportive.
Băieţii veseli au mers la hotel unde au
încins un bridge care i-a ţinut treji până
dimineaţa. Dorin, cel pornit spre filozofie, nu
prea era în apele lui şi a fost ţinta băşcăliei
celorlalţi.
- Eu nu prea aş mai avea chef de bridge
în seara asta. Aş vrea să dorm mai devreme.
- Hai, măi Dorine, nu mai fi supărat, că
orice ar fi trece. Nu ştiu ce te-ar putea
deregla atât pe tine. Nici de bordeluri am
văzut că nu mai erai aşa interesat. Te pune
dracu’ să te fi îndrăgostit! Nu este cazul tău.
Tu eşti cel căutat, nu trebuie să-ţi faci
probleme. Bărbaţii din neamul tău înţeleg că
au avut mare succes la femei, dar tot atât de
adevărat e că până la urmă şi-au cam ales
neveste dintre femeile rău famate. Poate dă
Domnul să schimbi tu tradiţia!
101
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013