Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 7-8-9, septembrie-octombrie-noiembrie 2013

ff o ii ll e tt o n
nedepuşi la bancă, nejustificaţi. Mai simplu
era cu tranzacţionarea mărfurilor cumpărate
în străinătate pe piaţa internă, dar şi aici era o
parte dificilă, hărţuirea din partea vămii. Se
câştiga din diferenţa de preţ pe cele două
pieţe.
Era şi un flux de produse româneşti
care se valorificau bine pe pieţele externe din
ţările socialiste, mai ales cele care aveau
graniţă comună cu România.
Am trăit câteva experienţe interesante
în acest context.
Eram în Aeroportul Otopeni, veneam de
la Moscova. În faţa mea, la coadă la controlul
vamal, pe sensul intrării în ţară, se crease o
agitaţie. Un cetăţean român de la coadă
reclama la vameş pe altul din faţa acestuia că
are în bagaj două căciuli de blană ruseşti.
Avea dreptul doar la una. Aceste căciuli
ruseşti reprezentau o marfă apreciată pe
piaţa noastră. Am fost surprins de gestul
inamical al pârâciosului. Era aproape să se ia
la bătaie cu celălalt. Vameşul i-a confiscat o
căciulă, i-a mulţumit reclamagiului pentru
simţul lui profund patriotic, invitându-l să
treacă fără a-l mai controla.
Dincolo de zona controlată, păgubaşul a
fost invitat să-şi aleagă o căciulă din cele
câteva zeci pe care le avea celălalt în bagaj.
Au plecat ca doi buni prieteni. Poate erau
prieteni vechi?!
Altădată eram în trenul Bucureşti-
Belgrad. Mergeam acolo pentru a lua o viză
de Australia. La Bucureşti nu exista atunci o
reprezentanţă diplomatică a Australiei şi
trebuia să merg acolo la şedinţa ordinară a
unui organism internaţional. De la Bucureşti
la Craiova au fost mai mulţi călători în vagon
dar ceilalţi au coborât. Rămăsesem singur în
vagon după coborârea lor, dar au urcat doi
cetăţeni români care aveau atâtea bagaje
încât au umplut jumătate de vagon. Erau saci
cu diverse articole de îmbrăcăminte şi
încălţăminte.
Încercam să gândesc ce vor face cei doi
indivizi la graniţa cu Jugoslavia. Nu mai
văzusem în viaţa mea pe cineva călătorind cu
atâtea bagaje!
Când am ajuns la graniţă grănicerul şi
vameşul au şuşotit ceva cu cei doi după care
au venit la mine privindu-mă cu mare
suspicine, au controlat foarte atent geanta cu
documentele necesare pentru obţinerea vizei,
m-au controlat corporal, de asemenea foarte
atent, după care m-au invitat jos din tren şi
m-au dus intr-o încăpere unde m-au
dezbrăcat. Toată această tevatură a durat
mai mult de o oră, care s-a adăugat la
întârzirea deja existentă a trenului.
ştiu.
Ce au dorit de la mine nici astăzi nu
Cei cu sacii şi-au văzut nestingheriţi de
drum.
Într-un gang comercial, o adevărată
stradă acoperită, cu toate puse la locul lor,
mesele perfect aliniate, feţele de masă
curate, tacâmurile aşezate simetric, într-o
ordine nemţescă vizibilă la tot pasul, un grup
de tineri aşteptau să apară un chelner să-i
comande ceva. Erau nişte sportivi români,
care tocmai se recreau după un meci
internaţional. Faceau parte dintre acele
categorii de români favorizaţi de soartă.
Era decembrie, afară era un frig de-ţi
îngheţa respiraţia, dar la Hamburg se servea
aparent în stradă. Erau nişte străzi acoperite
din zona centrală.
Tinerii erau nerăbdători să vină cât mai
repede câte una din uriaşele halbe de bere.
Să aibă motiv de taclale. Părea a nu le lipsi
nimic pe lume şi un sentiment de
automulţumire se vedea pe feţele şi în
comportamentul lor.
- Vedeţi voi cum este făcută lumea asta,
deschisese discuţia unul dintre ei. La noi mori
de frig în casă, stai cu mănuşi în mâini la
televizor, iar aici poţi umbla în cămaşă în
toiul iernii pe stradă. Şi nu i-am văzut
niciodată dând în brânci cu munca! Ca să
nu mai spun că la sport i-am snopit de câte
ori i-am prins.
- Ia nu mai face tu filozofia asta de doi
bani, că nu faci tu frigul acasă, intră în
discuţie altul. Neam de neamul tău tot bine aţi
dus-o, de la fanarioţi încoace. Străbunicul,
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 7-8-9, august-septembrie-octombrie 2013 100