Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 5-6, iulie-august 2013
Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia în colaborare cu cenaclul Grai Românesc Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia în colaborare cu cenaclul Grai Românesc
- Page 3 and 4: ediittoriiall editorial 3-4 Căldur
- Page 5 and 6: eseu eveniment literar 5-6 Chartier
- Page 7 and 8: eseu eseu 7-12 faptul că poate să
- Page 9 and 10: eseu Ionel Teodoreanu - medelenismu
- Page 11 and 12: poeziie poezie 13-18 Irina Lucia Mi
- Page 13 and 14: poeziie Elena Spiridon Concediu la.
- Page 15 and 16: poeziie Llelu Nicolae Vălăreanu D
- Page 17 and 18: poeziie Mihaela Moşneanu Timpul E
- Page 19 and 20: caffeneaua cu peniiţţe cafeneaua
- Page 21 and 22: caffeneaua cu peniiţţe cortine c
- Page 23 and 24: caffeneaua cu peniiţţe Ochii tăi
- Page 25 and 26: iin memoriiam Vlad Mugur Pe 22 iuli
- Page 27 and 28: iin memoriiam Gheorghe Scripcă Poe
- Page 29 and 30: proză - Uimeşte-mă! - Prezent! G
- Page 31 and 32: proză oglinda. Trebuie să găseas
- Page 33 and 34: proză Tânărul lup şi frumoasa v
- Page 35 and 36: iin memoriiam Ernest Maftei pe noi
- Page 37 and 38: notte de căllăttoriie note de că
- Page 39 and 40: notte de căllăttoriie Casele au c
- Page 41 and 42: notte de căllăttoriie mare, dar b
- Page 43 and 44: croniică de cartte cronică de car
- Page 45 and 46: poeziie deşertăciune se spune că
- Page 47 and 48: croniică de cartte popularizare. V
- Page 49 and 50: croniică de cartte de exemplu) și
- Page 51 and 52: croniică de cartte „Marea majori
ediittoriiall<br />
editorial 3-4<br />
Căldură<br />
dragii mei!<br />
mare<br />
micii întreprinzători, pentru a încuraja<br />
consumul.<br />
Tot ei, străinii, cei <strong>de</strong> la Fondul Monetar,<br />
estimează că economia României va crește cu<br />
doar 1,6% <strong>anul</strong> acesta. Oare?<br />
Eugenia Enescu<br />
Dar nu <strong>de</strong> la soare. Pe aceea românul<br />
nostru nu o mai simte, pentru că dogorește din<br />
interior. I s-au încins circuitele <strong>de</strong> la „bunul trai”.<br />
Da. Așa. Nici România nu mai are mult să<br />
se înece în propria-i sudoare izvorâtă din<br />
durerea apăsărilor și grijilor zilei <strong>de</strong> mâine.<br />
Salvatorii stau pe margine și <strong>de</strong>zbat. Nu știu<br />
cum să acționeze. Să intre cu barca în marea<br />
<strong>de</strong> sudoare? Să trimită un salvamar înot, sau<br />
un elicopter care s-o înalțe?<br />
Ea, frumoasa grădină a Maicii Domnului,<br />
e obosită, plictisită, disperată. La noi ca la<br />
nimeni, cu toate că bietul Eminescu ne-a<br />
avertizat din timp:<br />
„De la Nistru pân' la Tisa/Tot Românul<br />
plânsu-mi-s-a/Că nu mai poate străbate/Deatâta<br />
străinătate./Din Hotin şi pân' la Mare/Vin<br />
Muscalii <strong>de</strong>-a călare,/De la Mare la Hotin/Mereu<br />
calea ne-o ațin;/Din Boian la Vatra Dornii/Au<br />
umplut omida cornii/Și străinul te tot paște,/De<br />
nu te mai poti cunoaște./Sus la munte, jos la<br />
vale/Și-au facut dușmanii cale;/Din Satmar<br />
pâna-n Săcele/Numai vaduri ca acele./Vai <strong>de</strong><br />
biet Român săracul,/Îndărăt tot da ca racul,/Nici<br />
îi merge, nici se-n<strong>de</strong>amnă,/Nici îi este toamna<br />
toamnă,/Nici e vara vara lui/Și-i străin în tara<br />
lui.” (Doină - fragment)<br />
Mai <strong>de</strong>ună zi, șefa FMI a spus <strong>de</strong>spre<br />
economia Romaniei: „Din cele trei motoare care<br />
vă pot ajuta, funcționeaza doar unul”.<br />
România a început negocierile pentru al<br />
treilea acord consecutiv cu Fondul Monetar<br />
International, chiar în ziua în care<br />
vicepreședintele Comisiei Europene, Viviane<br />
Reading, anunța că europenii se <strong>de</strong>scurcă și<br />
fără ajutor <strong>de</strong> la Washington.<br />
Premierul nostru însă a spus că discutiile<br />
vor fi secrete.<br />
Ca <strong>de</strong> obicei, expertii FMI vor pune<br />
presiune pentru vânzarea celor mai importante<br />
companii <strong>de</strong> stat, și vor cere să cheltuim mai<br />
eficient b<strong>anul</strong> public.<br />
Statul ar putea să înceapă să acor<strong>de</strong><br />
garanții pentru creditele luate <strong>de</strong> firme și <strong>de</strong><br />
Se pare că la noi mai funcționează doar<br />
exporturile, și acum <strong>de</strong>ci, Guvernul trebuie să<br />
găsească o soluție ca să repornească<br />
investițiile și consumul, pentru a ridica nivelul<br />
<strong>de</strong> trai, chipurile.<br />
Ce ne mai sfătuiește domna Christine<br />
Lagar<strong>de</strong>? Nimic mai mult că, ținându-se cont <strong>de</strong><br />
starea economiei românești, ca să ne fie mai<br />
bine, la noi ar trebui să se lucreze cu toate cele<br />
trei motoare, și să nu ne bazăm pe unul singur.<br />
Dar pentru a porni celelalte două<br />
motoare, ar trebui <strong>de</strong>blocată creditarea. Căci tot<br />
ea spune ca solutia ar fi ca Guvernul, să <strong>de</strong>a<br />
garanții în favoarea celor care vor să ia<br />
împrumuturi pentru <strong>de</strong>zvoltare. Dar ce te faci<br />
când precizează că IMM-urile și sectoarele<br />
văzute <strong>de</strong> bancheri sunt riscante?<br />
Cu garantia <strong>de</strong> la stat însă, un om <strong>de</strong><br />
afaceri ar putea lua împrumuturi ieftine <strong>de</strong> la<br />
bancă. Din suma obținută firma ar putea crea<br />
noi locuri <strong>de</strong> muncă și ar putea cumpara utilaje,<br />
adică indirect, să <strong>de</strong>a <strong>de</strong> lucru angajatilor din<br />
fabrici.<br />
Așa banii ar intra în economie iar mai apoi<br />
în buzunarele salariaților, și automat se vor<br />
duce bineînțeles în consum.<br />
Ei! Și tot ei dragii, cei care ne poartă <strong>de</strong><br />
grije, în cel <strong>de</strong>-al treilea acord vor pune<br />
presiune pentru vânzarea sau restructurarea<br />
companiilor <strong>de</strong> stat.<br />
Ce rușine însă! Ei, salvatorii, opriți la<br />
Ministerul Finantelor, au fost nevoiți să intre pe<br />
ușa din spate <strong>de</strong>oarece în față îi așteptau<br />
sindicaliștii <strong>de</strong> la CFR, care au protestat<br />
3<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
ediittoriiall<br />
impotriva măsurilor <strong>de</strong> restructurare impuse <strong>de</strong><br />
ei.<br />
Asta nu i-a împiedicat însă să ceară<br />
guvernului să vândă bucați din cele mai<br />
importante companii energetice și <strong>de</strong> transport.<br />
Să nu uităm nici <strong>de</strong> negocierea sumelor pe care<br />
statul le va lua pentru gazele <strong>de</strong> șist și cele din<br />
Marea Neagra, sau pentru proiectul Roșia<br />
Montană.<br />
Cum să nu asu<strong>de</strong> România <strong>de</strong> supărare?<br />
Este poate ultima mare afacere a statului<br />
român. Sute <strong>de</strong> milioane, chiar miliar<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
euro, care pot relansa economia, dacă vor fi<br />
investiți cu folos și nu risipiți pe pomeni<br />
electorale sau contracte paguboase, ne vor<br />
aduce la linia <strong>de</strong> plutire.<br />
Premierul a anuntat că până la sfârsitul lui<br />
<strong>iulie</strong>, Guvernul va aproba o rectificare bugetara<br />
care să permită din luna septembrie reducerea<br />
TVA la pâine. Masura este una dintre mizele<br />
discuțiilor cu echipa FMI, mai ales că <strong>anul</strong><br />
acesta producția <strong>de</strong> grâu a <strong>de</strong>pășit cu mult<br />
rezultatele scontate. Dumnezeu ține încă cu<br />
românul. Totul este ca și conducătorii pe care<br />
singuri ni i-am ales să ia <strong>de</strong>ciziile corecte, și să<br />
lupte pentru ridicarea nivelului <strong>de</strong> trai măcar la<br />
cel din perioada post <strong>de</strong>cembristă când ne<br />
bucuram <strong>de</strong> stabilitate legislativă și economică,<br />
chiar dacă nu beneficiam <strong>de</strong> „libertate” ca<br />
acum. Stăteam la cozi, și ne luam alimente pe<br />
cartelă, dar nu murea nimeni <strong>de</strong> foame pentru<br />
că tot românul avea serviciu stabil, o locuință<br />
<strong>de</strong>centă și posibilitatea <strong>de</strong> a se odihnii sau trata<br />
în concediile legale, prin frumoasele stațiuni<br />
turistice sau balneoclimaterice. Ce să mai spun<br />
<strong>de</strong> ordine și disciplină, nu impusă prin forță așa<br />
cum se strigă azi, sau <strong>de</strong> educație și cultură?<br />
Înainte <strong>de</strong> `89, în întreprin<strong>de</strong>rile <strong>de</strong> producție<br />
care funcționau la foc continuu, existau standuri<br />
cu cărți pe care orice muncitor își putea permite<br />
să le cumpere. Biletele <strong>de</strong> odihnă și tratament<br />
erau oferite și gratuit sau cu preț redus<br />
fruntașilor în producție, drept recompensă<br />
pentru realizările sarcinilor <strong>de</strong> serviciu.<br />
Învățământul era obligatoriu și gratuit.<br />
Profesorii își făceau datoria pentru că nu erau<br />
împovărați cu obligația întocmirii a fel <strong>de</strong> fel <strong>de</strong><br />
situații zilnice, vrafuri <strong>de</strong> hârtii care să le<br />
mănânce timpul <strong>de</strong>dicat elevilor <strong>de</strong> drept, și pe<br />
care trebuie să le trimită la inspectoratele<br />
teritoriale, ca apoi să ia drumul Ministerului<br />
Educației Naționale, Cercetare Științifică,<br />
Dezvoltare Tehnologică, Inovare. Și-atunci?<br />
Cum să avem promovabilitate și rezultate bune<br />
la învățătură?<br />
Bunăoară, <strong>anul</strong> acesta promovabilitatea la<br />
bacalaureat este 55%, iar multe dintre<br />
diplomele obţinute <strong>de</strong> absolvenţi sunt „otrăvite”,<br />
<strong>de</strong>oarece o parte vor intra direct în şomaj, iar<br />
bruma celor care vor fi admişi în universităţi cu<br />
ajutorul mediei <strong>de</strong> la bacalaureat vor ajunge<br />
pseudospecialişti.<br />
A cui este vina? A profesorilor care sunt<br />
obligați să facă cu totul altceva <strong>de</strong>cât meseria<br />
<strong>de</strong> dascăl? A părinților care lucrează <strong>de</strong><br />
dimineața până seara mai mult sau mai puțin la<br />
negru, sau pleacă în pribegie pentru o bucată<br />
mai albă <strong>de</strong> pâine? A copiilor și tinerilor<br />
nemâncați, nemângâiați și <strong>de</strong>busolați care<br />
îngroașe rândurile pe străzi aiurea, care nu mai<br />
știu ce-i dragostea familială și au căpătat<br />
metehne nesănătoase ca ale celor din vest?<br />
Sau a altora?<br />
Da. A altora care au și ei copii, dar care<br />
fac parte dintr-o altă lume și care studiază la<br />
școli <strong>de</strong> prestigiu <strong>de</strong> „dincolo”, pentru că în<br />
România le-a mâncat câinii.<br />
Pe 2 <strong>iulie</strong>, între orele 17:00 și 20:30, în<br />
fața Muzeului Antipa din Piața Victoriei din<br />
Capitală a avut loc un miting <strong>de</strong> protest față <strong>de</strong><br />
„actuala putere politică”. Acest miting a<br />
promovat doar interesele tuturor acelor români<br />
care sunt nemulțumiti <strong>de</strong> incompetența actualei<br />
puteri politice din România.<br />
Vara capricioasă din acest an le cam<br />
sucește mințile politicienilor noștri. Așa cum<br />
sucea bunica-mea, Dumnezeu s-o odihnească<br />
în pace, firul aspru <strong>de</strong> lână din furcă... Sunt<br />
câteva chestii pe care nu le pricep nicicum.<br />
Ambiții sterile și păguboase, orgolii fără sens și,<br />
mai presus <strong>de</strong> toate, multă prostie!<br />
Ei! Dar cel mai bun remediu împotriva<br />
căldurii rămâne însă un ceai cald și lectura unor<br />
texte literare la care vă invit, pentru ca să vă<br />
umpleți sufletul cu fericirea trecerii în tărâmul<br />
frumosului și al armoniei.<br />
A! Să nu uităm totuși și <strong>de</strong> cuvintele<br />
marelui nostru poet Ștefan Augustin Doinaș:<br />
„Cultura este singurul climat care poate asigura<br />
<strong>de</strong>zvoltarea omului individual”, și că „Nivelul<br />
culturii generale a nației nu-l poate ridica nimeni<br />
cu umărul, timpul și munca umplu neajunsurile”.<br />
(Mihai Eminescu)<br />
S-auzim <strong>de</strong> bine dragii mei!<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 4
eseu<br />
eveniment literar 5-6<br />
Chartier şi<br />
canapeaua<br />
literară<br />
Sorina Zota<br />
Unul din motivele pentru care m-am oprit<br />
la Jean Pierre Chartier şi Introducerea în<br />
psihanaliza lui Freud - respectiv Capitolul III<br />
Tinereţea Psihanalizei (1896-1905) este acela<br />
că, la fel ca în anii adolescenţei mă preocupă şi<br />
acum tematica mecanismelor uitării şi a<br />
lapsusurilor, actelor ratate, a tuturor acestor<br />
stări, manifestări care apar în mod special în<br />
secţiunea menţionată.<br />
Un altul este metoda cu a<strong>de</strong>vărat<br />
ingenioasă <strong>de</strong> analizare a gândirii freudiene a<br />
lui Chartier şi cazuistica subiecţilor, mai ales a<br />
viselor lor, foarte interesantă, abordată şi<br />
suprapusă <strong>de</strong> autor peste biografia lui Sigmund<br />
Freud, fapt care pentru mine a venit în<br />
„coliziune” cu interesul constant şi <strong>de</strong>osebit<br />
privitor la factorul REM, somnul cu mişcări<br />
oculare rapi<strong>de</strong> sau somnul paradoxal, care<br />
implică re-amintirea firească a viselor [1] .<br />
Introducerea în psihanaliza lui Freud<br />
apare la editura IRI, Bucureşti 1998, iar autorul<br />
ei, Jean-Pierre Chartier face parte - în calitatea<br />
sa <strong>de</strong> psihanalist practician, din organizaţia<br />
psihanalitică <strong>de</strong> limbă franceză numită<br />
Quatrieme Groupe - a patra mare grupare ce<br />
apare după Societatea Franceză <strong>de</strong><br />
psihanaliză, Asociaţia franceză <strong>de</strong> psihanaliză<br />
şi Şcoala Freudiană din Paris.<br />
Chartier este în aceeaşi timp directorul<br />
Şcolii <strong>de</strong> Psihologi practicieni asociată<br />
Universităţii Catolice din Paris, autor al unui<br />
„dicţionar” <strong>de</strong> mare folos parental: Adolescenţii<br />
dificili, apărut în 1992 în Toulouse, editura<br />
Privat, dar şi secretar ştiinţific în cadrul<br />
Centrului Internaţional <strong>de</strong> Criminologie<br />
Comparată asociat Universităţii din Montreal -<br />
Canada [2] .<br />
În Introducere în gândirea freudiană -<br />
Concepte fundamentale ale psihanalizei [3] Jean-<br />
Pierre Chartier propune o înţelegere cât mai<br />
a<strong>de</strong>cvată a gândirii lui Freud într-o manieră<br />
originală şi cumva inedită: aceea <strong>de</strong> expunere a<br />
conceptelor freudiene pe fundamentul celor mai<br />
importante şi, implicit, marcante evenimente din<br />
viaţa lui Freud „împletite” cu experienţele şi<br />
concluziile cercetărilor personale, rezultate în<br />
urma consilierii şi tratării propriilor subiecţi.<br />
Totul <strong>de</strong>scris şi aplicat pe text sub forma<br />
unei şedinţe clasice <strong>de</strong> psihanaliză, aşa cum o<br />
<strong>de</strong>sfăşura însuşi Freud, interval consi<strong>de</strong>rat a fi<br />
o entitate vie, în perpetuă transformare <strong>de</strong>-a<br />
lungul „existenţei” ei.<br />
În acest mod Chartier fixează implicit o<br />
„ancoră” solidă în înţelegerea şi asimilarea<br />
gândirii freudiene astfel încât la finalul studiului,<br />
doritorul <strong>de</strong> cunoaştere să rămână suficient <strong>de</strong><br />
bine impregnat mental atât cu bornele<br />
existenţei lui Freud, implicit cu experimentele<br />
lui, cât şi cu traducerea fi<strong>de</strong>lă a acestora prin<br />
expunerea propriei cazuistici psihanalitice.<br />
În Introducerea<br />
în psihanaliza lui<br />
Sigmund Freud -<br />
traducerea propusă <strong>de</strong><br />
Michaela Brânduşa<br />
Malcinschi [4] , J.P.<br />
Chartier oferă în trei<br />
paşi concişi explicaţia<br />
conceptului <strong>de</strong><br />
psihanaliză şi anume:<br />
psihanaliza înţeleasă<br />
ca tânără teorie<br />
psihologică,<br />
modalitate <strong>de</strong><br />
cercetare şi înţelegere a proceselor psihice,<br />
comportamentale invizibile la prima ve<strong>de</strong>re şi,<br />
<strong>de</strong> metodă inedită <strong>de</strong> tratament a tulburărilor<br />
psihice.<br />
Pornind <strong>de</strong> la interacţiunea <strong>de</strong> investigare<br />
psiholog - metodă, Chartier con<strong>de</strong>nsează patru<br />
mari etape ale psihanalizei freudiene:<br />
„gestaţia”(1856-1894), „naşterea” (1895-1900),<br />
„tinereţea” (1896-1905), apoi „vârsta<br />
adultă”(1905-1916) a meto<strong>de</strong>i în sine, plus trei<br />
tipuri discursive remarcate în şedinţele<br />
psihologice. Vorbim aici <strong>de</strong>spre relatări,<br />
disertaţii şi asociaţii.<br />
Pe scurt, primul mo<strong>de</strong>l discursiv se referă<br />
la subiecţii care îşi povestesc propria viaţă ori a<br />
celor dragi, a doua la expunerea generală<br />
asupra modalităţii în care ei concep existenţa şi<br />
tot ce este legat <strong>de</strong> trăirile oferite <strong>de</strong> ea şi, a<br />
treia, modalitatea în care i<strong>de</strong>ile „scăpate” fără<br />
voie <strong>de</strong> subiecţi apar în momentul istorisirii unui<br />
vis sau o tematică personală.<br />
5<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
eseu<br />
După trecerea în revistă a tuturor<br />
perioa<strong>de</strong>lor constitutive motivaţionale care stau<br />
la baza meto<strong>de</strong>i psihanalitice a lui Freud<br />
(copilăria, tinereţea, anii <strong>de</strong> ucenicie în<br />
laborator cu Charcot, a studiului nevroticoisteric,<br />
a cocainei), Chartier vorbeşte <strong>de</strong>spre<br />
amintirea-ecran, cu rolul <strong>de</strong> a proteja ceva<br />
situat dincolo <strong>de</strong> ce se percepe la suprafaţă,<br />
ascuns <strong>de</strong>rulării obişnuite; <strong>de</strong>spre teoria<br />
seducţiei, apărută în urma <strong>de</strong>scoperirii<br />
freudiene a faptului că pacienţii săi au fost, întrun<br />
fel sau altul seduşi sexual în copilărie, <strong>de</strong><br />
metoda catharhică, ce susţine sprijinul oferit <strong>de</strong><br />
terapeut în manifestarea conştientă a emoţiilor<br />
pacienţilor, a sentimentelor şi stărilor blocate<br />
un<strong>de</strong>va în subconştient şi, <strong>de</strong> asemeni <strong>de</strong>spre<br />
<strong>de</strong>scărcarea emoţională, prin care un subiect<br />
se eliberează <strong>de</strong><br />
afectul ataşat<br />
amintirii (abreacţia)<br />
unui eveniment<br />
traumatic.<br />
Pentru<br />
fiecare etapă a<br />
analizei psihice<br />
adusă <strong>de</strong> Freud în<br />
şedinţele sale,<br />
Chartier suprapune<br />
un caz clinic<br />
personal. Aşa<br />
trece prin toate<br />
fazele psihanalizei:<br />
asociaţiile libere<br />
(exprimarea fără<br />
discriminare a tot ce trece prin minte celui<br />
analizat), regula fundamentală (tot ce gân<strong>de</strong>şte<br />
şi simte pacientul), rezistenţa (tot ce împiedică<br />
munca terapeutică, acel ceva <strong>de</strong> care pacientul<br />
nu vrea sub nici un chip să audă) şi travaliul<br />
psihanalitic (cu cele patru stadii: recunoaşterea,<br />
<strong>de</strong>monstrarea, elucidarea şi interpretarea<br />
rezistenţei pacientului).<br />
Revenirea la capitolul <strong>de</strong> interes,<br />
Tinereţea Psihanalizei aduce în prim plan<br />
moartea tatălui lui Freud, amiciţia cu Wilhelm<br />
Fliess [5] dar şi autoanaliza, care funcţionează<br />
pentru Sigmund ca relaţie <strong>de</strong> transfer (eu o<br />
numesc ancoră ambivalentă- atât pozitivă cât şi<br />
negativă, rezultată din pattern -urile<br />
comportamentale ale relaţiilor noastre <strong>de</strong> până<br />
atunci).<br />
În corespon<strong>de</strong>nţa cu Fliess, Freud<br />
povesteşte <strong>de</strong>spre visul care avea să fie<br />
cunoscut drept „culpabilitatea lui Freud,<br />
moştenire a agresivităţii sale — inconştiente<br />
atunci — faţă <strong>de</strong> tatăl său,care 1-a făcut să<br />
sosească în întârziere şi să avanseze data<br />
visului,” [6] vis ce are la bază conceptul<br />
complexului lui Oedip cu cele trei etape ale<br />
sale: faza falică, teama <strong>de</strong> castrare şi etapa <strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ntificare ori <strong>de</strong> rezolvare a conflictului<br />
interior, <strong>de</strong>zvoltat apoi mai amplu <strong>de</strong> Freud.<br />
Chartier trece inevitabil prin perioada<br />
<strong>de</strong>butului editorial al psihanalistului avut prin<br />
carteaInterpretarea viselor, care vizează două<br />
postulate <strong>de</strong> bază. Primul este acela că visul în<br />
sine este <strong>de</strong> maximă folosinţă atât celui care îl<br />
are, cât şi celui care analizează pacientul şi, al<br />
doilea că există un conţinut vizibil la prima<br />
ve<strong>de</strong>re dar şi unul invizibil, impulsionat <strong>de</strong><br />
dorinţele visătorului. Volumului în cauză îi<br />
trebuiesc şase ani <strong>de</strong> la data publicării - în<br />
1899- pentru ca să fie apreciat cu a<strong>de</strong>vărat.<br />
O altă caracteristică a psihanalizei<br />
freudiene menţionată <strong>de</strong> Chartier este tipologia<br />
viselor, împărţite <strong>de</strong> Freud în trei categorii:<br />
simple - sau clare, rezonabile, ori ceea ce<br />
Freud înţelege ca având o marjă <strong>de</strong> coerenţă<br />
chiar dacă visătorul conştientizează sau nu în<br />
mod clar <strong>de</strong> un<strong>de</strong> ori din ce anume s-a ivit<br />
acţiunea onirică şi, visele obscure, sau aşa cum<br />
le numeşte Jean-Pierre Chartier: „visele<br />
săgeţilor”.<br />
Chartier aplică propria cazuistică pe<br />
fiecare tipologie prin suprapunerea viselor<br />
propriilor pacienţi. Fiecare dintre cele trei<br />
categorii este explicitată prin cazul clinic 15<br />
pentru visele simple (masa <strong>de</strong> revelion care<br />
urma să aivă loc în pl<strong>anul</strong> fizic este transferată<br />
în oniric prin servirea unor <strong>de</strong>licatese); cazul<br />
clinic 16 - visul rezonabil (Cor<strong>de</strong>lia, femeia<br />
însărcinată care îşi doreşte permanentizarea<br />
stării <strong>de</strong> sarcină pentru plăcerea produsă <strong>de</strong><br />
menţinerea fătului în mediul placental) şi, cazul<br />
clinic 17 – oniricul săgeţilor (visul cu umeraşele,<br />
plus cel cu găina şi pisica. Ambele vise<br />
„ancorate” sub simbolurile unor cuvinte sau<br />
imagini <strong>de</strong> animale).<br />
Toate etapele analizate atât <strong>de</strong> Freud cât<br />
şi <strong>de</strong> Jean-Pierre Chartier formează împreună<br />
mecanismele onirice pe care autorul le<br />
sincronizează într-o punte <strong>de</strong> transfer a<br />
înţelegerii şi asimilării psihanalizei.<br />
Insuccesul cărţii Interpretarea viselor a lui<br />
Sigmund Freud pare să pună capăt activităţii <strong>de</strong><br />
psihanaliză. Dar toate acestea concură la<br />
câteva izbânzi personale pentru Freud-anume<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 6
eseu<br />
eseu 7-12<br />
faptul că poate să scape <strong>de</strong> o mulţime <strong>de</strong><br />
inhibiţii subconştiente, reuşeşte să vadă Roma<br />
(faţă <strong>de</strong> care avea o fobie din copilărie, etc.).<br />
Freud se angajează ca profesor cu<br />
ajutorul baroanei von Ferstel, o pacientă <strong>de</strong>-a<br />
sa şi, în 1904 publică Psihopatologia vieţii<br />
cotidiene, volum care <strong>de</strong> această dată se<br />
bucură <strong>de</strong> o mare popularitate. În mod cu totul<br />
inedit tocmai această angajare îi aduce în cele<br />
din urmă recunoaşterea eforturilor făcute în<br />
domeniul psihanalizei.<br />
În ultima scrisoare trimisă lui Filees,<br />
fondatorul psihanalizei spune că: „Aprobarea<br />
publicului mi-a fost pe dată dobândită,<br />
făgăduielile şi buchetele <strong>de</strong> flori plouă, ca şi<br />
cum <strong>de</strong>odată rolul sexualităţii ar fi fost<br />
<strong>de</strong>scoperit <strong>de</strong> Maiestatea sa împăratul,<br />
semnificaţia viselor confirmată <strong>de</strong> Consiliul <strong>de</strong><br />
miniştri, iar necesitatea unei terapeutici a<br />
isteriei votată <strong>de</strong> Parlament cu o majoritate <strong>de</strong><br />
două treimi, iată-mă în mod vizibil <strong>de</strong>venit<br />
onorabil. Admiratorii cei mai intimidaţi mă salută<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>parte pe stradă.” [7]<br />
Aceeaşi corespon<strong>de</strong>nţă ne oferă viziunea<br />
lui Freud asupra conceptului <strong>de</strong> lapsus (prin<br />
interferenţa unor amintiri dureroase ascunse în<br />
subconştient) şi a celui <strong>de</strong> uitare (acţiuni<br />
petrecute <strong>de</strong>ja, care conţin elemente ce se<br />
doresc a fi păstrate în refulare). Concis şi<br />
limpe<strong>de</strong>, rezultă că toate actele ratate au un<br />
sens: ele exprimă impulsiile şi intenţiile care le<br />
vor ascunse, fără a fi trădate în faţa conştiinţei.<br />
Traducerea mai precisă a cuvântului<br />
lapsus ar fi cea <strong>de</strong> provenită din latinescul<br />
lapsus - alunecare. Freud face această<br />
<strong>de</strong>plasare semantică pe înlocuirea unui cuvânt<br />
cu altul, <strong>de</strong>şi tot el este <strong>de</strong> părere că <strong>de</strong> fapt<br />
avem <strong>de</strong>-a face cu o serie <strong>de</strong> intenţii pe care le<br />
dorim <strong>de</strong> neaflat chiar şi faţă <strong>de</strong> noi înşine. Cu<br />
alte cuvinte vorbim <strong>de</strong>spre acte ratate, acte<br />
care nu şi-au găsit menirea, nu au fost împlinite<br />
până la capăt în acţiunea discursivă.<br />
Mecanismele acestora sunt în final puse<br />
în mişcare <strong>de</strong> două intenţii opuse: una <strong>de</strong><br />
manifestare, iar cealaltă <strong>de</strong> refulare, <strong>de</strong><br />
ascun<strong>de</strong>re sub preş a ceea ce dorim <strong>de</strong> fapt să<br />
uităm pe cât posibil pentru tot<strong>de</strong>auna.<br />
Ce reuşeşte <strong>de</strong> fapt cu prisosinţă în<br />
cartea sa Jean-Pierre Chartier este o<br />
remarcabilă coeziune, o aşezare concomitentă,<br />
perfect pliabilă a rezolvării propriilor cazuri,<br />
conform şi precis aplicată la nivel psihologic pe<br />
biografia şi conceptele analizei freudiene.<br />
Maniera în care face acest lucru este în<br />
mod clar inedită şi originală. Cu toate că<br />
psihanaliza freudiană eşuează la un moment<br />
dat prin propria îngrădire - mă refer la<br />
motivarea majorităţii acţiunilor onirice ca fiind<br />
produse ale dorinţelor sau neîmplinirilor<br />
visătorului, ea oferă primul punct <strong>de</strong> sprijin în<br />
înţelegerea fenomenelor mentale atât în pl<strong>anul</strong><br />
imediat fizic cât şi în cel <strong>de</strong> repaus.<br />
Cum dorinţa lui Chartier pare să fi fost<br />
doar „aranjarea” unei şedinţe psihanalitice pe<br />
„canapeaua” literară oferită <strong>de</strong> cartea sa, el<br />
reuşeşte fără nici un efort aparent, să îmbine cu<br />
măiestrie biografia lui Freud cu situaţiile<br />
revelatoare tematicii luate în vizor, atât din<br />
propria experienţă cât şi din câteva trimiteri la<br />
situaţiile rezolvate <strong>de</strong> Freud.<br />
Poate că tot în această „şedinţă <strong>de</strong><br />
psihanaliză” ar fi trebuit să intre şi limitările<br />
teoriilor freudiene cu privire la această dorinţă,<br />
pe care el o percepe a fi la baza tuturor actelor<br />
<strong>de</strong> factură onirică.<br />
Bibliografie:<br />
- Chartier, Jean- Pierre, Introducere în<br />
psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI<br />
Bucureşti 1998<br />
[1] Visul. Probleme <strong>de</strong> fiziologie, psihologie şi<br />
patologie, sub redacţia Liviu Popoviciu. Ed. Dacia, Cluj –Napoca,<br />
1978, pp. 23 şi 97<br />
[2] Center International<strong>de</strong> Criminologie comparée,<br />
http://www.cicc.umontreal.ca/activites_publiques/colloques/psych<br />
ana<br />
[3] Jean-Pierre Chartier, Introduction à la pensee<br />
freudienne- Les concepts fondamentaux <strong>de</strong> la psychanalyse,<br />
Editions Payot & Rivages, Paris, 1993<br />
[4] Aceaşi carte amintită mai sus, dar cu titlul<br />
modificat (Introduction à la pensee freudienne- Les concepts<br />
fondamentaux <strong>de</strong> la psychanalyse, Editions Payot & Rivages,<br />
Paris, 1993)<br />
[5] Wilhelm Fliess medic otorinolaringolog, autor al<br />
Der Ablauf Des Lebens- Traseele vieţii – o carte <strong>de</strong>spre teoriile<br />
bioritmului, prieten al lui S. Freud<br />
[6] Jean-Pierre Chartier- Introducere în psihanaliza<br />
Freudiană, pg. 41<br />
[7] Apud Jean Pierre Chartie, Sigmund Freud, La<br />
Naissance <strong>de</strong> la psychanalyse, p. 298.<br />
7<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
eseu<br />
Apocalipsa<br />
înscrisă pe retină<br />
Florin Giurcă<br />
Prima impresie care se <strong>de</strong>gajă privind<br />
tabloul lui Seurat “O după-amiază <strong>de</strong><br />
duminică pe insula Gran<strong>de</strong> Jatte” este că<br />
asistam la o alăturare <strong>de</strong> indivizi care nu<br />
relaționeaă unul cu altul. La nivel<br />
macroscopic, fiecare persoană este adâncită<br />
în propriile ganduri și în propriile activități.<br />
Observați: doar stau unii adăpostiți la umbra<br />
altora. Un mod <strong>de</strong> ralaționare cât se poate <strong>de</strong><br />
unidirecțional. În rest, cei mai mulți se<br />
adăpostesc sub niște umbrele perfect<br />
semicirculare, ca niște jumătăți <strong>de</strong> coji <strong>de</strong><br />
ouă. Fiecare în cochilia lui.<br />
A doua impresie, și mai neliniștitoare,<br />
este aceea că indivizii sunt prinși într-o grilă<br />
sau plasă rectangulară, ca niște musculițe<br />
într-o pânză <strong>de</strong> paianjen. Priviți trunchiurile<br />
verticale ale copacilor și umbrele orizontale:<br />
acestea sunt barele plasei. Există și o plasă<br />
circulară, suprapusă peste cea dintâi,<br />
sugerată <strong>de</strong> un cerc imaginar care trece prin<br />
vela din stânga, prin umbrela femeii cu taior<br />
roșu din centru, care stă în picioare, și <strong>de</strong><br />
umbrela femeii în negru din stânga.<br />
La nivel micro, tabloul, o capodopera a<br />
pointilismului, este compus nu din tușe <strong>de</strong><br />
pensulă ci din puncte colorate. I<strong>de</strong>ea este<br />
prin urmare aceea că, la nivel fiziologic,<br />
imaginea se formează pe retină prin puncte,<br />
prin excitarea a mii <strong>de</strong> celule și terminații<br />
nervoase. Cum se face că impulsurile fiecărei<br />
terminații nervoase din mănunchiul cel mare<br />
al nervului optic sunt corelate cu celelalte și<br />
noi percepem un tablou coerent? Creierul<br />
face aceasta. El înțelege și corelează toate<br />
impulsurile. A ve<strong>de</strong>a înseamnă a integra, a<br />
corela <strong>de</strong>talii punctiforme. Sub diametrul unui<br />
punct nu există informație subunitară.<br />
Care este diametrul unei celule cu<br />
conuri și bastonașe din retină? Aproximativ 5<br />
microni, adică 5 miimi <strong>de</strong> milimetru. Deci un<br />
“punct” <strong>de</strong> pe retină este <strong>de</strong> fapt o pată cu<br />
diametrul <strong>de</strong> 5 microni. Imaginile văzute <strong>de</strong><br />
noi constă din alăturarea unor pete, ca pielea<br />
unui leopard. Care este distanța minimă<br />
dintre două puncte privite <strong>de</strong> la 25 <strong>de</strong><br />
centimetri, pentru ca acestea să fie percepute<br />
individual? Numită “putere <strong>de</strong> separare a<br />
ochiului normal”, această distanță este <strong>de</strong><br />
0.075 milimetri. Acest interval se ve<strong>de</strong> sub un<br />
unghi <strong>de</strong> aproximativ 1 minut (un unghi <strong>de</strong> 1<br />
grad are 60 <strong>de</strong> minute). Ceea ce este<br />
interesant, este faptul că imaginile <strong>de</strong> forma<br />
unor linii paralele se pot ve<strong>de</strong>a mult mai fin:<br />
liniile paralele se pot distinge separat sub un<br />
unghi <strong>de</strong> 10 secun<strong>de</strong>, adică <strong>de</strong> 6 ori mai <strong>de</strong>s<br />
(un unghi <strong>de</strong> un minut are 60 <strong>de</strong> secun<strong>de</strong>).<br />
Asta, din cauză că celulele retinei stau<br />
înghesuite unele lângă altele ca un covor <strong>de</strong><br />
hexagoane, iar un fascicul <strong>de</strong> fire paralele<br />
intersectează <strong>de</strong> 6 ori mai multe celule <strong>de</strong>cât<br />
o fac punctele separate.<br />
Ce am aflat? Am aflat că cifra 6 se<br />
repetă obsedant <strong>de</strong> mult în interiorul ochiului<br />
omenesc, am aflat că ochiul omenesc este<br />
astfel conceput încât ve<strong>de</strong> codurile <strong>de</strong> bare<br />
<strong>de</strong> 6 ori mai bine <strong>de</strong>cât restul formelor<br />
geometrice. Am aflat că un pictor, în urmă cu<br />
100 <strong>de</strong> ani, a intuit lucrurile astea, și a pictat<br />
un tablou în care oamenii nici nu se văd unii<br />
pe alții, și parcă sunt țesuți într-o plasă <strong>de</strong><br />
coduri <strong>de</strong> bare.<br />
Și ne amintim atunci <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>nia acelui<br />
călugăr, căruia o tigvă <strong>de</strong>scărnată din <strong>de</strong>șert<br />
i-a spus că în iad nu se ve<strong>de</strong> om pe om, ci<br />
numai ceafa, atunci când cineva dintre cei vii<br />
se roagă pentru ei…<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 8
eseu<br />
Ionel Teodoreanu –<br />
me<strong>de</strong>lenismul sau<br />
agonia unei lumi<br />
sufleteşti<br />
Ion Ionescu-Bucovu<br />
Cine citește „Me<strong>de</strong>lenii” lui Ionel<br />
Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei<br />
tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii<br />
revoltați în fața unei sorți implacabile. Dar<br />
lumea lui Ionel Teodoreanu rămâne totuși<br />
lumea zarzărilor înfloriți <strong>de</strong> la Me<strong>de</strong>leni.<br />
„Me<strong>de</strong>lenismul” lui nu s-a învechit, cum au<br />
zis unii. Majoritatea criticilor au fost <strong>de</strong><br />
acord că evocarea copilăriei și a<br />
adolescenței la Ionel Teodoreanu trece prin<br />
Creangă, Delavrancea sau Duiliu<br />
Zamfirescu. Raiul „Me<strong>de</strong>lenilor” coinci<strong>de</strong> cu<br />
vârsta <strong>de</strong> aur a copilăriei „nestatornice”.<br />
„La Me<strong>de</strong>leni” e o uimitoare explozie<br />
epic-lirică, o cascadă stilistică<br />
surprinzătoare prin atmosfera și duioșia<br />
evocărilor, un conflict <strong>de</strong> atâtea ori candid,<br />
cu episoa<strong>de</strong> ce par asemenea unor frânturi<br />
<strong>de</strong> legendă. Romancierul abia împlinise 20<br />
<strong>de</strong> ani când a scris rom<strong>anul</strong>.<br />
La apariție aplauzele cititorilor au fost<br />
frenetice. Apoi criticii i-au mai estompat din<br />
efuziuni. G. Călinescu stabilește că rom<strong>anul</strong><br />
„are o valoare durabilă”, Camil Petrescu<br />
arată că lucrarea prezintă „aspecte<br />
afective” ale copiilor printr-o serie <strong>de</strong><br />
„inci<strong>de</strong>nțe <strong>de</strong> viață”, la rându-i Ibrăileanu<br />
stabilește cî Olguța este „tipul cel mai<br />
frapant”… „cel mai reușit” mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> fată din<br />
literatura noastră. Perpessicius<br />
mărturisește că „entuziasmul” său „nu-și<br />
găsește aripi la înălțimea bucuriei prin care<br />
a trecut <strong>de</strong>-alungul acestor pagini <strong>de</strong><br />
primăvară și mireasmă.”<br />
În „Cum am scris Me<strong>de</strong>lenii”, Ionel<br />
Teodoreanu ne spune: „Voi încerca astăzi,<br />
în fața domniilor voastre, să dărâm o<br />
legendă, să înlătur un nea<strong>de</strong>văr: acela al<br />
autobiografismului Me<strong>de</strong>lenilor. Și fapta<br />
mea e legitimă nu fiindcă-mi apăr casa,<br />
ceea ce nu mă interesează <strong>de</strong>cât pe mine,<br />
ci pentru că apăr însăși casa literaturii, care<br />
trebuie să ne intereseze pe toți; fie că-i<br />
suntem oaspeți, fie că suntem gaz<strong>de</strong>…<br />
Toată copilăria e plină <strong>de</strong> minciuni estetice.<br />
Neștiind să scriu literatură, o făceam în<br />
viață… De aici a ieșit metafora.”<br />
Caracterele celor trei personaje<br />
principale, Dănuț, sora lui, Olguța, și<br />
Monica, sunt apariții încântătoare, pline <strong>de</strong><br />
poezie. Dănuț, la anii intrării în liceu, începe<br />
a avea conștiința că e „băiat” și ca atare nu<br />
se poate compara cu fetele. Fire<br />
melancolică, visătoare, ce<strong>de</strong>ază uneori în<br />
fața „băiețoasei” Olguța, mai impetuoasă și<br />
voluntară. Monica se <strong>de</strong>zvăluie ca o<br />
ingenuă, mai feminină. De o mare gingășie<br />
este figura lui moș Gheorghe, un alter ego<br />
al lui Baci Mihu din „Viața la țară”, Olguța<br />
<strong>de</strong>venind pentru el o a<strong>de</strong>vărată slăbiciune.<br />
Moartea lui rămâne impresionantă pentru<br />
copii.<br />
Trebuie spus că majoritatea cititorilor<br />
rămân cu impresia că acest roman este un<br />
roman autobiografic. Nimic mai fals. Ionel<br />
Teodoreanu și-a propus să înfățișeze<br />
drumul unei „generații <strong>de</strong> moldoveni a căror<br />
copilărie a început pe vremea <strong>de</strong>modată a<br />
9<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
eseu<br />
valsului și a căminului patriarhal, și a căror<br />
tinerețe, după ce s-a înfruptat din marele<br />
război, a reînceput în ritmurile jazz-bandului.”<br />
În al doilea roman al trilogiei, Ionel<br />
Teodoreanu reia firul vieții eroilor<br />
adolescenți. Povestea amorurilor juvenile<br />
ale lui Dănuț cu o Adina, soția unui căpitan,<br />
apoi cu Ioana Pală, soție <strong>de</strong> pictor, este un<br />
fel <strong>de</strong> bildungsroman, înfățișind formarea lui<br />
Dănuț care <strong>de</strong>vine „maturul” Dan Deleanu<br />
care în al treilea volum, se căsătorește cu<br />
„blânda” Monica și practică avocatura la<br />
Iași.<br />
Vânzarea Me<strong>de</strong>lenilor unui parvenit<br />
lasă urme tragice în familia Deleanu. Iar<br />
Olguța, bolnavă <strong>de</strong> cancer, se sinuci<strong>de</strong>,<br />
rugând-o pe Monica să-i ducă un ultim adio<br />
lui Vanea, iubitul ei.<br />
Me<strong>de</strong>lenii sunt o lecție vie prin care<br />
trece orice tânăr în luptă cu <strong>de</strong>stinul.<br />
Finalul vieții scriitorului l-a prevestit în<br />
niște versuri emoționante, variantă proprie<br />
a eminesci<strong>anul</strong>ui „Mai am un singur dor” la<br />
câteva luni până la moarte:<br />
„Dar într-o zi, întors în pământ, voi uita <strong>de</strong> viață<br />
și <strong>de</strong> moarte.<br />
Fraților mei <strong>de</strong> atunci dacă-n file<br />
Veți regăsi prospețimea pădurii în floare, ca cei<br />
<strong>de</strong> pe mare,<br />
Prin voi, dar fără mine: cenușă sub cruce,<br />
Voi fi în pădurea-nflorită la marginea mării, a<br />
dorului mare <strong>de</strong> moarte.”<br />
Nu știu cât mai citește tineretul <strong>de</strong> azi<br />
„La Me<strong>de</strong>leni”,dar ignorarea acestui roman<br />
lasă un gol imens în sufletul lor, pervertit <strong>de</strong><br />
goliciunea timpurilor prezente.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 10
poeziie<br />
poezie 13-18<br />
Irina Lucia<br />
Mihalca<br />
Un fulger a sfâşiat<br />
cearşaful cerului<br />
Plouă ca în vechile tale poeme,<br />
precum aerul<br />
un abur ne urmează paşii<br />
gravaţi prin umbrele ce ne-nsoţesc lumina.<br />
Sunt o vrabie peste care va trece trenul!<br />
Dacă au dispărut cuvintele golite <strong>de</strong> sensul<br />
lor<br />
ne rămân pictogramele interiorului nostru.<br />
Un fulger a sfâşiat cearşaful cerului,<br />
eşti prea obosit ca să mai strigi<br />
timpul ce separă<br />
clipa durerii <strong>de</strong> înţelegerea ei.<br />
Prin umbra nopţii<br />
încerci să o priveşti în lună.<br />
Plutind <strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> timp<br />
frunze răvăşite <strong>de</strong> vânt<br />
sângele s-a facut ţărână<br />
şi tot nu ai uitat<br />
primul şi ultimul zbor visat<br />
în singura călătorie a vieţii.<br />
încet se va retrage<br />
mareea tăcerii din cuvântul havaya<br />
prin care-i cauţi cheia.<br />
Peste ani vom păşi<br />
în adâncul pădurilor verzi,<br />
pe ţărmuri cu nisip, hai dă-mi mâna,<br />
acum e timpul sa te întorci aici,<br />
pentru că ai crezut în frumuseţe mereu o vei<br />
ve<strong>de</strong>a,<br />
pentru că ai crezut în iubire mereu o vei<br />
simţi,<br />
pentru că ai crezut în lumină mereu te va<br />
însoţi<br />
în imensitatea cerului tău - (misterul pe care<br />
puţini<br />
îl acceptă din lumina filtrată <strong>de</strong> trestiile<br />
gandului<br />
şi tăcerea ascuţită a gheţarilor)<br />
Fiecarei că<strong>de</strong>ri<br />
îi va urma o nouă cunoaştere...<br />
Dacă prin suferinţă simţim stelele pe creştet<br />
şi nu le putem atinge, doar în vis o putem<br />
face,<br />
Le atingem cu inima şi sufletul<br />
luminându-ne drumul, cu visul adânc din<br />
noi...<br />
Spiralat drum,<br />
mereu primul şi ultimul, la nesfârşit,<br />
11<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Maria Călinescu<br />
E luna lui cuptor<br />
Sărutul nopţii<br />
Primesc sărutul nopţii din stelele ce curg,<br />
Un<strong>de</strong> a strâns iubirea ce-i purpură-n amurg<br />
Pe frumuseţi divine ascunse-n al ei pântec<br />
Cu lacrimi <strong>de</strong> rubin, în taina vieţii, cântec.<br />
Primesc sărutul nopţii, pe visele <strong>de</strong> dor<br />
Pe lacrimi reci căzute, din aripile-n zbor<br />
Pe ţărmuri <strong>de</strong> uitare, pe valuri ce-au spălat<br />
Obrazul suferinţei, rămas nemângâiat.<br />
Primesc sărutul nopţii, lumina se-nfiripă<br />
Iar, eu mă las purtată pe-a timpului aripă,<br />
Zbor spre lumea ta, dorinta-mi e aprinsă<br />
Iubeşte-mă mereu, cât mana mi-e întinsă.<br />
Primesc sărutul nopţii pe falsele speranţe,<br />
Iară, <strong>de</strong>stinul vieţii rămâne cu restanţe,<br />
Când răstoarnă-n suflet pocalul cu nelinişti,<br />
Pune pe chip pecetea în ochii rămaşi trişti.<br />
Primesc sărutul nopţii pe-a munţilor regrete,<br />
Să scriu <strong>de</strong>spre iubire pe-a cerului perete,<br />
Pe zorii srăvezii ce-aduc azi, vin<strong>de</strong>care<br />
Şi-nchid cu lacăt poarta, ce încă mă mai<br />
doare.<br />
Primesc sărutul nopţii pe vise-nfloritoare,<br />
Să-mi netezească calea, care nu mai doare<br />
Să-mi picure speranţă, fiori <strong>de</strong> bucurie,<br />
S-aducă mult noroc, candoare, reverie.<br />
E luna lui cuptor, cerul se topeşte<br />
Natura-i fără vlagă, totul ofileşte,<br />
Amurgu-i <strong>de</strong> rubin, mai caută un nor<br />
Umbra răsfirată pe-ntin<strong>de</strong>ri, azi uitate<br />
Cerşeşte parcă-n gol<br />
Picuri <strong>de</strong> agate, lacrime <strong>de</strong> dor.<br />
Ma uit acum spre cer, caut lună nouă<br />
Luna se arată, parcă, ruptă-n două<br />
S-aplecă peste zare, răstoarnă carfa-i plină<br />
Cu jeturi <strong>de</strong> lumină, ascunse după nor<br />
Apoi cu stele plouă,<br />
Plouă cu mult dor.<br />
Boarea <strong>de</strong> răcoare cuprin<strong>de</strong> tot ce-i trist,<br />
Dă din strălucirea pietrei ametist,<br />
Vânt răzleţ porneşte, pământul răscoleşte<br />
Suflă praf pe dale şi peste petale<br />
Însă, brusc se-opreşte<br />
Este, dar, nu este,<br />
Lumina arzătoare se lăsă pe întin<strong>de</strong>ri,<br />
Soarbe abur trist, să n-ajungă la soare.<br />
E luna lui cuptor, totul dogoreşte<br />
Îmi ar<strong>de</strong> amintirea, rău mă chinuieşte,<br />
De, cerul ar mai cerne ploi mărunte, <strong>de</strong>se<br />
Aş scrie noi poeme, aş scrie o poveste.<br />
Dar totul dogoreşte, e luna lui cuptor<br />
Mai stau încă la umbra trecutului cu dor,<br />
Simt răcoarea morţii, în paşi tăcuţi <strong>de</strong> dans,<br />
Nu pot, a ţine ritmul, în lentul ei balans.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 12
poeziie<br />
Elena Spiridon<br />
Concediu la... iubit<br />
M-ai sărutat, ah ce sărut!<br />
Cât un salariu mediu brut;<br />
Şi-am hotărât, așa subit,<br />
Să-mi iau concediu la... iubit.<br />
Să plec aşa, hai-hui, spre zări,<br />
Ca trenurile <strong>de</strong> prin gări,<br />
Şi, dupa cum e al meu dor,<br />
O iau fuguţa, la picior...<br />
Să trec pe lângă-un maidanez,<br />
Ca-ntr-un balet <strong>de</strong> titirez,<br />
Şi-aşa, pornită-n lumea mare,<br />
Să îi fac dorului cărare;<br />
Că prea am fost cam fără minte,<br />
De-am stat cu tine-aşa cuminte,<br />
A fost păcat, n-a fost păcat,<br />
Când pe furiş m-ai sarutat?!<br />
Poezii închinate poetului Mihai Eminescu<br />
m-am născut la a treia casă<br />
şi umblu prin lume-aşa<br />
cu<br />
mândria mea.<br />
nimic<br />
şi nimeni<br />
nu mi-o poate lua...<br />
să te iubesc,<br />
e prea banal<br />
mai bine fac<br />
„ce fac <strong>de</strong> mult”<br />
Altar, din fiece-ţi cuvânt...<br />
De nuferi, lacu-i răsfăţat,<br />
I-am numărat, răsnumărat;<br />
Niciunul n-a plecat <strong>de</strong>-acasă<br />
Ca să-şi găsească o aleasă...<br />
Mai număr plopii <strong>de</strong> pe maluri,<br />
Tot fără soţ, în i<strong>de</strong>aluri,<br />
Când strune <strong>de</strong> chitară-n dor,<br />
Parfum lila dau in <strong>de</strong>cor...<br />
Altar<br />
Decor<br />
13<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Ion Ionescu<br />
Bucovu<br />
tăcere<br />
semnele vorbesc altă limbă<br />
prea mult ne-am bazat<br />
pe ambiguitatea cuvintelor<br />
acum suntem jigniți<br />
și din nou taciturni.<br />
hai să vorbim prin semne<br />
în ochiul tău văd un naufragiu<br />
se zbat sentimentele<br />
târâm poezia ca pe-un hoit<br />
la marginea vieții<br />
din <strong>de</strong>getele tale cresc mărgăritare<br />
și tu nu le vezi<br />
poezia e inocență <strong>de</strong>monică<br />
totu-i ferecat și vrăjit<br />
noi ne spânzurăm umbrele<br />
<strong>de</strong> dangătul unui clopot<br />
și ascultăm cum trece timpul.<br />
joi, 13 iunie <strong>2013</strong><br />
albă vară plină <strong>de</strong> dogoare,<br />
frumusețea orelor mă doare,<br />
sună-mi steaua cearcănul pe vânt,<br />
eu sunt și suflare, dar sunt și pământ<br />
și așa m-am rătăcit <strong>de</strong> lume,<br />
vorba mea pe cerul spart rămâne,<br />
rar <strong>de</strong> tot în mine poposesc<br />
și mă-ntorc la tot ce-i omenesc.<br />
gândul iar mă duce prin ruine,<br />
mă inundă timpul care vine,<br />
doru-mi varsă rănile în piept,<br />
și nu mai știu, Doamne, ce aștept.<br />
erezie<br />
caut dragostea doar în cuvinte<br />
și le-mbrac cu aur și veșminte,<br />
toate-s cuibărite greu în mine<br />
și le-am îndrăgit ca pe feline.<br />
ochiul a-nghețat în reci tăceri,<br />
nu mai este astăzi ce-a fost ieri,<br />
se răzbună timpul în anii din urmă,<br />
eu m-am rătăcit <strong>de</strong> vechea turmă.<br />
rămăsesem singur, un biet truvier,<br />
cu un dor <strong>de</strong> visuri care vin și pier,<br />
am aruncat lancea care mi s-a frânt,<br />
caut în cuvinte propriul <strong>de</strong>scânt.<br />
duminică, 16 iunie <strong>2013</strong><br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 14
poeziie<br />
Llelu Nicolae<br />
Vălăreanu<br />
Doleanţă<br />
Deseori mă năpustesc pe străzi<br />
studiez toate clădirile<br />
şi le pun la locul lor,<br />
construiesc o nouă ordine<br />
după alte criterii <strong>de</strong> a<strong>de</strong>văr.<br />
Sunt un îndrăgostit<br />
care se auto<strong>de</strong>păşeşte şi scrie<br />
aşa, ca un culegător <strong>de</strong> date şi fapte reale<br />
le dă drumul să se expună<br />
cum face un istoric scrupulos<br />
ce <strong>de</strong>sfăşoară evenimentele în curgere<br />
ca şi zilele vieţii sale.<br />
Şi e un efort <strong>de</strong>scumpănit.<br />
Îmi irită ochii şi gândurile<br />
pe care le neglijez <strong>de</strong> o vreme,<br />
aproape mă stăpânesc întâmplările,<br />
îmi pipăie pielea şi se retrag.<br />
Cu mâinile îmbraţişez gesturi prin aer,<br />
vorbesc cu clipele trecute<br />
ca şi cum aş vorbi cu mama.<br />
Noaptea n-am nici un sfetnic,<br />
iar faptul că unele lucruri<br />
par fără <strong>de</strong>terminare<br />
mă stârnesc şi mă umplu <strong>de</strong> draci.<br />
Ştiu că timpul e aşa ca o umbră,<br />
te urmăreşte până se contopeşte cu tine<br />
într-un punct fix la amiază,<br />
dar dacă reconstitui din ziduri viaţa,<br />
lăsaţi-mă să vă arăt cum a fost<br />
şi cum este în ochii şi mintea<br />
celor muşcaţi <strong>de</strong> mistificările prezentului!<br />
Dimineaţa cerul îşi pune pe ochi<br />
ziua ce se <strong>de</strong>stăinuie<br />
pe acelaşi drum bătut<br />
şi totuşi ceva este nou,<br />
Cotidian<br />
<strong>de</strong>venire alunecoasă în timp.<br />
Cu o dorinţă <strong>de</strong> evadare<br />
străzile oraşului aglomerate<br />
se <strong>de</strong>sfac şi se închid<br />
haotic,<br />
amestecă maşinile<br />
în graba intoleranţei<br />
oamenilor <strong>de</strong> tot felul.<br />
Totul se urcă pe nervi<br />
şi ajungi vlăguit,<br />
te aşezi pe un scaun ori stai în picioare,<br />
priveşti într-un punct fix,<br />
până cineva spune ceva.<br />
Doar atenţia<br />
te scoate din cercul închis,<br />
ţi se <strong>de</strong>schid aripile<br />
şi intri in normalul cotidian.<br />
15<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Mihai Kanuti<br />
Sensul fricii<br />
Frica începe cu prima palmă, primul pumn,<br />
Îţi spui că ai fi imun,l<br />
Că ei nu ştiu ce spun<br />
Când îţi scot dinţi din gură,<br />
Frica e zeama din ură<br />
Pe care o bei tremurând ca un câine<br />
Când ve<strong>de</strong> coltucul <strong>de</strong> pâine.<br />
La ce mă refer, cine o fi?<br />
Parcă n-am ştii<br />
Câţi au fost<br />
Pierind fără rost,<br />
Martiri anonimi, iertători <strong>de</strong> păcate<br />
Când frica mâna <strong>de</strong> la spate.<br />
la noapte aruncăm iluminatul public,<br />
legăm stele cîte două<br />
și așteptăm<br />
să se scurtcircuiteze legătura<br />
la paradisul în care<br />
se tipăresc ziare,<br />
foi simple,<br />
citește-mă și acolo<br />
cît mai ard stelele<br />
cît mai <strong>de</strong>slusesti<br />
cuvintele amestecate<br />
spunînd că am fost,că nu sunt,<br />
chiar în erate,<br />
ce stranie privire oferi,<br />
ca orice femeie<br />
verifici<br />
dacă sunt somn<br />
ori am <strong>de</strong>venit în sfîrșit<br />
visul promis...<br />
A rămas în adânc sămânţa cea rea,<br />
Microbul <strong>de</strong> minte, viermele mut,<br />
Acum are chiar subtilul statut,<br />
Căci e liberă doamnă şi face ce vrea,<br />
Sfarmă senină suflet şi mintea.<br />
Căci e fiară parşivă pândind ca în junglă,<br />
Teama <strong>de</strong> ieri e azi mai profundă,<br />
Libertăți indolente ne arată cum câinii<br />
Își ling pe urme stăpânii,<br />
Așteptînd orice os care pică,<br />
Laşitatea se naşte din frică!<br />
Din clipa în care obrazul întors<br />
Lovitura aşteaptă sfios!<br />
astăzi citeşte-mă ca pe un<br />
ziar<br />
astăzi citește-mă ca pe un ziar,<br />
în amurg sa-l arunci în rugul solar,<br />
găsește-mă picurat chihlimbar<br />
în care să ascunzi luna.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 16
poeziie<br />
Mihaela Moşneanu<br />
Timpul<br />
Ești o rădăcină plimbăreață<br />
Timpule scump, nu ai nicio vină<br />
Că o stropitoare șugubeață<br />
Te udă-n spațiu cu apa lină.<br />
Cu ploi <strong>de</strong> clipe-ți răsar plantele,<br />
Amestecându-le cu noi și ei,<br />
Făcând din ele ore și zile<br />
Ordonate în jurnalul vieții.<br />
Amalgam <strong>de</strong> flori și <strong>de</strong> buruieni<br />
Presari la ve<strong>de</strong>re și pe ascuns,<br />
Fără să-ți scape nimic sau nimeni<br />
Acolo un<strong>de</strong> trebuie ajuns.<br />
Mergi lejer pe Pământ și-n afară,<br />
Până când se rup și cresc altele.<br />
Consi<strong>de</strong>ri că-i a ta bătătură<br />
Pe un<strong>de</strong>-ți greșești socotelile.<br />
Necalculat, cu indiferentă,<br />
Înconjori totul la întâmplare<br />
Fără să aibă vreo relevanță,<br />
Când cineva se naște sau moare.<br />
Asta e misiunea ta clară,<br />
Aceea <strong>de</strong>-a merge înainte.<br />
Și n-ai în calea ta nicio gară,<br />
Nu te oprești să-ți aduci aminte.<br />
noaptea din ochii tăi<br />
când te-am văzut prima oară<br />
noaptea din ochii tăi m-a cusut<br />
pe-o pânză brodată cu stele<br />
şi uşa inimii mele s-a <strong>de</strong>schis<br />
într-un unghi <strong>de</strong> lună plină<br />
ai crescut în adâncul fiinţei mele<br />
ca o rădăcină-n pământ<br />
rămănând acolo şi aducându-mi<br />
raze <strong>de</strong> soare<br />
Promisiuni<br />
Promisiuni sigilate, care pleacă din noi<br />
pe cărarea ce duce până la inima altora,<br />
prin sita care cerne cuvinte frumos<br />
<strong>de</strong>spletite<br />
în speranţe, făcând tiv pe marginea lumii.<br />
Le primim din razele <strong>de</strong> soare, ce să<strong>de</strong>sc<br />
încre<strong>de</strong>rea noastră,<br />
ne-ndoim <strong>de</strong> ele pentru că potopul <strong>de</strong> ploaie<br />
le udă, transformându-le în şoapte sur<strong>de</strong>,<br />
vântul bate în patru zări,<br />
împrăştiindu-le în gunoaie<br />
<strong>de</strong> fraze inutile şi scuipate la-ntâmplare,<br />
într-o altă dimensiune <strong>de</strong> spaţiu şi timp.<br />
Doar aţa tivului îşi caută locul potrivit<br />
<strong>de</strong> un<strong>de</strong> să se îmbine cu lumea,<br />
pentru a le împlini în prezent.<br />
17<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Aga Lucia-Selenity<br />
Lumină Vie<br />
Lumină vie din albastru pur,<br />
Speranța mea din geană <strong>de</strong> azur,<br />
C-un ver<strong>de</strong> crud te rog să mă cununi,<br />
Să uit <strong>de</strong> negru și amărăciuni!<br />
Lumină Vie din albastru cânt,<br />
Mă cheamă-n unda creață dintr-un vânt,<br />
Un mov să-mi pui pe creștet, fără nor,<br />
Să uit <strong>de</strong> lacrima ce-a curs ușor!<br />
Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă,<br />
Voi presăra-o pe-o felie dalbă,<br />
Ce seamănă cu dragostea străveche,<br />
Rămasă astăzi fără <strong>de</strong> pereche;<br />
Cu ochii minții într-o zi fierbinte,<br />
Topi-voi gheața căutând cuvinte,<br />
Sorbind șuvoiul văii cu ver<strong>de</strong>ață,<br />
În strunele <strong>de</strong> vânt ce mă învață<br />
O terță nouă dintr-un do major,<br />
Uitată-i simfonia-n la minor…<br />
Lumină Vie ai rămas în timp,<br />
Cununa mea, pe frunte <strong>de</strong> Olimp!<br />
cu blazon <strong>de</strong> rime.<br />
Eu nu vreau să îmi laud vreo izbândă,<br />
nu sunt un Prometeu,<br />
(Zeii-s la pândă),<br />
sub note călătoare,<br />
adormite.<br />
Azi vreau să fiu şi eu<br />
ca Nefertite!<br />
… şi scriu acum povestea vieţii mele,<br />
cu Phoebe…<br />
Promisiuni purtate-n vânt,<br />
Cu ploi <strong>de</strong> soare și <strong>de</strong>scânt;<br />
Uitat-ați voi ce ați tot zis,<br />
Încins-ați soarele din vis…<br />
… ce-a ars întregul Paradis!<br />
În pași <strong>de</strong> Phoenix<br />
Prin ceruri cercuri m-ați plimbat,<br />
Acum cu ochiu-mi palid cat<br />
Cu voci <strong>de</strong>șarte rumegând,<br />
Promisiuni purtate-n vânt…<br />
… născute dintr-un searbăd gând!<br />
Ieri mi-am privit călău-n ochi,<br />
Stătea cu sabia-ntre gropi,<br />
Adulmecând o clipă bună,<br />
Să-i simt tăișul într-o vână…<br />
… a mea poveste să apună!<br />
Azi vreau să scriu povestea vieţii mele,<br />
un amalgam <strong>de</strong> basme<br />
colorate,<br />
titanice în fapte<br />
ca Heracle.<br />
Poveşti rostogolite <strong>de</strong> Apollo<br />
la umbra unui pin,<br />
printre arcuşuri<br />
adăpostite pe sub pelerine,<br />
apoi ştanţate<br />
Phoebe<br />
Un freamăt dulce m-a cuprins,<br />
M-a stins, apoi iar m-a aprins;<br />
Un phoenix mi-a zâmbit a gol,<br />
Cântând din focul lui <strong>de</strong> dor…<br />
… povestea mea <strong>de</strong>… somn ușor!<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 18
caffeneaua cu peniiţţe<br />
cafeneaua cu peniţe 19-23<br />
Politică şi poezie<br />
Eugenia Enescu<br />
Dacă unii români au renunţat la<br />
funcţiile politice şi administrative pentru<br />
literatură, surprinzător, alții au preferat să-și<br />
păstreze scaunele dar să-și <strong>de</strong>zvolte și<br />
partea artistică, dând mână liberă talentului<br />
creativ.<br />
Nimeni nu a știut<br />
până <strong>de</strong> curând că<br />
fostul președinte al<br />
României, Nicolae<br />
Ceaușescu, a scris<br />
versuri. Una dintre<br />
Nicolae Ceaușescu<br />
poeziile sale a fost<br />
<strong>de</strong>scoperită în arhive<br />
<strong>de</strong> un jurnalist al<br />
publicaţiei A<strong>de</strong>vărul. Nu are titlu și nici nu e<br />
semnată, însă după grafie şi fondul<br />
documentar <strong>de</strong> arhivare în care a fost<br />
găsită, este în mod categoric creaţia lui.<br />
Poezia lui Ceaușescu scrisă olograf<br />
Cinci strofe în care a folosit un singur<br />
semn <strong>de</strong> punctuaţie, şi în care a făcut<br />
câteva greşeli gramaticale.<br />
De cântecul voios <strong>de</strong> ciocârlii<br />
Scrie <strong>de</strong> ce ni drag, <strong>de</strong> ce iubim<br />
De eşti poet şi <strong>de</strong> partid să scrii<br />
Prin el în ţară liber azi trăim<br />
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii<br />
Să scrii că noi muncim din greu<br />
Că totul nu-i aşa cum vrem<br />
Dar mergem înainte tot mereu<br />
Noi făurim uniţi tot ce avem<br />
În tricolor avem simbol <strong>de</strong>plin<br />
Albastru cer cu stele şi senin<br />
Galben din hol<strong>de</strong>le bogate aurii<br />
Roşu ca sângele vărsat în bătălii<br />
De vreii să fii nemuritor<br />
Poete scrie pentru ţară<br />
Vers simplu dar cutezător<br />
În el mândria <strong>de</strong> popor tresară.<br />
Scrie <strong>de</strong> daci şi <strong>de</strong> romani<br />
De munţi <strong>de</strong> râuri şi câmpii<br />
De muncitori şi <strong>de</strong> ţărani<br />
În acelaşi carneţel cu versurile,<br />
Ceauşescu a mai notat şi reflecţii (propriuzis<br />
lozinci) <strong>de</strong>spre „arta revoluţionară” şi<br />
„umanismul socialist”, care au fost însă şi<br />
dactilografiate. Iată câteva dintre acestea:<br />
- „Umanismul nu este o noţiune<br />
abstractă. El capătă diferite înţelesuri<br />
corespunzător etapelor istorico-sociale <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>zvoltare”<br />
- „Fericirea personală nu se poate<br />
realiza ignorând bunăstarea şi fericirea<br />
generală”;<br />
- „Literatura şi arta realistrevoluţionară<br />
trebuie să transmită nu numai<br />
anumite realităţi ci să prezinte realităţile în<br />
contextul social-istoric, şi în acelaşi timp, în<br />
perspectiva transformării continuu<br />
revoluţionară a vieţii”;<br />
- „A fi revoluţionar în artă înseamnă să<br />
realizezi o artă realist-revoluţionară, care să<br />
aibă un rol activ în transformarea societăţii<br />
şi a omenirii, a omului însuşi” ş.a.m.d.<br />
19<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
caffeneaua cu peniiţţe<br />
După ‘89, în politica românească au<br />
fost câtiva oameni pasionați <strong>de</strong> poezie. Nu<br />
vorbim <strong>de</strong> cei consacrați, precum Adrian<br />
Păunescu, ci <strong>de</strong> cei care au preferat să<br />
păstreze discreția <strong>de</strong> câte ori au fost nevoiți<br />
să vorbească <strong>de</strong>spre această pasiune, sau<br />
alții care au compus în tinerețe. Iată câțiva<br />
politicieni poeți, mai mult sau mai puțin<br />
profesioniști:<br />
Markó Béla<br />
Politici<strong>anul</strong> UDMR,<br />
fost profesor <strong>de</strong><br />
maghiară-franceză, a<br />
publicat peste 20 <strong>de</strong> volume <strong>de</strong> poezii. De<br />
fiecare dată când e întrebat <strong>de</strong>spre<br />
pasiunea sa spune că „poezia și politica nu<br />
sunt două meniri compatibile”. În 2001, pe<br />
vremea în care Adrian Năstase era prim<br />
ministru, într-o conferință <strong>de</strong> presă, a<br />
început să recite din poezia „Răzbunarea<br />
lui Don Quijote”, a lui Marko Bela: „Aștept<br />
să i se curme vântul/Și îi vin <strong>de</strong> hac acestei<br />
mori”.<br />
În urmă cu 30 <strong>de</strong> ani, Markó Béla era<br />
un tânăr poet care nici nu visa la politică.<br />
Acum el a re<strong>de</strong>venit poet, cu un nou volum<br />
<strong>de</strong> versuri, intitulat „Erotica grădinii” apărut,<br />
în ediţie bilingvă, la Editura Curtea Veche.<br />
Sunt poezii <strong>de</strong> dragoste ce o au în centru<br />
chiar pe Anna, soția lui. Lansarea s-a făcut<br />
în cadrul Târgului <strong>de</strong> Carte „Gau<strong>de</strong>amus”.<br />
Valeriu Stoica<br />
Unul dintre li<strong>de</strong>rii<br />
PDL, fost ministru al<br />
Justiției, licențiat în drept,<br />
este un mare pasionat <strong>de</strong><br />
poezie. Spune că a<br />
moștenit talentul <strong>de</strong> la mama sa și caută<br />
prin poezie să înțeleagă „ordinea mai<br />
profundă a lumii”, după cum a precizat întrun<br />
articol pentru A<strong>de</strong>vărul. Însă singurul<br />
său volum s-a numit „Istorii duminicale”,<br />
într-o ediție limitată și împărțit între prieteni.<br />
Treieriș<br />
Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,<br />
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind<br />
şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,<br />
Poemele nescrise atâţia ani la rând.<br />
Să măcinaţi la moară, nu mai târziu <strong>de</strong> mâine,<br />
Doar câteva cuvinte, iar ţestul suferind<br />
Să-l <strong>de</strong>zgropaţi din tainiţi, să coaceţi noua pâine<br />
şi numai cu vin roşu să o stropiţi în gând.<br />
Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă<br />
În care stai închisă, în spicul cel mai plin,<br />
Iubita mea, <strong>de</strong> mine te vei <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> castă,<br />
Primind în dar grădina şi-un şarpe mai puţin.<br />
Nicușor Păduraru<br />
Politici<strong>anul</strong> PDL, fost<br />
prefect <strong>de</strong> Iași, specializat<br />
în inginerie, a fost<br />
remarcat în lumea poeziei<br />
prin volumul „Creionul <strong>de</strong><br />
nuc”. Pasiunea sa pentru poezie spune că<br />
a fost tratată cu ironie <strong>de</strong> adversarii politici<br />
și <strong>de</strong> multe ori ridiculizată.<br />
Ar<strong>de</strong>au cărţile<br />
Ar<strong>de</strong>au cărţile<br />
şi se făcea că ar<strong>de</strong>au cărţile<br />
şi câinii cuvintelor muşcau<br />
flăcările cu ciuda<br />
şi se făcea că trupul meu<br />
mistuit <strong>de</strong> dorinţă<br />
se transforma uşor în cenuşă<br />
şi <strong>de</strong>sena hieroglific<br />
umbrele morţii<br />
se facea că nu mai eram eu însumi<br />
şi doar el<br />
Cuvântul<br />
plutea fierbinte <strong>de</strong>asupra cărţilor arse.<br />
Depunere<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 20
caffeneaua cu peniiţţe<br />
cortine căzute<br />
aşteaptă flămân<strong>de</strong><br />
paşii trişti<br />
palmele cuvintele<br />
praful din mine<br />
un<strong>de</strong>va timpul îşi ronţăie liniştit<br />
secun<strong>de</strong>le cru<strong>de</strong><br />
o sală pustie<br />
atât<br />
Varujan Vosganian<br />
Senatorul este <strong>de</strong><br />
profesie economist, autor<br />
a peste 500 <strong>de</strong> studii și<br />
articole <strong>de</strong> specialitate,<br />
dar și poet. Debutul literar<br />
a fost în <strong>anul</strong> 1984. Poezia sa a fost<br />
tradusă în mai multe limbi, și a „constituit<br />
textul unor piese muzicale <strong>de</strong> factură<br />
simfonică”.<br />
Setea<br />
Apa era atât <strong>de</strong> subțire<br />
încât mi se scurgea printre <strong>de</strong>gete<br />
oricât <strong>de</strong> mult le-aș fi strâns<br />
la picioarele mele nisipul o soarbe<br />
Setea lui e așij<strong>de</strong>rea nesfârșită<br />
ca și a mea<br />
Îmi ling mâinile u<strong>de</strong> așa cum<br />
lupoaica își linge puii<br />
ne<strong>de</strong>zmeticiti<br />
Simt gustul trupului tău<br />
după setea rămasă în palmă,<br />
așa cum gramatici <strong>de</strong> <strong>de</strong>mult<br />
scriau altminteri istoria<br />
după urmele cailor.<br />
Traian Băsescu<br />
În luna octombrie<br />
2009, invitat la emisiunea<br />
<strong>de</strong> televiziune Divertis,<br />
Traian Băsescu a lăcrimat<br />
intonând o poezie pe care<br />
a scris-o pe mare, când<br />
se afla într-o croazieră pe<br />
Bricul Mircea.<br />
Mama<br />
Deasupră-ţi cerul se înalţă<br />
Şi <strong>de</strong> pe el, privesc în jos<br />
Sute <strong>de</strong> stele ce-l admiră<br />
Pe bravul om prietenos<br />
Iar după luni <strong>de</strong> mers pe-ntin<strong>de</strong>rea albastră<br />
Întors din nou pe ţărmul tău iubit<br />
Ai alergat grăbit spre casă<br />
Să vezi iar chipul mamei fericit<br />
Casa era pustie şi cernită<br />
Şi am plecat în cer (?!), spre cimitir<br />
Ca să aşez în ţărna încă proaspăt răvăşită<br />
Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut<br />
La capul mamei ce murise tristă<br />
Cu gândul la copilul ce-a crescut.<br />
Radu Vasile<br />
Fost premier al<br />
României, în perioada<br />
aprilie 1998 - <strong>de</strong>cembrie<br />
1999, politici<strong>anul</strong> a surprins pe toată lumea<br />
când a <strong>de</strong>scoperit latura sa <strong>de</strong> poet. De<br />
profesie economist, acesta a publicat primul<br />
volum <strong>de</strong> poezie în 1999, „Echilibru în<br />
toate”, sub pseudonimul Radu Mischie<br />
(numele mamei sale dinaintea căsătoriei.<br />
Toate poeziile le scrisese în 1988.<br />
„Descoperitor al aurului/Zilelor<br />
întortocheate ale perspectivei/viitorului<br />
21<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
caffeneaua cu peniiţţe<br />
imaginii!” sau „Natura în cînt <strong>de</strong> jale se<br />
duce dinspre noi” sau „Ne doare<br />
aşteptarea/<strong>de</strong>parte în zări/ni se roagă<br />
sfinţii/prin lumînări” sau „Cu sentimenteadînci<br />
din ceasuri milenare/ne pavoazăm<br />
durerea în ceruri zmeurii”. Până când se<br />
plictiseşte şi ne spune <strong>de</strong>-a dreptul: „Am<br />
spus bună ziua frumos/spre colegi şi<br />
colege/mi-am luat servieta/să merg la<br />
masă/am stat la coadă/şi m-am aşezat/cu o<br />
farfurie <strong>de</strong> ciorbă”, scria Radu Vasile în<br />
volumul său <strong>de</strong> poezii.<br />
Versurile au atras și atenția<br />
profesorului George Pruteanu, care a<br />
analizat în câteva rânduri cartea: „O<br />
discursivitate lăbărţată, în care filonul <strong>de</strong><br />
lirism (cîte o metaforă reuşită, ca: „dantura<br />
albă a munţilor”) e îngropat în verbiaj. Lipsa<br />
<strong>de</strong> personalitate poetică se tră<strong>de</strong>ază în<br />
amabile şi diluate pastişe după Prévert sau<br />
după Sorescu”. Concluzia sa: „De ruşine nu<br />
e. Faţă <strong>de</strong> ordonanţele <strong>de</strong> urgenţă, sigur e<br />
un progres. Dar în materie <strong>de</strong> premieripoeţi,<br />
rămîn la Goga”.<br />
Acest volum intitulat „Echilibru în<br />
toate”, a fost urmat <strong>de</strong> un roman –<br />
„Fabricius”.<br />
Radu Vasile şi-a publicat şi memoriile<br />
din perioada mandatului său <strong>de</strong> premier,<br />
intitulate „Cursă pe contrasens”.<br />
Ce l-a în<strong>de</strong>mnat pe Radu Vasile<br />
(pseudonim Radu Mischie) să scrie poezii?<br />
Structura sa „lirică”? Sensibilitatea sa (a<br />
plecat <strong>de</strong> la Palatul Victoria cu ficusul iubit<br />
în brate)? În primul an al guvernarii sale o<br />
caricatură din Aca<strong>de</strong>mia Catavencu îl<br />
prezenta prăbușit peste o liră asemenea<br />
cântăreților antici și implorându-și muza:<br />
„Dă-mi o rimă pentru UE!” Prietenia cu<br />
Traian Băsescu i-a fost <strong>de</strong> ajuns pentru a<br />
ajunge șef peste guvernul care la vremea<br />
respectivă ar fi fost controlat <strong>de</strong> chiar<br />
actualul președinte. Sub mandatul său<br />
privatizările s-au accelerat, cea mai mare<br />
dintre ele fiind privatizarea Romtelecom<br />
catre operatorul grec OTE. Privatizarea<br />
operatorului <strong>de</strong> telefonie a ajuns în atenția<br />
procurorilor și mai mulți miniștri ai<br />
Cabinetului împreuna cu primul-ministru au<br />
fost cercetați.<br />
Certurile din sânul coaliției <strong>de</strong> dreapta<br />
au condus la înlăturarea sa din fruntea<br />
Cabinetului în ajunul Crăciunului, iar Radu<br />
Vasile a plecat <strong>de</strong> la Palatul Victoria în 22<br />
<strong>de</strong>cembrie 1999. Criza economică a<br />
continuat și în mandatul lui Radu Vasile,<br />
inflația situându-se între 40-54% în vreme<br />
ce economia s-a diminuat cu 1,2% în 1999.<br />
Dupa alegeri, a ajuns senator în partidul lui<br />
Traian Basescu, pentru ca mai apoi să<br />
dispară din viața publică. Succesul său<br />
important, i-a oprit pe mineri înainte <strong>de</strong> a<br />
ajunge la București în cea <strong>de</strong>-a șasea<br />
mineriadă (1999).<br />
S-a retras din viaţa politică şi din viaţa<br />
publică încă din 2004, iar în <strong>anul</strong> 2011 a<br />
<strong>de</strong>clarat pentru publicaţia Ziarul Financiar:<br />
„Nu mai citesc ziare <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> zile. Nu mă<br />
mai interesează viaţa politică”.<br />
A murit în noaptea <strong>de</strong> marti spre<br />
miercuri, 3 <strong>iulie</strong> <strong>2013</strong>.<br />
Instalatorul<br />
A stat el (instalatorul) în baie<br />
reparînd<br />
preţ <strong>de</strong> o săptămînă<br />
Timp în care<br />
Noi<br />
neavînd nimic <strong>de</strong> pierdut,<br />
Ne-am format o nouă speranţă<br />
Despre cum va fi<br />
Cînd apa va curge.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 22
caffeneaua cu peniiţţe<br />
Ochii tăi<br />
vis sau realitate?<br />
Claudia Cioca<br />
De câte ori mă privești, mă pierd în ochii<br />
tăi adânci, îmi este din ce în ce mai greu să mă<br />
<strong>de</strong>sprind, să pot pleca <strong>de</strong> lângă tine. Nu spui<br />
nimic și simt că nici nu e nevoie, ceea ce ne<br />
unește pe noi e mai presus <strong>de</strong> cuvinte, mai<br />
presus <strong>de</strong> orice gest. Îți simt gândurile și pe tine<br />
odată cu ele, îmi zâmbești și în spatele<br />
zâmbetului tău regăsesc tot ceea ce mi-aș<br />
putea dori, tot ceea ce eu am visat în taină ani<br />
<strong>de</strong>-a rândul.<br />
De mii <strong>de</strong> ori te-am visat înainte să te<br />
cunosc, ți-am visat ochii, privirea aceea<br />
pătrunzătoare, gesturile tandre, mâinile<br />
puternice, care mă cuprin<strong>de</strong>au cu toată forța<br />
lor, dar atât <strong>de</strong> blând şi protector… De multe ori<br />
te transformai într-un <strong>de</strong>mon, a cărui pasiune<br />
mă mistuia pe dinăuntru, un <strong>de</strong>mon care își<br />
întin<strong>de</strong>a tentaculele fără să-mi <strong>de</strong>a șansa <strong>de</strong>-a<br />
evada…<br />
Până la urmă, ai ajuns să faci parte din<br />
mine. Era un vis, dar în acest vis te simțeam<br />
numai al meu. Devenisem stăpân și sclav, în<br />
același timp, unul pentru altul.<br />
Într-un târziu, <strong>de</strong>schid ochii și te simt<br />
lângă mine. Îmi citeşti în ei întrebările cu un<br />
zâmbet în colţul gurii. Oare chiar exiști? Chiar<br />
faci parte din viața mea? Întinzi mâinile și mă<br />
cuprinzi cu tandrețe, cu gingășie, iar eu mă las<br />
în voia ta, mă oglin<strong>de</strong>sc în ochii tăi, mă lipesc<br />
<strong>de</strong> tine, să simt parfumul corpului tău, care mă<br />
îmbată, mă aruncă pe un curcubeu <strong>de</strong> trăiri şi<br />
simțiri. Cu o timiditate pe care nu reuşesc să<br />
mi-o înving, plină <strong>de</strong> dorinţe nemărturisite, mă<br />
ridic pe vârful picioarelor, ca să ajung la ochii<br />
tăi, să mă uit în adâncul lor albastru marin…<br />
Dar nu mai reuşesc să fac acest lucru,<br />
pentru că privirea ta mă ar<strong>de</strong>, iar săruturile tale<br />
mă aduc în pragul leşinului… Simt doar cum îţi<br />
pui amprenta buzelor pe gura mea, iar parfumul<br />
pielii tale mă învăluie din nou și mă pierd pe<br />
drumul dintre vis și realitate.<br />
Nu vreau să <strong>de</strong>schid ochii, nu vreau să<br />
mă trezesc, <strong>de</strong> ce aș face-o, dacă acest vis e<br />
atât <strong>de</strong> frumos, atât <strong>de</strong> real … Sub focul<br />
privirilor tale pe care îl simt cu ochii închişi, nu<br />
știu ce mi se întâmplă, mă simt invadată <strong>de</strong> un<br />
amalgam <strong>de</strong> trăiri inexplicabile…<br />
Ard toată că o flacără aprinsă, nu știu<br />
dacă e timiditate sau pasiune, dar buzele și<br />
trupul îmi tremură necontenit.<br />
Senzațiile prin care trec şi care mă<br />
învăluie mereu sunt <strong>de</strong>osebite şi nemaintâlnite<br />
până acum. E ca și cum cineva ar fi găsit cheia<br />
sufletului meu și ar fi intrat, ştergând cu<br />
blân<strong>de</strong>ţe lacrimile <strong>de</strong> fericire şi mângâindu-l cu<br />
grijă, ca pe o petală <strong>de</strong> floare…Iar sufletul meu,<br />
asemenea unui arcuş pe o vioară lustruită,<br />
cânta o muzică înălţătoare, ca un imn<br />
maiestuos închinat iubirii atotcuprinzătoare.<br />
Simt cum mă aşezi pe patul acoperit cu<br />
petale <strong>de</strong> trandafiri şi parcă mă legeni, iar<br />
martori tăcuţi ai dragostei noastre sunt norii albi<br />
şi pufoşi printre care luna îşi trimite razele<br />
argintii… Trupurile noastre încinse se<br />
contopesc într-un joc al dăruirii şi pasiunii, cu<br />
inimile bătând într-un ritm numai <strong>de</strong> noi știut.<br />
Prin această atingere, îmi transmiți toată<br />
energia și încre<strong>de</strong>rea <strong>de</strong> care am nevoie ca să<br />
pot <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> ochii, căutându-ţi din nou privirea.<br />
Ce calzi sunt ochii tăi…şi cât <strong>de</strong> protejată<br />
mă simt în îmbrățișarea lor…Mă scald în<br />
adâncul lor <strong>de</strong> vis şi ştiu că altceva nu-mi mai<br />
doresc, că pot să mor <strong>de</strong> dragul tău, sau să<br />
trăiesc atâta timp cât vei dori tu, prin tine şi<br />
pentru tine…<br />
Ştiu că răsăriturile şi apusurile <strong>de</strong> soare<br />
<strong>de</strong>vin cu a<strong>de</strong>vărat magnifice doar în preajma ta,<br />
că sunt ca un luceafăr care ar coborî oricând <strong>de</strong><br />
pe boltă să-şi stingă focul în marea ochilor tăi,<br />
că ești o parte din sufletul meu și că oricât aș<br />
încerca să fug <strong>de</strong> lângă tine, nu voi reuși<br />
nicicând. Sufletele noastre sunt o armonie <strong>de</strong><br />
zeci <strong>de</strong> culori, ele simt, trăiesc şi gustă iubirea<br />
care ne mistuie pe amândoi…<br />
Şi iarăşi mă cufund în ochii tăi, căutând<br />
privirea care îmi spune pentru veşnicie că mă<br />
iubeşti, aşa cum te iubesc şi eu…<br />
Izvorul noptii, pictura tempera <strong>de</strong> Corina Chirilă<br />
23<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
iin memoriiam<br />
in memoriam 24-27<br />
Jane<br />
Austen<br />
La 18 <strong>iulie</strong> 1817<br />
s-a stins din viață<br />
Jane Austen, născută<br />
în Steventon, Hampshire pe 16 <strong>de</strong>cembrie<br />
1775.<br />
Familia sa aparținea burgheziei rurale,<br />
condiție care i-a marcat întreaga operă.<br />
Una dintre cele mai celebre scriitoare,<br />
Jane Austen, a scris câteva romane care rămân<br />
și astăzi unele dintre cele mai iubite lucrări din<br />
literatură. Printre acestea se numără „Mândrie<br />
și preju<strong>de</strong>cată”, „Emma” și „Northanger Abbey”.<br />
Romanele sunt reflecția perspectivei ei asupra<br />
vieții.<br />
Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții<br />
criticată <strong>de</strong> anumite clase sociale. Cei mai<br />
apropiați prieteni erau <strong>de</strong> fapt cei din familie,<br />
sau cei din aceeași clasă socială. Nu este <strong>de</strong>loc<br />
surprinzător <strong>de</strong> ce majoritatea romanelor ei sunt<br />
centrate pe 2-3 familii din clasele mijlocii.<br />
Principala temă tratată <strong>de</strong> Jane în romane este<br />
problema obținerii unui mariaj convenabil. De<br />
altfel, căsătoria era o încercare <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong><br />
dificilă în acea perioadă. Consi<strong>de</strong>rațiile<br />
financiare reprezentau parametrii esențiali în<br />
încheierea căsătoriilor.<br />
Ca autoare, Jane satiriza a<strong>de</strong>sea aceste<br />
motivații financiare. S-a remarcat prin abilitatea<br />
<strong>de</strong> a pătrun<strong>de</strong> în interiorul caractererelor și<br />
naturii relațiilor umane.<br />
Marele aport pe care l-a adus literaturii se<br />
traduce prin re<strong>de</strong>finirea rolului și aspirațiilor<br />
femeilor apartinând clasei sociale <strong>de</strong> mijloc, din<br />
care făcea și ea parte.<br />
Prin satirizarea convențiilor sociale,<br />
lucrările lui Jane Austen au contribuit la<br />
eliminarea stereotipurilor privind aspirațiile<br />
femeilor din acea vreme.<br />
Jane Austen a murit în 1817, la doar 42<br />
<strong>de</strong> ani. Viața i-a fost curmată <strong>de</strong> boala Addison,<br />
o maladie care se manifestă prin <strong>de</strong>reglarea<br />
glan<strong>de</strong>i suprarenale.<br />
Ernest Hemingway<br />
Ernest Miller<br />
Hemingway s-a născut<br />
la 21 <strong>iulie</strong> 1899, în Oak<br />
Park, Illinois, o<br />
suburbie a orașului<br />
Chicago.<br />
Micul Ernest și-a<br />
<strong>de</strong>testat dintot<strong>de</strong>auna<br />
numele mic, asociat automat cu personajul<br />
principal, „naiv și prostesc“, al piesei <strong>de</strong> teatru<br />
„The Importance of Being Earnest“ scrisă <strong>de</strong><br />
Oscar Wil<strong>de</strong>. Hemingway a urmat, din 1913 și<br />
până în 1917, cursurile școlii generale și ale<br />
liceului din Oak Park, afirmându-se mai ales la<br />
orele <strong>de</strong> sport. Era atras <strong>de</strong> box, polo și fotbal. Tot<br />
aici a primit și primele lecții <strong>de</strong> jurnalism, la o<br />
inițiativă a unui profesor local, Fannie Biggs, cel<br />
care concepuse sala <strong>de</strong> clasă ca fiind o redacție a<br />
unui ziar. Criticii spun că multe dintre operele lui<br />
Hemingway au un puternic caracter autobiografic.<br />
Cele mai cunoscute romane ale scriitorului<br />
american sunt: „Bătrânul și marea”, „A avea și a<br />
nu avea”, „Adio, arme!” sau „Pentru cine bat<br />
clopotele?”, „Învingatorul nu ia nimic”. Scriitorul a<br />
fost însurat <strong>de</strong> patru ori: cu Elizabeth Hadley<br />
Richardson, care i-a dăruit un fiu - John „Jack”<br />
Hadley Nicanor Hemingway, cu Pauline Marie<br />
Pfeiffer, care i-a născut doi fii, Patrick şi Gregory,<br />
cu Martha Gellhorn și cu Mary Welsh (pe care a<br />
cerut-o în căsătorie la a treia întâlnire). Pasionat<br />
<strong>de</strong> călătorii, dar mai ales dornic să afle cât mai<br />
multe <strong>de</strong>spre popoarele lumii, Ernest a umblat în<br />
toată lumea: din Africa în China și din Europa în<br />
Cuba. Însă, scriitorul s-a îndrăgostit <strong>de</strong> Cuba, țara<br />
în care a petrecut ani buni din viața sa. De altfel,<br />
rom<strong>anul</strong> său <strong>de</strong> căpătâi, „Bătrânul și marea”, a<br />
fost inspirat din povestea unui bătrân pescar<br />
cubanez.<br />
Consi<strong>de</strong>rat <strong>de</strong> mulți ca fiind cel mai<br />
important prozator al tuturor timpurilor, Ernest<br />
Hemingway și-a trăit soarta exploziv, lăsând în<br />
urmă un stil inconfundabil.<br />
Scriitorul s-a sinucis în dimineața zilei <strong>de</strong> 2<br />
<strong>iulie</strong> 1961. Suferea <strong>de</strong> probleme fizice (afecțiuni<br />
ale ficatului cauzate <strong>de</strong> abuzul <strong>de</strong> alcool,<br />
arteroscleroză și afecțiuni oculare), dar și <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>presie și ușoară paranoia.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 24
iin memoriiam<br />
Vlad Mugur<br />
Pe 22 <strong>iulie</strong> se<br />
fac doisprezece ani<br />
<strong>de</strong> când Vlad Mugur<br />
nu mai este. Un<br />
mare artist și spirit,<br />
rebel, profund liber,<br />
un formidabil om <strong>de</strong><br />
teatru, creator <strong>de</strong> actori, <strong>de</strong> școală și <strong>de</strong><br />
lumi fără <strong>de</strong> hotar. Trăsătura <strong>de</strong>finitorie a<br />
montărilor lui Vlad Mugur este dozarea<br />
subtilă a momentelor tragice cu inflexiuni<br />
comice, propunând astfel o lectură<br />
complexă a textului dramatic și o <strong>de</strong>criptare<br />
a sensurilor aparent nesemnificative. Vlad<br />
Mugur, s-a născut la 22 iunie 1927, la<br />
București.<br />
A absolvit Institutul <strong>de</strong> Teatru ca șef<br />
<strong>de</strong> promoție, cu spectacolul <strong>de</strong> licență<br />
Unchiul Vania <strong>de</strong> Cehov. A lucrat după<br />
absolvire la Teatrul Armatei și în același<br />
timp a fost lector la Facultatea <strong>de</strong> Teatru, la<br />
clasa <strong>Aur</strong>ei Buzescu și la cea a lui Nicolae<br />
Bălțățeanu. În 1958, pleacă la Teatrul<br />
Național din București, dar montează și la<br />
Teatrul Maghiar din Târgu Mureș, la Teatrul<br />
Bulandra, Teatrul din Galați și Teatrul<br />
Regional din București. Între 1964 și 1971<br />
este director al Teatrului Național din Cluj,<br />
până în vara <strong>anul</strong>ui 1971 când se<br />
autoexilează plecând în Italia și stabilinduse<br />
mai apoi în Germania, la München.<br />
Înființează la München Ansamblul „Vlad<br />
Mugur”.<br />
Dupa 1990 revine în țară, preluând<br />
direcția Teatrului Giulești căruia îi schimbă<br />
numele în Teatrul O<strong>de</strong>on. Reface Sala<br />
Majestic și pune în scenă Mincinosul lui<br />
Goldoni. Spectacole realizate în țară <strong>de</strong>-a<br />
lungul acestui <strong>de</strong>ceniu: Că<strong>de</strong>rea Troiei <strong>de</strong><br />
W. Jens, la Teatrul Mic (1994), Scaunele <strong>de</strong><br />
Ionescu (1996) și Doi gemeni venețieni la<br />
Teatrul Maghiar <strong>de</strong> Stat din Cluj; Scandal<br />
cu publicul <strong>de</strong> Peter Handke, la Teatrul<br />
Tineretului din Piatra Neamț (1997), Livada<br />
<strong>de</strong> vișini la TMSC (1998), Crima din strada<br />
Lourcine <strong>de</strong> Labiche la Piatra Neamț și<br />
TMSC (1998), Așa este (dacă vi se pare)<br />
<strong>de</strong> Piran<strong>de</strong>llo (1999) la Teatrul Național din<br />
Craiova și TMSC (2000), Sluga la doi<br />
stăpani (1999) și Carnavalul bârfelor<br />
(2000), ambele <strong>de</strong> Goldoni, la Craiova, Doi<br />
gemeni venețieni la Teatrul Nottara (2000).<br />
În 1999 i-a fost <strong>de</strong>cernat Premiul UNITER<br />
pentru întreaga activitate. Revenit după 30<br />
<strong>de</strong> ani la Teatrul National din Cluj, Vlad<br />
Mugur începe pe 22 martie 2001 pregătirile<br />
pentru Hamlet, cu Sorin Leoveanu în rolul<br />
titular. Avanpremiera are loc pe 22 iunie<br />
2001.<br />
Se stinge din viață la München, o lună<br />
mai târziu.<br />
Eugenia Enescu<br />
25<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
iin memoriiam<br />
Ziua Imnului<br />
Naţional<br />
29 <strong>iulie</strong><br />
este Ziua<br />
Imnului Național<br />
al României. În<br />
această zi,<br />
acum 165 <strong>de</strong><br />
ani se auzea<br />
pentru prima dată în Parcul Zăvoi din<br />
Râmnicu Vâlcea, „Deșteaptă-te române”,<br />
care avea să <strong>de</strong>vină imnul revoluției<br />
pașoptiste.<br />
La originea sa se află poemul patriotic<br />
„Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu,<br />
publicat în numărul iunie-<strong>iulie</strong> 1848 al<br />
suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi<br />
literatură”. La doar câteva zile poemul a fost<br />
pus pe note <strong>de</strong> Anton Pann. Datorită<br />
mesajului energic şi mobilizator, imul a<br />
câștigat instantaneu aprecierea românilor,<br />
însoțind numeroasele adunări ale<br />
militanților pașoptiști pentru drepturi<br />
naționale. Ulterior el şi-a păstrat valoarea în<br />
conștiința colectivă, insuflându-le curaj<br />
românilor în timpul momentelor cruciale <strong>de</strong>a<br />
lungul Războiului <strong>de</strong> In<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă (1877-<br />
1878), al primului şi celui <strong>de</strong>-al doilea<br />
Război Mondial.<br />
„Deşteaptă-te române” a fost interzis,<br />
alături <strong>de</strong> alte marșuri şi cântece patriotice,<br />
imediat după instaurarea <strong>de</strong>plinei dictaturi<br />
comuniste, la 30 <strong>de</strong>cembrie 1947, când<br />
regele Mihai I a fost forțat să abdice.<br />
În 1989 s-a auzit din nou pe străzi,<br />
însoțind revoluționarii, iar imediat după<br />
revoluție a fost ales drept Imn Naţional al<br />
României, consacrat prin Constituția din<br />
1991.<br />
Ziua Presei<br />
Militare<br />
În fiecare an la data <strong>de</strong> 23 <strong>iulie</strong> este<br />
sărbătorită ziua Presei Militare.<br />
Alături <strong>de</strong> Familie, Școală și Biserică,<br />
oștirea română se bucură, în mod prioritar,<br />
<strong>de</strong> stima și respectul imensei majorități a<br />
poporului nostru, care are mai multe<br />
sărbători anuale.<br />
De ce la această dată? Pentru că în<br />
urmă cu mai bine <strong>de</strong> un veac și jumătate,<br />
adică în 1859, <strong>de</strong>ci pe vremea domniei lui<br />
Cuza Vodă, a fost înființat primul ziar oficial<br />
al armatei române mo<strong>de</strong>rne, “Observatorul<br />
militar”.<br />
Prin tradiție, în această zi sunt<br />
omagiate generațiile <strong>de</strong> ziariști în uniformă<br />
care și–au asumat, <strong>de</strong>–a lungul <strong>anul</strong>ui,<br />
misiunea <strong>de</strong> a fi vocea Oștirii.<br />
Publicația<br />
militară s-a dovedit a<br />
fi atât un ziar politic<br />
și științific, cât și<br />
unul literar, alții<br />
catalogându-l,<br />
simplu, un ziar<br />
militar.<br />
Astăzi, presa militară din România,<br />
atât cât a mai rămas ea după trecerea<br />
valurilor reformatoare peste Armata<br />
României, în ultimii ani, aniverseaza 154 <strong>de</strong><br />
ani în care, jurnalistul militar român, a luptat<br />
cu armele imaginii și cuvântului pe toate<br />
fronturile un<strong>de</strong> militarul român a fost<br />
prezent.<br />
În <strong>anul</strong> 2004, „Observatoul militar” a<br />
fost <strong>de</strong>corat cu Ordinul „Meritul Cultural”, în<br />
grad <strong>de</strong> Cavaler.<br />
Este un săptămânal <strong>de</strong> 24 <strong>de</strong> pagini,<br />
toate color.<br />
Eugenia Enescu<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 26
iin memoriiam<br />
Gheorghe Scripcă<br />
Poet, prozator,<br />
dramaturg român, lector<br />
universitar și redactor în<br />
cadrul Televiziunii<br />
Române, Scriitorul<br />
Gheorghe Scripcă s-a<br />
născut în comuna Ilișești,<br />
ju<strong>de</strong>tul Suceava la 27 <strong>iulie</strong><br />
1930. A absolvit<br />
Facultatea <strong>de</strong> Filologie la Iasi în <strong>anul</strong> 1954.<br />
În perioada 1955 - 1959 a fost lector<br />
universitar la Conservator, Institutul <strong>de</strong> Arte<br />
Plastice și Institutul <strong>de</strong> Teatru din Bucuresti.<br />
Între anii 1959 - 1960 a fost redactor la<br />
Editura Tineretului, apoi, (1961 - 1962) la<br />
„Revista Sindicatelor”. Între 1963 - 1990 a<br />
lucrat ca redactor la Televiziunea Româna<br />
și Radiodifuziune. După pensionare, din<br />
1990 pana în 2002 când a <strong>de</strong>cedat la data<br />
<strong>de</strong> 5 ianuarie, a colaborat cu publicatia<br />
„Meridi<strong>anul</strong> Românesc” din S.U.A.<br />
Activitatea sa literară a avut ca pilon central<br />
scrieri în versuri și proză adresate copiilor și<br />
tineretului. Talentul literar i-a fost<br />
recunoscut înca din 1954, când Uniunea<br />
Scriitorilor i-a <strong>de</strong>cernat premiul pentru<br />
poezie. A scris piese <strong>de</strong> teatru pentru copii<br />
și scenarii pentru spectacole cu actori, cu<br />
papuși şi marionete. A realizat și traduceri<br />
și adaptări din limba bulgară.<br />
Este înmormântat pe Aleea Scriitorilor<br />
(Strǎulești 2) din București, alături <strong>de</strong> soția<br />
și promotorul său cultural, Viorica Greciuc<br />
Scripcă.<br />
Din scrierile sale se poate aminti:<br />
- Hai la groapa cu furnici, 1998,<br />
Editura Porto Franco, Galați;<br />
- Albă ca făina și cei șapte covrigi,<br />
1996, Editura Porto Franco, Galați;<br />
- Prizonier în... Disneyland, 1993,<br />
Editura Porto Franco, Galați;<br />
- A venit un pui <strong>de</strong> brad, 1989 Editura<br />
Ion Creangă, București;<br />
- Făt-frumos din <strong>de</strong>lta-plan, 1986<br />
Editura Ion Creangă, București;<br />
- Cenușilă și Sprintenilă, 1982 Editura<br />
Ion Creangă, București, traducere și<br />
adaptare <strong>de</strong> Gheorghe Scripcă și Iolanda<br />
Scripcă după cartea scriitoarei bulgare<br />
Leda Mileva;<br />
- Fântâni; Băiatul din cămașa cu cai;<br />
Noroc, și fii băiat <strong>de</strong> treabă; Cinci sub cerul<br />
liber, 1977;<br />
- Misterul nucului trăsnit, 1975 Editura<br />
Ion Creangă, București;<br />
- Nimbul izvoarelor, Misterul nucului<br />
trăsnit, 1974.<br />
Mai totul <strong>de</strong>spre<br />
Disneyland IX/Cu vaporul<br />
lui Mark Twain<br />
„Mark Twain” - vapor <strong>de</strong> clasă şi <strong>de</strong>-aventură-naltă<br />
Pe Mississippi, iată-l, cu noi pe punte saltă.<br />
Prin junglă, trecem. Triburi <strong>de</strong> indieni ne-adastă,<br />
Iar fluviu-i larg şi tandru, cu apa lui albastră...<br />
Totemuri şi tam-tamuri, şi focuri pe la vetre,<br />
Hipopotami <strong>de</strong> rasă, şi crocodili şi pietre<br />
Şi-atâta neodihnă şi-atâtea ascunzişuri!...<br />
Bat zbaturile-n valuri, străbatem prin tufişuri,<br />
Iar gândurile noastre dau buzna prin unghere<br />
O suliţă se-nalţa, o mască neagră piere...<br />
Cresc limbi <strong>de</strong> foc, cad ape izbindu-se <strong>de</strong> prora;<br />
Călătoria pare că-i visul tuturora!...<br />
Doar jos, ascuns, în cală, ca-ntr-un borcan cu vid,<br />
Surprinzi complicitatea lui... David Copperfield...<br />
27<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
proză 28-33<br />
Lilioara Macovei<br />
Strig după timp<br />
Strig după timp, parcă fără glas, parcă<br />
fără vlagă, parcă fără mine, parcă întrun<br />
pustiu pe care îl simt din ce în ce mai<br />
dureros.<br />
Am rămas cu păreri <strong>de</strong> rău şi încă<br />
rămân, iar frământările fără voia mea, mă<br />
domină şi le simt grele.<br />
- Trecere nemiloasă şi cu amprente <strong>de</strong><br />
durată, nu vreau să te ştiu, pentru că<br />
împovărarea-mi va fi şi mai aspră. Dar,<br />
asta-i partea cu nedumerire şi nu prea ştiu<br />
ce aş mai putea face.<br />
Clipele grăbite, m-au lucrat întrun mod<br />
ameţitor, lăsându-mi urme ale trecerii lor<br />
peste tâmple, ochi, obraji, mâini, trup şi nu<br />
mă plâng <strong>de</strong>cât <strong>de</strong> vreo câteva luni, <strong>de</strong><br />
când maşina asta tocătoare <strong>de</strong> vreme, mă<br />
duce înapoi amintindu-mi orice.<br />
Mi-aş face o roată a scurgerii timpului<br />
şi aş da-o numai înainte, făcându-mi vise şi<br />
trăiri sublime, dar oare un<strong>de</strong> să caut locul<br />
<strong>de</strong> fixare a mecanismului?<br />
- Cât <strong>de</strong> important este acest<br />
amănunt?<br />
- Deloc!<br />
- Nu am pierdut aproape nimic din<br />
tine, timp nebun, dar îmi provoci nelinişti<br />
multe şi regrete <strong>de</strong> neputinţă.<br />
Amalgamul <strong>de</strong> amintiri şi vise fac din<br />
noi răzvrătiţi ori laşi veritabili.<br />
Să nu-i întrebaţi pe cei atinşi <strong>de</strong> acest<br />
microb, căci riscaţi neglijarea totală, ori<br />
bătaie inutilă.<br />
Am înfundat în mine, încă o părere <strong>de</strong><br />
rău, lăsându-mi mâinile a greu pe lângă<br />
trup.<br />
Mi-am dus paşii încet şi cu direcţie<br />
frântă către canapeaua veche, trecută şi ea<br />
prin timpuri.<br />
Mă mistuie o durere, dar am încă<br />
putere legalizată în a mă auto<strong>de</strong>păşi.<br />
- Cui i-o mai fiind necesar acest<br />
<strong>de</strong>taliu?<br />
- Nu ştiu!<br />
- Ştiu doar, că sunt în acel minut <strong>de</strong><br />
îndoială care îmi face suferinţa veşnică.<br />
Şi chiar în acest moment aş vrea să<br />
pot strânge toate ceasurile şi să le îndoi<br />
limbile, să văd cum va mai fi măsurat<br />
nemernicul ăsta <strong>de</strong> timp. Şi nimic nu mă<br />
întristează <strong>de</strong>cât că secunda scursă nu<br />
poate fi reversibilă.<br />
Determinarea, poate mă va scoate din<br />
incertitudini... dar, parcă mă văd în fotografii<br />
îngălbenite <strong>de</strong> vreme şi suspin a durere.<br />
Mă aplec peste gardul <strong>de</strong> frunze şi<br />
caut un timp sonor, vrând să uit i<strong>de</strong>ea.<br />
Ecoul lumii invizibile,îmi sugrumă<br />
glasul şi sunt parcă din nou alungată <strong>de</strong><br />
acasă,suferindă şi plină <strong>de</strong> lacrimi.<br />
Mă aşez la pian şi alătur notele mele,<br />
zgomotului cotidian.<br />
Vreau să-mi stârnesc instinctele <strong>de</strong><br />
femeie normală, conştientă şi îngăduitoare.<br />
Măcar sunt trează şi îmi schimb<br />
gândul pentru câteva clipe la dimineţile<br />
î<strong>nr</strong>ourate, poate punctul <strong>de</strong> întâlnire a celor<br />
două eternităţi: trecutul şi viitorul.<br />
- Ştii cum se numeşte acest punct?<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 28
proză<br />
- Uimeşte-mă!<br />
- Prezent! Gata, eşti vin<strong>de</strong>cată!<br />
- Nu ţi-am spus că doar câteva clipe<br />
sunt prin prezent?<br />
- Ei,te osteneşti cu asta ca şi cum<br />
atunci când îţi ar<strong>de</strong> casa, te apuci <strong>de</strong> săpat<br />
fântâna.<br />
- Ia,vezi că la colţ s-a băgat gem <strong>de</strong><br />
Topoloveni! Dacă ajungi înaintea mea, mai<br />
pune în coş două borcane!<br />
- Mulţumesc pentru grijă, tocmai miam<br />
dat seama cât <strong>de</strong> atentă ai fost la<br />
discuţia mea!<br />
Recunosc că <strong>de</strong> la o vreme încoace<br />
mă cam încearcă un simţ tot mai pregnant<br />
al trecerii timpului, dar mă încearcă nu<br />
glumă...!<br />
- Cre<strong>de</strong>am că şi tu care eşti o femeie<br />
<strong>de</strong> rând, cauţi să prinzi ceva din i<strong>de</strong>ea mea,<br />
dar...<br />
- Da,tocmai că sunt o femeie <strong>de</strong> rând,<br />
vreau să-mi petrec timpul şi pe tine care<br />
eşti o talentată, te las să-l întrebuinţezi, ce<br />
spui?<br />
Mi-am dus lacrimile în batistă şi am<br />
spus în gând:<br />
„Nu poţi omorî timpul fără a insulta<br />
eternitatea.”<br />
Călin<br />
Mihaela<br />
Carmen<br />
Ploaie <strong>de</strong> noapte<br />
E ora când seara fuge din braţele<br />
nopţii, amantă grăbită. Întunericul rămane<br />
singur în urmă, cu mâinile-ntinse.<br />
Primele stele, timid înmuguriseră pe<br />
cer - ca puii <strong>de</strong> crin, <strong>de</strong> argint, martori <strong>de</strong><br />
romanţă…<br />
Nori nevăzuţi, cu ugere negre pline <strong>de</strong><br />
ploaie, umplu treptat cerul nopţii. Şi şterg<br />
rând pe rând toate luminiţele care tremurau<br />
minuscul pe cer.<br />
Simt în aer şi poate şi-n sânge un fior<br />
rece <strong>de</strong> vânt ce-mi alungă pacea. Nu trece<br />
nimeni pe sub ferestre, îmi tremură numai<br />
florile în grădină, vorbindu-şi pe limba lor,<br />
vreo temere.<br />
E ceva greu care atârnă sub nori şi-mi<br />
apasă umerii.<br />
Primii stropi încep să cadă răzleţ,<br />
vestind lacrima ploii. Treptat îi ajung din<br />
urmă tot mai grăbiţi şi alţii, cu ropot mic pe<br />
trotuare, ca nişte strigăte mici. Se face mai<br />
frig şi parc-aş vrea să mă pot ghemui în<br />
mine. Nu sunt pe-aici braţe care să mănconjoare.<br />
Încet încet mă antrenez în muzica ploii<br />
şi-ncerc să dansez nişte gânduri bune prin<br />
ea. Şi gândul meu…tace. Nu ştie cuvintele.<br />
Nu prin<strong>de</strong> ritmul şi nu dansează. În sala <strong>de</strong><br />
dans a lumii e doar tropăitul stri<strong>de</strong>nt al ploii,<br />
cu ghete u<strong>de</strong>.<br />
Zi Frumoasă (Mihaela Calin)<br />
29<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
Sindromul fricii<br />
I.<br />
Petre Ioan Crețu<br />
„Nenorocitule, singura ta şansă e<br />
moartea. E moartea!” O armată <strong>de</strong> şobolani<br />
electrici, excitaţi, furioşi şi roşcaţi. Un hohot<br />
<strong>de</strong> râs metalic. „Singura ta şansă e<br />
moartea!” Timpane sparte. Un cerc <strong>de</strong> foc<br />
care îţi strânge tâmplele. Explozie! Noroiul<br />
puturos care se prelinge pe ziduri până în<br />
suflet şi te asfixiază. Mi s-a spus să stau<br />
nemişcat. Stau nemişcat. Atât nu am voie,<br />
să mişc. „Singura ta şansă e moartea!”<br />
Beculeţe care se aprind şi se sting într-un<br />
ritm infernal. Un păienjeniş <strong>de</strong> cabluri<br />
electrice, creiere electronice. Electronica<br />
morţii. Gestul disperat al mâinii, ca o fâlfâire<br />
<strong>de</strong> aripi, înainte <strong>de</strong> a te sinuci<strong>de</strong>.<br />
II.<br />
„Toţi prezenţi şi număraţi. Să trăiţi!”<br />
Am <strong>de</strong>schis un ochi, numai un ochi şi-mi<br />
vine să vărs. Am închis ochiul la loc. De<br />
două zile refuz să mă dau jos din pat, îmi<br />
este greaţă. Supraveghetorul jubilează, îşi<br />
freacă palmele mulţumit, în sfârşit crapă şi<br />
ăsta, îşi zice. Ţopăie în jurul patului şi<br />
chiţăie fericit. Afară e primăvară <strong>de</strong>ja. Îmi<br />
strâng ochii puternic. Sunt obosit.<br />
Supraveghetorul s-a oprit şi el din ţopăială.<br />
Suflă greu. Îşi scoate sticla plată, cu rom,<br />
din buzunarul <strong>de</strong> la spate, al pantalonilor gri<br />
cenuşiu şi bea, scoţând oftaturi <strong>de</strong> plăcere.<br />
Se uită chiorâş la mine. E beat <strong>de</strong>ja. La<br />
dracu, ce <strong>de</strong> mofturi mai face şi ăsta, îşi<br />
zice. Mi-ar da cu sticla în cap, să crap, în<br />
luna asta este în urmă cu pl<strong>anul</strong> la<br />
sinuci<strong>de</strong>ri. Nu-mi dă cu sticla în cap. Nu are<br />
voie. Numărul şase îşi bate joc <strong>de</strong> noi, zic şi<br />
mai mari Institutului şi mă înjură. Asta au<br />
voie. Afară a început să plouă, e mai mult<br />
lapoviţă şi umezeala ei se infiltrează prin<br />
pereţi. Cearceafurile sunt jilave. Din<br />
difuzorul <strong>de</strong> <strong>de</strong>asupra uşii se scurge o<br />
muzică mâloasă. Acum se va auzi vocea<br />
hârâită a speakerului: „Singura ta şansă e<br />
moartea!” Supraveghetorul îşi reia ţopăiala<br />
în jurul patului meu. Se scălămbăie şi ţipă,<br />
îngânând vocea din difuzor: „Singura ta<br />
şansă e moartea! E moartea! E moartea…”<br />
III<br />
Într-o noapte i-au crescut aripi. Era un<br />
septembrie pufos. S-a pomenit <strong>de</strong>odată cu<br />
ele pe umeri. Şi aripile erau mari şi<br />
puternice, <strong>de</strong> zeu tânăr şi neînfricat. Se uita<br />
în oglindă şi se minuna. Era mândru. La<br />
aşa aripi nu visase niciodată. Le <strong>de</strong>sface<br />
larg şi se roteşte. Priveşte strada inundată<br />
<strong>de</strong> o lumină galbenă. Deschi<strong>de</strong> fereastra şi<br />
împrăştie câteva firimituri <strong>de</strong> pâine, apoi îşi<br />
reazămă tâmpla <strong>de</strong> tocul metalic al ferestrei<br />
şi adoarme. Curios, chiar doarme. Visează<br />
că este arhanghel, ţinea o spadă <strong>de</strong> foc în<br />
mâna dreaptă şi facea dreptate. E<br />
arhanghelul dreptăţii, un arhanghel iubit <strong>de</strong><br />
mulţime. În uralele mulţimii, un lunetist<br />
ascuns într-un colţ <strong>de</strong> umbră, îi trimite un<br />
glonte <strong>de</strong> oţel drept în inimă. Ca<strong>de</strong> <strong>de</strong> la<br />
fereastră şi <strong>de</strong>odată mulţimea îi smulge<br />
penele aripilor. De ce dracu i-au crescut,<br />
tocmai lui ăsta aripi şi nu mie, zice unul şi îl<br />
calcă în picioare. Se trezeşte brusc, gata nu<br />
va fi arhanghelul dreptăţii, îşi zice. E tânăr<br />
şi trebuie să trăiască. Nu are dreptul să se<br />
jertfească. E cineva. Adică, mai este nevoie<br />
<strong>de</strong> el pe pământ. Zice, nu mi-au crescut mie<br />
aripi să mor ca un prost. Se priveşte în<br />
oglindă. Este un bărbat frumos şi mulţumit<br />
<strong>de</strong> el. Îşi mângâie aripile, apoi sparge<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 30
proză<br />
oglinda. Trebuie să găsească o scăpare din<br />
situaţia asta. Brusc tresare şi striveşte cu<br />
palma o muscă ce i se aşezase pe frunte.<br />
Am să zbor! strigă el fericit.<br />
IV.<br />
Azi a fost dus la prima consultaţie.<br />
Cabinetul era la etaj. O cameră înaltă şi<br />
cenuşie. În spatele unui birou masiv, pe un<br />
scaun înalt, stătea cocoţat un individ<br />
slăbănog şi pleşuv. Deasupra lui, atârnând<br />
pe perete, era un tablou ce înfăţişa un<br />
băieţel <strong>de</strong>spuiat, care-şi ţinea în mâna<br />
dreaptă sexul enorm îndreptat către uşă.<br />
Pe birou erau aşezate câteva tomuri<br />
groase, scrise <strong>de</strong> Filozof şi un dosar.<br />
Pleşuvul îmi zice, Singura ta şansă e<br />
moartea. Conştiinţa, <strong>de</strong> care faceţi atâta<br />
caz, ar trebui să vă oblige să vă sinuci<strong>de</strong>ţi.<br />
Regulamentul Institutului vă oferă mai multe<br />
posibilităţi, <strong>de</strong> la o sinuci<strong>de</strong>re prozaică la<br />
una poetică, <strong>de</strong> la o trecere în nefiinţă<br />
discretă la una cu fast. Eu vă recomand o<br />
sinuci<strong>de</strong>re cu fast, cu câteva tuşe poetice.<br />
Pragmatismul Societăţii Noastre, nu este<br />
compatibil cu indivizi asemănători cu<br />
dumneavoastră, <strong>de</strong>zgustători <strong>de</strong> umani.<br />
Pentru extirparea acestei plăgi, care ţine în<br />
loc <strong>de</strong>zvoltarea multilaterală a Societăţii<br />
Noastre, a fost înfiinţat acest Sanatoriu.<br />
Noi, cei din cadrul acestei instituţii, avem<br />
înalta îndatorire <strong>de</strong> a veghea la în<strong>de</strong>plinirea<br />
Programului elaborat <strong>de</strong> Institutul Central.<br />
Suntem înarmaţi cu multă răbdare şi eu<br />
unul cred, că este în folosul dumneavoastră<br />
să nu vă prelungiţi agonia. Cum mai cred<br />
că este preferabilă o sinuci<strong>de</strong>re <strong>de</strong>mnă<br />
<strong>de</strong>cât viaţa <strong>de</strong> vierme pe care o veţi duce în<br />
continuare aici. Societatea Noastră,<br />
obligându-vă să vă sinuci<strong>de</strong>ţi, are în ve<strong>de</strong>re<br />
purificarea trupului şi al creierului<br />
dumneavoastră. Indivizii asemănători cu<br />
dumneavoastră sunt o frână în calea<br />
progresului, a <strong>de</strong>zvoltării multilaterale a<br />
Societăţii Noastre. Jos cu sentimentalismul<br />
<strong>de</strong>suet! Trăiască Omul Muncă Specializat!<br />
Trăiască Marele Şef! Ura!! Stă în poziţia <strong>de</strong><br />
drepţi, în faţa tabloului, un minut întreg,<br />
apoi se întoarce spre mine şi zice:<br />
Regulamentul vă obligă să vă prezentaţi<br />
zilnic în acest cabinet, până când vă veţi<br />
hotărî să vă sinuci<strong>de</strong>ţi. Vă aştept mâine la<br />
aceeaşi oră. Şi nu trebuie să uitaţi, că<br />
singura şansă a dumneavoastră este<br />
moartea!<br />
V.<br />
Niciodată nu mi-a fost atât <strong>de</strong> multă<br />
silă <strong>de</strong> viaţă ca acum. Dar am datoria să<br />
trăiesc. Este singura posibilitate care ne-a<br />
mai rămas să luptăm cu El.<br />
Supraveghetorul doarme, încolăcit şi beat<br />
după piciorul <strong>de</strong> fier al patului meu şi<br />
sforăie cumplit. În Sanatoriu sunt singurul<br />
internat încă în viaţă. Sunt singurul om.<br />
Restul sunt nişte vieţuitoare specializate în<br />
muncă. La început am fost entuziasmat <strong>de</strong><br />
filozofia lor. Cre<strong>de</strong>am în programul propus<br />
<strong>de</strong> ei. In specializarea strict unilaterală a<br />
individului. „Singura ta şansă e moartea!”<br />
se au<strong>de</strong> în difuzor. Trebuie să trăiesc! Neau<br />
îndobitocit sistematic. Mai întâi ne-au<br />
<strong>anul</strong>at voinţa, restul a fost o prăbuşire<br />
rapidă şi firească. Apoi a fost interzisă<br />
cultura. S-au dărâmat monumente, biserici.<br />
Cărţile au fost arse în Piaţa Publică. La<br />
sfârşit ne-a fost interzisă dragostea. Şi<br />
toate acestea au fost înfăptuite în numele<br />
Productivităţii absolute. În numele<br />
Industrializării ni s-a <strong>de</strong>sfiinţat calitatea <strong>de</strong><br />
om. Singura ta şansă e moartea, se au<strong>de</strong> în<br />
difuzor. Nu am să mor! M-am ridicat hotărât<br />
din pat. Am să plec. Afară e primăvară şi<br />
plouă.<br />
Botoşani, 1974<br />
31<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
Cafea turcească<br />
Florin Giurca<br />
– Dumneavoastră ați fost pe un<strong>de</strong>va, <strong>anul</strong><br />
ăsta? La Roma?<br />
Aladin e drăguț și diplomat cu mine, îmi<br />
dau seama. Un pelerinaj la Roma este în fond,<br />
pentru creștini, ceea ce este un hagialic la<br />
Mecca pentru musulmani, nu? Asta este<br />
întot<strong>de</strong>auna introducerea sa pentru relatarea<br />
calatoriei pe care a făcut-o la Mecca.<br />
– Da, zic. E foarte frumos. Dar nu chiar<br />
așa <strong>de</strong> curat.<br />
Aladin și-a scos un scaun cu spătar și l-a<br />
asezat în fața porții, la stradă.<br />
– Veniți să vă spun cum a fost la Mecca.<br />
Am fost la Mecca, v-am povestit?<br />
Da, mi-a povestit. A fost acu’ vreo șase<br />
ani la Mecca, şi in fiecare vară cȃnd mă duc la<br />
mare, la Constanța, în cartierul cu străzi<br />
umbrite <strong>de</strong> nuci, mă oprește să-mi spună ce<br />
bună organizare există la Mecca, ce <strong>de</strong><br />
macelării și ce <strong>de</strong> hoteluri au acolo, și totul este<br />
curat, nu ca la noi.<br />
– E ceva <strong>de</strong>osebit, zice. Merită, măcar o<br />
dată în viață, să te duci. Ai ocazia să vezi<br />
lucruri rare, pe care nu le vezi orișiun<strong>de</strong>. Au<br />
niste măcelarii foarte curate, dom’le!<br />
Aladin este frizer. Și măcelar. De aceea<br />
cunoaște cum stă treaba cu măcelaria. Acum<br />
mă tund singur periuță, cu mașina electrică, dar<br />
cu mulți ani în urmă m-am tuns o dată sau <strong>de</strong><br />
două ori la el. Mănuia, pe vremea aceea, briciul<br />
și satȃrul cu multă <strong>de</strong>xteritate. Acum a mai<br />
îmbătrȃnit, nu știu dacă îi mai merge măna la<br />
fel <strong>de</strong> bine. Cafeaua însă, fiarta la ibric, cu<br />
caimac, și neapărat vărsată un pic pe foc, îi<br />
iese la fel <strong>de</strong> bine.<br />
– Noi musulmanii ținem post, <strong>de</strong><br />
dimineața pȃna apune soarele, nu mȃncam, nu<br />
bem, nu fumăm. Avem un calendar <strong>de</strong> la<br />
muftiat, un<strong>de</strong> scrie ora <strong>de</strong> început și <strong>de</strong> sfȃrșit<br />
în fiecare zi. La creștini tot așa se ține post?<br />
– Nu, la noi e altfel. Dar <strong>de</strong> ținut, se ține.<br />
– Dumneavoastră postiți? E bine să<br />
postiți. Te iartă Dumnezeu <strong>de</strong> păcate.<br />
Aici suntem <strong>de</strong> acord.<br />
– Ce părere aveți <strong>de</strong>spre ce se întamplă<br />
în lume? Ce <strong>de</strong> grozavii, dom’le! E fierbinte, să<br />
nu vă frigeți. Ați văzut, Israelul iar i-a bombardat<br />
pe musulmani. Asta numai din cauza<br />
americanilor. Americanii ăștia, cea mai mare<br />
pacoste pentru omenire, dom’le!<br />
Gust cafeaua, la fel <strong>de</strong> aromată cum o<br />
știam.<br />
– Da, americanii au bombardat și la<br />
crestini în Serbia, fără <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> religie.<br />
Sunt imparțiali.<br />
– Da, războiul nu-i bun. Odată ce-am<br />
căzut <strong>de</strong> acord și pe acest subiect, încheiem<br />
discuția.<br />
Ȋn casă la Aladin se intră în papuci. Pe<br />
pereți, covoare plușate cu Răpirea din serai. Un<br />
televizor <strong>de</strong>schis pe un post turcesc, o emisiune<br />
<strong>de</strong> divertisment. E răcoare. Sotia lui intră ca o<br />
umbră tacută și aduce una sau alta pe masă și<br />
iese grăbită. Nu stă la discuții cu bărbații. Copiii<br />
lor sunt cam <strong>de</strong> vȃrsta mea, cu cel mic sunt<br />
prieten. A prestat o mulțime <strong>de</strong> meserii, a fost<br />
tȃmplar, mecanic auto, acum e bucătar pe un<br />
vapor. Copiii s-au <strong>de</strong>părtat <strong>de</strong> obiceiurile și<br />
credința parinților. Tăvălugul globalizării șterge<br />
treptat diferențele dintre oameni. Chiar dacă nu<br />
ai vrea, pe un vapor, ca bucătar la un echipaj<br />
<strong>de</strong> creștini şi asiatici, gătești şi mănȃnci carne<br />
<strong>de</strong> porc alături <strong>de</strong> echipaj.<br />
Am terminat <strong>de</strong> băut cafeaua. Mă uit<br />
discret la ceas. Trebuie sa plec. Ies din nou<br />
afară, pe strada cu nuci, în soarele arzător.<br />
– La reve<strong>de</strong>re, domnule Aladin!<br />
– Să ne ve<strong>de</strong>m sănătoși și la <strong>anul</strong>! Aladin<br />
iese la poartă și își ocupă locul pe scaunul cu<br />
spătar. La scurt timp după ce am plecat, Aladin<br />
pescuiește <strong>de</strong> pe stradă un alt trecător, o<br />
cunoștință, și intră cu el în curte. La o cafea<br />
turcească.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 32
proză<br />
Tânărul lup şi<br />
frumoasa vulpiţă<br />
Bogdan Dobriţoiu<br />
Zi frumoasă <strong>de</strong> iarnă prin munţii<br />
patriei, soare, ceva zăpadă şi bine-nţeles<br />
toată „spuma” pădurii aliniată pe pârtie.<br />
Deodată, toate privirile sunt îndreptate spre<br />
lupul tânăr, frumos <strong>de</strong> pică, lat în umeri, cu<br />
ochii negri şi migdalaţi întinşi pe toată faţa.<br />
Echipament <strong>de</strong> firma, mobil ultima<br />
generaţie şi pe <strong>de</strong>asupra la braţ cu o vulpiţă<br />
„fotomo<strong>de</strong>ala” (cam „piţi” e a<strong>de</strong>vărat),<br />
îmbrăcată toată numai în blană. Dacă lupul<br />
venise să arate ce schior periculos <strong>de</strong><br />
priceput este, vulpiţa stătea atârnată <strong>de</strong> o<br />
masă din josul pârtiei, sorbindu-l din ochi pe<br />
alesul inimii, în faţă cu veşnicul pahar <strong>de</strong><br />
apă plată cu lămâie, adresat fireşte celor ca<br />
ea.<br />
Şi <strong>de</strong>odată începe lupul coborârea<br />
într-o viteză mirobolantă, schelălăind tot <strong>de</strong><br />
plăcere, <strong>de</strong> nu era zău, nimeni ca el. Tot<br />
numai figuri, împroaşcă cu zăpadă un<br />
animal, două, răstoarnă alte câteva şi trece<br />
precum fulgerul pe lângă bătrânul vultur <strong>de</strong>l<br />
îmbrăcă în omăt din coic până în gheare.<br />
Asta o dată, <strong>de</strong> două ori, <strong>de</strong> trei, ce mai -<br />
parcă era zmeu nu lup! Era <strong>de</strong> bine ce să<br />
zic, că toate găinuşele <strong>de</strong> munte aveau<br />
limba până în clăpari <strong>de</strong> admiraţie la adresa<br />
tânărului lup. Dar, ca orice lucru frumos pe<br />
lumea asta, splendida zi se apropie <strong>de</strong><br />
sfârşit şi toate animalele schioare şi nu<br />
numai, se adunară în barul din capătul<br />
pârtiei. Aici, pe refrene <strong>de</strong> muzică house <strong>de</strong><br />
tremurau din ţâţâni pereţii, mesele şi<br />
capetele schiorilor, într-un abur <strong>de</strong> vin fiert<br />
cu felii <strong>de</strong> măr ver<strong>de</strong> şi portocala, toată<br />
lumea se lauda cu aventurile <strong>de</strong> pe pârtie.<br />
Mai ales tânărul lup, care, orbit <strong>de</strong> atenţia<br />
tinerelor găinuşe, o cam neglija pe<br />
frumoasa vulpiţa ce stătea stingheră cu<br />
paharul <strong>de</strong> apă plată în faţă.<br />
Dar, la un moment dat, vulpiţei îi<br />
căzură ochii pe o masă mai întunecată<br />
un<strong>de</strong>, bătrânul vultur dă<strong>de</strong>a singur pe cioc<br />
oarece băutura cu bule. La o privire mai<br />
atentă ve<strong>de</strong> cum vulturul îi face un semn<br />
discret cu Rolex-ul (că azi doar fraierii mai<br />
fac cu ochiul). Se uită la lup cum legumeşte<br />
<strong>de</strong> o oră aceeaşi cană ieftină <strong>de</strong> vin fiert,<br />
apoi la vulturul care bea cu nesaţ licoarea<br />
interesantă şi curiozitatea o împinge spre<br />
masa bătrânului vultur. De cum se aşeză,<br />
primi imediat şi ea un astfel <strong>de</strong> pahar, <strong>de</strong> o<br />
culoare galben pai strălucitoare, cu multe<br />
bule micuţe ce nu se mai opreau (perlaţie<br />
frumoasă şi <strong>de</strong> calitate, îi spuse vulturul<br />
cunoscător). Apoi mirosi băutura şi simţi<br />
imediat plăcutele arome <strong>de</strong> măr ver<strong>de</strong>,<br />
citrice şi biscuiţi cre<strong>de</strong>a ea - care <strong>de</strong> fapt<br />
erau drojdii fine. Îşi face curaj, ia prima gură<br />
şi rămâne profund uimită. Niciodată nu mai<br />
băuse ceva atât <strong>de</strong> fân (că ea oricum nu<br />
bea <strong>de</strong>cât apă cu lămâie), plăcut şi<br />
revigorant. Gustul acesta acrişor, catifelat şi<br />
atât <strong>de</strong> elegant îi plăcea la nebunie. Apoi o<br />
lovi o groaznică veselie şi printre hohote <strong>de</strong><br />
râs nu apucă <strong>de</strong>cât să întrebe ce este<br />
aceasta extraordinară minunăţie. Este un<br />
spumant <strong>de</strong> la Jidvei, pe numele său<br />
Romantine Brut zise vulturul, ceva<br />
asemănător cu şampania. Desigur, că până<br />
şi frumoasă vulpiţa auzise <strong>de</strong> şampanie,<br />
dar în pădurea ei nu exista aşa ceva (din<br />
motive <strong>de</strong> preţ) şi cu toate că dorea să mai<br />
comenteze subiectul, simţi cum o cuprin<strong>de</strong><br />
o plăcuţă moleşeală. Plecă imediat însoţită<br />
<strong>de</strong> bătrânul vultur, lăsându-l astfel pe lup<br />
singur - singurel, lătrând la lună!<br />
33<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
Gutuia din<br />
fereastră<br />
Valeria Doftoreanu<br />
Era o după amiază mohorâtă. Ploua și<br />
parcă ici colo că<strong>de</strong>au și câțiva fulgi <strong>de</strong><br />
zăpadă anemici care, în peisajul citadin,<br />
păreau cenușii. Mă îndreptam grăbită către<br />
casă făcând planuri ce voi face mai întâi<br />
când voi ajunge, din multele treburi care mă<br />
așteptau. Mă intersectam cu persoane la fel<br />
<strong>de</strong> grăbite, preocupate <strong>de</strong> cine știe ce<br />
probleme, ce doreau să ajungă mai repe<strong>de</strong><br />
la <strong>de</strong>stinație, parcă voiau să scape <strong>de</strong><br />
cenușiul după-amiezei, <strong>de</strong> frig, <strong>de</strong> zloată.<br />
Mergeam cu privirea în jos preocupată în a<br />
ocoli bălțile <strong>de</strong> pe trotuar când, la un<br />
moment dat ridic ochiii și, la fereastra <strong>de</strong> la<br />
parterul unui bloc, la fel <strong>de</strong> cenușiu ca toată<br />
acea zi, râ<strong>de</strong>a la mine o... GUTUIE. Era<br />
galbenă, frumoasă și parcă radia o lumină<br />
caldă ce făcea să strălucească tot ce o<br />
înconjura.<br />
M-am oprit din mers și, în clipa aceea<br />
eram în casa bunicii, căsuța pierdută la<br />
poale <strong>de</strong> <strong>de</strong>al între copacii care acum, în<br />
loc <strong>de</strong> frunze purtau podoaba albă <strong>de</strong> nea.<br />
Era cald și bine sub pilota <strong>de</strong> puf <strong>de</strong><br />
gâscă, mirosea a pâine, lapte cald și miere.<br />
Bunica <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> ușa încet, să nu mă sperii<br />
în caz că mai dorm încă și, cu zâmbetul ei<br />
blând, așa cum numai bunicile știu să<br />
zâmbească, văzând că sunt trează, mă ia<br />
în brațe și mă duce în camera <strong>de</strong> toată ziua<br />
un<strong>de</strong>, pe masă mă așteptau laptele, atunci<br />
muls, pâinea și mierea.<br />
Era o femeie înaltă și zveltă,<br />
îmbrăcată tot<strong>de</strong>aua în portul din satul ei, cu<br />
părul bine strâns sub năframa neagră, cu<br />
zâmbet cald şi ochii tot<strong>de</strong>auna umezi ca <strong>de</strong><br />
lacrimi, “<strong>de</strong> bătrânețe, draga bunichii”. Ce<br />
dor îmi e <strong>de</strong> ea!<br />
Căsuța avea ferestre mici, vopsite în<br />
albastru, și împărțite în patru ochiuri <strong>de</strong><br />
geam, iar acolo, pe micul pervaz se lăfăiau<br />
gutuile, galbene și frumoase ca niște mici<br />
felinare.<br />
Era frumos iarna la bunici. Lemnele<br />
trosneau în sobă, lampa pâlpâia din când în<br />
când, născând personaje din poveștile ce<br />
mi le spunea bunicul pe pereții văruiți în alb<br />
strălucitor, iar zăpada..., zăpada era o<br />
minune, albă și pufoasă ce ne îmbia la joc<br />
cât era ziua <strong>de</strong> mare.<br />
A venit o mașină și zgomotul, mirosul<br />
<strong>de</strong> gaze și stropii din băltoaca prin care a<br />
trecut m-au adus în cenușiul realității – zi<br />
<strong>de</strong> iarnă în București.<br />
Mi-am reluat drumul grăbită și puțin<br />
rușinată. Ce o fi zis lumea ce trecea pe<br />
lângă mine, văzându-mă oprită în mijlocul<br />
drumului, uitându-mă la fereastra acelui<br />
parter <strong>de</strong> bloc. Dar dacă cineva din locuință<br />
m-a văzut?<br />
Imaginea gutuii din fereastră m-a<br />
urmărit mult timp.<br />
Târziu am înțeles, <strong>de</strong> fapt, că <strong>de</strong><br />
acolo, <strong>de</strong> la geamul acela mă privea, nu o<br />
gutuie mare și galbenă, ci copilăria mea.<br />
(proză publicată în volumul Tangoul Mereu Tânăr apărut<br />
la Editura Destine 2010)<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 34
iin memoriiam<br />
Ernest Maftei<br />
pe noi ne stăpânesc trei<br />
stări – jocul, iubirea și<br />
înțelepciunea<br />
„Viața este așa cum mi-a spus tata,<br />
pentru că era răzeș <strong>de</strong>ștept: «Mă băiete,<br />
asta este o cărare pe care mergi tu în<br />
viață. De o parte și <strong>de</strong> alta sunt numai<br />
flori. Cărarea o pângăresc toți golanii. Tu<br />
să alegi florile sau rahatul». Și eu văd<br />
numai florile.”<br />
„M-am născut<br />
pe malul Siretului, ca<br />
un «țăran sărac»,<br />
care avea numai vie<br />
două hectare. A<br />
trebuit să scriu<br />
«țăran sărac» în<br />
biografie, altfel<br />
comuniștii nu m-ar fi<br />
angajat. Școala<br />
primară am urmat-o<br />
la țară. Am plâns că<br />
nu m-a dat tata la seminar, îmi doream să<br />
<strong>de</strong>vin preot. Încă <strong>de</strong> mititel pesemne că<br />
ve<strong>de</strong>am slujba ca un fel <strong>de</strong> teatru. Tata nu<br />
a vrut și m-a dat la Școala normală din<br />
Bacău. Nu am profesat ca învățător și am<br />
dat diferența <strong>de</strong> bacalaureat, mergând la<br />
Iași, un<strong>de</strong> m-am înscris la Conservatorul <strong>de</strong><br />
Artă Dramatică.”<br />
Lauda este foarte greu <strong>de</strong> suportat;<br />
este mai greu <strong>de</strong> suportat ca insuccesul<br />
„Mi-am dat seama că, dacă<br />
rămâneam învățător făceam un sat mo<strong>de</strong>l.<br />
Dar atunci m-am dus la Iași, am făcut<br />
Institutul să fiu învățătorul întregului neam.<br />
Și unul dintre cele mai formidabile momente<br />
a fost când tata știa că eu studiam la<br />
medicină, dar eu m-am dus teatru. Când a<br />
aflat țăr<strong>anul</strong> <strong>de</strong> tata, zice: «Ce faci? Joci pe<br />
sârmă?!». Atunci l-am dus să vadă un<br />
spectacol cu mine și când am ieșit din sală,<br />
lumea pe stradă zicea că a fost grozav ăla,<br />
iar el se oprea în loc și spunea: «E feciorul<br />
meu!». A fost fenomenal.<br />
Am fost bucuros c-am convins pe tata<br />
că a fi artist <strong>de</strong> teatru, <strong>de</strong> film este o menire<br />
mare. Iar ca personaj, singur, prima oară<br />
când am avut succes mare, succesul meu a<br />
fost așa <strong>de</strong> mare încât – eu aveam vreo 27<br />
ani – m-am dus acasă și am plâns toată<br />
noaptea și am zis: «Ce știți voi, asta-i nimic!<br />
Eu vreau să strâng lumea în mână! Să<br />
cuceresc prin artă lumea”. Adică am fost<br />
nefericit că prea mă lăudau! Pentru că<br />
lauda este foarte greu <strong>de</strong> suportat; este mai<br />
greu <strong>de</strong> suportat ca insuccesul.”<br />
Sexul îl fac și câinii, dar noi, oamenii,<br />
nu suntem mai presus?<br />
„Dupa ce am absolvit Institutul la Iași<br />
și am venit in București, luam la mine<br />
agheasma, pentru că auzeam numai prostii.<br />
În primul turneu, artistele din București m-<br />
au văzut ca sunt un țăran blând și m-au<br />
întrebat dacă am pupat vreodată o femeie<br />
peste tot locul. Repe<strong>de</strong> m-am dus și am<br />
înghițit o gura <strong>de</strong> agheasmă. Eram <strong>de</strong> o<br />
pudoare până la Dumnezeu. Și românii așa<br />
au fost, pudici. Acum, nepoțelul meu <strong>de</strong><br />
șase ani a văzut la televizor o partidă <strong>de</strong><br />
amor și i-a pus mâna la ochi noră-mii,<br />
zicându-i: «Mama, nu te uita, că nu-i<br />
frumos». Dar el era cu ochii-n televizor.<br />
Televiziunea nu mai are un rol<br />
educativ. Fetele aistea dau cu buricul și cu<br />
țâțele-n ecran și, gata, sunt ve<strong>de</strong>te. Nu-i în<br />
regulă. Sexul îl fac și câinii, dar noi,<br />
oamenii, nu suntem mai presus? Sexul se<br />
face discret și trebuie să fie ceva frumos.<br />
De exemplu, pe noi ne stăpânesc trei stări:<br />
jocul, iubirea și înțelepciunea. Lucian Blaga<br />
a scris că, pentru copii, iubirea și<br />
înțelepciunea sunt jocul. Pentru tineri, jocul<br />
și înțelepciunea sunt iubirea. Pentru cei cu<br />
barba albă ca mine, jocul și iubirea sunt<br />
înțelepciunea.”<br />
Ernest Maftei (6 martie 1920 – 19 octombrie 2006)<br />
35<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
collecţţiiii<br />
colecţii/poveşti cu tâlc/citate 34<br />
„Eu”-l şi „te”-ul<br />
din „(eu) te<br />
iubesc”<br />
traducere şi adaptare<br />
Vlad Botez (doxologia.ro)<br />
„Eu”-l începe să se micșoreze și „te”-ul<br />
să crească; un fel <strong>de</strong> egalitate, un soi <strong>de</strong><br />
echilibru se stabilește între cei doi, o relație<br />
vie; expresia „a iubi”, în loc să mai fie o<br />
simplă rostire <strong>de</strong> cuvinte, începe să<br />
<strong>de</strong>zvăluie o reciprocitate vie, un schimb în<br />
care oferim și primim.<br />
Cu siguranță noi folosim cuvântul<br />
iubire într-o mie <strong>de</strong> feluri, dintre care, cele<br />
mai multe sunt total nefericite. Spunem<br />
„iubesc căpșunile și frișca” la fel cum<br />
spunem „Îl iubesc pe Dumnezeu” sau cum<br />
spunem „te iubesc” celei pe care am ales-o.<br />
Și totuși, în aceste trei situații, expresia „a<br />
iubi” are sensuri foarte diferite. Să lăsăm<br />
căpșunile și frișca, să-L lăsăm pe<br />
Dumnezeu pentru o clipă, și să ne gândim<br />
la relațiile umane. De câte ori, atunci când<br />
spunem „(eu) te iubesc”, „eu”-l este imens<br />
iar „te”-ul foarte micuț, în timp ce cuvântul<br />
„iubesc” nu are nimic dinamic înlăuntrul<br />
său?<br />
Am putea spune, făcând abstracție <strong>de</strong><br />
gramatică, că este o simplă conjuncție sau<br />
mai bine zis un simplu cârlig care-i permite<br />
acestui „eu” imens să se agațe și să<br />
mențină prizonier acest foarte micuț „te”<br />
care este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> nefericit pentru a fi iubit.<br />
De foarte multe ori, dacă suntem onești, în<br />
familie sau în relațiile cu ceilalți, ne putem<br />
observa zicând: „Mai lasă-mă”, „Dă-mi<br />
libertate”, „Lasă-mă în pace”, „lasă-mă să<br />
fiu eu însumi, vreau să repsir, sunt<br />
prizonierul dragostei tale”.<br />
Plecând <strong>de</strong> la acest nivel foarte sărac,<br />
umil, avem șansa să creștem; printr-o<br />
relație care se aprofun<strong>de</strong>ază, care se<br />
rafinează și se înfrumusețează, putem<br />
<strong>de</strong>scoperi puțin câte puțin că „te”-ul are <strong>de</strong><br />
asemenea o personalitate, că are un chip, o<br />
privire, un suflet, o sensibilitate, și că cu<br />
mult mai mult <strong>de</strong>cât ceea ce ne-a atras pe<br />
noi la început, în acest „te” se află toată<br />
taina existenței umane, tot misterul omului<br />
în care sălășluiește Dumnezeu. Astfel, „eu”-<br />
l începe să se micșoreze și „te”-ul să<br />
crească; un fel <strong>de</strong> egalitate, un soi <strong>de</strong><br />
echilibru se stabilește între cei doi, o relație<br />
vie; expresia „a iubi”, în loc să mai fie o<br />
simplă rostire <strong>de</strong> cuvinte, începe să<br />
<strong>de</strong>zvăluie o reciprocitate vie, un schimb în<br />
care oferim și primim. Iar dacă această<br />
relație se aprofun<strong>de</strong>ază, dacă experiența<br />
noastră <strong>de</strong> iubire <strong>de</strong>vine mai fină,<br />
duhovnicească, atunci, puțin câte puțin se<br />
întâmplă ceva înălțător: cel care începuse<br />
prin a nu se gândi <strong>de</strong>cât la el însuși, se uite<br />
pe sine din ce în ce mai mult. Poate să<br />
ajungă la așa o experiență încât să nu-și<br />
mai amintească <strong>de</strong> propria sa existență<br />
pentru că doar cel iubit există pentru el. Și<br />
asta o ve<strong>de</strong>m și în atitudinea lui Dumnezeu<br />
față <strong>de</strong> noi. Hristos a luat chip <strong>de</strong> rob printre<br />
și pentru robi. El S-a uitat pe Sine Însuși,<br />
Și-a dat propria viață, S-a golit <strong>de</strong> slava Sa<br />
pentru ca noi să putem crește până la<br />
asemănarea Sa.<br />
(Cuvânt al mitropolitului Antonie Bloom ținut în<br />
Franța, la Dijon, în noiembrie 1974, în cadrul<br />
Congresului tineretului ortodox)<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 36
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
note <strong>de</strong> călătorie 35<br />
Impresii <strong>de</strong> călătorie<br />
Norvegia, un nou<br />
El Dorado pentru<br />
români<br />
Virgil Stan<br />
Se apropia ziua plecării spre<br />
Norvegia. Emoţiile inerente călătoriei le<br />
simţeam tot mai acut. Dimineaţa la ora 4,30<br />
trebuia să fiu în staţia <strong>de</strong> autobuz pentru a<br />
urca în microbuzul ce mă va duce la<br />
aeroportul Otopeni. Simţeam furnicături prin<br />
tot corpul şi nu puteam adormi, aşa că am<br />
luat un extraveral. Era cea <strong>de</strong> a doua<br />
călătorie în această ţară. Am mai fost şi<br />
<strong>anul</strong> trecut când am vizitat şi alt oraş cam<br />
<strong>de</strong> mărimea Mangaliei, aşezat la intrarea în<br />
oce<strong>anul</strong> Atlantic pe patru insule care erau<br />
legate între ele prin poduri. Se numea<br />
Kristiansund, iar aterizarea fusese atunci pe<br />
aeroportul Mol<strong>de</strong>, acolo un<strong>de</strong> mai târziu<br />
avea să joace şi echipa Steaua un meci <strong>de</strong><br />
fotbal.<br />
La ora 12,30 am <strong>de</strong>colat spre<br />
Munchen, un<strong>de</strong> am schimbat avionul în<br />
drumul spre Oslo, prima escală pe<br />
pământul Norvegiei. De aici după vreo şase<br />
ore <strong>de</strong> aşteptare aveam legătura cu un altul<br />
ce mă duce spre aeroportul Harstad -<br />
Evenes - Narvik, la vreo 65 km <strong>de</strong> casa<br />
copiilor mei din Lodingen.<br />
Zborul <strong>de</strong>asupra Norvegiei l-am<br />
parcurs noaptea şi nu am văzut nimic. Nici<br />
măcar luminiţe rătăcite printre munţi şi<br />
malurile fiordurilor.<br />
Aproape <strong>de</strong> miezul nopţii am aterizat.<br />
Fiica şi ginerele mă aşteptau în sala <strong>de</strong><br />
preluarea bagajelor. Aeroportul este unul<br />
micuţ, pentru traficul intern.<br />
Norvegia m-a întâmpinat cu ce are ea<br />
mai frumos: aurora boreală. Poate nu<br />
observam această frumuseţe naturală a<br />
zonei polare, dacă nu mă atenţiona fiicamea.<br />
Cerul era brăzdat <strong>de</strong> o porţiune ca o<br />
eşarfă la gâtul unei femei frumoase, eşarfă<br />
<strong>de</strong>senată în toate nuanţele posibile,<br />
predominând cea <strong>de</strong> ver<strong>de</strong>.<br />
Întreaga Norvegie era îngropată în<br />
zăpadă. Toată ţara fiordurilor se afla sub<br />
plapuma <strong>de</strong> un alb strălucitor al omătului.<br />
Doar drumurile erau curate, chiar dacă<br />
şerpuiau printre munţi, sau pe lângă<br />
malurile câte unui fiord.<br />
La întoarcerea spre ţară am<br />
<strong>de</strong>scoperit a<strong>de</strong>vărată frumuseţe a Norvegiei<br />
care este aproape numai un munte<br />
continuu, cu coborâşuri şi urcuşuri şi cu<br />
multă apă. În mijlocul munţilor acoperiţi cu<br />
zăpadă se observau <strong>de</strong> la peste nouă mii<br />
<strong>de</strong> metri înălţime lacuri îngheţate, fiorduri<br />
care se înfigeau adânc în inima munţilor şi<br />
continuau pană la ocean.<br />
Un alt lucru ce m-a surprins a fost<br />
lipsa localităţilor <strong>de</strong>a lungul întregului zbor<br />
<strong>de</strong> peste 1200 km dintre Oslo şi Evenes.<br />
Nu ştiu dacă am întâlnit 3-4 localităţi şi<br />
acestea au fost spre nord.<br />
Narvik este un oraş cu funcţia <strong>de</strong><br />
capitală zonală în partea nordică.<br />
Aeroportul Evenes este <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte<br />
atât <strong>de</strong> Harstad, cât şi <strong>de</strong> Narvik, cu toate<br />
că poartă numele celor două oraşe, ca<br />
i<strong>de</strong>ntificare <strong>de</strong> aeroport. Ambele oraşe sunt<br />
în direcţii opuse la vreo 50-60 km, iar oraşul<br />
Evenes se găseşte pe malul altui fiord,<br />
înşirat sub poalele munţilor stâncoşi.<br />
Aşa cum am spus, eram aşteptat la<br />
sosire atât <strong>de</strong> fiică cât şi <strong>de</strong> ginere, cu un<br />
Audi 6 break. Acolo dacă nu ai maşină nu<br />
37<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
te poţi <strong>de</strong>scurca. Din Lodingen, orăşelul lor<br />
cu peste 3000 <strong>de</strong> locuitori printre care şi 4<br />
romani, pe lângă alte naţionalităţi, cu statut<br />
<strong>de</strong> azilanţi asistaţi <strong>de</strong> statul norvegian pe<br />
cheltuiala lui timp <strong>de</strong> 3 ani (vreo 500 <strong>de</strong><br />
persoane, în general africani şi asiatici),<br />
trebuie să mergi la shopping un<strong>de</strong> este mai<br />
ieftin ori la Harstad, ori la Sordland, la vreo<br />
60-70 km <strong>de</strong> Lodingen.<br />
Drumul spre noua <strong>de</strong>stinaţie s-a<br />
<strong>de</strong>sfăşurat ocolind o porţiune din Fiordul <strong>de</strong><br />
Vest care leagă Oce<strong>anul</strong> Atlantic <strong>de</strong><br />
interiorul ţării în această zonă, şi care este<br />
circulat <strong>de</strong> feriboturi, nave <strong>de</strong> linie, sau<br />
pescadoare.<br />
După ce am traversat fiordul peste un<br />
pod impresionant şi după o ora <strong>de</strong> mers<br />
sinuos după miezul nopţii printre munţi, am<br />
ajuns la casa copiilor, o clădire cu parter şi<br />
două etaje, construită din bolţari <strong>de</strong> beton şi<br />
cu o suprafaţă locuibilă <strong>de</strong> 240 mp.<br />
Ajuns în Lodingen, aşteptam cu<br />
nerăbdare să <strong>de</strong>scopăr şi alte zone ale<br />
acestei părţi ale Norvegiei. Bineînţeles că<br />
cea mai mare nerăbdare era să merg la<br />
pescuit, să-mi încerc norocul cum se zice.<br />
Ginerele meu a doua zi <strong>de</strong> dimineaţă a<br />
plecat la lucru, iar eu mi-am pregătit o<br />
lansetă, am luat o sacoşă pentru a pune<br />
eventualii peşti, şi am părăsit casa pe la ora<br />
zece. Mi-a spus un<strong>de</strong> să merg la pescuit.<br />
Un<strong>de</strong>va pe un cheu în faţa atelierului un<strong>de</strong><br />
lucra el. Acolo era ancorat un pescador,<br />
aşa că aveam şi adăpost în cazul în care<br />
începea să bată vântul, ca şi pe litoralul<br />
românesc.<br />
Am făcut prima lansare, şi, spre<br />
bucuria mea, am simţit primul atac la<br />
peştişorul meu metalic <strong>de</strong> 60 grame, numit<br />
în termen pescăreşti pilker. În scurt timp am<br />
prins patru peşti fiecare în jur <strong>de</strong> 2 kg. Am<br />
scăpat însă alţii mai mari, datorită faptului<br />
că nu începuse fluxul, și pentru că apa era<br />
scăzută cu o diferenţă <strong>de</strong> vreo 4 metri până<br />
la suprafaţa cheiului. Peştele fiind greu,<br />
când se zbătea i se rupea gura şi-l<br />
pier<strong>de</strong>am. În prima mea zi am prins şase<br />
peşti într-o oră <strong>de</strong> „vânturat” apa, şi mândru<br />
nevoie mare am plecat acasă. Făceam<br />
exact 10 minute pe jos.<br />
Zilnic mergeam la pescuit dar mă<br />
prefăceam a fii pescar sportiv, eliberând<br />
peștii dacă erau sub două kilograme, pe<br />
restul păstrându-i pentru ca să-i sărez şi săi<br />
usuc pentru acasă.<br />
A doua zi după ce a venit ginerele <strong>de</strong><br />
la servici am plecat spre Sordland, un oraş<br />
mai mare <strong>de</strong>cât Lodingenul, aflat la vreo 60<br />
<strong>de</strong> km. Lodingenul este cap <strong>de</strong> pod ca<br />
aşezare, pentru că <strong>de</strong> aici nu poţi merge<br />
mai <strong>de</strong>parte. Pe ambele parţi sunt două<br />
fiorduri, dintre care cel din spate se înfundă<br />
în munte. Orăşelul Lodingen este aşezat pe<br />
malul stâng al Fiordului <strong>de</strong> Vest, sub<br />
poalele muntelui, iar casa copiilor mei este<br />
ridicată chiar sub stânca acestuia. Munţii nu<br />
sunt falnici ca la noi, sunt mai mărunţi şi<br />
numai din granit. Copacii sunt rari şi firavi,<br />
coniferele fiind mai rare. Orășelul se întin<strong>de</strong><br />
pe o lungime <strong>de</strong> vreo 2 km începând <strong>de</strong> la<br />
malul fiordului, urcând spre munte. Au două<br />
magazine alimentare, o creşă, o grădiniţă, o<br />
şcoală pentru copiii până în clasa a V-a și o<br />
alta pentru cei <strong>de</strong> până la liceu, un liceu cu<br />
profil pe meserii, un cămin <strong>de</strong> bătrâni,<br />
câteva hoteluri, şi o clădire mare colorată<br />
cu mult maro în care ființează o societate<br />
financiară pentru întreg nordul scandinav<br />
până în Estonia, un<strong>de</strong> lucrează ca<br />
economist şi fiica mea.<br />
La ieşirea din oraş există o zonă<br />
rezi<strong>de</strong>nţială un<strong>de</strong> sunt construite case,<br />
unele locuite permanent iar altele pentru<br />
vacanță, ca şi pe malul fiordului din spate.<br />
Au o pescărie, nave pescăreşti, o fabrică <strong>de</strong><br />
plase <strong>de</strong> pescuit cu magazin propriu <strong>de</strong><br />
vânzare a lor, şi un port cu ambarcaţiuni<br />
particulare <strong>de</strong> agrement sau pescuit.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 38
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
Casele au culoarea predominant albă.<br />
Sunt însă şi gri, albastru, maro, ocru, sau<br />
alte culori combinate. Ce am <strong>de</strong>scoperit<br />
interesant este că multe nu au temelii din<br />
beton, ci doar nişte pietroaie puse unul<br />
peste altul la acelaşi nivel, peste care se<br />
ridică casa. În cazul în care ar ca<strong>de</strong> un<br />
pietroi, ar ca<strong>de</strong> și casa. Mă întrebam în<br />
sinea mea dacă aici nu sunt cutremure.<br />
Oare <strong>de</strong> ce nu le este teamă localnicilor <strong>de</strong><br />
mişcările tectonice ale acestei zone<br />
muntoase?<br />
Drumul până la Sordland este frumos.<br />
Şoseaua şerpuieşte un timp pe malul<br />
fiordului, apoi se <strong>de</strong>sparte <strong>de</strong> el spre<br />
stânga, intrând printre munţii înzăpeziţi<br />
până prin luna mai. La poalele lor, pe o<br />
suprafaţa mai puţin înclinată, sunt numai<br />
bolovani mari <strong>de</strong> piatră aşezaţi fără noimă<br />
<strong>de</strong> milenii, parcă ar fi rodul unei ploi cu<br />
meteoriţi. Nu există nicio explicaţie logică al<br />
așezării lor așa ca și cum ar fi aruncaţi ca<br />
din întâmplare peste tot, inclusiv în apa mai<br />
puţin adâncă <strong>de</strong> la mal.<br />
Pe traseu ne întâmpină sate micuţe cu<br />
câteva case pe <strong>de</strong> o parte şi <strong>de</strong> alta a<br />
şoselei, majoritatea din lemn vopsit viu<br />
colorat. Pentru că nu există agricultură în<br />
această zonă, nu aş putea spune cu ce se<br />
ocupă această populaţie rurală. Este<br />
a<strong>de</strong>vărat toţi au maşini, şi pot avea un<br />
eventual loc <strong>de</strong> muncă.<br />
În dreptul caselor <strong>de</strong> pe malul fiordului<br />
sunt bărci ancorate la câţiva metri în apă,<br />
cu motorul pe ele sau fără motor, ridicate<br />
pe uscat, lucru ce <strong>de</strong>notă că pescuitul este<br />
o ocupaţie şi un mod <strong>de</strong> viaţă normal al<br />
norvegienilor.<br />
Sordlandul este frumos şi mai mare<br />
<strong>de</strong>cât Lodingenul, posibil să aibă vreo<br />
douăzeci <strong>de</strong> mii <strong>de</strong> locuitori.<br />
Între timp a început şi ploaia. Aici<br />
există o succesiune a fenomenelor<br />
meteorologice, ca într-un program<br />
prestabilit. Alternează când ninsoarea când<br />
ploaia, completată <strong>de</strong> vreme frumoasă,<br />
soare, iar apoi vânt şi nori. Nu am avut o<br />
temperatură mai mare <strong>de</strong> 8 gra<strong>de</strong> cât am<br />
stat în Norvegia, dar nu simţeai asprimea<br />
gerului. Uneori bătea vântul, iar apa<br />
fiordului se învolbura ca la noi la mare.<br />
Astăzi este iar soare. Trei zile <strong>de</strong> la<br />
sosirea mea a fost soare continuu. Chiar<br />
dacă zăpada <strong>de</strong> pe acoperişuri este <strong>de</strong><br />
peste jumătate <strong>de</strong> metru, şoselele sunt<br />
uscate și fără nici un pic <strong>de</strong> omăt.<br />
Am oprit aerul condiţionat în living (în<br />
Norvegia <strong>de</strong> nord cel puţin, încălzirea se<br />
face numai pe bază <strong>de</strong> energie electrică,<br />
chiar dacă ţara este cea <strong>de</strong> a treia<br />
exportatoare <strong>de</strong> produse petroliere din<br />
Europa), şi am ieşit la plimbare prin<br />
localitate s-o <strong>de</strong>scopăr şi să fac fotografii.<br />
Văzusem un hotel mic care avea o<br />
îngrădire a curţii din stâlpi sculptaţi, la fe ca<br />
şi obiectele <strong>de</strong> joacă pentru copii amplasate<br />
acolo. Am aflat că sunt aduse tocmai din<br />
Thailanda. Merită <strong>de</strong>plasarea până acolo,<br />
aşa că am plecat.<br />
Sâmbătă dimineaţa am servit micul<br />
<strong>de</strong>jun, ne-am băut cafeaua şi am pornit la<br />
drum. Nu era una dintre cele mai frumoase<br />
dimineţi, dar era una obişnuită pentru clima<br />
Norvegiei.<br />
Noaptea plouase mărunt, şoseaua era<br />
umedă şi cerul încă înnorat. Reve<strong>de</strong>am din<br />
nou traseul pe care l-am făcut la sosirea în<br />
nord. La ieşirea din Lodingen, pe partea<br />
dreaptă la câţiva kilometri am văzut primii<br />
reni în original. Păşteau la marginea unui<br />
pâlc <strong>de</strong> arbuşti crescuţi între şosea şi fiord.<br />
Erau vreo opt. De la distanţa la care se<br />
aflau, circa cincizeci - şaizeci <strong>de</strong> metri, şi<br />
viteza maşinii, nu am făcut mare <strong>de</strong>osebire<br />
între ei şi o capră. Erau gri-cenuşiu şi nu<br />
prea mari. Oricum nu ca cei din filme sau<br />
ilustrate. Nişte animale plăpân<strong>de</strong>, slabe şi<br />
39<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
obişnuite cu traficul şi prezenţa oamenilor,<br />
ca şi oile sau caprele noastre. Copiii mi-au<br />
povestit că au venit şi în oraş fără a se<br />
teme <strong>de</strong> ceva. Aşa făcea şi vulpea <strong>de</strong> pe<br />
muntele din spatele casei lor. Cobora, şi o<br />
lua printre case căutând <strong>de</strong> mâncare.<br />
După prima turmă am mai văzut şi alţi<br />
reni dar în aceeaşi zonă, la numai câteva<br />
sute <strong>de</strong> metri distanţă. Aici trăiesc şi elani,<br />
însă în zonele împădurite. Norvegienii le<br />
spun „mus” şi îi pot vâna numai dacă au<br />
permis şi autorizaţie specială, dar în<br />
perioada <strong>anul</strong>ui când este <strong>de</strong>schis sezonul<br />
<strong>de</strong> vânătoare.<br />
Acolo mâncat friptură <strong>de</strong> elan şi <strong>de</strong><br />
balenă la cuptor, pregătită <strong>de</strong> fiica.<br />
Prima familie <strong>de</strong> elani am văzut-o<br />
când mergeam spre Evenes să-l preluăm<br />
pe un amic din Iaşi, care a fost invitat <strong>de</strong><br />
ginerele meu să muncească împreună cu el<br />
la aceeaşi firmă. De asemeni, am mai văzut<br />
câţiva elani şi când am mers să tăiem<br />
lemne din pădurea unui coleg al ginerelui<br />
meu, dar şi în dimineaţa plecării spre<br />
aeroport.<br />
Un coleg <strong>de</strong>-al său era proprietarul<br />
unor terenuri din munte. El dorea să taie<br />
niște arbori ca să-şi facă o pârtie <strong>de</strong><br />
skyboard pe un<strong>de</strong>va pe acolo, iar copiii mei<br />
aveau nevoie <strong>de</strong> combustibil pentru că șiau<br />
comandat în România o centrală pe<br />
lemne, și voiau să-și facă stoc pentru iarna<br />
următoare.<br />
Am trecut <strong>de</strong> intrarea spre aeroport şi<br />
ne îndreptam spre oraşul Evenes, care se<br />
înşiruie ca mai toate localităţile norvegiene<br />
pe malul fiordului pe sub munţii care-l<br />
străjuie <strong>de</strong> o parte şi <strong>de</strong> alta. Casele sunt<br />
joase, cu maximum două etaje, viu<br />
colorate, și majoritatea din scândură<br />
aşezată orizontal una peste alta sau pe<br />
verticală. Temeliile la cele cu un nivel, sunt<br />
în general bucăţi mari <strong>de</strong> granit. Rar<br />
<strong>de</strong>scoperi o temelie din beton. Totul aici<br />
este doar din stâncă <strong>de</strong> culoarea vânătă.<br />
Nu m-a impresionat ca oraş. Nu sunt<br />
<strong>de</strong>cât case fără curţi, aşezate fără nicio<br />
ordine, <strong>de</strong> parcă fiecare a ridicato un<strong>de</strong> a<br />
vrut. Unele erau frumoase dar nu<br />
<strong>de</strong>osebite. Dacă acoperişurile nu erau noi,<br />
atunci <strong>de</strong>scopereai un strat gros <strong>de</strong> muşchi<br />
ver<strong>de</strong> crescut peste scândurile lui.<br />
La o intersecţie un panou rutier ne<br />
indica o localitate din Suedia, <strong>de</strong>spre care<br />
altfel nu aş fi ştiut nimic. Noroc că ştiau<br />
copiii.<br />
Se ve<strong>de</strong>a că urcăm pe munte,<br />
<strong>de</strong>oarece zăpada <strong>de</strong> pe versanţi se zărește<br />
din ce în ce mai mare. Am trecut şi prin<br />
tuneluri, dar nu aşa lungi cum sunt în sud.<br />
Au doar vreo cinci sute <strong>de</strong> metri.<br />
Când ne-am apropiat <strong>de</strong> graniţă,<br />
peisajul era <strong>de</strong>ja glaciar. Lacurile din munţi<br />
erau îngheţate, pescarii îşi încercau norocul<br />
la copcă, iar amatorii <strong>de</strong> sport se plimbau<br />
pe lacul îngheţat bocnă cu schiurile sau cu<br />
skyboard-urile. Pe marginea şoselei<br />
staţionau maşini parcate în refugii, lăsate în<br />
voia sorţii. Nimeni nu fură aici, sau nu<br />
încalcă teritoriul ori proprietatea cuiva.<br />
Am văzut nişte staţiuni montane care<br />
se rezumau doar la o îngrămădire <strong>de</strong><br />
căsuţe şi bungalouri acoperite cu zăpada,<br />
iar printre nămeţi <strong>de</strong> peste un metru<br />
<strong>de</strong>scopereai o grămadă <strong>de</strong> maşini parcate.<br />
Era week-end-ul, şi norvegienii plecaseră<br />
<strong>de</strong> acasă pentru toată perioada sfârșitului<br />
<strong>de</strong> săptămână.<br />
Şoseaua din Suedia era<br />
<strong>de</strong>zamăgitoare. Numai gropi şi plombe,<br />
parcă erai pe drumurile noastre ju<strong>de</strong>ţene<br />
din zonele uitate <strong>de</strong> lume, sau pe traseul<br />
bulgăresc dintre vamă şi Balcik.<br />
După două sute <strong>de</strong> km <strong>de</strong> drum, şi<br />
mai bine <strong>de</strong> trei ore <strong>de</strong> mers printre munţi,<br />
am ajuns la <strong>de</strong>stinaţie. O mică localitate <strong>de</strong><br />
munte un<strong>de</strong> există un magazin nu atât <strong>de</strong><br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 40
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
mare, dar bine aprovizionat şi cu unele<br />
preţuri la jumătate față <strong>de</strong> cele din<br />
Norvegia, mai ales la bere şi ţigări. În rest,<br />
la fel <strong>de</strong> scump şi inaccesibil pentru mine,<br />
dar accesibil pentru copii. De aceea au şi<br />
bătut 400 <strong>de</strong> km. Se putea plăti cu cardul în<br />
monedă norvegiană care era mai mare<br />
<strong>de</strong>cât cea sue<strong>de</strong>ză, iar convertirea se făcea<br />
automat la casă.<br />
La intrarea în magazin se distribuiau<br />
gratuit, celor ce doreau să le ia, zeci <strong>de</strong><br />
cărţi în sue<strong>de</strong>ză. Mi-am ales şi eu ceva<br />
<strong>de</strong>spre geografia zonei, dar nu am luat-o pe<br />
loc. Avea multe ilustrate. Am fost sigur că o<br />
voi găsi la ieşirea din magazin, dar nu a fost<br />
să fie. A luato alt amator. Probabil în<br />
Suedia este posibil să se mai și citească.<br />
Am găsit în schimb altceva interesant<br />
<strong>de</strong>spre Simbad marinarul, dar nu povestea<br />
cunoscută, ci cum s-a construit o barcă ca<br />
a lui şi peripeţiile din timpul călătoriei pe<br />
traseul lui Simbad din poveste.<br />
Drumul <strong>de</strong> întoarcere a fost mai<br />
relaxant. Mergeam pe un traseu <strong>de</strong>ja<br />
cunoscut, şi între timp se zvântase şi<br />
şoseaua. Pescarii erau tot la copcă, dar nu<br />
pot spune dacă au prins ceva. După alte<br />
trei ore <strong>de</strong> drum şi zeci <strong>de</strong> fotografii făcute<br />
din viteza maşinii, am revenit acasă un<strong>de</strong><br />
am gustat berea sue<strong>de</strong>ză care are doar 3,5<br />
gra<strong>de</strong> alcool. Aici au bere <strong>de</strong> la 2,4 gra<strong>de</strong>,<br />
până la maximum 4,5 gra<strong>de</strong>. Nu simţi<br />
plăcerea unei beri ca la noi, ci doar că ai<br />
băut ceva rece. Dacă o laşi în portbagajul<br />
maşinii este la fel <strong>de</strong> rece ca şidin frigi<strong>de</strong>r.<br />
Aici nu am reuşit să beau mai mult <strong>de</strong><br />
două beri odată, oricât <strong>de</strong> mult îmi place<br />
berea. Și asta nu că mi-ar fi pierit cheful<br />
ştiind cât costă o bere - echivalentul a 12 lei<br />
cea luată <strong>de</strong> la magazin, şi a 35-40 lei<br />
băută la restaurant. O sticla <strong>de</strong> coniac <strong>de</strong> ½<br />
litri costă 200 kr, adică cam 120 lei la noi.<br />
Cred că este singura posibilitate <strong>de</strong> a te<br />
lasă <strong>de</strong> băutură.<br />
Am văzut femei norvegiene, trecute <strong>de</strong><br />
mult <strong>de</strong> prima tinereţe, ieşind din super<br />
market cu un coş plin cu băuturi alcoolice,<br />
dar nu cu bere.<br />
Mai aveam <strong>de</strong> stat în Norvegia doar<br />
trei zile, iar copiii s-au gândit să-mi facă<br />
cadou o excursie prin zona nordică a ţării.<br />
Sâmbătă dimineaţă după micul <strong>de</strong>jun<br />
şi cafea ne-am urcat în mașină, şi am pornit<br />
la drum. Vineri a fost o zi frumoasă din<br />
punc <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re meteorologic. Ca mai toate<br />
zilele din nord a alternat între zăpadă și<br />
ploaia <strong>de</strong> dimineaţă, dar în restul zilei a<br />
predominat soarele. Poate și în ciuda<br />
acestui lucru sâmbătă s-a pornit din zori o<br />
ninsoare cum puţine am întâlnit în iarna<br />
aceasta la Mangalia. Ningea cu fulgi mari<br />
ca în plină iarnă, iar pe jos se aşternuse un<br />
strat subţire <strong>de</strong> zăpadă. Însă nu ne-a<br />
<strong>de</strong>scurajat acest lucru.<br />
Prima parte a traseului a fost drumul<br />
ce ducea spre Sordland. La vreo douăzeci<br />
<strong>de</strong> kilometri <strong>de</strong> Lodingen am făcut la<br />
stânga, părăsind drumul cunoscut. Munţii<br />
erau mai semeţi şi mai înzăpeziţi, iar<br />
ninsoarea din ce în ce mai puternică.<br />
Ginerele meu schimbase cauciucurile <strong>de</strong><br />
iarnă cu cele <strong>de</strong> vară, şi ne era teamă să nu<br />
<strong>de</strong>rapăm. Ne bazam pe faptul că se rula<br />
sub 80 km la oră, şi că are cauciucuri noi.<br />
Ne îndreptam spre zona <strong>de</strong> litoral<br />
numită Lofoten după numele unui oraş aflat<br />
la peste 250 <strong>de</strong> km <strong>de</strong> noi, la ocean, spre<br />
Laponia. De fapt zona <strong>de</strong> litoral a Oce<strong>anul</strong>ui<br />
Atlantic, pe o distanţă <strong>de</strong> cel puţin 200 km<br />
(nu ştiu cât aparţine Norvegiei), se numeşte<br />
Marea Norvegiei, sau Norskehavet în limba<br />
lor.<br />
Mergeam spre Svolvaer, un orăşel<br />
foarte frumos cu un port turistic aglomerat<br />
<strong>de</strong> ambarcaţiunile private <strong>de</strong> toate mărimile<br />
şi mărcile. Am făcut la stânga spre Laponia<br />
şi imediat s-a schimbat şi peisajul. Munţii<br />
erau mai semeţi şi plini cu zăpadă.<br />
41<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
notte <strong>de</strong> căllăttoriie<br />
Căutând prin biblioteca lăsată<br />
moştenire copiilor <strong>de</strong> foştii proprietari ai<br />
casei, în afara unei colecţii complete a<br />
dicţionarului explicativ al limbii norvegiene,<br />
am găsit vreo 15 tomuri frumos legate în<br />
piele şi un atlas geografic editat prin 1983.<br />
El a fost militar, şi după cum am constatat,<br />
bibliofil. Dacă le-a lăsat moştenire celor<br />
cinci copii ai săi casa, nu acelaşi lucru s-a<br />
întâmplat şi cu pasiunea pentru cultură. Ei<br />
nu au fost interesaţi să revendiceceva din<br />
valoroasa colecţie <strong>de</strong> cărţi sau atlasul<br />
geografic cel mare şi bine documentat. Ei!<br />
Dar eu cum aveam să mă mai documentez<br />
acum dacă le lua vreunul din ei?<br />
În acest atlas geografic am <strong>de</strong>scoperit<br />
că în zona un<strong>de</strong> locuiesc copiii, munţii se<br />
numesc Lodingen, dar nu neapărat după<br />
oraş, ci după un mare erou norvegian. Cel<br />
mai înalt vârf este Lodingaksla, cu o<br />
altitudine <strong>de</strong> 568 metri.<br />
Acum eram în zona munţilor Hinnoya,<br />
cu cel mai înalt vârf - Bukketind <strong>de</strong> 985<br />
metri. Declanşatorul aparatului meu <strong>de</strong><br />
fotografiat funcţiona continuu, în ciuda<br />
faptului că mă chinuiam din cauza vitezei<br />
maşinii şi a <strong>de</strong>selor curbe să nu fotografiez<br />
doar balustrada <strong>de</strong> pe marginea şoselei,<br />
așa cum mă ironiza fiica mea.<br />
Am ajuns şi la primul tunel din cele 9<br />
<strong>de</strong> până la Svolvaer, lung <strong>de</strong> 6,3 km. Nu<br />
ştiu <strong>de</strong> ce îi este teamă şi rău fiicei mele în<br />
tuneluri. Poate că are claustrofobie. A<br />
închis ochii şi s-a adâncit în scaunul ei <strong>de</strong><br />
copilot. Dacă înainte <strong>de</strong> a intra în tunel<br />
ningea şi era vremea întunecată, când am<br />
ieşit pe partea cealaltă nu mai ningea, era<br />
soare și era mai puţină zăpadă pe munţi.<br />
Doar 6,3 km <strong>de</strong> tunel ne-au <strong>de</strong>spărțit <strong>de</strong><br />
două fenomene meteorologice diferite.<br />
Lăsasem în urmă, înainte <strong>de</strong> a face la<br />
stânga, malurile fiordului Kanstadfjor<strong>de</strong>n, şi<br />
din când în când mai întâlneam câte un lac<br />
<strong>de</strong> munte îngheţat, sau câte un pârâu.<br />
Acum în dreapta noastră a apărut un nou<br />
fiord numit Raftsun<strong>de</strong>t, dar trecând printr-un<br />
alt tunel dintre cele nouă, cu lungimi între<br />
6,3 km cel mai mare, şi 500 m cel mai mic,<br />
fiordul a apărut în stânga noastră. Ca <strong>de</strong><br />
obicei în toată Norvegia şi aici, am întâlnit<br />
puţine localităţi între munţi. Din când în<br />
când mai apărea câte o casă-două <strong>de</strong><br />
vacanţă ascunse printre munţi, şi aşezate<br />
obligatoriu pe malul unei ape.<br />
Până la Svolvaer am făcut vreo oră și<br />
jumătate. Mă întrebam, privind peisajul,<br />
drumurile, şi mai ales acele tuneluri, cum a<br />
putut o mână <strong>de</strong> oameni, puțin peste patru<br />
milioane cu toţii (acum cu emigranţi cu tot<br />
fiind puţin peste cinci milioane), să<br />
realizeze toate aceste drumuri pe miile <strong>de</strong><br />
kilometri cât are Norvegia? Numai <strong>de</strong> la<br />
Oslo până la Lodingen sunt peste 1.200 <strong>de</strong><br />
km. Dar până în nordul extrem la graniţa cu<br />
Rusia sau cu Finlanda?<br />
Deci ei, cu o populaţie ceva mai mare<br />
dar nu cu mult <strong>de</strong>cât Bucureştiul şi Clujul<br />
luate la un loc ca oraşe, au reuşit să<br />
construiască atâtea drumuri printre toţi<br />
munţii acestei ţări, iar noi în 23 ani <strong>de</strong><br />
civilizație europeană, nu am reuşit să unim<br />
cu o autostradă Braşovul <strong>de</strong> Constanţa?<br />
Aici zăpadă găsești jumătate <strong>de</strong> an,<br />
dar nu şi drumuri înzăpezite sau maşini<br />
blocate în nămeţi. Imediat cum încep<br />
ninsorile, utilajele lor aleargă cu viteză pe<br />
şosele, printre munţi şi pe serpentine, să<br />
<strong>de</strong>szăpezească. Einu folosesc sare sau cu<br />
alte soluţii care să distrugă asfaltul ca la<br />
noi.<br />
Maşina care aruncă cu viteză zăpada<br />
peste balustra<strong>de</strong> împrăştie și pietriş în<br />
urmă, iar cauciucurile <strong>de</strong> iarnă pentru<br />
autovehicule nu au lanţuri ci cuie, şi sunt<br />
obligatorii pe toată perioada iernii, indiferent<br />
dacă ninge sau nu. Dacă nu-ţi echipezi<br />
corespunzător maşina, amenzile sunt foarte<br />
<strong>de</strong> mari.<br />
[…]<br />
foto: Virgil Stan<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 42
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
cronică <strong>de</strong> carte 36-41<br />
Mihaela Aionesei<br />
Anotimp (I)Legal - Lumina<br />
Încep umila mea<br />
scriere <strong>de</strong>spre volumul<br />
poetei Mihaela Aionesei<br />
cu un citat din marele<br />
Blaga, care a <strong>de</strong>finit<br />
poezia cu următoarele<br />
cuvinte: „Poezia este un<br />
veşmânt în care ne<br />
îmbrăcăm iubirea şi<br />
moartea”!<br />
Când mi-a căzut acest volum <strong>de</strong><br />
versuri în mână, m-am grăbit să citesc, miam<br />
zis că o să-l citesc pe nerăsuflate, cu<br />
mult nesaț, apoi brusc după câteva poezii<br />
m-a cuprins o stare ciudată și <strong>de</strong>și voiam să<br />
continui, ceva din lăuntrul meu mă oprea.<br />
Mai târziu când am reluat și finalizat lectura,<br />
mi-am dat seama că pentru a citi poezia<br />
Mihaelei ai nevoie <strong>de</strong> o stare <strong>de</strong> liniște<br />
interioară, <strong>de</strong>oarece slovele din volumul<br />
„Anotimp (I)Legal - Lumina” m-au purtat<br />
prin aproape toate sentimentele umane<br />
posibile: bucurie și <strong>de</strong>zamăgire, extaz și<br />
agonie, dragoste <strong>de</strong> viață, ură spontană<br />
față <strong>de</strong> firescul <strong>de</strong>stinului etc.<br />
Poezia <strong>de</strong>notă multă maturitate și har<br />
în mânuirea cuvintelor, nu folosește cuvinte<br />
multe și ari<strong>de</strong> <strong>de</strong> sens, evită digresiunea în<br />
expozeul liric din aproape fiecare poezie.<br />
Construcția poetică este armoniasă chiar<br />
dacă din forma grafică a textului nu rezidă<br />
asta, acest lucru este asigurat <strong>de</strong> forma<br />
inegală a strofelor, masura variabilă și <strong>de</strong><br />
folosirea cu mare inspirație a versului liber.<br />
Versul liber la Mihaela Aionesei <strong>de</strong>gajă<br />
feminitatea versurilor, armonia și<br />
muzicalitatea diferită a fiecărei poezii din<br />
acest volum.<br />
Un alt aspect <strong>de</strong>osebit al acestor<br />
poezii îl constituie alăturarea <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rn și<br />
clasic în accepțiunea <strong>de</strong> dicționar al<br />
acestora. Tematica poeziilor constituie un<br />
caleidoscop bine articulat și armonizat un<strong>de</strong><br />
se întrepătrund teme ca: religiosul,<br />
dragostea vie și cea i<strong>de</strong>ală, însingurarea,<br />
criza omului mo<strong>de</strong>rn, bucuria romantică,<br />
dar și <strong>de</strong>zamăgirea specifică romantismului.<br />
Astfel, volumul ne oferă o trecere <strong>de</strong> la<br />
elemente romantice și puțin simboliste până<br />
la expresii <strong>de</strong> factură mo<strong>de</strong>rnistă și<br />
postmo<strong>de</strong>rnistă.<br />
Poezia <strong>de</strong> <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re, (După 22 <strong>de</strong><br />
ani), ne arată capacitatea <strong>de</strong> comunicare a<br />
autoarei, textul în sine te pune pe gânduri și<br />
mereu găsești sensuri noi, te face să te<br />
gân<strong>de</strong>ști la ce suntem noi după 22 <strong>de</strong> ani<br />
<strong>de</strong> după <strong>de</strong>cembrie: „și ninge, iubite/din<br />
cerul plin <strong>de</strong> rouă/rămâne o singură<br />
așteptare/a mea”. Te poate duce și la<br />
trăirea unei iubiri re<strong>de</strong>scoperite, dar care<br />
după entuziasmul reve<strong>de</strong>rii emană<br />
glacialitate în care doar amintirea subzistă:<br />
când clipe, când redute/și inimi spintecate-n<br />
două/strecoară amintiri/prin vene pitulate<br />
stau toamne”.<br />
Un iz <strong>de</strong> simbolism se revarsă din<br />
poezia (Simfonie în alb negru) „Văd cum te<br />
rostogolești printre sunete/fără să știi pe<br />
care clape să te arunci/inima ia forma<br />
pi<strong>anul</strong>ui/simfonie alb negru”. Apare și<br />
Bacovia și Iuda și Iisus în versuri, originar<br />
mi se pare întâlnirea acestora cu eul liric al<br />
poetei în aceași poezie, lucru care <strong>de</strong>notă<br />
faptul că autoarea pe lângă talent are și<br />
știința alăturării semantice atât <strong>de</strong> diferitelor<br />
personalități biblice și poetice, semn că<br />
43<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
maturitatea din poezii le sale se bazează și<br />
pe multă profunzime.” Bacovia îmi umblă<br />
prin suflet/cu abatoare <strong>de</strong> miei/trupul chircit<br />
într-un bob/coboară în adânc, sărutul lui<br />
Iuda,/fântânile dau în clocot (…) Iisus<br />
strecoară lumea prin ciur/bulbi <strong>de</strong> rouă<br />
pocnesc”. De la întâlnirea cu poezia<br />
Mihaelei nu putea lipsi, evi<strong>de</strong>nt nici unicul<br />
„Eminescu”, care în viziunea autoarei a fost<br />
chemat <strong>de</strong> „Creator” după cea făcut lumea<br />
(poezia De atunci): „apoi a strigat/să vină<br />
poetul/și a venit ca un ram <strong>de</strong> măslin<br />
înflorit/Eminescu/cerul a <strong>de</strong>venit<br />
acvariu/mările au plâns luceferi/umbrele<br />
toate s-au aprins/când pământului i-a fost<br />
dat poetul”. Am <strong>de</strong>scoperit și o artă poetică<br />
pe care n-am s-o comentez, ci o să las<br />
slovele să se comunice singure, căci vorba<br />
marelui critic Tudor Vianu în Dubla intenție<br />
a limbajului și problema stilului, „Cine<br />
vorbește comunică și se comunică. O face<br />
pentru alții și o face pentru el”. (La nașterea<br />
unui poem), „câteodată am chef să <strong>de</strong>șir<br />
cuvinte pe orizontală/până le pierd urma<br />
sau sensul(…) mă adun în sânge, năvălesc<br />
spre <strong>de</strong>gete/e ca o naștere mult<br />
așteptată/pentru care strâng cât pot pământ<br />
în oase/cioplesc umbre să înflorească<br />
puieți” iar finalul anunță condiția <strong>de</strong> a a<br />
<strong>de</strong>veni poet în percepția creatoarei <strong>de</strong><br />
stihuri Mihaela Aionesei: „târziu <strong>de</strong> tot învăț<br />
cum se <strong>de</strong>șiră umbra/fără să înnod<br />
lumina/atunci poate mă veți putea numi<br />
poet”.<br />
Mă opresc aici, lăsându-vă plăcerea<br />
<strong>de</strong> a <strong>de</strong>scoperi printre versurile acestea,<br />
multă hrană spirituală îmbrăcată într-un<br />
lirism <strong>de</strong>săvârșit și captivant. În încheiere o<br />
să folosesc un clișeu specific elevilor mei,<br />
atunci când argumentează apartenența<br />
unei poezii la genulul liric care ar spune:<br />
aceste poezii din volumul „Anotimp (i)legal<br />
– lumina”, aparțin genului liric <strong>de</strong>oarece<br />
autoarea își exprimă în mod direct<br />
sentimentele, poeziile au toate trăsăturile<br />
genului liric, iar titlul volumului anticipează<br />
(în mod enigmatic) mesajul textului.<br />
Pr.dr. Alexandru Surdu<br />
cioplesc în mine<br />
aş vrea să fiu<br />
mai mult <strong>de</strong>cât<br />
o schiţă oarecare<br />
nu pot...mă doare<br />
mă voi zidi ca Ana<br />
într-un vers<br />
prin rădăcini<br />
să înverzesc un cui<br />
pe crucea răstignită<br />
metamorfoză<br />
<strong>de</strong>stin revolut<br />
matca în cearcănul căreia<br />
îmi adun apele<br />
ori <strong>de</strong> câte ori fântânile mă dor<br />
petecul ăsta <strong>de</strong> viaţă<br />
cu fiecare zi cusută pe dos<br />
când vreau să o-ntorc<br />
constat<br />
oricâte nopţi <strong>de</strong>stram<br />
tot nu mă-ncape<br />
în pântecul ei gol<br />
aştept să mă nasc<br />
locuit <strong>de</strong> oricine<br />
poeziie<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 44
poeziie<br />
<strong>de</strong>şertăciune<br />
se spune că riduri în colţurile gurii<br />
au doar cei care râd prea mult<br />
măscărici în propria viaţă<br />
iau suferinţa în <strong>de</strong>şert<strong>de</strong>şertul<br />
sufletului (<strong>de</strong>sigur)<br />
acolo un<strong>de</strong> doar cactuşii<br />
îndrăznesc să crească o urmă <strong>de</strong> iubire<br />
în umbra ei<br />
un şarpe îmi mestecă <strong>de</strong>stinul<br />
plictisit fără să mă înghită<br />
caut un nume zilei <strong>de</strong> mâine<br />
nu vreau să fac exces <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>stie<br />
şi totuşi...<br />
vezi-mă aşa cum sunt<br />
copil <strong>de</strong>sculţ în lumea <strong>de</strong> cuvinte<br />
cu inima <strong>de</strong> mână colind spre<br />
mâine<br />
o poartă<br />
un zid<br />
morişcă învârtită <strong>de</strong> fluturi<br />
las teama să se zbată în pumnul lunii<br />
bat la porţi <strong>de</strong> stele<br />
îmi tac singurătăţile<br />
s-ascult un ţârâit <strong>de</strong> greieri<br />
Mă scurg<br />
precum noaptea,<br />
închisă-n clepsidră<br />
aştept să-mi crească pe umeri<br />
zorii <strong>de</strong> zi.<br />
Mă strânge tăcerea.<br />
În cercul inimii<br />
simţurile joacă şotron<br />
pe urme lăsate <strong>de</strong> timp.<br />
Pendulez,<br />
între mine şi mine<br />
două zeci şi unu <strong>de</strong> grame<br />
menţin echilibrul<br />
formelor geometrice.<br />
echilibru<br />
orice am învăţat în viaţă<br />
numai cum să muşc din cer<br />
cu ochii <strong>de</strong>schişi<br />
nu<br />
45<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Alungă-mi norii<br />
M-a ruginit şoptit în frunză dorul<br />
Şi m-a cernit în noapte vântul rece<br />
Pelin <strong>de</strong> dor mi-a dat să beau amorul<br />
În noaptea asta care nu mai trece...<br />
Mă rătăcesc prin crengi ca ceaţa <strong>de</strong>asă<br />
Şi caut în zadar o lună nouă<br />
Aş vrea să-mi fii brumar, să-ţi fiu aleasă<br />
În toamna asta care nu mai plouă...<br />
Tu-mi risipeşti tot ce adun prin gânduri<br />
Şi mă răneşti cu tot ce mă-nconjoară<br />
Rămâi arzând un ultim zbor <strong>de</strong> fluturi<br />
În toamna asta care ne-nfioară...<br />
Îmi scald un vis în vinul din podgorii<br />
Şi <strong>de</strong>lirez, râzând, în drum spre casă<br />
O rugă mai cerşesc „alungă-mi norii”<br />
Din toamna asta care nu-i a noastră.<br />
panseu<br />
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
O istorie curăţată<br />
<strong>de</strong> balastul<br />
i<strong>de</strong>ologic şi<br />
naţionalist<br />
Sufocată <strong>de</strong><br />
naționalisme mai vechi<br />
sau mai noi, suferind<br />
totodată din cauza lipsei<br />
săpăturilor arheologice<br />
(din situl Sarmizegetusa<br />
Regia a fost săpată<br />
doar o mică parte),<br />
istoria dacilor continuă<br />
să fie puțin cunoscută <strong>de</strong> publicul larg.<br />
Informațiile <strong>de</strong> specialitate ajung la el foarte<br />
greu sau chiar <strong>de</strong>loc. În acest context,<br />
cartea scrisă și ilustrată <strong>de</strong> artistul grafician<br />
Radu Oltean - „Dacia. Războaiele cu<br />
romanii” - reușește să umple un gol <strong>de</strong> pe<br />
piața editorială din România, care a dus<br />
lipsă <strong>de</strong> cărți <strong>de</strong> popularizare a istoriei<br />
dacilor, profesionist documentate și<br />
ilustrate.<br />
cuvinte nerostite<br />
se chircesc în tine<br />
prind rădăcini<br />
şi cresc păduri<br />
umbrind simţirea<br />
pe sub pământul<br />
sufletului tău<br />
ard muze<br />
gândul caută poiana<br />
„Dacia. Războaiele cu romanii” se<br />
concentrează pe primul război dintre daci și<br />
romani, însă oferă informații substanțiale<br />
<strong>de</strong>spre istoria geților și a dacilor, aducândule<br />
cititorilor informații cunoscute în lumea<br />
științifică, care însă nu au fost suficient<br />
diseminate în rândul publicului larg, nici prin<br />
manuale școlare, nici prin lucrări <strong>de</strong><br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 46
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
popularizare. Volumul conține peste 190 <strong>de</strong><br />
imagini color: ilustrații, hărți, fotografii ale<br />
unor sculpturi, artefacte sau situri<br />
arheologice.<br />
Unul dintre cele mai surprinzătoare<br />
<strong>de</strong>sene realizate <strong>de</strong> Radu Oltean este<br />
scena funeraliilor împăratului Traian. Aici,<br />
Columna lui Traian apare așa cum arăta ea<br />
la scurt timp după construire: nu era albă,<br />
cum o știm cu toții din cărți sau din mulajele<br />
<strong>de</strong> la Muzeul Național <strong>de</strong> Istorie a<br />
României, ci pictată în culori foarte vii, care<br />
s-au șters <strong>de</strong>-a lungul celor două milenii<br />
scurse <strong>de</strong>-atunci. „Am ținut să popularizez<br />
în mod special culorile Columnei”, spune<br />
grafici<strong>anul</strong>.<br />
Testele și fotografiile în lumină<br />
fluorescentă au <strong>de</strong>monstrat că reliefurile au<br />
fost pictate în culori vii. Culorile exacte nu<br />
mai sunt cunoscute. „Dar există studii foarte<br />
serioase vizavi <strong>de</strong> pictarea sculpturii în<br />
antichitatea greco-romană. S-au păstrat<br />
multe alte statui și monumente cu urme<br />
suficient <strong>de</strong> clare <strong>de</strong> pictură pentru a se ști<br />
cam ce culori se foloseau. Erau câteva<br />
culori: galben, ver<strong>de</strong>, albastru, roșu, negru.<br />
În general culori pure, primare, nu se<br />
foloseau griuri”, explică Radu <strong>de</strong> ce<br />
Columna reconstituită în cartea sa este<br />
foarte colorată.<br />
„Oamenii cre<strong>de</strong>au că dacii aveau ca<br />
temple niște bețe înfipte în pământ”<br />
O altă noutate adusă <strong>de</strong> volumul său<br />
este reconstituirea probabilă a zonei sacre<br />
<strong>de</strong> la Sarmizegetusa Regia. Pentru prima<br />
dată, publicul larg poate ve<strong>de</strong>a cum arătau<br />
templele dacilor în urmă cu aproximativ<br />
2000 <strong>de</strong> ani.<br />
În prezent, vizitatorii sitului<br />
Sarmizegetusa Regia văd baza unui templu<br />
rotund cu mai mulți stâlpi din lemn <strong>de</strong><br />
diferite înălțimi înfipți în pământ (această<br />
reconstituire, care dorea să reprezinte<br />
înălțimea maximă și minimă pe care ar fi<br />
putut-o avea peretele din bârne al<br />
templului, datează din anii '80).<br />
„Nu s-a scris nicăieri care a fost<br />
sensul acelei reconstituiri. Nimeni nu a fost<br />
interesat timp <strong>de</strong> 35 <strong>de</strong> ani să explice asta<br />
pe un panou vizitatorilor. Restaurarea<br />
extrem <strong>de</strong> nefericită a indus în eroare<br />
generații <strong>de</strong> turiști. Oamenii asta ve<strong>de</strong>au,<br />
asta înțelegeau. De fapt, nu înțelegeau<br />
nimic. Cre<strong>de</strong>au că dacii aveau ca temple<br />
niște bețe înfipte în pământ în formă <strong>de</strong><br />
cerc. E o aberație”, spune el.<br />
În antichitate, stâlpii din lemn ai<br />
templului aveau aceeași înălțime și<br />
alcătuiau pereții acestuia. Erau uniți cu<br />
împletituri acoperite <strong>de</strong> argilă: „S-a găsit<br />
argilă arsă în jurul templului rotund, care<br />
provine <strong>de</strong> la pereții <strong>de</strong> lemn și lut ai<br />
templului mare”. Templul a ars în timpul<br />
războaielor cu romanii. Deasupra,<br />
construcția avea un acoperiș conic din<br />
șindrilă bătută în cuie.<br />
Radu Oltean a fost personal în<br />
aproape toate locurile <strong>de</strong>senate în carte, <strong>de</strong><br />
la Porțile <strong>de</strong> Fier la cetățile dacice din<br />
Munții Orăștiei. Pentru a se documenta<br />
pentru imagini și text, în afară <strong>de</strong> locurile<br />
din România, a călătorit în șase țări:<br />
Bulgaria, Ungaria, Italia, Franța, Anglia și<br />
47<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
Germania. A vizitat numeroase muzee și<br />
situri arheologice, a făcut fotografii, a<br />
cumpărat cărți: „Mai ales în Germania și în<br />
Anglia, respectul pentru romani și pentru<br />
istoria romană este foarte intens și au<br />
foarte multe cărți ilustrate pe această temă,<br />
pentru toate vârstele”.<br />
Primele sale <strong>de</strong>sene legate <strong>de</strong> istoria<br />
dacilor datează <strong>de</strong> la începutul anilor 2000,<br />
când a ilustrat cărțile istoricului Neagu<br />
Djuvara apărute la Editura Humanitas.<br />
„Eu începusem să colectez informații<br />
<strong>de</strong>spre antichitatea României încă din anii<br />
'90, când visam eu, proaspăt absolvent <strong>de</strong><br />
facultate, să fac o carte <strong>de</strong> istoria României<br />
bogat ilustrată. Istoria a fost un hobby care<br />
a <strong>de</strong>pășit nivelul <strong>de</strong> hobby. În '97-'98 am<br />
început să fac xeroxuri după o grămadă <strong>de</strong><br />
cărți <strong>de</strong> istorie și arheologie. Am început să<br />
citesc. Se adunase și o anumită furie față<br />
<strong>de</strong> aiurelile dacomanilor, cu care voiam să<br />
lupt în felul acesta”, povestește Radu, care<br />
a terminat Facultatea <strong>de</strong> Arte Plastice,<br />
<strong>de</strong>partamentul „Grafică”.<br />
În 2009, după ce a vizitat Roma și a<br />
fotografiat Columna lui Traian și alte<br />
monumente, a început să <strong>de</strong>seneze pentru<br />
cartea „Dacia. Războaiele cu romanii”: „Am<br />
vrut să fie niște <strong>de</strong>sene foarte elaborate,<br />
foarte bine documentate și foarte frumoase<br />
grafic”. La una dintre ilustrații, cea cu Roma<br />
antică și forul lui Traian, a lucrat patru luni.<br />
În țară a consultat publicațiile <strong>de</strong><br />
arheologie din bibliotecile <strong>de</strong> specialitate<br />
sau <strong>de</strong> la muzee. Scopul era să extragă din<br />
articole foarte aca<strong>de</strong>mice informații<br />
interesante pentru public, traducându-le<br />
într-un limbaj accesibil: „Asta a fost marea<br />
mea provocare. Practic, am fotografiat<br />
pagină cu pagină sute <strong>de</strong> articole, am primit<br />
și <strong>de</strong> la alți prieteni din țară pagini și articole<br />
gata fotografiate și transformate în PDF-uri,<br />
așa că am avut o bibliografie digitală foarte<br />
mare. A trebuit să iau la mână o bibliografie<br />
uriașă”.<br />
Potrivit grafici<strong>anul</strong>ui, la marele public<br />
din România nu ajunge prea multă<br />
informație arheologică, nici măcar la<br />
oamenii interesați <strong>de</strong> istorie. Pe piață nu<br />
sunt cărți care să popularizeze istoria<br />
dacilor: „În primul rând, istorici și arheologi<br />
care să se ocupe <strong>de</strong> istoria dacilor sunt<br />
foarte puțini. Marea majoritate a<br />
absolvenților <strong>de</strong> arheologie preferă să<br />
lucreze pe istorie romană sau pe neolitic<br />
(epoca nouă a pietrei – n.r.). Oferă mai<br />
multe satisfacții. E munca mai ușoară, nu<br />
trebuie să speculezi atâta. Pentru neolitic<br />
trebuie să <strong>de</strong>seneze niște cioburi și niște<br />
bor<strong>de</strong>ie, pentru epoca romană lucrurile sunt<br />
<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> clare, adică recunoști ușor<br />
aproape orice tip <strong>de</strong> clădire chiar dacă<br />
găsești câteva țigle sau cărămizi”.<br />
„La daci e greu și se feresc. În<br />
momentul ăsta, specialiști pe istorie, cultură<br />
și arheologie dacică sunt o mână <strong>de</strong><br />
oameni. Cred că nici zece nu sunt în toată<br />
țara. Și acești oameni scriu pentru un public<br />
<strong>de</strong> specialitate. Ei încearcă să își publice<br />
rezultatele cercetărilor, nu le stă mintea la<br />
scris pentru elevi”, continuă Radu.<br />
Cartea sa nu se adresează numai<br />
tinerilor, ci publicului nespecialist <strong>de</strong> orice<br />
vârstă, care are un minimum <strong>de</strong> informații<br />
istorice: „Nu m-am apucat să explic cine<br />
sunt romanii și ce căutau ei în Europa. Sau<br />
cine era Traian și cine era Decebal”.<br />
„Nu știm cum arătau dacii”<br />
Pentru ilustrații, sursele sale <strong>de</strong><br />
inspirație au fost reliefurile <strong>de</strong> pe Columna<br />
lui Traian, obiectele <strong>de</strong>scoperite în cadrul<br />
săpăturilor arheologice (uneltele fierarilor,<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 48
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
<strong>de</strong> exemplu) și monumentele romane<br />
(sculpturi, basoreliefuri).<br />
Însă reprezentările personajelor <strong>de</strong> pe<br />
Columnă sunt foarte standardizate: „Pe<br />
barbari nu-i diferențiază semnificativ <strong>de</strong> la<br />
celți și germanici la daci. Au un tip <strong>de</strong> haine<br />
funcționale. Toți arată la fel ca să fie ușor<br />
<strong>de</strong> observat <strong>de</strong> la distanță. Dacă sculptorul<br />
ar fi personalizat prea mult ar fi fost greu <strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ntificat care sunt barbarii și care<br />
romanii”.<br />
În plus, în perioada secolelor I î.Hr. - I<br />
d.Hr., dacii își incinerau morții, așadar nu<br />
există schelete păstrate care să permită<br />
eventuale reconstituiri antropologice. „În<br />
afară <strong>de</strong> sculptura romană nu am avut<br />
altceva. Nu știm cum arătau dacii”, spune<br />
Radu.<br />
Din cauza lipsei informațiilor,<br />
imaginația a avut un rol important, continuă<br />
artistul: „E o imaginație construită în ani <strong>de</strong><br />
experiență și observații. Mi-au trecut prin<br />
fața ochilor monumente, imagini, atât<br />
antice, cât și reconstituiri făcute <strong>de</strong> alte<br />
persoane. Am în creier o arhivă bogată <strong>de</strong><br />
imagini pe acest subiect sau pe subiectele<br />
tangențiale. Mi-au trecut prin mână foarte<br />
multe cărți <strong>de</strong> istorie și arheologie, din toată<br />
Europa”.<br />
Reconstituirea cetăților dacice a fost<br />
realizată în colaborare cu arhitecta<br />
Anișoara Sion, care în anii '80 a lucrat la<br />
Sarmizegetusa Regia și a făcut planuri și<br />
<strong>de</strong>sene ale siturilor arheologice. Pentru<br />
corectarea textului, autorul a consultat mai<br />
mulți istorici și arheologi <strong>de</strong> la diferite<br />
institute și muzee din țară.<br />
În istoria dacilor, așa cum a fost ea<br />
scrisă <strong>de</strong>-a lungul timpului, multe lucruri au<br />
fost “foarte poluate <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ologie”, arată<br />
Radu. De exemplu, o informație falsă<br />
învățată la școală este că Sarmizegetusa<br />
Regia, capitala regatului condus <strong>de</strong><br />
Decebal, a fost cucerită abia la sfârșitul<br />
celui <strong>de</strong>-al doilea război cu romanii. De fapt,<br />
a fost cucerită în 102. Dincolo <strong>de</strong> dovezile<br />
materiale care confirmă că romanii au ajuns<br />
în capitală încă <strong>de</strong> la finalul primului război,<br />
și istoricii antici spun că Traian „a lăsat<br />
oaste la Sarmizegetusa”.<br />
„Istoricii mo<strong>de</strong>rni s-au chinuit să arate<br />
că era cealaltă (Ulpia Traiana<br />
Sarmizegetusa, capitala provinciei romane<br />
Dacia – n.r.), care <strong>de</strong> fapt (încă) nu exista.<br />
Dar fiindcă a zis-o Constantin Daicoviciu,<br />
urmașii lui nu<br />
l-au constrazis. De ce? Fiindcă așa a<br />
zis maestrul. Cu timpul, niște păreri relativ<br />
false au <strong>de</strong>venit certitudini și literă <strong>de</strong> lege”,<br />
explică autorul.<br />
La sfârșitul primului război, Decebal și<br />
cei din jurul lui s-au mutat într-o altă<br />
reședință, dincolo <strong>de</strong> Mureș sau în<br />
<strong>de</strong>presiunea Ciucului, arată Radu în cartea<br />
sa, bazându-se pe studiile unor istorici<br />
români precum Coriolan Opreanu, care au<br />
arătat că Sarmizegetusa Regia a fost<br />
cucerită în 102.<br />
Cel <strong>de</strong>-al doilea război a avut loc nu<br />
pentru că romanii nu reușiseră să<br />
cucerească inima regatului, ci pentru că<br />
dacii au continuat acțiunile ofensive:<br />
„Decebal a încălcat toate tratatele <strong>de</strong> pace:<br />
49<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
să nu se mai înarmeze, să nu îi mai atace<br />
pe romani, să îi trateze pe dușmanii<br />
romanilor ca pe dușmanii lor, să nu își<br />
fortifice suplimentar (cetățile - n.r.). Și exact<br />
așa a făcut. Și-a fortificat toate cetățile. A<br />
fost un fel <strong>de</strong> răscoală anti-romană care a<br />
dus la o contraofensivă prin care [romanii]<br />
au încercat să cucerească aproape toată<br />
zona regatului lui Decebal și pe el să îl<br />
scoată din poveste”.<br />
După cum spune în prefața cărții sale,<br />
Radu Oltean le propune cititorilor „o viziune<br />
proaspătă asupra istoriei conflictelor dacoromane”<br />
și „o istorie curățată pe cât posibil<br />
<strong>de</strong> balastul i<strong>de</strong>ologic și naționalist”.<br />
„M-a preocupat <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mult<br />
fenomenul dacoman. E un fenomen care nu<br />
e numai al nostru. Aproape fiecare țară are<br />
ciudații ei, care își glorifică strămoșii „la<br />
limita SF-ului”. Numai că în aproape toate<br />
țările există și o bibliografie serioasă,<br />
suficient <strong>de</strong> multă și accesibilă, pentru<br />
oameni care vor să citească chestii<br />
normale. La noi lipsește cu <strong>de</strong>săvârșire. În<br />
afară <strong>de</strong> literatura comunistă și patriotardă<br />
– <strong>de</strong> genul „Cântecul Columnei” a lui<br />
Alexandru Mitru, „Strămoșii” și filmele<br />
„Columna”, „Dacii” și „Burebista” – literatura<br />
<strong>de</strong> popularizare istorică e foarte subțire.<br />
Ăsta a fost unul dintre motivele principale<br />
pentru care am vrut să fac această carte”,<br />
explică el.<br />
„Exaltații naționaliști sigur o să fie<br />
indignați că nu am spus că dacii erau<br />
<strong>de</strong>ștepți, buni, frumoși, că au inventat<br />
mersul pe jos, computerul și tot ce există pe<br />
lumea asta. Eu am scris pentru oamenii cu<br />
capul pe umeri și pasionați <strong>de</strong> istorie,<br />
pentru tineri, pentru puștani care vor să<br />
<strong>de</strong>scopere istoria într-un mod plăcut, ca să<br />
nu mai cadă ușor în ispita naționalismelor<br />
facile și ieftine”, continuă autorul.<br />
Potrivit acestuia, nu toți dacii <strong>de</strong> pe tot<br />
teritoriul <strong>de</strong> azi al României aveau același<br />
nivel <strong>de</strong> civilizație. Cei din zona cetăților din<br />
Munții Orăștiei ajunseseră la un standard<br />
<strong>de</strong> viață mai ridicat <strong>de</strong>cât dacii din alte<br />
zone: cleștii și ciocanele <strong>de</strong>scoperite arată<br />
că aveau numeroase ateliere <strong>de</strong> fierărie.<br />
Existau conducte din lut ars care<br />
transportau apa, iar într-una din locuințe s-a<br />
<strong>de</strong>scoperit o trusă <strong>de</strong> chirurgie.<br />
„Nu trebuie disprețuiți dacii. Cel puțin<br />
cei din Munții Orăștiei erau <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
evoluați, iar faptul că erau foarte serioși în<br />
privința si<strong>de</strong>rurgiei este o chestie <strong>de</strong>mnă <strong>de</strong><br />
admirat. Însă în multe alte domenii erau mai<br />
primitivi”, spune Radu.<br />
În opinia sa, audiența mare <strong>de</strong> care s-<br />
a bucurat documentarul „Dacii. A<strong>de</strong>văruri<br />
tulburătoare” (documentar care susține o<br />
serie <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i și ipoteze dintre care multe au<br />
fost <strong>de</strong>ja <strong>de</strong>monstrate ca fiind false <strong>de</strong> către<br />
istorici și arheologi) este o dovadă că<br />
oamenii vor să afle informații <strong>de</strong>spre istoria<br />
dacilor.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 50
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
„Marea majoritate a oamenilor care l-<br />
au vizionat au crezut că o să vadă ceva.<br />
Dar ironiile la adresa filmulețului sunt<br />
nesfârșite. Deja a intrat în legendă ca<br />
aberația absolută. Era zilele trecute un<br />
articol în „A<strong>de</strong>vărul” <strong>de</strong>spre teorii similare<br />
asupra originii ungurilor, dintre care unele<br />
erau că strămoșii ungurilor au venit <strong>de</strong> pe<br />
planeta Sirius sau că englezii, spaniolii și<br />
indienii americani sunt <strong>de</strong> origine maghiară<br />
și că numai conspirația românească și a<br />
altora îi împiedică... mă rog... exact ca la<br />
noi. Și în comentarii am citit: „Exact<br />
`A<strong>de</strong>vărurile tulburătoare”, dar varianta<br />
ungurească`”.<br />
Documentarul susține că dacii erau<br />
strămoșii romanilor și, <strong>de</strong>oarece romanii<br />
știau că se trag din daci, i-ar fi tratat pe<br />
aceștia cu o cinste <strong>de</strong>osebită, ridicându-le<br />
numeroase statui. Într-a<strong>de</strong>văr, s-au păstrat<br />
numeroase statui <strong>de</strong> daci, însă nu <strong>de</strong>oarece<br />
romanii voiau să îi glorifice, ci pentru că<br />
arhitectul Apollodor din Damasc a proiectat<br />
un for uriaș pentru împăratul Traian, mai<br />
mare <strong>de</strong>cât forurile împăraților <strong>de</strong> până<br />
atunci. Deoarece forul era mare, și statuile<br />
<strong>de</strong> prizonieri daci sunt numeroase. Forul,<br />
ridicat după victoria asupra dacilor, avea<br />
rolul <strong>de</strong> a-i glorifica pe romani și pe<br />
împăratul lor, nu pe daci, explică Radu<br />
Oltean.<br />
„Mitul originilor fascinează. La noi este<br />
parcă cu atât mai glorificat fiindcă mulți<br />
români l-au i<strong>de</strong>ntificat ca singura mare<br />
epocă din istoria românilor, pe fondul unui<br />
complex <strong>de</strong> nemulțumire al românilor față<br />
<strong>de</strong> istoria lor. Mai curând ești mândru <strong>de</strong> un<br />
fals <strong>de</strong>cât să fii nemulțumit <strong>de</strong> un a<strong>de</strong>văr.<br />
Cam asta e motivația psihologică”,<br />
apreciază el.<br />
Însă a<strong>de</strong>vărul istoric oferă „fabulos <strong>de</strong><br />
multe satisfacții”: “Asta mi se pare grozav,<br />
să mă pot pune cu mintea în pielea<br />
oamenilor <strong>de</strong> atunci, să înțeleg tipul <strong>de</strong><br />
gândire din epocă, atunci când scara <strong>de</strong><br />
valori era cu totul altfel: războiul era un<br />
a<strong>de</strong>vărat cult <strong>de</strong> ambele părți, e drept unul<br />
mult mai rafinat și mai <strong>de</strong>zvoltat <strong>de</strong> partea<br />
romanilor, dar și dacii erau un popor extrem<br />
<strong>de</strong> războinic, cum puține au fost în epocă în<br />
Europa. Cred că d-aia a și fost dus acest<br />
război foarte dur: dacii erau foarte neliniștiți,<br />
foarte periculoși”.<br />
Eugenia Enescu<br />
51<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
Vasile Popovici<br />
„Materia respiră”<br />
Absolvent <strong>de</strong><br />
filologie, Vasile<br />
Popovici din Cornii<br />
Botoşanilor, născut<br />
în 1938, scrie poezie<br />
<strong>de</strong> la 15 ani, dar s-a<br />
<strong>de</strong>cis să <strong>de</strong>buteze în<br />
volum abia în 2007.<br />
A publicat <strong>de</strong><br />
atunci până la<br />
prezentul volum<br />
zece cărţi, unele din ele la Editura Princeps<br />
din Iaşi, sub directa lectură a poetului<br />
Daniel Corbu. Filolog fiind, ştie ce valoare<br />
are cuvântul scris.<br />
Atent la acest fapt <strong>de</strong> viaţă a<br />
cuvântului, Vasile Popovici şi-a aşezat<br />
poezia scrisă până acum între prozodie şi<br />
vers alb, <strong>de</strong> la meditaţie la reflecţie şi<br />
notaţie., versul curgând sub semnele<br />
augure, în firescul lucrurilor firii:<br />
„Nemărginiri <strong>de</strong> capete <strong>de</strong> infinuturi/din<br />
minus înspre plus, iar <strong>de</strong> la plus la<br />
minus;/grăbim pe căi lactee fără <strong>de</strong><br />
zenituri/spre lumea energetică din punctul<br />
Terminus” justifică opinia noastră. Însă,<br />
pentru a-şi exprima i<strong>de</strong>ile, <strong>de</strong> cele mai<br />
multe ori aplicate la noile <strong>de</strong>scoperiri, la<br />
noile <strong>de</strong>scoperiri ale ştiinţei, apropiindu-şi<br />
limbajul a<strong>de</strong>cvat acestora, întru apercepţie<br />
facillă la cititor.<br />
Materia respiră, titlu ales <strong>de</strong> poet<br />
„poeziilor alese” din această carte ne trimite<br />
din capul locului la marea, incomensurabila<br />
existenţă a materiei. Ne duce cu gândul şi<br />
la celebrul vers bacovian „Aud materia<br />
plângând”. Privită şi aici, cu alte rezultate<br />
artistice evi<strong>de</strong>nt, ca pe o vietate, materia îşi<br />
<strong>de</strong>clină în versurile autorului nostru stările<br />
fiinţiale. Apelul poetului către materie este<br />
unul elocvent, <strong>de</strong> dialog, <strong>de</strong> comunicare, <strong>de</strong><br />
rugă: „Răzbună-te!/Răzbună-te pe<br />
fulger/care/n-a putut/să se prefacă-n<br />
trăsnet!//...pe cei ce îţi ucid<br />
speranţa/răzbună-te!”//Răzbună-te pe<br />
cei/ce nu-ţi cântă duios/precum o doină,/o<br />
doină <strong>de</strong> iubire!//Dar nu te răbuna/pe cei<br />
care/nu ştiu, nu pot iubi;//Iubeşte<br />
aproapele/pe care/ţi-l doreşti<br />
aproape!//Răzbună-te pe ură,/să rămână<br />
dragostea,/iubirea francă!//Răzbună-te pe<br />
tine,/că n-ai ştiut/să te răzbuni!//Răzbunăte!”.<br />
Un în<strong>de</strong>mn evi<strong>de</strong>nt ce <strong>de</strong>fineşte<br />
încordarea pe care autorul şi-o menţine pe<br />
tot parcursul acestei cărţi.<br />
Reflexiv şi meditativ, ca în poezia<br />
pastelată Glasul eternităţii, autorul scrie cu<br />
nonşalanţă, conectat la o realitate imediată,<br />
filtrată prin suma sensibilităţilor sale.<br />
Alternate, <strong>de</strong> la priviri asupra naturii la<br />
în<strong>de</strong>părtatele astre, ori <strong>de</strong> la cele mai<br />
în<strong>de</strong>părtate timpuri la cele mai recente<br />
<strong>de</strong>scoperiri ale ştiinţei, poeziile lui Vasile<br />
Popovici din această carte ţes o materie ce<br />
respiră aşa cum respiră zilnic poetul, firesc,<br />
fără a avea pretenţii <strong>de</strong> mari realizări<br />
estetice, dar, autorul, convins <strong>de</strong> împlinirea<br />
lor.<br />
O poezie <strong>de</strong> antologie, la o clasă în<br />
care<br />
l-am inclu<strong>de</strong> pe poet, între sensibilităţi<br />
subliminale şi profesionalism <strong>de</strong> om pregătit<br />
în domeniu, este „Zodiile:”:<br />
„Zodiile, bătrânele.../din austral,/din<br />
septentrional,/curg zodiile/cum curg<br />
ploile/şi-mi udă ţărâna,/glodul, mocirla/cemi<br />
poartă/sufletul/alb şi roşu,/şi ver<strong>de</strong>, şi<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 52
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
albastru,/şi sihastru,/şi sihastru...”. La fel şi<br />
poezia „Tresăltare”: „În vântul <strong>de</strong><br />
seară/pletele-ţi saltă/curge senin în<br />
revărs/<strong>de</strong> albastru;//ce vrajă înaltă!//Ce<br />
inima-mi/tandră/şi neduşmană-mi<br />
tresaltă.//În liniştea serii.”.<br />
Uşorul aer eminescian, având în<br />
ve<strong>de</strong>re că poezia este datată 16 ianuarie,<br />
emoţionează şi clarifică o stare poetică<br />
tradiţională pe care poetul o are şi este<br />
conştient <strong>de</strong> ea. De altfel, Vasile Popovici,<br />
<strong>de</strong>şi conectat la un limbaj nou poetic, pe<br />
care ştie să-l stăpânească, nu este <strong>de</strong>loc<br />
ancorat la noile paradigme poetice, la mo<strong>de</strong><br />
sau la curente ale momentului. El scrie pur<br />
şi simplu, rezonând cu ceea ce el trăieşte,<br />
ve<strong>de</strong>, izolat, cu bună voie, într-un sat <strong>de</strong> pe<br />
malul Siretului, un<strong>de</strong> lumea pare a trăi la fel<br />
<strong>de</strong> secole, <strong>de</strong>şi aerul mo<strong>de</strong>rnităţii trece şi<br />
pe acolo ca un călător ce lasă urme vizibile.<br />
Atent la cele ale Bibliei, ca în poezia<br />
Decenţă, dar şi în multe altele în care<br />
aluziile la religie se fac simţite, Vasile<br />
Popovici ţese în textele sale tot felul <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i,<br />
pe care le topeşte, nu ca un om religios, ci<br />
ca un laic care ştie ce rost au toate<br />
învăţăturile străbune, ironizând moartea<br />
într-un mod aparte:”Când va buciuma<br />
Adam/- intempestiv -/plecatul/la ju<strong>de</strong>cata<br />
’ceea/<strong>de</strong>spre care-n carte scrie,/la patru<br />
ace trebuie/să-mi fie îmbrăcatul,/chiar dacă<br />
n-oi avea pană la pălărie.//Şi ca s-ajung<br />
acolo/- să gesticulez convingător -/ar<br />
trebui/să îmi adun ciolanele/împrăştiate,/să<br />
nu-mi lipseasc’-o mână, vreun picior,/iar<br />
dacă-s toate,/să le-mbrac,-/chipeş s-<br />
arate.//Sunt om orgolios şi mă încurcă<br />
jena;/nu prea am ţoale bune,/nici<br />
cravată,/să mă prezint la ju<strong>de</strong>cata/cu<br />
pricina;/mai bine la alt termen/pentru-o altă<br />
ju<strong>de</strong>cată.//Să mă prezint în faţa<br />
Lui/necuviincios, s-ar supăra şi Cerurile<br />
’Nalte,/şi m-ar trimite/pentru încă-o<br />
veşnicie,/jos, să mă iniţiez/în Codul<br />
manierelor galante.”. Astfel <strong>de</strong> texte mai<br />
găsim în carte şi dau un aer <strong>de</strong> siguranţă<br />
<strong>de</strong> sine celui ce le scrie.<br />
Nu <strong>de</strong>spre împlinirea lor estetică<br />
discutăm aici, ci <strong>de</strong> sinceritatea din care ele<br />
se ivesc. Poetul taxează cu atitudine<br />
cabotinsimul, întrebându-se dacă<br />
Demiurgul o fi având simţul umorului.<br />
Or toate câte sunt, este şi autorul<br />
nostru convins, sunt la Dumnezeu, <strong>de</strong>ci şi<br />
umorul, pe care Vasile Popovici îl încearcă<br />
cu autoironie:”Că nu suntem <strong>de</strong>cât doar<br />
nişte bieţi actori,/iar printre ei, şi eu, umilul<br />
cabotin,/ce repetăm <strong>de</strong> zeci şi zec <strong>de</strong> mii <strong>de</strong><br />
ori/intratu-n actu-ntâi, că celelalte acte <strong>de</strong> la<br />
sine vin./Noi am numit acest cabotinism, -<br />
<strong>de</strong>stin,/clădit pe mişcătoarele nisipuri, c-o<br />
marjă <strong>de</strong> erori.”.<br />
Ironia, uneori aplicată la prezentul<br />
trăit, viu, este foarte atent cultivată <strong>de</strong> poet,<br />
chiar şi acolo un<strong>de</strong> „patriotismul” pare a fi<br />
fost motivul principal care a <strong>de</strong>clanşat<br />
scrierea textului:”De drag <strong>de</strong> ţară şi <strong>de</strong><br />
neam ne doare-n fesuri,/andante-andante,<br />
din succesuri în succesuri/ajungem molto<br />
presto-n marşa triumfală,/încet dar sigur<br />
înspre gloria finală.//Din şpagă şi hoţie neam<br />
făcut virtute;/v-am pus gâtul în jug –<br />
însemn <strong>de</strong> servitute; din trasu’ vost’ în ham<br />
şi jug ne doare-n fesuri/din servitutea<br />
voastră ne-am clădit succesuri.//Ne<br />
scoatem ţara la mezat – curată<br />
pleaşcă!/aşa negustorie nu făcea nici<br />
Ceaşcă;/din milă prăduim allegro cu<br />
succesuri/şi cel mai rău ne este când ne<br />
doare-n fesuri.”. Remarcabilă este şi<br />
poezia, tot <strong>de</strong> factură ironică, în care şi<br />
sarcasmul are un rol impus <strong>de</strong> autor, De-ar<br />
fi să fie Dumnezeu, - femeie. (Uneori<br />
punctuaţia pare a fi abuzivă, însă corect<br />
practicată <strong>de</strong> autor, care este, totuşi,<br />
profesor <strong>de</strong> limba română!). Alte texte care<br />
îşi iau substanţa din tradiţii, cum ar fi De<br />
<strong>de</strong>ochi, fac din Vasile Popovici un poet,<br />
unul din ce în ce mai rar <strong>de</strong> găsit printre<br />
poeţii <strong>de</strong> azi, care repune în valoare, în felul<br />
său, izurile folclorice atât <strong>de</strong> pline <strong>de</strong><br />
substanţă poetică inepuizabilă.<br />
Prin astfel <strong>de</strong> abordări, <strong>de</strong> sondări, <strong>de</strong><br />
excursuri poetice, Vasile Popovici, în noua<br />
sa carte, fuge <strong>de</strong> monotonie, <strong>de</strong> simplisme,<br />
diversificând discursul şi modalităţile <strong>de</strong><br />
punere în pagină a poeziilor sale. Important<br />
este că el cre<strong>de</strong> în ceea ce face, nu trăieşte<br />
53<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
din himera poeziei, ci face din fiecare text o<br />
bucurie personală. El respiră odată cu<br />
materia poeziei sale. Aerul din jurul lui<br />
<strong>de</strong>ste aerul poeziei sale.<br />
De la poezia naivă, nonşalantă,<br />
firească, în schemele adoptate <strong>de</strong> autor, la<br />
meditaţiile filosofale (uneori chiar<br />
filozofar<strong>de</strong>), fără pretenţii <strong>de</strong> precepte ori<br />
perspective şi priviri personale asupra<br />
materiei care „respiră”, Vasile Popovici ştie<br />
ce face; nu se hazar<strong>de</strong>ază în a cre<strong>de</strong> că<br />
rupe tipare, că rupe gura lumii (nici măcar<br />
pe cea a satului în care trăieşte), ci, cu<br />
satisfacţie, îşi aduce obolul său <strong>de</strong> talent<br />
semenilor din preajmă, cu <strong>de</strong>cenţă, nu cu<br />
con<strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţă. Autor a zece cărţi, nici nu<br />
se putea altfel.<br />
De atfel, această nouă carte a lui<br />
Vasile Popovici, <strong>de</strong> „poezii alese”, continuă<br />
linia prece<strong>de</strong>ntei cărţi – Pământul ca o<br />
punte, Ed. Pim, 2012. Legăturile sunt<br />
vizibile. De altfel, autorul şi-a şi notat<br />
fiecare volum, <strong>de</strong> la primul la prezentul, cu<br />
cifre romane, acesta fiind al XI-lea, ca într-o<br />
carte fluviu, care se scrie una după alta, ca<br />
într-un ciclu la care nici autorul nu ştie cînd<br />
va pune punct.<br />
La ceas bezmetic<br />
La ceas bezmetic, ţăcănind <strong>de</strong>spotic,<br />
Din ascunzişuri, ies iar liliecii;<br />
Privindu-i gânditori, miraţi, culbecii,<br />
În zori, le-admiră zborul orb, haotic.<br />
Ex Nihilo Nihil - David Dalla Venezia<br />
Ex nihilo nihil*<br />
Cât poate însemna să iei<br />
nimic dintr-un nimic mai mare?<br />
Ce te în<strong>de</strong>amnă şi să vrei<br />
să ai ce toată lumea n-are?<br />
Cât poate fi mai mult când pui<br />
nimicul mic într-altul mare?<br />
<strong>de</strong> am venit, suntem ai cui<br />
când tot ce mişcă, totul moare?<br />
Veriga lipsă, tot pierdută<br />
şi, <strong>de</strong>-am găsi-o, cui folos<br />
când lumea asta e bătută<br />
’n cuie ca pe un Cristos?<br />
poeziie<br />
La ceas bezmetic, piază rea, în turlă,<br />
Mai ţipă cucuvaia lung, a jale<br />
Şi zvon <strong>de</strong>-aramă suie-n catedrale,<br />
Tresare teama în ghioc şi urlă.<br />
La ceas bezmetic, lumea toată trece,<br />
Visând la vremea albă şi înaltă;<br />
Anoste clipe-n trupul vremii saltă<br />
Şi-ngroapă brume în uitarea rece.<br />
Vii din nimic şi-n el revii;<br />
e-acelaşi joc stereotipic;<br />
din toate câte-s care-s vii,<br />
rămâne din nimic nimic.<br />
*Ex nihilo nihil (lat.) – din nimic nimic.<br />
Gellu Dorian<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 54
poeziie<br />
Văduva Olga<br />
Vis răsfrânt peste uitare<br />
Vis răsfrânt peste uitare<br />
Sunt o stea lucind în noapte,<br />
Zbor <strong>de</strong> gânduri și dorinţă,<br />
Clipă presărată-n șoapte,<br />
Pas firav spre suferinţă.<br />
Sunt o umbră <strong>de</strong> lumină,<br />
Rază ce te încălzeşte,<br />
O făptură anonimă,<br />
Ram din pomul care creşte.<br />
Sunt o dulce alinare<br />
A durerilor în viaţă,<br />
Vis răsfrânt peste uitare,<br />
Strop <strong>de</strong> rouă-n dimineaţă.<br />
Sunt dorinţă și iubire<br />
Dus, întos către uitare,<br />
Pod rulant spre fericire,<br />
Iarnă-n timp <strong>de</strong> aşteptare.<br />
Gordan Mircea<br />
Domolirea furtunii<br />
Uraganele înalţă-n noapte<br />
Valuri uriaşe, să le-ndrepte<br />
Spre insule cu doruri zdrobite<br />
În inimi rănite <strong>de</strong> Afrodite.<br />
Se năpustesc hienele nopţii<br />
Să spargă talazurile sorţii<br />
De ţărmul nebuniei noastre,<br />
Cu ceru’-n zările sinistre.<br />
Împrăştiate în mii <strong>de</strong> stele,<br />
Cu curcubeul scăldat între ele,<br />
Le strâng în căuşul palmei<br />
Să-i pun o cunună iubitei.<br />
Ca să-i alung din ochi teama<br />
Cu valuri line-i mângâi inima,<br />
Vrăjite cu <strong>de</strong>scântece caste,<br />
La țărmul fericirii s-adaste.<br />
Marilena Velicu<br />
Sunt o scoică<br />
Sunt o scoică-nsingurată, rătăcită prin nisip,<br />
Valul cald îmi spală gândul însetat <strong>de</strong> al tău chip,<br />
Eu din vuietul si<strong>de</strong>f îmi iau seva pentru viaţă<br />
Și cobor în asfinţit cu surâsul cald pe faţă.<br />
Mă culeg îndrăgostiţii să fiu amintirea verii,<br />
Sau mă spală infinitul cu răcoarea dulce-a serii,<br />
Şi aştept îndrăgostită noua zi la răsărit<br />
Pregătindu-mi perla albă pentru un inel dorit.<br />
Mi-a şoptit o adiere că <strong>de</strong>parte colo-n larg<br />
Un<strong>de</strong> se îneacă marea când secun<strong>de</strong>le se sparg,<br />
Că m-aştepţi, zeu al iubirii, să mă prinzi în colier<br />
Să mă ai în permanenţă, noaptea, colo, sus pe<br />
cer.<br />
55<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
artte şii muze<br />
Un român care<br />
ne face cinste<br />
sculptorul<br />
Ioan Culea<br />
Uluitor e că bărbatul s-a născut cu o<br />
malformaţie, neavând la mâini şi la picioare<br />
<strong>de</strong>cât câte un <strong>de</strong>get.<br />
Momentul naşterii lui Ion a fost tragedia<br />
familiei. Cel puţin pentru Ecaterina Culea (66<br />
ani), naşterea fiului ei a fost o mare tragedie. În<br />
maternitatea din Lupeni nici un medic Şi nici o<br />
asistentă nu a avut curajul să-i arate tinerei<br />
mame nou-născutul, mai multe zile. Toţi medicii<br />
i-au zis atunci că băiatul nu va trăi.<br />
Maestrul Ioan Culea reuşeşte să<br />
transforme orice bucată <strong>de</strong> lemn sau<br />
piatră într-o a<strong>de</strong>vărată operă <strong>de</strong> artă.<br />
Un sculptor minunat, cu un rar<br />
talent<br />
Copilul însă a crescut şi chiar s-a <strong>de</strong>zvoltat<br />
normal, dar tot ce făcea (mersul, mâncatul, orice<br />
alt gest şi mişcare) era adaptat la formele<br />
mâinilor şi picioarelor sale. După ce a început<br />
clasa I-a, profesorii l-au îndrumat către o şcoală<br />
specială, crezând că nu se va <strong>de</strong>scurca să scrie.<br />
Singura care a acceptat să aibă răbdare cu el a<br />
fost Ghiliman Ghiulfer, o învăţătoare din<br />
Techirghiol, care s-a angajat să îl îndrume cel<br />
puţin 4 ani <strong>de</strong> zile.<br />
„Dacă nu era această femeie, probabil nu<br />
ştiam acum multe lucruri. A avut răbdare cu mine<br />
şi nu am <strong>de</strong>zamăgit-o vreodată”, a <strong>de</strong>clarat Ion<br />
Culea.<br />
Motto:<br />
„Dacă fiecare rămurică <strong>de</strong> copac ar<br />
fi capabilă să <strong>de</strong>vină fluier şi să cânte o<br />
doină atunci fiecare ramură mai groasă<br />
poate să cânte o simfonie. În lemn, intrăm<br />
într-un tărâm un<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ile au trup dar nu şi<br />
chip, sunt cal<strong>de</strong> ca şi lemnul şi trăiesc<br />
dincolo <strong>de</strong> moartea materialului.”<br />
Ion Culea.<br />
Ioan Culea s-a născut în 1961, în<br />
Calea Jiului, însă a crescut în<br />
Constantă. Tatăl lui a fost miner şi<br />
după ce a scăpat cu viaţă în urma<br />
unui grav acci<strong>de</strong>nt în mină, acesta şi-a<br />
luat familia şi s-a stabilit în localitatea<br />
Techirghiol, jud. Constanta.<br />
Din 1984 şi până astăzi, a sculptat anual<br />
aproximativ 20 <strong>de</strong> lucrări dintre care pe<br />
majoritatea le-a vândut. “Costul unei lucrări mai<br />
mari este <strong>de</strong> 100 <strong>de</strong> dolari, însă niciodată nu am<br />
ţinut <strong>de</strong> preţ. Oricum, am avut mulţi clienţi pentru<br />
care această sumă nu reprezenta mare lucru”, a<br />
spus Ion Culea. „Atelierul” său este <strong>de</strong> fapt beciul<br />
casei, un<strong>de</strong> are un polizor rusesc vechi, la careşi<br />
ascute sculele, un strung confecţionat <strong>de</strong> un<br />
văr căruia i-a dăruit o masă sculptată şi câteva<br />
instrumente <strong>de</strong> sculptat. Este angajat cu contract<br />
<strong>de</strong> muncă la Mânăstirea „Sf. Maria” din<br />
Techirghiol. Aici sculptează mobilier, rame pentru<br />
atelierul <strong>de</strong> pictură al măicuţelor, porţi în stil<br />
maramureşean pentru intrări şi chiar cruciuliţe<br />
din lemn.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 56
artte şii muze<br />
Ceea ce îi lipseşte sculptorului Ion Culea la<br />
mâini (are doar câte două <strong>de</strong>gete la fiecare<br />
mână) În faţa fibrelor nu există <strong>de</strong>cât cântecul ale<br />
„Am ales lemnul pentru că în<br />
copilărie mi-a fost la în<strong>de</strong>mână. Tatăl<br />
meu a fost toată viaţa şi încă trăieşte<br />
dogar. Zi <strong>de</strong> zi el făcea butoaie, iar eu<br />
puteam să-mi aleg ce bucată <strong>de</strong> lemn<br />
îmi plăcea mai mult. Nu am studiat<br />
tehnici speciale <strong>de</strong> sculptat, însă<br />
tehnica o <strong>de</strong>scoperi lucrând în lemn<br />
ori o moşteneşti”, spune artistul.<br />
Odihnă – Roşcov<br />
Ioan Culea spune că are multă<br />
imaginaţie în sculptură şi niciodată nu<br />
a încercat să reproducă lucrări<br />
celebre. Singura reproducere este în<br />
pictură, pentru că a şi pictat câţiva ani<br />
portretul Monalisei.<br />
A <strong>de</strong>butat în cadrul Cercului <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>sen <strong>de</strong> la Techirghiol cu mo<strong>de</strong>lajul,<br />
<strong>de</strong>senul, apoi cu fotografia şi pictura.<br />
Sculptura este o etapă a maturităţii<br />
artistului plastic.<br />
După absolvirea Liceului<br />
Economic, urmează Şcoala Populară<br />
<strong>de</strong> Artă, secţia Fotografie, <strong>de</strong> la Sibiu.<br />
Este autorul unor expoziţii <strong>de</strong> pictură<br />
şi sculptură, colective şi personale din<br />
<strong>anul</strong> 1984 şi până în prezent.<br />
cărui versuri sunt făcute să se audă <strong>de</strong> către<br />
meşter.<br />
Mesager - Salcâm natur<br />
I<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> a se exprima în sfera vizualului nu<br />
a venit pe parcurs, ne spune autorul, ci „există<br />
imprimată genetic, <strong>de</strong> la începuturi”.<br />
A sculptat în vara <strong>anul</strong>ui 2002 două uşi<br />
împărăteşti şi două uşi diaconeşti ale bisericii <strong>de</strong><br />
zid din Proieni, Călimăneşti-Căciulata, ridicată în<br />
secolul al XIV-lea, în timpul domnitorului Mircea<br />
cel Bătrân.<br />
Prin măiestria sa a fost solicitat <strong>de</strong> a<br />
executa iconostaşul <strong>de</strong> la Mânăstirea „Sfântul<br />
Ioan Casian”. Oamenii sunt încântaţi <strong>de</strong><br />
miniaturile bisericuţei <strong>de</strong> lemn „Sfânta Maria” –<br />
Techirghiol, executate pe scândură crudă şi <strong>de</strong><br />
pirogravură care reprezintă chipuri <strong>de</strong> sfinţi.<br />
Lemnul ia o formă aparte în mâinile sale şi<br />
prin<strong>de</strong> viaţă. O mare parte din lucrările lui Ion<br />
Culea au fost donate sau achiziţionate,<br />
regăsindu-se în colecţii particulare.<br />
Plan general - Adam şi Eva, Pajura, Trecere, Izvor al<br />
timpului, Saltimbanc, Bolero, Muzica cifrelor<br />
57<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
artte şii muze<br />
Sculptează piatra în atelierul<br />
THE STONE STORY <strong>de</strong> 9 ani. Pentru<br />
Ion Culea, sculptura este o formă<br />
ludică ce s-a perpetuat din primii ani<br />
<strong>de</strong> viaţă, trecând prin <strong>de</strong>sen, pictură,<br />
fotografie apoi sculptură în lemn, arta<br />
monumentală, dar şi miniatură. Pare<br />
paradoxal pentru alţii, în ciuda unui<br />
<strong>de</strong>fect din naştere, s-a adaptat acestor<br />
domenii ce aparţin vizualului cu<br />
plăcere, cu răbdare, dar şi absolvând<br />
o şcoală <strong>de</strong> artă fotografică.<br />
„Am avut <strong>de</strong> învăţat după ce am<br />
trecut prin Şcoala <strong>de</strong> la Sibiu ce<br />
înseamnă numărul <strong>de</strong> aur, proporţiile,<br />
liniile şi punctele forţe în cadrul<br />
formatului, practicând meseria <strong>de</strong><br />
fotograf profesionist timp <strong>de</strong> 15 ani.<br />
Sculptura este o vocaţie, nu o<br />
profesie şi a început ca un hobby.<br />
Orice subiect poate fi reflectat prin<br />
sculpturĂ, dar nu toate lucrurile pot fi<br />
sculpturale. Sunt atras <strong>de</strong> artă<br />
abstractă, ron<strong>de</strong>-bosse, basorelief, dar<br />
practic cu <strong>de</strong>stul succes şi figurativul,<br />
cochetez şi cu programele 3D.<br />
Consi<strong>de</strong>r că, într-un mod a<strong>de</strong>cvat,<br />
încă mai am multe <strong>de</strong> spus”.<br />
Echilibru feminin – Roşcov/Vestea cea Bună - Nuc patinat<br />
Talentul l-a ajutat să treacă peste barierele<br />
fizice. Acum, ce iese din mâinile lui încântă o<br />
lume întreagă. Maestrul însă rămâne mo<strong>de</strong>st. Îşi<br />
aduce aminte cum la începuturile carierei sale<br />
nimeni nu-i dă<strong>de</strong>a şanse. Acum e mândru <strong>de</strong> tot<br />
ce face, se consi<strong>de</strong>ră un om normal tocmai<br />
pentru că a reuşit să facă ceea ce toţi cre<strong>de</strong>au<br />
că e imposibil. Nu mai vrea <strong>de</strong> mult să<br />
<strong>de</strong>monstreze ceva. Acum lucrările sale sunt<br />
vândute peste hotare. Alături <strong>de</strong> o mână <strong>de</strong><br />
oameni care cunosc valoarea au reuşit să le<br />
vândă străinilor mii <strong>de</strong> exponate. Ioan Culea este<br />
un român care ne face cinste şi care ne-a arătat<br />
tuturor că dacă vrei, poţi să treci peste orice.<br />
Nimfa<br />
Din mâinile lui Ioan Culea ies<br />
a<strong>de</strong>vărate opere <strong>de</strong> artă din lemnul pe<br />
care-l sculptează cu migală. A pus pe<br />
picioare o afacere <strong>de</strong> milioane <strong>de</strong><br />
euro. Ioan Culea este un învingător.<br />
Tată şi fiu - Fiul risipitor<br />
Lenuş Lungu<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 58
pagiina membrulluii<br />
Constantin-<br />
Nicolae<br />
Gavrilescu<br />
Motto: Iubirea pură este o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re a<br />
inimii în toate directiile, către întregul Cer.<br />
Este sentimentul cel mai nobil care îți dă<br />
fericirea contopirii cu întreaga Creație.<br />
(Constantin-Nicolae Gavrilescu)<br />
Constantin-Nicolae Gavrilescu<br />
şi-a aşezat poezia scrisă între<br />
prozodie şi vers alb, <strong>de</strong> la meditaţie la<br />
reflecţie şi notaţie, versul curgând sub<br />
semnele iubirii.<br />
La el iubirea este o temă<br />
inepuizabilă, fără să surprindă și fără<br />
să cadă în <strong>de</strong>suet.<br />
În poeziile lui iubirea cuprin<strong>de</strong> un<br />
spațiu tematic <strong>de</strong> o fantastică<br />
complexitate.<br />
Dacă îi citim lui Constantin-<br />
Nicolae Gavrilescu poezia „Ce e<br />
amorul?”, ve<strong>de</strong>m că pentru noi<br />
cuvântul „amor” pare neserios, frivol,<br />
dar în realitate e vorba <strong>de</strong> cu totul<br />
altceva.<br />
„Ce e amorul?/E fericirea<br />
sufletului ce se-nalță/Când e iubire<br />
pentru-o viață,/Lăsând aprins în inimi<br />
dorul.”<br />
Limba s-a schimbat, a evoluat;<br />
mentalitățile noastre nu mai putin.<br />
Erosul este întot<strong>de</strong>auna un produs al<br />
diferentei, el exista și se manifestă<br />
prin nuanțe și mutații (pe care <strong>de</strong><br />
multe ori le găsim în sensurile schimbate ale<br />
cuvintelor).<br />
Continuând aceste distincții, putem lesne<br />
<strong>de</strong>scoperi că dragostea e inferioară iubirii. Una e<br />
o ființă drăgăstoasă, și alta o ființă iubitoare.<br />
Erosul care a <strong>de</strong>pașit simțurile și s-a instalat în<br />
suflet e sinonim cu iubirea, nu cu dragostea.<br />
Felul în care noi, <strong>de</strong> obicei, interpretăm<br />
sentimentul erotic se află limpe<strong>de</strong> în cuvintele<br />
noastre. La o prima privire ar fi inutil să<br />
diferențiem cuvinte precum „iubire” sau<br />
„dragoste”. Nu însă și la el:<br />
„Când toamna se adapă dinspre<br />
ceruri,/regretul dragostei din vară cere<br />
îndurare,/și vântul, foșnet lin, strecoară-n<br />
ramuri,/ca toamna girul <strong>de</strong> iubire să-l acor<strong>de</strong><br />
iară.” (Când toamna iar va coborî pe <strong>de</strong>al)<br />
Pe Dumnezeu îl iubești, dar <strong>de</strong> o ființă<br />
pământeană te poți îndrăgosti.<br />
Revenind la cuvântul „amor”, el pare astazi<br />
potrivit pentru surprin<strong>de</strong>rea zonelor joase ale<br />
erosului. Amorul e pasager și comun. Cu toate<br />
astea, în poeziile lui Constantin-Nicolae<br />
Gavrilescu amorul este „suflul ce aduce<br />
împlinire,/Și bucură întreaga fire,/Ștergând din<br />
cerul sufletului norul.” (Ce e amorul?)<br />
La el nici nu poate fi alfel, după felul în care<br />
se <strong>de</strong>scrie:<br />
„M-am născut într-o familie <strong>de</strong> oameni buni,<br />
harnici, gospodari şi cu frică <strong>de</strong> Dumnezeu la 13<br />
februarie 1955, în Salonta, ju<strong>de</strong>ţul Bihor. Tatăl<br />
meu a fost ofiţer, iar mama învăţătoare. În 1982<br />
am absolvit Facultatea <strong>de</strong> Automatică din cadrul<br />
Universităţii Politehnică - Bucureşti. Am început<br />
să scriu poezii încă din timpul liceului.<br />
Până în prezent am publicat curent doar pe<br />
site-uri literare:<br />
- Poezii biz;<br />
- Netlog;<br />
- Eesente;<br />
- Negru pe Alb;<br />
- Rețeaua literară;<br />
- Cronopedia;<br />
- RoGrup;<br />
- Casa Gândului – Cleopatra.<br />
Membru al cenaclurilor:<br />
59<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
- Înțelepciune.ro;<br />
- Dirobenelu - site-ul românilor<br />
din Benelux.<br />
Am fost publicat în:<br />
- Antologia „Amprente<br />
temporale” – antologie <strong>de</strong> poezii<br />
cronopediene, vol. III, <strong>2013</strong>;<br />
- Revista „<strong>Chronos</strong> – <strong>Penița</strong> <strong>de</strong><br />
aur, Izvor <strong>de</strong> cultură” <strong>nr</strong>. 1, <strong>nr</strong>. 2, și <strong>nr</strong>.<br />
3-4;<br />
- Revista „Negru pe Alb” <strong>nr</strong>. 3<br />
supliment, <strong>nr</strong>. 4, și <strong>nr</strong>. 5;<br />
- Revista „Nomen Artis – dincolo<br />
<strong>de</strong> tăcere” <strong>nr</strong>. 20.<br />
Premii câștigate în concursuri <strong>de</strong><br />
poezie:<br />
- Mențiune la concursul <strong>de</strong><br />
poezie „Ningând poeme” în cadrul<br />
site-ului Negru pe Alb, <strong>de</strong>sfășurat în<br />
<strong>de</strong>cembrie 2012;<br />
- Premiul III la concursul <strong>de</strong><br />
versuri și proză „Ah femeia!” în cadrul<br />
site-ului Negru pe Alb, <strong>de</strong>sfașurat în<br />
perioada 12.02-05.03 <strong>2013</strong>;<br />
- Premiul III și mențiune în cadrul<br />
concursului <strong>de</strong> poezie autentică cu<br />
tema „Dragostea”, <strong>de</strong>sfășurat în<br />
perioada mai-iunie <strong>2013</strong> în cadrul siteului<br />
Negru pe Alb.”<br />
Despre Constantin-Nicolae<br />
Gavrilescu, Marian Dragomir redactor<br />
al revistei „Atitudini” din Ploiești<br />
spunea: „Carapacea poetică a lui<br />
Constantin-Nicolae Gavrilescu, se află<br />
sub semnul timpului și iubirii. Amorul<br />
<strong>de</strong>vine sentimentul tutelar ce<br />
transfigurează natura conferindu-i noi<br />
valențe, „Când sufletul va<br />
înflori/<strong>de</strong>schisă-i calea spre iubire”<br />
(Când sufletul va înflori).<br />
Când sufletul va înflori<br />
Când sufletul va înflori<br />
<strong>de</strong>schisă-i calea spre iubire,<br />
în zorii zilei fără nori<br />
palpită inima-n neştire.<br />
Va curge sângele prin vene<br />
înflăcărat <strong>de</strong> focul firii,<br />
şi-n veci <strong>de</strong> veci el va rămâne,<br />
simbolul veşnic al iubirii.<br />
Amorul va striga din nou,<br />
va chiui <strong>de</strong> bucurie,<br />
va-ntoarce cerul un ecou<br />
ca-n toată lumea să se ştie.<br />
Când sufletul va înflori<br />
aşa cum înfloreşte-o floare,<br />
va fi şi azi cum a fost ieri,<br />
va fi acea iubire mare.<br />
Lasa-vom poarta inimii<br />
<strong>de</strong>schisă larg ca să primească,<br />
fiorii dragostei dintîi<br />
şi viaţa să ni se-mplinească.<br />
Da. Visele sunt vise...<br />
din noapte vin şi-n noapte pleacă,<br />
nu toate sunt însă frumoase...<br />
Cum oare Doamne să ne placă?<br />
Visele sunt vise<br />
De pe tărâmuri neumblate<br />
aduce vântul iar furtună,<br />
ne lasă nopţile <strong>de</strong>şarte,<br />
și suferinţă-o să rămână.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 60
poeziie<br />
Norocul are și-un sfârşit...<br />
<strong>de</strong> tu în viață n-ai iubit,<br />
rămâne visul nedorit<br />
în amintiri, la asfinţit.<br />
Azi, când ziua s-a sfârşit<br />
În viaţă ești doar trecător...<br />
fără <strong>de</strong> visul cel <strong>de</strong> taină,<br />
rămîi un simplu muritor,<br />
ce-și poartă pașii până-n toamnă.<br />
Sunt doar clepsidră<br />
Nu fug <strong>de</strong> el...<br />
eu doar privesc<br />
cum timpul se scurge,<br />
încet şi sigur,<br />
fugind <strong>de</strong> mine,<br />
<strong>de</strong> teama<br />
că-l opresc<br />
din mersul lui <strong>de</strong> ani.<br />
Singur rămas<br />
văd orizontul<br />
ce pare că fuge,<br />
dând contur<br />
unei privelişti minune<br />
pusă în rama<br />
tabloului firesc,<br />
al timpului mirean.<br />
Nu fug <strong>de</strong> timp...<br />
sunt doar clepsidră,<br />
o bucăţică <strong>de</strong> lut samaritean.<br />
Sus pe <strong>de</strong>al privirea-mi urcă,<br />
şi pe cer ea poposeşte,<br />
pare-a ve<strong>de</strong> o nălucă<br />
ce dansează ca-n poveste.<br />
E iluzia pierdută<br />
în eterul infinit,<br />
un<strong>de</strong> minte-ai rătăcită,<br />
prinsă-n greul troienit.<br />
După <strong>de</strong>al apune astrul,<br />
razele-i coboară lin,<br />
cerul nu mai e albastru<br />
şi mă cheamă ca să vin.<br />
Văd năluca cum valsează<br />
şi dispare-nspre zenit,<br />
pironit, rămân <strong>de</strong> pază,<br />
azi, când ziua s-a sfârşit.<br />
Jos pe vale noaptea vine,<br />
strecurându-se tiptil,<br />
vântu-adie în suspine,<br />
ridic flacăra-n fitil,<br />
să pot scrie, să iubesc,<br />
tot ce ziua mi-a adus,<br />
să <strong>de</strong>zmierd pe cin’ doresc,<br />
căci iubirea-mi n-a apus.<br />
61<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Vino cu mândra la iubit!<br />
Privesc câmpia-ntinsă-n zări,<br />
în pala vântului o adiere,<br />
răsfaţă lanu-n valuri mari<br />
şi roşii maci în mângâiere.<br />
Sub razele dogoritoare<br />
cuprinse <strong>de</strong> un roşu-aprins,<br />
dând câmpului altă culoare,<br />
privirea-mi lacomă s-a prins.<br />
Pe pânza infinit-a zării,<br />
tabloul cu l<strong>anul</strong> <strong>de</strong> grâu<br />
înlănţuit cu macii roşii<br />
mă-mbie să îmi leg la brâu,<br />
flori sângerii, suave şi gingaşe,<br />
şi moi, şi fine, precum catifeaua,<br />
ce-n hora spicelor cuprinse<br />
dau pură frumuseţe, ziua.<br />
Fudulă e câmpia toată,<br />
iar l<strong>anul</strong> pare-nsufleţit,<br />
cu maci în grâu e presărată...<br />
Vino cu mândra la iubit!<br />
De tine dor îmi e când noaptea<br />
îşi lasă faldurile-ntunecate,<br />
ca să apară din neant iubirea<br />
chiar dacă vine <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte.<br />
De ce în noapte e mai bine<br />
să-mi fii alături tot mereu,<br />
să-ţi simt iubirea care vine<br />
și-nvăluie sufletul meu?<br />
De tine dor îmi e când noaptea<br />
îşi lasă trena <strong>de</strong>-ntuneric,<br />
uşor, uşor pornind povestea,<br />
în peisajul său feeric.<br />
Ridică vălul în iubire<br />
agită clipele <strong>de</strong> amor,<br />
şi-aduce sfântă împlinire<br />
stingând suspinele <strong>de</strong> dor.<br />
De tine dor îmi e când noaptea<br />
se stinge-n zorii dimineţii,<br />
și-aştept să-nceapă iar iubirea<br />
cu toată forţa tinereţii.<br />
De tine dor îmi e<br />
Zbor în înalturi<br />
Departe sunt <strong>de</strong> tine, plutesc acum prin nori,<br />
doar ochiul mai reţine imaginea din zări,<br />
şi sui la soare apune, el îmi zâmbeşte sec,<br />
şi-mi cere ca pe dată cu el să mă întrec.<br />
Cu razele-i plăpân<strong>de</strong>, prin norii albi pufoşi,<br />
animă crinii tandru, ce către el întorşi<br />
se tem <strong>de</strong> întuneric, şi frig... Ce pot să zic?<br />
Deasupra este cerul, Pământul este mic.<br />
Şi sui, zbor în înalturi, mă pierd în zare-albastră,<br />
muşcatele <strong>de</strong>-acasă râd vesele-n fereastră,<br />
voi scrie-o poezie cu versuri potrivite,<br />
să o citiţi cu drag, sub cetini înverzite.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 62
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
Valentin<br />
Protopopescu:<br />
Emil Cioran, fără<br />
menajament<br />
Geo Vasile<br />
Filosof, estetician, comparatist, om <strong>de</strong><br />
radio, Valentin Protopopescu (n. 1967,<br />
Bucureşti) dă la iveală o carte unică atât<br />
prin miza ei tematică, cât şi prin abordarea<br />
interdisciplinară, menită să tulbure multe<br />
instanţe critice încremenite în ju<strong>de</strong>căţile lor<br />
como<strong>de</strong>, partizane sau ex-cathedra. Este<br />
vorba <strong>de</strong> Cioran în oglindă – încercare <strong>de</strong><br />
psihanaliză (Editura TREI, 2003), un opus<br />
pilduitor fie prin impostaţia ştiinţifică<br />
(psihobiografia) şi seriozitatea lecturilor<br />
(peste 200 <strong>de</strong> surse consultate, între care,<br />
spre mirarea noastră, n-am găsit volumul<br />
Martei Petreu, Un trecut <strong>de</strong>ocheat sau<br />
Schimbarea la faţă a României), fie prin<br />
calitate scriiturii, ca să nu mai vorbim <strong>de</strong><br />
necruţătorul rechizitoriu moral la care este<br />
supus în premieră Emil Cioran (1911-1995);<br />
pentru prima oară sunt spulberate clişeele<br />
pietiste sau reziduale ce continuă să-i<br />
frau<strong>de</strong>ze opera şi viaţa în România cât şi în<br />
Franţa, în lumina unor probe zdrobitoare.<br />
Specializat în limbajul psihanalitic,<br />
autor al volumului Dincolo <strong>de</strong> seninătate.<br />
Eseuri <strong>de</strong> psihanaliză aplicată (2001),<br />
Valentin Protopopescu îşi fascinează<br />
cititorul <strong>de</strong>-a lungul a şapte capitole <strong>de</strong>nse<br />
<strong>de</strong> lecturi up to date şi hermeneutică<br />
aplicată la variile stadii <strong>de</strong> viaţă şi scrieri ale<br />
moralistului din Răşinari, cum ar fi<br />
Psihanaliza ca hermeneutică a textului,<br />
Cioran şi Volutele rom<strong>anul</strong>ui său familial,<br />
Sarcasm şi melancolie în râsul lui Emil<br />
Cioran, Un antisemit atipic, Pattern-ul<br />
românesc sau panorama extremismelor<br />
ş.a.m.d.<br />
Pe urma unor celebre eseuri cum ar fi<br />
cel al lui Sigmund Freud <strong>de</strong>spre Leonardo,<br />
al lui Jaspers <strong>de</strong>spre Höl<strong>de</strong>rlin, încă tânărul<br />
autor îl introduce pe Cioran într-un tunel <strong>de</strong><br />
rezonanţă psihanalitică, monitorizându-i<br />
copilăria (relaţiile cu mama şi tatăl analizate<br />
conform procedurilor <strong>de</strong> inspiraţie<br />
freudiană), adolescenţa şi tinereţea, erosul,<br />
ieşirile în <strong>de</strong>cor pro-gardiste şi prolegionare,<br />
dar mai ales refluxul acestora în<br />
cele cinci <strong>de</strong>cenii pariziene <strong>de</strong> disimulare a<br />
<strong>de</strong>rapajelor i<strong>de</strong>ologice sub tropul scepticului<br />
<strong>de</strong> serviciu din Sfârtecare, Că<strong>de</strong>rea în timp,<br />
Mărturii şi anateme.<br />
Mai puţin cunoscută este pasiunea<br />
septuagenarului Cioran (Răşinari 1911-<br />
1995 Paris) pentru admiratoarea să,<br />
universitara germană Friedgard Schulte-<br />
Thoma, care avea pe atunci, pe timpul<br />
îndrăgostirii <strong>de</strong> ea a scepticului <strong>de</strong> serviciu<br />
la căpătâiul umanităţii, 35 <strong>de</strong> ani. Mai nou,<br />
fosta victimă îngăduitoare a lui Cioran a<br />
publicat o carte <strong>de</strong>spre idolul său, stăruind<br />
asupra crizei <strong>de</strong> sexualitate a moralistului<br />
aflat pe ultima sută <strong>de</strong> metri.<br />
Cuceritoare este şi analiza cuplului<br />
Cioran – Simone Boué, o relaţie aproape<br />
<strong>de</strong> cinci <strong>de</strong>cenii, în care Simone este<br />
văzută <strong>de</strong> autorul român ca o emblemă a<br />
dăruirii şi generozităţii vecine cu<br />
masochismul. Logodnică <strong>de</strong>-a pururi, soţie<br />
63<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
niciodată, vorba poetului, Simone „a simţit<br />
în permanenţă că filosoful este lângă ea, că<br />
este al ei, dar că nu este şi nu poate fi cu<br />
ea”.<br />
Care sunt probele date la iveală <strong>de</strong><br />
Valentin Protopopescu în acest proces <strong>de</strong><br />
lustraţie pe adresa vieţii şi operei lui<br />
Cioran? Textele <strong>de</strong> tinereţe în limba<br />
română, <strong>de</strong>lirante, ale marelui stilist <strong>de</strong> mai<br />
târziu, <strong>de</strong>spre Hitler (mistica führerului,<br />
cultura iraţionalului, elogiul revoluţiei<br />
naţional-socialiste), trimise în ţară din<br />
poziţia <strong>de</strong> bursier la Berlin şi München<br />
(1933-1935), ferparul radiofonic rostit la 27<br />
noiembrie 1940 (la câteva ore după<br />
asasinarea lui Iorga şi V. Madgearu),<br />
celebrându-i nu pe aceştia, vai, ci Profilul<br />
interior al Căpit<strong>anul</strong>ui, unele pasaje din<br />
Schimbarea la faţă a României (primele<br />
două ediţii, nu cele cosmetizare şi<br />
republicate după 1990) ce păcătuiau „printrun<br />
antisemitism apăsat şi spectaculos, dar<br />
şi prin violente şi suculente accente<br />
antimaghiare”.<br />
Pătruns doar <strong>de</strong> o culpabilitate<br />
metafizică, fără însă a-şi revendica o vină<br />
<strong>de</strong> ordin moral, moralistul <strong>de</strong> la Răşinari nu<br />
pregetă să-şi sancţioneze fraţii negativi <strong>de</strong><br />
la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann<br />
(sociologul şi teoretici<strong>anul</strong> literar marxist<br />
născut în România). Ştiind că este informat<br />
asupra trecutului său prolegionar, Cioran i<br />
s-a împotrivit printr-o „campanie<br />
sistematică”.<br />
Insomniacul, evazionistul, <strong>de</strong>presivul,<br />
fantasmaticul Cioran, mânat <strong>de</strong> infantilismul<br />
său funciar, îşi va disimula bibliografia în<br />
limba română prin avatarul parizian sau<br />
renaşterea stilistică în limba franceză,<br />
datorată şi coabitării cu profesoara Simone<br />
Boué, materna şi discretă să „ţiitoare”.<br />
Opera lui franceză id est religia<br />
expresivităţii şi a frazei memoriabile,<br />
conform lui Pierre-Yves Boissau, citat <strong>de</strong><br />
autor, n-ar reflecta „altceva <strong>de</strong>cât o imensă<br />
indiferenţă în faţa a ceea ce spune,<br />
interesul lui orientându-se către felul în care<br />
spune indiferent ce”.<br />
În virtutea acestui cinism stilistic,<br />
avocaţii apărării ar putea absolvi şi textele<br />
<strong>de</strong> tinereţe incriminate, atenuându-le<br />
iresponsabilitatea civică prin invocarea<br />
histrionismului juvenil al stilistului<br />
impenitent. Un tipic proce<strong>de</strong>u <strong>de</strong><br />
prestidigitaţie, repe<strong>de</strong> şi sistematic<br />
<strong>de</strong>structurat <strong>de</strong> V. Protopopescu, aspru în<br />
a-i pune la punct pe hagiografii generaţiei<br />
’27 („criterioniştii”), pe toţi criticii ce nu s-au<br />
eliberat <strong>de</strong> „cataracta pseudotraumei<br />
i<strong>de</strong>ntitare” şi care nu contenesc să întreţină<br />
spectrul unei conspiraţii antiromâneşti,<br />
victimele preferate ale acesteia fiind Elia<strong>de</strong>,<br />
Noica, Cioran, Ţuţea, Haig Acterian, Dan<br />
Botta, Bogdan Protopopescu etc.<br />
Scrutând personalitatea lui Cioran, V.<br />
Protopopescu nu poate trece cu ve<strong>de</strong>rea<br />
că, în timp ce alţi colegi <strong>de</strong> generaţie au<br />
plătit din greu preţul sindromului legionarogardist<br />
al vremii (C. Noica, M. Vulcănescu,<br />
Petre Ţuţea, dar şi Céline sau Brasilach),<br />
autorul Demiurgului funest a prins ultimul<br />
tren în 1941 spre Paris (un<strong>de</strong> încă din 1937<br />
era bursier doctorand), în condiţii încă<br />
neelucidate, dar oricum fără să aibă <strong>de</strong><br />
suferit. Există presupuneri, colportate <strong>de</strong><br />
diaristul Paul Goma şi citate <strong>de</strong> autor,<br />
privind un eventual colaboraţionism al lui<br />
Cioran în anii războiului şi ai Parisului<br />
ocupat <strong>de</strong> nazişti, ceea ce complică enorm<br />
portretul artistului la tinereţe. Astfel se<br />
explică <strong>de</strong> ce, conform lui V. Protopopescu,<br />
„Cioran trăieşte drama aproape psihotică a<br />
unei similischizofrenii ce nu-şi permite<br />
<strong>de</strong>săvârşirea, eşuând într-o nevroză <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>stin cu accente paranoi<strong>de</strong>”.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 64
croniică <strong>de</strong> cartte<br />
Opera intelectualului <strong>de</strong> rasă, autentic<br />
şi original, a magici<strong>anul</strong>ui aforismului şi<br />
fragmentului metafizic este analizată şi<br />
cântărită din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al conştiinţei<br />
morale. Lipsa acesteia, nu-i aşa, o<br />
veritabilă ruină a sufletului. Din camuflajul<br />
său premeditat, Cioran a lansat urbi et orbi<br />
i<strong>de</strong>i şi ficţiuni ce nu-i mai periclitau viaţa,<br />
<strong>de</strong>venind tolerant şi <strong>de</strong>mocrat <strong>de</strong> dragul<br />
supravieţuirii, fără însă a avea tăria <strong>de</strong> a-şi<br />
recunoaşte şi <strong>de</strong>zavua public alinierea la<br />
dreapta extremistă.<br />
Pentru psihanalist, Cioran este un<br />
subiect bor<strong>de</strong>r, la graniţa dintre nevroză şi<br />
psihoză, dar situat între acest tip nosocomic<br />
şi normalitate. Conotaţia narcisică nu<br />
lipseşte din acest tablou, dată fiind năzuinţa<br />
permanentă a autorului Exerciţiilor <strong>de</strong><br />
admiraţie <strong>de</strong> a fi curtat, celebrat, iubit.<br />
Cartea lui Valentin Protopopescu va<br />
reactualiza multe idiosincrazii, dar şi elogii,<br />
fiind prima sinteză în cheie hermeneutică<br />
<strong>de</strong>spre viaţa şi opera lui Cioran. Tradusă în<br />
câteva limbi europene, ea va redimensiona<br />
simţitor figura <strong>de</strong>ja planetară a moralistului<br />
<strong>de</strong> la Răşinari.<br />
Valentin Protopopescu<br />
• Născut la 4 mai 1967 în Bucureşti<br />
• a absolvit Facultatea <strong>de</strong> Filosofie a<br />
Universităţii bucureştene în 1996.<br />
• După un stagiu <strong>de</strong> cercetare în domeniul<br />
esteticii teatrale la Universitatea Jagiellona din<br />
Cracovia (Polonia), efectuat în acelaşi an, obţine<br />
titlul <strong>de</strong> master (D.E.A.) în literatura comparată la<br />
École <strong>de</strong>s Hautes Étu<strong>de</strong>s en Sciences Sociales, în<br />
1997 la Paris, cu o teză <strong>de</strong>spre Antonin Artaud<br />
realizată sub îndrumarea profesorului Philippe<br />
Roger, director al revistei Critique.<br />
• Este doctor în filosofie al Universităţii din<br />
Bucureşti cu o teză <strong>de</strong>spre Emil Cioran.<br />
• Semnează câteva sute <strong>de</strong> studii, cronici,<br />
eseuri şi polemici în paginile revistelor Observator<br />
cultural, Psihanaliza, Contrafort, Apostrof, Art-Hoc,<br />
ArhitextDesign, Dilema, Cultura, România literară,<br />
Dilema veche, ArtPanorama, Okean, Sfera politicii,<br />
Revista <strong>de</strong> Filosofie, Contrapunct, Cuvântul, Ştiinţa<br />
şi tehnică, Cahiers „Emil Cioran”, Bucovina literară,<br />
Familia, Revista Radio, Transilvania, Timpul,<br />
Euphorion, Vatră, Revue roumaine <strong>de</strong> philosophie,<br />
Euresis, precum şi în paginile <strong>de</strong> cultură ale unor<br />
cotidiene precum Ziua şi România liberă etc.<br />
• În prezent este publicist-comentator în<br />
cadrul redacţiei Literatura-Arte a postului Radio<br />
România Cultural.<br />
• Preda, în calitate <strong>de</strong> lector, cursul Cultura<br />
vi<strong>de</strong>o la U.N.A.T.C., Bucureşti.<br />
• A tradus: Paul-Laurent Assoun, Freud,<br />
filosofia şi filosofii (Editura Trei, Bucureşti, 1996),<br />
Paul Ricoeur, Despre interpretare. Eseu <strong>de</strong>spre<br />
Freud (în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 1998),<br />
Jean Cocteau, Jurnalul unui necunoscut (Editura<br />
Pandora M, Târgovişte, 2001), Élisabeth<br />
Roudinesco, Michel Plon, Dicţionar <strong>de</strong> psihanaliza<br />
(în colaborare, Editura Trei, Bucureşti, 2002), Eric<br />
Weil, Eseuri <strong>de</strong>spre natură, istorie şi politică (Editura<br />
Pandora M, Târgovişte, 2003), Daniel Lin<strong>de</strong>nberg,<br />
Chemarea la ordine. Ancheta <strong>de</strong>spre noii reacţionari<br />
(Editura Compania, Bucureşti, 2003), Gérard Leleu,<br />
Cum să fim fericiţi în cuplu. Intimitate, senzualitate şi<br />
sexualitate (Editura Trei, Bucureşti, 2003), Bernard-<br />
He<strong>nr</strong>y Lévy, Reflecţii asupra războiului, raului şi<br />
sfârşitului istoriei (Editura Trei, Bucureşti, 2004),<br />
Eric-Emmanuel Schmitt, Vizitatorul (piesa se joacă<br />
la TN Iaşi şi Teatrul Nottara, Bucureşti), Ce<br />
psihoterapie să alegem? Psihanalize, psihoterapii:<br />
cele mai importante abordări (în curs <strong>de</strong> apariţie la<br />
Editura Trei, Bucureşti).<br />
• A publicat mai multe articole, eseuri şi studii<br />
în lucrările colective Dicţionarul operelor filosofice<br />
romaneşti (Editura Humanitas, Bucureşti, 1997), Ion<br />
Ianosi. Estetica şi moralitate (Editura Crater,<br />
Bucureşti, 1998) şi Lauda diferenţei. Omagiu<br />
profesorului He<strong>nr</strong>i Wald (Editura Aritmos, Bucureşti,<br />
2001), Dicţionar <strong>de</strong> termeni literari şi culturali<br />
(coordonat <strong>de</strong> Mircea Martin, în curs <strong>de</strong> apariţie la<br />
Editura Paralelă 45, Piteşti), volumele <strong>de</strong> autor<br />
Dincolo <strong>de</strong> seninătate. Eseuri <strong>de</strong> psihanaliza<br />
aplicată (Editura Trei, Bucureşti, 2001), Cioran în<br />
oglindă. Încercare <strong>de</strong> psihanaliza (Editura Trei,<br />
Bucureşti, 2003), Ciorba <strong>de</strong> burtă sau gâlceava<br />
românului cu sine însuşi (Curtea Veche, Bucureşti,<br />
2004), Sufletul şi umbră.<br />
• Noi texte <strong>de</strong> psihanaliza culturală (în curs <strong>de</strong><br />
apariţie la Editura Trei, Bucureşti) şi a îngrijit,<br />
introducând şi adnotând, volumul <strong>de</strong> conferinţe<br />
radiofonice interbelice ale lui Mihai Ralea, Cultura în<br />
criză, text însoţit <strong>de</strong> cd-rom audio (Editura Casa<br />
Radio, Bucureşti, 2005).<br />
65<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
cllub<br />
Eduard Zalle<br />
A fost caracterizat <strong>de</strong> Traian T.<br />
Coşovei drept: „un spirit bacovian, profund<br />
şi întrebător, care are forţa <strong>de</strong> a-şi suprima<br />
tragismul prin ingenioase şi temerare<br />
incursiuni în poeziile post-mo<strong>de</strong>rniste”. (...)<br />
Eduard Zalle este un poet sensibil,<br />
romantic scrie cu penița sufletului.<br />
S-a născut la 06 <strong>iulie</strong> 1961 în oraşul<br />
Giurgiu, un<strong>de</strong> tatăl său activă ca locotenent<br />
în marina militară fluvială, iar din 1963<br />
acesta a fost mutat cu serviciul în Tulcea,<br />
urmat fiind <strong>de</strong> întreaga familie. Aici şi-a<br />
petrecut o parte a copilăriei, până la vârsta<br />
<strong>de</strong> 10 ani când, părinţii săi au divorţat,<br />
eveniment care l-a afectat profund.<br />
Împreună cu mama sa, bunica şi fratele mai<br />
mic, s-a mutat în Constanţa, un<strong>de</strong> locuieşte<br />
şi în prezent. A absolvit Liceul Militar <strong>de</strong><br />
Marină „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia<br />
1980, şi primul an al Aca<strong>de</strong>miei Navale<br />
„Mircea cel Bătrân”, secţia Marină Civilă,<br />
facultatea <strong>de</strong> Navigaţie, nedorind să-şi<br />
termine studiile. Dar a urmat un curs <strong>de</strong><br />
ofiţer radiotelegrafist (radiocomunicaţii<br />
marine) şi, în 1984, se angajează la<br />
compania <strong>de</strong> foraj marin „Petromar” din<br />
localitate. Gustul şi pasiunea pentru<br />
literatură le-a moştenit <strong>de</strong> la bunica sa din<br />
partea mamei, dar şi <strong>de</strong> la tatăl său, iar<br />
dragostea pentru muzică, <strong>de</strong> la mama sa<br />
care, în tinereţe, a studiat pi<strong>anul</strong>. Primele<br />
încercări în poezie le-a făcut încă <strong>de</strong> la<br />
vârsta <strong>de</strong> șapte ani (fascinat <strong>de</strong> peisajele<br />
dobrogene), dar a început să scrie serios şi<br />
constant în liceu, după ce i-a <strong>de</strong>scoperit pe<br />
marii scriitori români și străini. A publicat în<br />
revista liceului „Catarge la orizont”, la<br />
vremea aceea, condusă <strong>de</strong> profesoară <strong>de</strong><br />
limba şi literatura română Lidia Ignat, care,<br />
împreună cu profesorul său <strong>de</strong> clasă, Dan<br />
Jugănaru, l-au încurajat în a scrie versuri.<br />
Este un nonconformist, pasionat înfocat al<br />
muzicii clasice, blues, jazz, folk, rock şi<br />
admirator <strong>de</strong>clarat al mișcării „Hippie”. La<br />
începutul anilor 2000 a colaborat cu<br />
formaţia rock „Infra” din Constanţa, pentru<br />
care a scris textele pieselor şi s-a ocupat şi<br />
<strong>de</strong> impresariatul acesteia. Are colaborări cu<br />
muzicieni precum: Maria Gheorghiu,<br />
Mariana Butnaru, Daniel Iancu, Walter<br />
Ghicolescu, Marius Matache, Cezar<br />
Petrovici și cu actorii Eusebiu Ștefănescu,<br />
Silviu Biriș.<br />
Eduard Zalle este constănţean<br />
interesant, atât prin poezia să, cât şi prin<br />
preocupările pe care le afişează şi prin felul<br />
său <strong>de</strong> a fi. Este <strong>de</strong> meserie<br />
radiotelegrafist. Un a<strong>de</strong>pt al poeziei clasice,<br />
perfect rimate, şi al muzicii folk, pentru care<br />
compune versuri sau care se pliază pe<br />
versurile sale.<br />
Cei care l-au citit, oameni <strong>de</strong> litere sau<br />
<strong>de</strong> muzică, i-au fermecat şi i-au rămas<br />
alături la toate lansările.<br />
O parte a poeziilor au <strong>de</strong>venit cântări<br />
puse pe muzică <strong>de</strong> Maria Gheorghiu,<br />
Daniel Iancu, Mariana Butnaru, Marius<br />
Matache şi Walter Ghicolescu şi imprimate<br />
apoi pe discul „Cântece <strong>de</strong> Iarmaroc”.<br />
Eduard Zalle, este preşedintele<br />
cenaclului Astra Șagunistă şi stu<strong>de</strong>nt în<br />
ultimul an la Jurnalism Andrei Şaguna din<br />
Constanta.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 66
cllub<br />
„Într-o lume care dispreţuieşte<br />
sentimentul, Eduard Zalle aduce<br />
muzicalitate, tonalitate şi tonus poetic, ritm<br />
şi autenticitate, referindu-se la un sentiment<br />
ce trebuie mereu retrăit, renăscut şi<br />
reinventat: dragostea! (...) Titlul volumului<br />
face o trimitere directă la celebrele sonete<br />
shakespeariene evocate în mod indirect,<br />
dar inspirat <strong>de</strong> poet: doamna brună este o<br />
proiecţie care întruchipează un mo<strong>de</strong>l<br />
feminin, dar şi o oglindă în care autorul se<br />
reflectă în feminitate”, a scris Traian T.<br />
Coşovei, în prefaţa volumului.<br />
Eusebiu Ștefănescu:<br />
„Recomand cititorului acestor poeme<br />
să le rostească cu voce tare. Cuvântul care<br />
bate aerul pătrun<strong>de</strong> cald în sufletul celui<br />
care îl primeşte. Toate poemele lui Eduard<br />
Zalle sunt nişte mărturisiri, versificaţia le<br />
îmbracă pentru ca să poată ieşi în lume.<br />
Din acest punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re Eduard Zalle e<br />
un poet special. Are vocaţia histrionului şi<br />
atunci este şi creatorul şi interpretul<br />
poemelor sale, cititorul parcă ascultă<br />
rostirea poetului şi o preia odată cu starea<br />
lirismului său, care se manifestă ca o<br />
a<strong>de</strong>vărată confesiune <strong>de</strong> sine.<br />
În aceste confesiuni se simte povara<br />
unor trăiri şi acumulări culturale sub forma<br />
rezonanţelor poetice care amintesc <strong>de</strong><br />
Eminescu, Nichita, Blaga, dar mai ales <strong>de</strong><br />
Bacovia.<br />
Aceste trăiri şi acumulări topite<br />
organic în chinul dulce al inspiraţiei poetice<br />
fac din Eduard Zalle un poet original, <strong>de</strong> o<br />
candidă sinceritate. Eusebiu Ștefănescu.”<br />
Eduard Zalle: Operă literară<br />
A <strong>de</strong>butat literar în 1977 cu poezia<br />
„Moarte <strong>de</strong> toamnă” publicată în revista<br />
liceului, „Catarge la orizont”.<br />
A <strong>de</strong>but editorial în 2009 la editura<br />
Eminescu, Bucureşti, cu volumul <strong>de</strong> versuri<br />
„Poezii din vremurile vechi (1977-1990)”.<br />
I-au mai apărut poezii în revistele<br />
„Convorbiri literare” , „Literatorul” sau<br />
„Ecouri”. De asemenea, a publicat articole pe<br />
site-ul „European Journalism Observatory”,<br />
unele dintre ele fiind traduse în limba engleză și<br />
germană.<br />
Eduard Zalle: Volume publicate:<br />
„Poezii din vremurile vechi (1977-1990)” –<br />
poezii, editura Eminescu, București, septembrie<br />
2009;<br />
„Cântec lui Merlin” – poezii, editura<br />
Eminescu, București, aprilie 2010;<br />
„Doamna brună” – poezii, editura Semne,<br />
București, octombrie 2010;<br />
„Sonetele iubirii” – sonete, editura Semne,<br />
București, mai 2011;<br />
„Prietenia cuvintelor” – Antologie colectivă<br />
<strong>de</strong> poezie, proză, eseu și umor – editura<br />
Inforapart, Galați, <strong>de</strong>cembrie 2011:<br />
„Frământările înţeleptului vrăjitor” –<br />
sonete, editura Semne, București, noiembrie<br />
2012;<br />
„Cântece <strong>de</strong> iarmaroc” – album <strong>de</strong> poezie<br />
și muzică folk, Constanţa, noiembrie 2012;<br />
„Hotelul Paradisului” – dramă în două<br />
acte, editura Semne, Bucureşti, <strong>de</strong>cembrie<br />
<strong>2013</strong>.<br />
Alte activităţi literare:<br />
• Membru al cenaclului literar „Literatorul” din<br />
Bucureşti;<br />
• Coordonator al cenaclului literar „Dincolo<br />
<strong>de</strong> cuvinte” al liceului teoretic „Ovidius” din<br />
Constanţa;<br />
• Preşedinte al cenaclului literar „Astra<br />
Şagunistă” al Universităţii „Andrei Şaguna”<br />
din Constanţa;<br />
• Fost membru al cenaclului literar online<br />
„Noduri şi Semne” din Galaţi.<br />
Din 2009 este inclus în enciclopedia<br />
personalităților „Who’s Who în România”.<br />
67<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Mă plânge astăzi un nebun<br />
Cu faţă lungă, ca <strong>de</strong> cal<br />
Şi-mi râ<strong>de</strong> ţeava unui tun<br />
Zvârlind ghiulele <strong>de</strong> metal.<br />
Aud cum plouă nesfârşit<br />
De sus, din cerul ce s-a rupt,<br />
O ploaie ca <strong>de</strong> plumb topit,<br />
Semn că potopul a-nceput.<br />
Tot număr pietrele pe drum<br />
Din doi în doi, din zece-n zece<br />
Şi-mi plânge iarăşi un nebun<br />
Cu lacrimă <strong>de</strong> piatră rece.<br />
Şi îmi rânjeşte tunul greu<br />
Zvârlindu-şi bombele la mal,<br />
Mă plânge astăzi şi mereu<br />
Nebunul meu cu cap <strong>de</strong> cal.<br />
Noapte <strong>de</strong> noapte încă plouă,<br />
Potopul creşte ne-ncetat<br />
Şi pietre mi-au rămas doar două<br />
Din toate câte-am numărat.<br />
Mă plânge astăzi şi mereu<br />
Nebunul meu cel mai iubit<br />
Şi mă <strong>de</strong>sfi<strong>de</strong> tunul greu,<br />
Şi-aud cum plouă infinit.<br />
Nebunul<br />
Norocul tău<br />
Norocul tău se-ascun<strong>de</strong>, precum ştii,<br />
În sângele-mi ce curge clocotit,<br />
În firul crud <strong>de</strong> iarbă răsărit,<br />
În stelele arzând pe boltă, mii.<br />
Norocul tău e pasărea ce zboară<br />
Eliberată <strong>de</strong> ipocrizie şi <strong>de</strong> teamă,<br />
El este-ntâi <strong>de</strong> toate, mai cu seamă,<br />
Culcuşul meu călduţ, seară <strong>de</strong> seară!<br />
Norocul tău iţi este strălucirea<br />
Din ochii-ţi negri, mari şi visători,<br />
Privirea-ţi ce mă-ncarcă <strong>de</strong> fiori<br />
Şi ce mă face să mă pierd cu firea.<br />
Norocul tău, aş cre<strong>de</strong> că sunt eu,<br />
Iubirea ce mi-a dat-o Dumnezeu...<br />
i-am lăsat o cheie ieri, pe masă,<br />
Cheia ce te-ajută să-mi <strong>de</strong>scui<br />
Sufletul ce mi-a fugit <strong>de</strong>-acasă,<br />
Dar s-a prins la poartă, într-un cui.<br />
Cheia<br />
Ţi-am lăsat o cheie ieri, <strong>de</strong>-argint,<br />
O unealtă numai pentru tine.<br />
Nu luă-n seamă vorbele ce mint;<br />
Sufletul în cui... abia se ţine.<br />
Cheia ce-am lăsat-o ieri, pe masă,<br />
Sufletul te-ajută să-mi <strong>de</strong>scui<br />
Şi să mi-l întorci apoi, acasă,<br />
Să mi-l smulgi din cuiul nimănui!<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 68
croniică<br />
În dulcele stil…<br />
botoşănean –<br />
cronică şi poezie<br />
<strong>de</strong> Vasile Popovici<br />
Prof. Maria Apetroaiei<br />
Parcurgând primele pagini ale cărţii<br />
„Vatră străbună”, gândul m-a dus la o<br />
inedită scriere a lui Păstorel Teodoreanu,<br />
„De Re Culinaria”. Apropierea ar părea<br />
nepotrivită, atâta vreme cât conţinutul este<br />
cu totul şi cu totul <strong>de</strong>osebit. Şi totuşi...<br />
Pornind <strong>de</strong> la o iniţiativă banală,<br />
gastronomică, Păstorel creează în stilu-i<br />
caracteristic o imagine comică a bucătăriei<br />
tradiţionale româneşti, călăuzit <strong>de</strong> gândul<br />
„Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine<br />
eşti” pentru a evi<strong>de</strong>nţia cu o anumită<br />
mândrie toate „bunăciunile” româneşti dar<br />
şi pentru a şfichiui cum se cuvine, cu ironie<br />
şi umor, multe dintre aspectele observate în<br />
lumea din preajma sa. Mărturisirea acestuia<br />
<strong>de</strong>spre intenţia <strong>de</strong> a scoate o asemenea<br />
carte, se aseamănă cu cea a scriitorului<br />
Vasile Popovici, care pornind <strong>de</strong> la o<br />
chestiune interesantă, cum este folclorul<br />
românesc din zona Moldovei <strong>de</strong> nord,<br />
creează pagini savuroase <strong>de</strong> comentarii, un<br />
a<strong>de</strong>vărat <strong>de</strong>liciu pentru a ne <strong>de</strong>screţi<br />
gândurile întunecate, aşa cum veţi remarca<br />
în ceea ce urmează.<br />
„Pe vremurile acestea <strong>de</strong> restrişte,<br />
şomaj şi lipsuri <strong>de</strong> tot felul, (Doamne, cât<br />
sunt <strong>de</strong> actuale! N.n.) când până şi pânea<br />
noastră cea <strong>de</strong> toate zilele a luat culoarea<br />
mizeriei (neagră), înscrierea unei<br />
asemenea rubrici programatice în paginile<br />
unei reviste literare apare, la prima ve<strong>de</strong>re,<br />
ca o blamabilă absurditate, dublată <strong>de</strong> o<br />
forte-doză <strong>de</strong> in<strong>de</strong>licateţă (...). Prin urmare,<br />
nu reţete <strong>de</strong> mâncăruri va găsi cetitorul în<br />
această rubrică”.<br />
„A scoate o carte <strong>de</strong>spre folclor, când<br />
credinţa e că nimic nu mai e <strong>de</strong> spus în<br />
domeniu, este o cutezanţă asumată şi un<br />
risc pe măsura cutezanţei. Se scrie <strong>de</strong>spre<br />
orice: folclorul este (în mentalul colectiv, al<br />
generaţiei superinformaţionalizate, al<br />
generaţiei <strong>de</strong> aur sub zodia computerizării)<br />
este, cum spuneam, arhaic, perimat, vetust<br />
şi neînvogă. Şi cum ar zice cu emfază<br />
generaţia superculă pe care nu eu am<br />
scăpat-o din mână, că, dacă nu ai cercei în<br />
nas şi buric, nimic nu e supercul şi nu e<br />
şic!!!<br />
Cine mai cumpără, cine mai citeşte o<br />
carte? Sunt alte şi alte motivaţii: banii,<br />
duşmanii şi sexul, cu puţinele excepţii <strong>de</strong> la<br />
regulă, în faţa cărora mă aplec cu aleasă<br />
cinstire şi reverenţă!”<br />
Cutezanţa domnului profesor Vasile<br />
Popovici este cu atât mai lăudabilă, cu cât<br />
dove<strong>de</strong>şte că mai există români a<strong>de</strong>văraţi<br />
cărora le pasă că, într-o lume a globalizării,<br />
când tendinţa imitaţiei haotice distruge<br />
frumuseţea spirituală străveche, originală,<br />
noi, românii, să nu ne pier<strong>de</strong>m i<strong>de</strong>ntitatea,<br />
<strong>de</strong> dragul <strong>de</strong> a fi neapărat „cool” şi<br />
ultramo<strong>de</strong>rni. Dorinţa autorului <strong>de</strong> a realiza<br />
o asemenea carte porneşte şi <strong>de</strong> la<br />
preţuirea <strong>de</strong> care un asemenea tezaur<br />
trebuie să se bucure, după cum afirmaseră<br />
nu numai cercetătorii în domeniu, ci şi<br />
scriitorii, precum Sadoveanu, care cre<strong>de</strong>a<br />
69<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică<br />
în valoarea inepuizabilă a folclorului<br />
românesc: „De la aceste izvoare <strong>de</strong> apă vie<br />
cată să se adape toţi cei care cântă şi se<br />
simt ai acestui popor şi ai acestui pământ”.<br />
Convingerea mea este că, la românii<br />
a<strong>de</strong>văraţi, precum autorul acestei cărţi, care<br />
nu s-a <strong>de</strong>zrădăcinat nicicând <strong>de</strong> vatra<br />
străbună a satului Corni, simţământul<br />
lăuntric al dragostei şi cel al respectului faţă<br />
<strong>de</strong> neam şi <strong>de</strong> ţară nu se pot stinge nici<br />
dincolo <strong>de</strong> hotarele vieţii efemere,<br />
pământene. De aceea, şi scriitorului Vasile<br />
Popovici i se potriveşte perfect legământul<br />
întru veşnicie al lui George Coşbuc din<br />
„Poetul”: „Sunt suflet în sufletul neamului<br />
meu/şi-i cânt bucuria şi-amarul”... sau „Ce-s<br />
unora lucruri a toate mai sus,/Par altora<br />
lucruri <strong>de</strong>şarte” şi „Pe marginea lumii-ntre<br />
viaţă şi-apus.../Din suflet eu fi-ţi-voi, tu,<br />
neamule-al meu/De-a pururi, nerupta sa<br />
parte”!<br />
Cu asemenea gânduri, truda i-a fost<br />
plăcută şi angajantă, iar pe noi, cititorii, ne<br />
invită să zăbovim imaginar şi afectiv în<br />
ţinutul <strong>de</strong> legendă al Botoşanilor, care a dat<br />
atâtea valori culturii româneşti: Eminescu,<br />
Enescu, Ştefan Luchian sau N. Iorga, dar şi<br />
alte personalităţi contemporane, printre<br />
care se numără, indiscutabil, scriitorul<br />
Vasile Popovici.<br />
Cartea <strong>de</strong> faţă, simplu dar sugestiv<br />
intitulată „Vatră Străbună” este în primul<br />
rând expresia unui profund ataşament faţă<br />
<strong>de</strong> obârşie, <strong>de</strong> satul Corni, tărâmul un<strong>de</strong><br />
mitul şi povestea s-au întâlnit şi i-au dăruit<br />
scriitorului o sensibilitate cu totul aparte,<br />
locuri pe care le consi<strong>de</strong>ră „o binecuvântare<br />
cerească, divină, o perlă a Văii Şiretului”.<br />
Simţim chiar din Motivare bunacuviinţă şi<br />
totodată mândria, dar şi emoţia cu care<br />
vorbeşte <strong>de</strong>spre coordonatele esenţiale ale<br />
spiritualităţii româneşti: „Mi-aş permite un<br />
gând, o părere că fizionomia unui popor îşi<br />
trage sorgintea din genă, instrucţie şi<br />
educaţie”.<br />
Vorbind apoi <strong>de</strong>spre <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţa<br />
noastră geto-tracică, <strong>de</strong>spre voievozii<br />
pilduitori pentru nemurirea noastră, <strong>de</strong>spre<br />
„conştiinţa sacrificiului suprem în numele<br />
unui patriotism ce ne-a aureolat cu aură <strong>de</strong><br />
sfinţi, <strong>de</strong> viteji, <strong>de</strong> eroi”, Vasile Popovici, ca<br />
un om <strong>de</strong> şcoală ce este, zăboveşte olecuă<br />
pentru a zice şi <strong>de</strong>spre rolul în educaţie al<br />
şcolii româneşti care „era şcoală şi când nu<br />
erau şcoli” cultivând „trăsături pozitive <strong>de</strong><br />
caracter prin ziceri şi proverbe”, aflate într-o<br />
bogată colecţie paremiologică. Mi-aş<br />
permite o uşoară intervenţie în ce priveşte<br />
unele ziceri asupra cărora se opreşte<br />
autorul: Cine se scoală <strong>de</strong> dimineaţă... <strong>de</strong><br />
nesomn ca<strong>de</strong>... în groapă, iar cine sapă<br />
groapa altuia... <strong>de</strong>parte ajunge, dar...<br />
culege furtună!<br />
Ca magister al cuvântului meşteşugit,<br />
în care regăsim umorul şi ironia bădiţei din<br />
Humuleştii Neamţului, autorul îşi propune<br />
să realizeze, după cum mărturiseşte, o<br />
carte, ilustrând în proporţie <strong>de</strong> 90% folclorul<br />
inedit din această zonă, iar 10% fiind „un<br />
segment folcloric ce a prins rădăcini în<br />
acest ţinut, drept un bun consi<strong>de</strong>rat<br />
naţional”. Pe toate le consi<strong>de</strong>ră a<strong>de</strong>vărate<br />
comori, iar printr-un joc <strong>de</strong> cuvinte ce-i este<br />
caracteristic, magister dixit: „comorile nu<br />
sunt comori, dacă nu sunt ascunse,<br />
îngropate, dar mai ales comorile nu sunt<br />
comori dacă nu sunt <strong>de</strong>zgropate şi aduse<br />
sus, nu ca din întâmplare, ci conştientizând<br />
existenţa şi locul ascun<strong>de</strong>rii acestora”. O<br />
explicaţie mai <strong>de</strong>sluşită a <strong>de</strong>mersului său,<br />
nu se putea altfel exprima <strong>de</strong>cât prin aceste<br />
cuvinte!<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 70
croniică<br />
Dincolo <strong>de</strong> creaţiile folclorice inedite,<br />
culese în cei 60 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> căutări cu<br />
răbdare şi pricepere cărturărească, autorul<br />
face un istoric al folclorului şi prin aceasta<br />
se subliniază valoarea instructivă, didactică<br />
a cărţii. Împărţită în capitole şi subcapitole,<br />
cartea îşi propune să ne ofere un periplu<br />
sentimental prin momentele <strong>de</strong> bucurie şi<br />
<strong>de</strong> tristeţe din viaţa noastră, <strong>de</strong>sigur având<br />
permanent în obiectiv frumuseţea şi ineditul<br />
producţiilor folclorice din zona satului Corni<br />
sau Sarafineşti din zona Botoşani, dar şi<br />
multe informaţii <strong>de</strong> specialitate, esenţiale,<br />
atât pentru cei cunoscători şi interesaţi, dar<br />
şi pentru toţi cei care prin acest mijloc pot<br />
înţelege nu numai frumuseţea sau<br />
înţelepciunea exprimate firesc şi expresiv,<br />
ci şi importanţa folclorului românesc pentru<br />
cultură, în general... Astfel cititorii vor afla<br />
că, spre exemplu, doina şi căluşul au fost<br />
trecute în patrimoniul UNESCO, ca un bun<br />
spiritual inedit şi universal.<br />
Tonul grav al Bocetelor aparţinând<br />
„folclorului vechi, dar care nu au vechime<br />
pentru că sunt dintot<strong>de</strong>auna, parcă din<br />
atemporalitate, ca şi increaţia” îl regăsim şi<br />
în textele inedite precum „Bocet <strong>de</strong> soră”<br />
sau „Bocet pentru mamă” în care<br />
emoţionează sentimentul <strong>de</strong> durere<br />
exprimat – cum mai potrivit? – Decât prin<br />
folosirea diminutivelor:<br />
„Ori să vii când o ploua<br />
Ca să-ţi găsesc urmuţa<br />
Şi s-o pun în năfrămioară<br />
Şi s-o pun la inimioară”.<br />
Când străinii stau în casă,<br />
Cu străinii stau la masă,<br />
Că străinu-i ca şi spinul<br />
Mai amar <strong>de</strong>cât veninul”<br />
(Aşa-mi vine câte-un dor)<br />
Sau:<br />
„Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> sulfină,<br />
Umblai prin lume străină,<br />
Văzui pânea cât <strong>de</strong> bună,<br />
Pânea însă nu e rea,<br />
Mai bună-i în ţara mea.<br />
Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> pelini,<br />
Greu e, doamne, prin străini,<br />
Ca <strong>de</strong>sculţ prin mărăcini...”<br />
(Foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> sulfină)<br />
Frumuseţea graiului moldovenesc şi<br />
redarea literală autentică dau savoare<br />
textului satiric:<br />
„La cumătru’ lăudat<br />
Sădi fânu neadunat<br />
Tra, la, la<br />
Şi s-ar duci să-l aduni<br />
Da şi temi di şopârli<br />
Tra, la, la<br />
Şopârleli verzâşoari<br />
Şi ţi muşcî di chicioari<br />
Tra, la, la, la”.<br />
(La cumătru’ lăudat)<br />
„Cântecele”, vorbind <strong>de</strong>spre<br />
înstrăinarea nu numai a fetei măritate, pot fi<br />
adaptate la situaţia actuală, când mulţi sunt<br />
nevoiţi să ia calea străinătăţii, îndurând<br />
dorul, dar şi umilinţele pentru a oferi un trai<br />
mai bun celor <strong>de</strong> acasă:<br />
„Şi-am zis ver<strong>de</strong> rug <strong>de</strong> spini,<br />
Sunt în casă la străini,<br />
Definind Doina, profesorul Vasile<br />
Popovici îmbracă informaţia <strong>de</strong> specialitate<br />
71<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică<br />
cu emoţia în faţa unei a<strong>de</strong>vărate comori <strong>de</strong><br />
artă sincretică:<br />
Doina este „un imn naţional „sau un<br />
cântec specific românului, în care „când<br />
acestuia i-a fost mai greu, a rupt o frunză<br />
din ram, doinindu-şi, jelindu-şi jalea, şi<br />
durerea, şi suspinul. Când frunza s-a<br />
<strong>de</strong>sprins din ram purtând-o vântul şi bruma<br />
toamnei, a dus la gură fluierul. Când fluierul<br />
şi l-a vândut pentru o strachină <strong>de</strong> făină,<br />
<strong>de</strong>-o mămăligă sau <strong>de</strong>-o pâine neagră, şi-a<br />
<strong>de</strong>sprins scripca din cui; când nu a mai avut<br />
nici <strong>de</strong> una, scrâşnind din dinţi şi din<br />
măsele, s-a adunat şi a doinit din gură”.<br />
Apoi ilustrează această specie cu<br />
câteva texte inedite „<strong>de</strong> acum mai bine <strong>de</strong><br />
60 <strong>de</strong> ani, <strong>de</strong> la înţelepţii satului, doine care<br />
circulau la vreme <strong>de</strong> ciocoime, <strong>de</strong> pe<br />
vremea răscoalelor <strong>de</strong> la 1866 sau 1907 cu<br />
sacrificii şi din rândul cornenilor” precum Pe<br />
pământuri la ciocoi sau Noi ţăranii <strong>de</strong> la<br />
ţară:<br />
„Frunzuliţă <strong>de</strong> trifoi,<br />
Când munceam flămânzi şi goi<br />
Pe pământuri la ciocoi,<br />
Era vai şi-amar <strong>de</strong> noi..<br />
Lucram din zori până-n seară,<br />
Şi doar vorbe <strong>de</strong> ocară,<br />
Lacrimi şi pâine amară.<br />
Munceau greu cei rupţi în coate,<br />
Doar ciocoii-aveau <strong>de</strong> toate.<br />
Noi – Cu munca şi ruşinea,<br />
Ei – Cu-averea şi hodina”.<br />
Şi<br />
„Noi, ţăranii <strong>de</strong> la ţară,<br />
Ca din vechi şi azi trăim,<br />
Muncim greu, iarnă şi vară,<br />
Numai dări ca să plătim.<br />
Ne iau dijmă pe din două,<br />
Ne mai iau găini şi ouă,<br />
Tot avutul ei ni-l storc<br />
Pân’ şi limbă <strong>de</strong> la porc.<br />
Pentru trei zile <strong>de</strong> clacă,<br />
Zece trebuie să facă<br />
Pe la domnii arendaşi,<br />
Crunt bătuţi <strong>de</strong> călăraşi.<br />
Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />
Dăm ca racu’ înapoi.<br />
Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />
Am ajuns ca vai <strong>de</strong> noi,<br />
Ca nişte oi”.<br />
(Noi ţăranii <strong>de</strong> la ţară)<br />
(Din cronica satului, auzită pentru prima<br />
oară în preajma răscoalei din 1907 <strong>de</strong> la<br />
Dumitrache Bulgaru – 82<strong>de</strong> ani)<br />
Un capitol interesant prin conţinutul<br />
imprecaţiilor, îl reprezintă Descântecele,<br />
unele o a<strong>de</strong>vărată sursă <strong>de</strong> umor, mai ales<br />
pentru trăitorii cool ai mileniului III:<br />
„Tu şarpe balaur<br />
Cu solzii <strong>de</strong> aur,<br />
Te ghiontesc c-un ac <strong>de</strong> foc,<br />
Ca să te porneşti din loc.<br />
Te duci la a mea ursită.<br />
Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> alun<br />
Să vie mai mult nebun.<br />
Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> vie,<br />
Cu gândul că să-l înghie.<br />
Îl ghionteşti cu un băţ <strong>de</strong> şoc,<br />
Ca să-l urnească din loc.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 72
croniică<br />
De-l găseşti bând,<br />
De-l găseşti mâncând,<br />
De-l găseşti dormind,<br />
Jos să-l trânteşti,<br />
Ochii să-i bol<strong>de</strong>şti,<br />
Dinţii să-i rânjeşti.<br />
Cu nouăzeci şi nouă <strong>de</strong> bice <strong>de</strong> foc<br />
Să-l plesneşti,<br />
La mine să-l goneşti.<br />
Să crape, să plesnească,<br />
Să nu poată bea,<br />
Să nu poată mânca,<br />
Până pe mine m-o ve<strong>de</strong>a.<br />
Să nu poată cinsti<br />
Pân’ la mine n-o veni.”<br />
(Descântec <strong>de</strong> ursită)<br />
Vorbind <strong>de</strong>spre Descântecul <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>ochi, comentariul hâtru al autorului pare<br />
a ferici pe cei nefrumoşi, căci „iată cum, ori<br />
frumuseţea, sau <strong>de</strong>şteptăciunea sau<br />
agilitatea pot purta ghinion”!<br />
Leacurile băbeşti, care reprezintă o<br />
practică obişnuită la ţară, câştigă astăzi<br />
foarte mulţi a<strong>de</strong>pţi, mai ales când brand-ul e<br />
schimbat, în genere, în ceea ce se cheamă<br />
tratamente naturiste. Întoarcerea la natură,<br />
la hrana eco sau bio, şi chiar încre<strong>de</strong>rea în<br />
puterea leacurilor băbeşti <strong>de</strong> a vin<strong>de</strong>ca sau<br />
ameliora, dove<strong>de</strong>sc încă o dată<br />
ingeniozitatea românului şi cunoştinţele<br />
care se transmit <strong>de</strong> generaţii, din veşnicia<br />
satului în lumea „mai subţire” a oraşului.<br />
Destinaţia lor î<strong>nr</strong>egistrată minuţios într-o<br />
curată şi comică limbă arhaică<br />
<strong>de</strong>monstrează nu numai preocuparea<br />
românului pentru a găsi remedii bolilor, dar<br />
şi dorinţa lui Vasile Popovici <strong>de</strong> a ne linişti,<br />
căci tot<strong>de</strong>auna există alternative. Iată<br />
câteva boli, <strong>de</strong>loc <strong>de</strong> neglijat, <strong>de</strong>spre care,<br />
noi cei din târg, curioşi, auzim şi ne<br />
minunăm: dalac, obrinteală, pecingine,<br />
sângerături, spuzeală, scrânteală etc.<br />
Farmecele şi vrăjile, căutatul în cărţi,<br />
chiromanţia şi alte bâzdâgănii <strong>de</strong> odinioară,<br />
născocite pentru „bolile <strong>de</strong> inimă albastră”<br />
(n.n.), <strong>de</strong>spre care se aminteşte în această<br />
carte, sunt practicate şi azi nu numai la sat.<br />
Doamne, cât sunt ele <strong>de</strong> mediatizate azi<br />
prin cele emisiuni televizate, încât te<br />
cruceşti la propriu cum se pot îmbogăţi<br />
unele Omi<strong>de</strong> sau ucenice ale ei cu zecile<br />
<strong>de</strong> kilograme <strong>de</strong> aur şi bănărit, profitând <strong>de</strong><br />
bietele of-uri şi ah-uri scoase <strong>de</strong> naïve<br />
piepturi şi minţi omeneşti! E loc sub soare<br />
pentru toţi!<br />
Strigăturile mai vechi<br />
sau actuale ce însoţesc<br />
dansurile populare, au un<br />
vădit caracter satiric şi<br />
constituie „sarea şi<br />
piperul” cum s-ar zice la<br />
hore, sârbe sau alte<br />
dansuri populare. De<br />
aceea, ele au fost<br />
selectate <strong>de</strong> omul Vasile<br />
Popovici – care atâţia ani<br />
s-a ocupat <strong>de</strong> educaţia<br />
semenilor –, atât pentru rolul lor<br />
moralizator, cât şi pentru voia bună şi<br />
veselia pe care le creează, precum aceste<br />
frânturi:<br />
„Draga mamei torcătoare,<br />
Eşti frumoasă ca o floare.<br />
Când te duci la şezătoare,<br />
Spune-i ba<strong>de</strong>i la ureche<br />
Că eşti tinerică veche”.<br />
Sau:<br />
„Moşule, bătrân mai eşti!<br />
Dar cu baba, cum trăieşti?<br />
Ia trăiesc şi eu ca dracu’<br />
Că aseară mi-o spart capu’<br />
C-o oală <strong>de</strong> lapte acru”.<br />
73<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică<br />
În ceea ce priveşte Teatrul popular<br />
sau Jocurile cu măşti, dincolo <strong>de</strong><br />
autenticitatea lor, se poate observa, nu<br />
numai la noi în Moldova, o tendinţă <strong>de</strong><br />
contaminare a textului, cu termeni ce<br />
„primenesc” limbajul, trimiţând la<br />
comportamente mai <strong>de</strong> zilele noastre:<br />
Turcul: „Eu plec la cafenea/Să fumez o<br />
ţigară/şi să beau cafea”.<br />
Duioşia şi sensibilitatea Ji<strong>anul</strong>ui închis<br />
(Banda lui Jianu) se aseamănă cu trăirile<br />
haiducului Toma Alimoş din vestita baladă,<br />
iar apa vie din basmele româneşti e<br />
constituită în textul <strong>de</strong> faţă din lacrimile<br />
iubitei Ji<strong>anul</strong>ui, din fântâna cu cele cinci<br />
izvoare.<br />
Paginile <strong>de</strong> folclor cules se<br />
completează cu cele monografice, formând<br />
un tot, căci într-un asemenea ţinut cu<br />
atâtea frumuseţi dăruite „<strong>de</strong> Domnul pre<br />
pământ”, prezentat cu atâta mândrie şi<br />
dragoste, greu <strong>de</strong> stăpânit, nu se putea<br />
face o disociere tranşantă. Aflăm informaţii<br />
<strong>de</strong>spre toponimia satului, <strong>de</strong>spre<br />
componentele comunei, autorul făcând<br />
trimitere la prima monografie din 1957,<br />
adăugând imediat legen<strong>de</strong>le şi bala<strong>de</strong>le<br />
care trimit la timpurile imemoriabile, ca în<br />
Balada lui Novac, asemănătoare cu textul<br />
bala<strong>de</strong>i Novac şi corbul, studiată cândva la<br />
şcoală.<br />
Inedit îmi pare <strong>de</strong>mersul autorului <strong>de</strong> a<br />
reţine numele, apoi numele <strong>de</strong> botez şi mai<br />
ales poreclele. Observăm şi în rândul<br />
acestora aceeaşi „primenire a vetrei<br />
străbune”, căci în locul atâtor antroponime<br />
pierdute în negura vremurilor, apetitul<br />
contemporanilor domniei sale este pentru<br />
nume noi şi atât <strong>de</strong> familiare. În loc <strong>de</strong>:<br />
Eufrosina, Elisabeta, Măndiţă, Marghioala,<br />
Panait, Profira, Safta, Costache sau Anica,<br />
apar tot mai mult: Adi, Carmen, Dalia,<br />
Laura etc.<br />
Poreclele, ca întot<strong>de</strong>auna, sunt o<br />
expresie a ingeniozităţii românului <strong>de</strong> a<br />
surprin<strong>de</strong> într-o formă lapidară şi comică<br />
elementul esenţial al caracterului<br />
persoanei: Bulan, Chişleag, Fasolă,<br />
Hârţoagă, Iepuroi, Moartea, Mareşleagă,<br />
Nihalachi, Puţoi, Trei Izmene, Patrusute,<br />
Ţoaiba etc.<br />
Oprindu-se la Obiceiurile <strong>de</strong> peste an,<br />
sau la Obiceiuri ale marilor evenimente din<br />
viaţa omului, tradiţionale la români, Vasile<br />
Popovici le <strong>de</strong>scrie în ceea ce au acestea<br />
caracteristic, dar inedit este felul relatării,<br />
comic, chiar şi atunci când acestea sunt<br />
tragice, precum înmormântarea. Cred că<br />
este o formă predilectă a autorului <strong>de</strong> a ne<br />
arăta că poţi face haz <strong>de</strong> necaz şi, implicit,<br />
să subliniezi prin savoarea unui asemenea<br />
stil, că omul poate să privească şi să<br />
sfi<strong>de</strong>ze cu seninătate izvorâtă din<br />
înţelepciune datumul ce ni se dă fiecăruia.<br />
Astfel adju<strong>de</strong>că locul întâi pe „podium”<br />
Sfântului Vasile (şi e lesne <strong>de</strong> înţeles <strong>de</strong><br />
ce), apoi la Bobotează „dom’ popa ţine<br />
slujba afară să nu se apropie naiba (ca să<br />
nu pomenesc <strong>de</strong> dracu) <strong>de</strong> casa lor”; 40 <strong>de</strong><br />
Sfinţi „mult aşteptata (vorba vine) pentru că<br />
poţi bea 40 <strong>de</strong> pahare <strong>de</strong> răchie, iar<br />
sfinţişorii se dau <strong>de</strong> pomană, dacă mai<br />
ajung şi pentru asta”. Aflaţi că la<br />
Blagoveştenie sau Buna Vestire e musai să<br />
ai ceva bănuţi în buzunar „Când auzi cucu<br />
cî cânta” pentru că altfel eşti calic tot <strong>anul</strong>,<br />
dar „dacă ai, se schimbă treaba!”. Foarte<br />
amuzantă mi s-a părut relatarea <strong>de</strong>spre Sf.<br />
Gheorghe când se practică urzicatul. Iată<br />
cum îl relatează hâtrul autor. „Smulgi o<br />
urzică ori mai multe şi loveşti peste pielea<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 74
croniică<br />
goală, nu chiar pe oricine – o fată pe un<br />
băiat pentru a nu fi... pămpălău”. În<br />
Săptămâna Mare se ţine chiar post negru,<br />
iar „oamenii merg la biserică, par a fi mai<br />
buni, mai spălaţi <strong>de</strong> păcate: Aiurea!” Ce să<br />
mai vorbim <strong>de</strong>spre Săptămâna luminată!<br />
Când reţine un element ce ar putea da<br />
speranţă oricărui păcătos <strong>de</strong>-o viaţăntreagă,<br />
să stea „<strong>de</strong>-a dreapta...” dacă ar<br />
muri în această perioadă: „mortul merge<br />
direct în rai fără vreo oprelişte <strong>de</strong> pe<br />
un<strong>de</strong>va, <strong>de</strong> pe la cineva cu sfinţenia întrînsul”...<br />
sau „Se merge la biserică, oamenii<br />
par mai smeriţi şi cu frica în Cel-<strong>de</strong>-Sus.<br />
Până trece Paştele”! Ironia o simţim şi mai<br />
<strong>de</strong>parte, când vorbeşte <strong>de</strong>spre Paştele<br />
Blajinilor şi cred că este îndreptăţită: „Acest<br />
prilej este, în ziua <strong>de</strong> azi, un fel <strong>de</strong><br />
concurs/întrecere – care dă mai mult <strong>de</strong><br />
pomană, ce dă <strong>de</strong> pomană, care mai <strong>de</strong><br />
care fălindu-se/scoţându-se în evi<strong>de</strong>nţă”. La<br />
fel <strong>de</strong> savuroase sunt paginile în care<br />
vorbeşte <strong>de</strong>spre Izvorul tămăduirii,<br />
aghiasma făcută <strong>de</strong> dom’ popa „din belşug,<br />
să ajungă la tot satul” e curat „panaceu”<br />
pentru că „Te vin<strong>de</strong>că <strong>de</strong> orice, <strong>de</strong> tot ce te<br />
doare şi nu te doare”! Apoi, în Duminica<br />
Mare „Cei încă nemuriţi fac curat în cimitir,<br />
pe la mormintele celor plecaţi”. De<br />
Armin<strong>de</strong>ni aflăm că este şi „Ziua boilor” şi<br />
completează: „Să n-aibă şi el, Boul, o zi?!<br />
Cu B (mare)!!!???”<br />
iată-ne, <strong>de</strong> parcă am fi sub zidurile unei<br />
redute <strong>de</strong> necucerit, şi totuşi... sărbătorim<br />
sfârşitul!!! Ca un paradox în plus, printre<br />
atâtea şi atâtea paradoxuri ce ne urmăresc<br />
şi ne fac viaţa mai misterioasă, mai<br />
confuză”.<br />
Cât <strong>de</strong>spre Obiceiurile legate <strong>de</strong><br />
marile evenimente din viaţă, aflăm că la<br />
Botez „toată lumea e veselă, e fericită”; dar<br />
„dacă ar şti copilul ce-l aşteaptă... şi-ar fi<br />
dorit să nu se mai nască”. Scăldăciunea şi<br />
Cumetria sunt nişte „adunături <strong>de</strong> femei şi...<br />
<strong>de</strong> masculi”. La Împăcăciunea <strong>de</strong> la Nuntă<br />
din vremurile noastre se schimbă treaba:<br />
„Acum faţă îl întreabă pe băiat dacă are<br />
maşină; dacă are, ce fel <strong>de</strong> maşină are.<br />
Câţi parai are în bancă... Băiatul nu prea<br />
întreabă; dacă fata are cercei în nas sau în<br />
buric, e şică, e mişto! E superculă! Şi se iau<br />
tinerii; cât ţine, ţine! Dacă nu, nu!”<br />
Şi încet-încet ne apropiem <strong>de</strong> sfârşitul<br />
<strong>anul</strong>ui. Andriiul din 30 noiembrie e prilej<br />
pentru a da sfaturi <strong>de</strong> ursită prin „Făcutul cu<br />
oglinda”: „Fata, <strong>de</strong>zbrăcată (dar dacă ar fi<br />
băiat? N.n.) cum o făcuse mă-sa, ţinând în<br />
mână o lumânare, stă între două oglinzi,<br />
privind în oglinda din faţă cu mare trăire<br />
lăuntrică şi intensitate maximă, până la<br />
<strong>de</strong>personalizare. În oglinda din spate îi apăr<br />
secvenţe din trecut, dar şi din viitor,<br />
înfăţoşându-i-se scene din viaţa care vine...<br />
care vine... iar în mijlocul acestei vieţi, să-ţi<br />
apară iubitul, viitorul soţ”!<br />
Ajunşi la Crăciun, simţim că „am<br />
parcurs un lung drum, cu bune, cu rele;<br />
Dintre toate ceremonialurile ce apar în<br />
această carte, înmormântarea este<br />
prezentată, paradoxal, în cea mai comică<br />
formă, astfel încât, locul lacrimilor <strong>de</strong> durere<br />
este luat imediat <strong>de</strong> lacrimile provocate <strong>de</strong><br />
râsul sănătos datorat comentariilor<br />
autorului. Se ve<strong>de</strong> clar că Vasile Popovici,<br />
cu un simţ ascuţit <strong>de</strong> observator jovial şi<br />
mucalit, a studiat psihologia mulţimii foarte<br />
atent şi ne prezintă într-o formă ludică<br />
etapele, <strong>de</strong> altfel obişnuite, ale unui<br />
75<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică<br />
eveniment trist, precum în secvenţele ce<br />
urmează:<br />
„Mortul este spălat şi îmbrăcat în ţoale<br />
noi <strong>de</strong> care nu a avut parte cât a trăit; nu se<br />
ca<strong>de</strong> să ajungă mortul dincolo cu haine<br />
uzate, nu, aiasta nu! Este pus pe masă, iar<br />
dacă a avut vreme să-şi facă copârşăul,<br />
este pus direct în el... Ion a lu’<br />
Răscăcărache. Unii, mai ales femeile, plâng<br />
ori se fac că plâng, ca să impresioneze<br />
mulţimea, asistenţa... Mortul stă parcă<br />
fudulindu-se că a scăpat, şi el <strong>de</strong> lume, dar<br />
şi lumea <strong>de</strong> el... Sacerdotul ţine slujba (<strong>de</strong><br />
acasă) asigurându-l pe mort că acolo un<strong>de</strong><br />
merge/ajunge nu e nici durere, nici<br />
întristare, nici suspin. Cu această asigurare<br />
se porneşte spre biserică, un<strong>de</strong> se face o<br />
slujbă prelungă, după om (... după sac şi<br />
petic). Părintele împrăştie în toată biserica<br />
miros <strong>de</strong> tămâie, că<strong>de</strong>lniţând cu mare<br />
aplecare, tot după sac şi petic. La ţintirim,<br />
totul <strong>de</strong>curge conform ritualului.. Popa<br />
aruncă cu hârleţul oleacă <strong>de</strong> ţărnă peste<br />
sicriu, ru<strong>de</strong>le aruncă bani <strong>de</strong> metal; groparii,<br />
cu sârg, trag toată ţărna, ieşind <strong>de</strong>-un<br />
mormânt, grăbindu-se s-ajungă la praznic,<br />
mâncând cu poftă şi dând pe gât câteva<br />
stacane <strong>de</strong> rachiu şi <strong>de</strong> vin, din via<br />
răposatului, odihnească-se-n pace! Fiindu-i<br />
nu prea grea ţărâna!... Trei zile la rând<br />
femeile merg la afumat mortul, se face<br />
praznic la 7 zile, la 40 <strong>de</strong> zile, la un an, la 7<br />
ani este <strong>de</strong>zgropat, numai că sărm<strong>anul</strong> nu<br />
se mai <strong>de</strong>prin<strong>de</strong> cu lumea <strong>de</strong> aici.”<br />
Trecând la lucruri mai serioase,<br />
autorul ne vorbeşte <strong>de</strong>spre Folclorul<br />
coregrafic „care a dus vestire în lume că pe<br />
pământ este un colţ, un colţişor mereu tot<br />
ver<strong>de</strong>, purtând nume <strong>de</strong> copac. – Întâiul în<br />
floare. – Corn. De un<strong>de</strong>, cum am mai<br />
pomenit, Corni, sat pre<strong>de</strong>terminat întru<br />
aleasă bogăţie spirituală”. Mândrie şi regret<br />
se îngemănează în sufletul său, căci<br />
Formaţia <strong>de</strong> dansuri a ansamblului folkloric<br />
Corni şi Sarafineşti, un ansamblu vestit, cu<br />
rădăcini în istoria secolului trecut, între cele<br />
două războaie mondiale, cu atâtea succese<br />
în ţară şi străinătate, a trecut prin atâtea<br />
sincope temporale, până la <strong>de</strong>sfiinţare,<br />
ştafeta fiind preluată mai târziu <strong>de</strong><br />
Formaţiile <strong>de</strong> copii ale Şcolii <strong>nr</strong>. 1, Corni, ce<br />
s-au bucurat <strong>de</strong> aprecieri înalte la diferite<br />
concursuri organizate în Harghita, Bistriţa-<br />
Năsăud, Iaşi, Târgu-Neamţ, Botoşani,<br />
Vorona şi Dângeni, în <strong>2013</strong>. Aceste dansuri<br />
coregrafice se remarcă nu numai prin<br />
mişcare şi costumaţie, ci şi prin bucuria<br />
generală „Când în sat e horă mare/Toată<br />
ziua-i sărbătoare”, ci şi prin strigăturile<br />
ironice care menţin tonusul vesel:<br />
„Hă! Bate cizmă, n-o cruţa,<br />
Nu căta că nu-i a ta.<br />
Îi din sat <strong>de</strong>-mprumutat,<br />
Bogdaproste cui o dat”.<br />
Capitolul Din foclorul copiilor nu putea<br />
să lipsească, nu numai pentru că<br />
frumuseţea şi inocenţa copilăriei nu au<br />
egal, dar şi pentru că într-o mişcare<br />
firească a vârstelor, copiii asigură<br />
continuitatea noastră spirituală şi ca<br />
entitate. Unele texte perpetuează spiritul<br />
satiric al adulţilor, precum în textul următor:<br />
„La Mitruţă a lui Hoarţă<br />
Două fete stau în poartă,<br />
Una-i dintre ele şuie,<br />
Ca o poamă amăruie,<br />
Alta, loază şi lălâie,<br />
Stau şi se hlizesc cu sârg<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 76
croniică<br />
Cum se râ<strong>de</strong> proastă-n târg”.<br />
Altele reprezintă o asociere<br />
neobişnuită, naivă şi încifrată <strong>de</strong> cuvinte,<br />
dar firească în universul lor, care poate<br />
avea un corespon<strong>de</strong>nt mo<strong>de</strong>rn în limbajul<br />
<strong>de</strong> tip mess:<br />
„Uni, doni, tini, pani, cinga,<br />
Lingă, oca, boca, titai, paluş/<br />
Uica, doica, tiica, patica, cinghiri<br />
Minghiri, halaram, balaram, sosîr, ţâchi”.<br />
Găsim în acest capitol şi creaţii<br />
arhicunoscute în folclorul românesc, dar din<br />
nou fascinează comentariul autorului, uşor<br />
nostalgic, dar neapărat sentenţios, ca<br />
acestea legate <strong>de</strong> Semănatul din dimineaţa<br />
Anului Nou:<br />
„Pentru că merele şi perele, covrigii şi<br />
colacii nu le mai satisfac mo<strong>de</strong>rnitatea,<br />
banii sunt motivaţia şi scopul, şi ţelul, şi<br />
sensul. Cu banii... Ce nu faci cu banii?! Iar<br />
tineretul ştie ce şi cum să facă, să moară<br />
vecinul pentru a-i lua capra!”<br />
Jocurile <strong>de</strong> iarnă sau <strong>de</strong> vară ale<br />
copilăriei, practicate „<strong>de</strong> când îi lumea asta<br />
şi pământul” - dar din ce în ce mai puţin<br />
astăzi, căci locul le-a fost luat <strong>de</strong> postarea<br />
şi socializarea prin calculator – sunt<br />
prefaţate <strong>de</strong> tonul metafizic al înţeleptului<br />
magister care ne invită pe noi, cei mai<br />
<strong>de</strong>vreme născuţi, să medităm, să-i dăm<br />
dreptate şi să-i împărtăşim i<strong>de</strong>ile:<br />
„Copilăria este segmental temporaloontic<br />
cel mai productiv sentimental,<br />
emoţional, ontologic, o punte între inocenţă<br />
şi păcat... Că există şi copilărie nefericită, e<br />
alt a<strong>de</strong>văr care nu trebuie neglijat... Ce şi<br />
cât n-am da pentru o fărâmă <strong>de</strong><br />
copilărie?!... Universul copilăriei este mai<br />
<strong>de</strong> necuprins <strong>de</strong>cât al adulţilor, care adulţi,<br />
ajunşi la vremea aceea pe care nimeni nu<br />
şi-o doreşte să vină, tânjesc după<br />
irecuperabil şi o picătură <strong>de</strong> divinitate...<br />
Este ea, copilăria, icoană, singura icoană<br />
care ar putea fi făcătoare <strong>de</strong> minuni”?<br />
Unul dintre jocuri, prilejuit <strong>de</strong> moartea<br />
cuiva, Ciuşca, ne readuce în atmosfera<br />
ludic prezentată la ritualul înmormântării:<br />
„Ca un paradox, copiii se bucură întun<br />
fel; nu <strong>de</strong> moartea cuiva se bucură, ci<br />
pentru că este un prilej, nu oricând la<br />
în<strong>de</strong>mână, <strong>de</strong> a face haz <strong>de</strong> necaz...”. Dacă<br />
în „Desculţii” lui Zaharia Stancu moartea<br />
unui om <strong>de</strong> la ţară, în condiţiile inumane din<br />
vremea răscoalelor din 1907, era prilej <strong>de</strong><br />
laudă şi <strong>de</strong> stranie „sărbătoare”, căci aşa<br />
puteau copiii să-şi potolească foamea, iar<br />
familia lor să fie în centrul atenţiei, aici este<br />
vorba <strong>de</strong>spre altceva. E vorba <strong>de</strong> joc în faţa<br />
celor participanţi la priveghi, ca o formă <strong>de</strong><br />
sfidare a morţii şi <strong>de</strong> menţinere a încre<strong>de</strong>rii<br />
în frumuseţea vieţii:<br />
„Seara, la priveghi, se strâng copii mai<br />
mari, copii mai mici, bucuroşi că a murit<br />
mortul, pentru a juca ciuşca. Unul dintre ei<br />
se face capră, fiind legat la ochi. Ceilalţi îşi<br />
leagă fularul la un capăt, în două – trei<br />
noduri; lovesc cu putere în spinare capra,<br />
care trebuie să ghicească cine a tras...<br />
Mortul fiind îngropat, aşteaptă un alt mort<br />
care să-i bucurăcească”.<br />
77<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
croniică<br />
În loc <strong>de</strong> nimic, are<br />
pentru mine valoarea unui<br />
Epilog al unui conţinut<br />
interesant şi frumos scris,<br />
<strong>de</strong> un artist al cuvântului<br />
aşa cum a <strong>de</strong>monstrat<br />
Vasile Popovici în cărţile<br />
sale pentru care a fost<br />
răsplătit cu premii, medalii<br />
sau consemnări în scrieri, aşa cum puteţi<br />
găsi la sfârşitul acestui volum, iar<br />
fotografiile au un rol bine <strong>de</strong>terminat şi<br />
<strong>de</strong>mostrează, prin vizualizare, imaginea<br />
unui paradis <strong>de</strong> aici, <strong>de</strong> pe pământul<br />
Botoşanilor.<br />
Confesiunea plină <strong>de</strong> lirism, <strong>de</strong><br />
sensibilitate şi <strong>de</strong> durere reţinută a celui<br />
care simte că „timpul nu mai are<br />
răbdare...?” impresionează poate şi pe cei<br />
mai inflexibili sau mai cerebrali, eufemistic<br />
vorbind:<br />
„Am bucuria că am făcut un lucru bun,<br />
<strong>de</strong> luat în seamă. Preocupările folclorice<br />
sunt din ce în ce mai rare, mai izolate şi nu<br />
pot pricepe, încă, <strong>de</strong> ce există nepăsare- e<br />
bine oare spus? - Pentru cea dintâi<br />
literatură a poporului nostru, ca <strong>de</strong> altfel a<br />
oricărui popor (...)<br />
Singurătatea<br />
aici<br />
poeziie<br />
e<br />
Trandafir Simpetru<br />
Singurătatea e aici…<br />
Un nor <strong>de</strong> gâduri mă cuprin<strong>de</strong> iar,<br />
Singurătatea e aici pe-aproape,<br />
Cu ochii <strong>de</strong> furtună, în zadar,<br />
În ţărmul meu izbesc aceleaşi ape.<br />
Eu stau în turn <strong>de</strong> veghe temerar,<br />
Nu poate praful vremii să mă-ngroape,<br />
Privesc zâmbind c-o mână-n buzunar,<br />
În timp ce cântă anii mei pe clape.<br />
Port sărbători în suflet şi câmpii,<br />
Fântâni uitate şi iubiri târzii,<br />
Mă uit în urmă, doamne, câtâ cale<br />
S-a scurs încet sub tălpi bătătorite,<br />
De-am rupt atâtea haine şi sandale,<br />
Dar tot mă-ncearcă timpul cu ispite.<br />
Dacă Cel-<strong>de</strong>-Sus îmi va mai amâna<br />
plecatul, ori, uitându-mă o vreme –, voi<br />
îmbunătăţi cât <strong>de</strong> cât conţinuturile ei,<br />
adăugând atâtea câte încă nu s-au spus,<br />
<strong>de</strong> pe aici, <strong>de</strong> pe la noi”.<br />
E o promisiune a unui om <strong>de</strong> cultură,<br />
care trebuie susţinută <strong>de</strong> cei care au<br />
sprijinit şi acum apariţia acestei cărţi,<br />
dăruită cu dragoste nepreţuită <strong>de</strong> un „Om<br />
între oamenii” acestor locuri care „Nu fac<br />
umbră pământului <strong>de</strong>geaba” aşa cum se<br />
spune în popor.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 78
poeziie<br />
Nicolae Doftoreanu<br />
Tangou <strong>de</strong>spre iubirea <strong>de</strong> ţară<br />
Motto:<br />
Lanturile au redactat <strong>de</strong>finiţia libertăţii<br />
Filosofie glumeaţă <strong>de</strong> cafenea<br />
Tangoul primului bal<br />
Motto:<br />
Nu ştiu dacă sufletul unui filozof doreşte<br />
mai mult <strong>de</strong>cât să fie un dansator bun<br />
Friedrich Nietzsche 1844 – 1900<br />
Consi<strong>de</strong>rând că-i <strong>de</strong> la sine înţeles,<br />
Nu mai insist să-i dau istoriei eu alt sens,<br />
Să vă vorbeasc cel ales <strong>de</strong> soartă, altădată,<br />
Când se strigau perechile la poartă dintrodată!<br />
Sunt amintiri stăvechi pe cale să dispară,<br />
Când ne <strong>de</strong>sparte ca Popor <strong>de</strong>… Ţară,<br />
Sunt amintiri stăvechi „<strong>de</strong> stat”,<br />
Diminuate-n mod constant<br />
<strong>de</strong>... nepăsări mai vechi,<br />
Descurajate-acum tot mai intens<br />
De falsul interes<br />
Al celor care ne doresc, cu disperare, doar pe-ales!<br />
Noi nu putem să existăm fără trecut,<br />
Deoarece din el cu toţii ne-am născut,<br />
Dar nici să-ncremenim în el la nesfârşit<br />
Nu e posibil să ne fi dorit!<br />
Aşa că, Hai!,<br />
… făr-a uita nimic,<br />
Să facem iar un pas spre viitor…<br />
Şi să rămânem Ţară şi Popor!<br />
Chiar dacă schimbul ritmului rapid,<br />
Din sentimentul românesc se ve<strong>de</strong>,<br />
Românu-i încă ver<strong>de</strong>!<br />
Să arătăm acelora ce ne momesc perfid… spre vid<br />
Că nu <strong>de</strong>geaba în trecut pe zid<br />
De-atâta ori noi cu dârzenie ne-am bătut!<br />
Că nu-i posibil totul să dispară<br />
Chiar dacă unii zic că ţară-i şi afară.<br />
La Primul Bal,<br />
Când obosim,<br />
Oprim pe loc să lenevim<br />
Şi suflul să ni-l potrivim!<br />
Devine-atuncea evi<strong>de</strong>nt<br />
Că dansul nu-i prea... eficient<br />
Chiar dac-atunci ne regăsim<br />
Într-un sărut care-i... sublim,<br />
Dar nu putem la nesfârşit<br />
Să aşteptăm alt ritm şcolit,<br />
Chiar dacă ştim, sau presimţim,<br />
Că va vine un alt regim<br />
Mult mai grăbit, nepotolit<br />
... <strong>de</strong> neoprit,<br />
Ce ne va lua la rost cam tare,...<br />
De-om tropăi toţi din picioare!<br />
Nu regretăm o aşteptare,<br />
Din care-am învățat uimit:<br />
Cu dansul nu e <strong>de</strong> glumit!!<br />
De fapt el ţine totu-n loc,<br />
... luând sentimentul la noroc<br />
Aşa că-ntreb: De ce iubim<br />
Când ştim că o să suferim!<br />
Dar hai să tac... E primul Bal<br />
Şi totu-i încă ireal!<br />
79<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Cornel Balaban<br />
În bahice plăceri nerodul<br />
Când a rămas făr-o leţcaie,<br />
Îndrugă laie şi bălaie<br />
Emfatic cât e <strong>de</strong> fudul.<br />
Şi sare-ndată la bătaie<br />
Când încă n-a băut <strong>de</strong>stul,<br />
E ca un câine nesătul,<br />
Şi latră, muşcă – ce potaie!<br />
De-ar fi trăit c-un veac în urmă<br />
Lângă cawboy pistolari,<br />
Îl priponeau între măgari,<br />
Ca cel mai prost măgar din turmă.<br />
Far West<br />
Te visam într-o carte <strong>de</strong><br />
vise<br />
Te visam într-o carte <strong>de</strong> vise,<br />
Erai într-un fir <strong>de</strong> trifoi<br />
Cu trei foi, că a patra murise<br />
În speranţa cu mugurii goi.<br />
Floarea florii apoi se <strong>de</strong>sprinse,<br />
Lăsa vântul uşor un suspin,<br />
O iubire ce-abia înflorise<br />
A fost ninsă pe cerul senin.<br />
Te visam într-o carte <strong>de</strong> vise<br />
O copilă cu pletele ninse.<br />
Nicolae Vasile<br />
De un<strong>de</strong>va, <strong>de</strong>odată,<br />
din vis a apărut,<br />
o doamnă minunată<br />
şi iar a dispărut!<br />
De un<strong>de</strong> vine, Doamne,<br />
ce are ea <strong>de</strong> spus?<br />
De ce nu stă odată?<br />
Să spună ce-i <strong>de</strong> spus!<br />
Mister <strong>de</strong>stul <strong>de</strong>asupra ei,<br />
sub ea, multe mistere,<br />
care e viaţa dumneaei?<br />
Mulţi pot să dispere!<br />
Are ea plină viaţa sa,<br />
Cu bune şi cu rele?<br />
Ce ar putea aştepta<br />
din gândurile mele?<br />
Cum aş putea să o cunosc,<br />
să-i fiu cât mai aproape?<br />
Aş face tot ce-i omenesc,<br />
aş trece ţări şi ape!<br />
Nu fă nimic, chiar <strong>de</strong>-ai putea,<br />
a noastră este, <strong>de</strong> la ţară,<br />
nu va pleca <strong>de</strong>finitiv,<br />
aici ar vrea să moară.<br />
Femeia din vis<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 80
poeziie<br />
Ai ei au fost mulţi la părinţi,<br />
aveau doar pe cer stele,<br />
luptau cu micile lor frunţi,<br />
cu ale lumii rele.<br />
N-aveau pământ în<strong>de</strong>ajuns,<br />
n-aveau nici grajd, nici casă,<br />
cu greu aveau loc să stea jos,<br />
când se-aşezau la masă.<br />
Ea, avea suflet pentru toţi,<br />
acas', pe câmp, la şcoală,<br />
îi ajuta pe fraţi şi pe părinţi,<br />
<strong>de</strong> foame să nu moară.<br />
La şcoală, mereu i-a plăcut,<br />
ve<strong>de</strong>a-n aceasta şansa,<br />
s-o ia mereu <strong>de</strong> la-nceput<br />
şi să-şi ajute casa.<br />
A crescut prin învăţare,<br />
cât alţi şapte la un loc,<br />
şi-a construit a ei cărare,<br />
n-a luat viaţa ca pe-un joc.<br />
I-a sprijinit întâi pe-ai săi,<br />
dorea şi pe alţii să-i ajute,<br />
pe cât <strong>de</strong> greu i-a fost ei,<br />
doar munca o făcea să uite.<br />
Să facă bine unor amărâţi,<br />
a încercat chiar multe,<br />
gândindu-se la cazul ei,<br />
când mulţi au vrut s-ajute.<br />
Viaţa o luă <strong>de</strong> la-nceput,<br />
îi cam venise timpul,<br />
familie nouă şi-a făcut,<br />
aşa cum cere Sfântul.<br />
Aşa cum însă Domnu’ a dat,<br />
un soţ, copii, o nouă casă,<br />
tot astfel Domnu’ a şi luat,<br />
pierzând tot din cealaltă.<br />
De ajuns au fost doar câţiva ani,<br />
ce au părut cât veacul,<br />
să îngroape tot, părinţi şi fraţi,<br />
că nu le-a găsit leacul.<br />
E dureros, dar aşa-i dat,<br />
să mergi-nainte făr-ai tăi,<br />
şi lacrimile i-au secat,<br />
cu gândul după ei.<br />
Avea însă soţ şi copii,<br />
ce îi umpleau tot traiul,<br />
avea şi muncă şi i<strong>de</strong>i,<br />
viaţa-i era ca Raiul.<br />
Lor, atunci, nu le păsa prea mult,<br />
căci comunismul ajuns cât bradul,<br />
<strong>de</strong>venea tot mai <strong>de</strong> temut,<br />
cuprinzând totul, precum Iadul.<br />
Pe lângă noi, sau printre noi,<br />
poate chiar şi-năuntrul nostru,<br />
au apărut tovarăşi, îşi ziceau ei,<br />
ca să ne pună la toţi căpăstru.<br />
La unii au vrut şi n-au putut,<br />
alţii şi l-au pus singuri,<br />
ne-au luat şi ce n-am avut,<br />
rămăsesem doar cu gânduri.<br />
Ei, i-au luat soţul <strong>de</strong>geaba,<br />
a lovit-o din nou soarta,<br />
i-a luat suflul, i-a luat traiul,<br />
i-a lăsat nimic şi viaţa.<br />
N-a avut <strong>de</strong> astă dată<br />
altă cale, alt temei,<br />
81<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
doar să lupte cu toţi alţii<br />
ca să-i apere pe-ai ei<br />
Şi-a folosit din plin mintea,<br />
muncă multă şi i<strong>de</strong>i,<br />
a ieşit iar la lumină,<br />
atât ea cât şi ai ei.<br />
A făcut, atunci, <strong>de</strong> toate,<br />
în ţară şi peste mări,<br />
culegându-şi multe roa<strong>de</strong><br />
cu ale inimii bătăi.<br />
A muncit în slujba multor,<br />
apărând oameni sărmani,<br />
a pus suflet, a pus dor<br />
să le <strong>de</strong>a hrană şi bani.<br />
Mai se întorcea prin ţară<br />
pentru prieteni şi nepoţi,<br />
să lupte la ea acasă<br />
cu neghiobi şi cu netoţi.<br />
Aceştia nu vroiau s-audă<br />
cum este prin alte părţi,<br />
ei ţara vroiau s-o lase<br />
la amante şi la hoţi.<br />
Am zărit-o în mulţime,<br />
părea că e din altă lume,<br />
îmi venea mereu a spune,<br />
nu-i reală, e-o minune!<br />
I-am trimis un fir <strong>de</strong> gând,<br />
fără urmă <strong>de</strong> speranţă,<br />
s-a întors ceva lumină,<br />
m-a lovit direct în faţă.<br />
Şi aşa mi-a umplut gândul,<br />
<strong>de</strong> creaţii, <strong>de</strong> mister,<br />
câte-un pic, cu a mea fiinţă,<br />
începusem chiar să sper.<br />
Am muncit mult împreună<br />
să creăm, să concepem,<br />
pentru un strop <strong>de</strong> lumină,<br />
chiar până la „Da”-ul suprem.<br />
Să lăsăm misterul nepătruns,<br />
să existe, când apare,<br />
un cuvânt ar fi <strong>de</strong>ajuns,<br />
şi atunci totul ar dispare.<br />
Din nou a bătut-o Domnul,<br />
i-a luat tot ce avea,<br />
orice om ar ceda poate,<br />
dar, în niciun caz, nu ea.<br />
Acum, şi-a ajutat copiii,<br />
pe care nu-i putea lăsa,<br />
să lupte singuri cu criza,<br />
atâta timp cât ea trăia.<br />
O îndârjire măreaţă<br />
umplea tot sufletul ei,<br />
pentru copii, pentru casă<br />
s-ar întoarce şi-n bor<strong>de</strong>i.<br />
Ar duce-o luptă tenace,<br />
un<strong>de</strong> o fi şi cum o fi,<br />
nu-i ruşine, orice-ai face,<br />
ajutându-i pe copii.<br />
Doamne, ca să fie bine,<br />
fă minunile ce ştii,<br />
dă copiilor <strong>de</strong> toate,<br />
să aibă şi ei copii!<br />
Doamne, însa-n viaţa asta,<br />
ce ne sfătuieşti pe noi?<br />
Să trăim doar pentru alţii,<br />
s-aşteptăm viaţa d’apoi?<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 82
poeziie<br />
Să fim mereu în umbra crucii,<br />
este oare tot ce ne dorim?<br />
Dă-ne, Doamne, viaţă lungă<br />
să apucăm şi să trăim!<br />
Să ne întoarcem la ţară<br />
printre vie, flori, găini,<br />
să nu avem nicio teamă<br />
când ne murdărim pe mâini.<br />
Să avem o masă mare,<br />
să nu fim numai noi doi,<br />
şi să aibă locuri multe,<br />
mai numeroase ca noi.<br />
Apoi, seara pe terasă,<br />
<strong>de</strong> data asta doar noi,<br />
să uităm <strong>de</strong> toată lumea,<br />
<strong>de</strong> necazuri, <strong>de</strong> nevoi.<br />
Să gândim numai la bine,<br />
să privim tăcuţi spre cer,<br />
să păstrăm pe veşnicie<br />
al visului profund mister.<br />
Vasile Ionac<br />
Sunetul luminii<br />
Îmbrăcată-n lumină senină,<br />
zăpada pășește singură pe sub tălpi;<br />
poate mă aștepți într-o sosire,<br />
poate mă rătăcești într-o iubire.<br />
purtând surâsul ca pe o haină <strong>de</strong> gală,<br />
ești mai frumoasă <strong>de</strong>cât orice cântec<br />
pe care l-aș putea imagina visându-te.<br />
pentru că sunt îndrăgostitit,<br />
aleg cuvintele înainte <strong>de</strong> a le auzitrebuie<br />
să-ți semene,<br />
lustruind cu sărutul<br />
șoaptele pe care le-aș putea spune,<br />
știu că a<strong>de</strong>vărul nu este <strong>de</strong>cât o oglindă<br />
a ceea ce simți.<br />
tu locuiești pe continentul îngerilor?<br />
ești rudă <strong>de</strong> sânge cu primăvara?<br />
sau vrei doar să-mi arăți<br />
cu cine seamănă clipa <strong>de</strong> fericire?<br />
Abstract Nu<strong>de</strong> by Leslie Dycke<br />
acum știu:<br />
nu, nu se pot numai întâmpla<br />
atâtea intersectări între sufletul meu<br />
și ființa ta<br />
fără știrea lui Dumnezeu!<br />
83<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Iuliana Radu<br />
frunzărind o zi <strong>de</strong> iarnă<br />
Doina Barca<br />
Dansul stelelor<br />
Sfințite can<strong>de</strong>labre ale nopții<br />
Stelele <strong>de</strong> jar în jocul lor,<br />
ne-au amăgit că ne vor schimba sorții,<br />
Ca eu și tu să fim nemuritori.<br />
frumuseţea este timp nesaturat<br />
foşnind uşor<br />
eliberat<br />
un pui pe marginea cuibului<br />
cu aripi neînvăţate să zboare<br />
guşti din ea şi te laşi în voia unei bazaconii<br />
prin ferestre<br />
nestingherite cioburi din ceaşca universului<br />
iarna pe ulița<br />
culori<br />
ameţesc ţurţuri <strong>de</strong> aur<br />
urme <strong>de</strong> sanie<br />
<strong>de</strong> paşi<br />
coji <strong>de</strong> portocale în jurul omului<br />
dimineaţa <strong>de</strong> zăpadă<br />
ce cre<strong>de</strong>ai? bătrâneţea are sub şubă<br />
toate zvonurile copilăriei<br />
fiecare aduce din cămară<br />
Și-n dansul lor cu unduiri sublime,<br />
Ne-a amețit ducându-ne în ceruri...<br />
Iar noi cu însușiri divine,<br />
Mergeam pe cărăruia dintre doruri.<br />
Beatitudinea ce o simțeam,<br />
Ne-a dat curaj nebun <strong>de</strong>-a ne uni,<br />
Și fără nouri,fără cer și stele,<br />
Striveam tristeți în fiecare zi.<br />
Nu mai doream să fim nemuritori,<br />
nici să cre<strong>de</strong>m în însușiri divine,<br />
Doream doar viața s-o putem trăi,<br />
Ca-ntr-o poveste..... eu, cu tine!<br />
Să privim pomii care dau în floare,<br />
cu-aroma lor <strong>de</strong> bucurii,<br />
că eşti romanţa mea nepieritoare,<br />
buchetul meu <strong>de</strong> melodii.<br />
ziua aprinsă<br />
în aşteptări<br />
proaspăta emoţie<br />
ne<strong>de</strong>spachetată<br />
face o gălăgie infernală<br />
halou<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 84
poeziie<br />
Maria Călinescu<br />
Ionescu Ion<br />
foşnetul cuvintelor<br />
în straie <strong>de</strong> speranţe<br />
din universul<br />
tăcut al gândului<br />
urcă în spirală<br />
timpul veşniciei<br />
izvorăsc din geana lunii<br />
priviri incan<strong>de</strong>scente<br />
pe umbrele răsfirate<br />
ale gândului<br />
pierdut în îngheţul<br />
amintirilor<br />
hoinăresc în eternitatea clipei<br />
hrănesc gândul tainic<br />
cu neuitarea<br />
din rastelul lacrimilor<br />
acoperite cu pânza visării<br />
cu fire frânte<br />
acopăr trecutul<br />
aleg lumina<br />
subconştient scorojit<br />
<strong>de</strong> ar<strong>de</strong>rile sortirii<br />
ridică ultima baricadă<br />
a oglindirii <strong>de</strong> sine<br />
eliberează<br />
pulsul respiraţiei<br />
din gândul <strong>de</strong> mâine<br />
croieşte zboruri efemere<br />
în oceane<br />
<strong>de</strong> lumină.<br />
Aleg lumina<br />
Trunchiul meu s-a umplut <strong>de</strong> inele,<br />
Am ajuns stejar bătrân,<br />
Bat viscole prin frunzele mele,<br />
Iernile-mi fură frunză din sân.<br />
Poate-or mai veni primăveri cal<strong>de</strong>,<br />
Să-nfrunzesc în haină nouă,<br />
Inelele mele aș vrea să se scal<strong>de</strong><br />
Prin ploi <strong>de</strong> vis și prin rouă.<br />
Îmi număr anii, nu îi ascund,<br />
Mi-e greu piciorul, mă doare o mână,<br />
Argint a trecut prin părul cărunt<br />
Și rădăcina îmi e bătrână.<br />
M-am ascuns a<strong>de</strong>sea-n cuvânt<br />
Mi-au plăcut nopțile cu lună,<br />
Am plutit fericit pe aripi <strong>de</strong> vânt,<br />
Am avut iubirea cunună.<br />
Inele<br />
Aș vrea viață să te <strong>de</strong>smierd<br />
C-un mănunchi <strong>de</strong> mărgăritare,<br />
Ce mult te-am iubit, <strong>de</strong> ce să te pierd,<br />
Coșmarul morții mă doare…<br />
85<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Ionescu Stejărel<br />
nu sunt <strong>de</strong> vină stelele<br />
că cerul este acoperit<br />
înseamnă că atunci ielele<br />
în dansul nopţii n-au venit,<br />
Bună dimineaţa<br />
Cătălina Munteanu<br />
înlănţuiri sacadate <strong>de</strong><br />
închipuire<br />
nu sunt <strong>de</strong> vină stelele<br />
că afară este frig şi ceaţă<br />
dar zgribulite albăstrelele<br />
ne dau iar „Bună Dimineaţă”,<br />
şi nu e <strong>de</strong>vină nici luna<br />
căci soarele a răsărit<br />
în dimineaţa în care nebuna<br />
la soare îi spune „Bun Venit”<br />
vrând să escala<strong>de</strong>z<br />
dincolo <strong>de</strong> timp<br />
mă rătăcesc uneori<br />
pe muchiile cărţii<br />
trimiţi în cale atunci<br />
toate literele<br />
care se încing în horă<br />
şi mă cuprind<br />
într-o îmbrăţişare <strong>de</strong> cuvinte<br />
se caţără<br />
pe umerii mei<br />
<strong>de</strong>venind stihuri înaripate<br />
şi mă poartă<br />
dincolo <strong>de</strong> închipuire<br />
în gândurile tale<br />
poem golit <strong>de</strong> preju<strong>de</strong>cată<br />
bătaia inimii<br />
dintre respiraţiile verbului<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 86
fforum cronopediian<br />
Victor Martin<br />
Traducătorul român<br />
În ultimul timp,<br />
sintagma „traducător,<br />
trădător” a <strong>de</strong>venit tot mai<br />
actuală. Nu din cauză că<br />
s-ar citi mai mult, ci<br />
pentru că, paradoxal, se<br />
publică mai mult.<br />
Editurile funcţionează pe principiul<br />
C.A.P.-urilor. Când nu mergea sectorul<br />
vegetal, se luau bani <strong>de</strong> la sectorul<br />
zootehnic. Când nu era producţie mare <strong>de</strong><br />
grâu, se luau bani <strong>de</strong> la legumicultură, iar<br />
când vacile nu dă<strong>de</strong>au lapte, se<br />
compensau pier<strong>de</strong>rile prin vânzarea lânii <strong>de</strong><br />
aur <strong>de</strong> pe oi.<br />
Exact aşa e şi în domeniul editorial; o<br />
carte care se vin<strong>de</strong> bine, contrabalansează<br />
pier<strong>de</strong>rile cu publicarea unei alte cărţi. E un<br />
marketing primitiv, dar merge. Nici o editură<br />
nu dă faliment. Pentru ca acest<br />
contrabalans să fie eficient, e nevoie <strong>de</strong><br />
multe titluri, din ce în ce mai multe titluri,<br />
fiind o afacere bazată pe statistică.<br />
E mo<strong>de</strong>lul economic general<br />
românesc, bazat pe <strong>de</strong>turnări <strong>de</strong> fonduri <strong>de</strong><br />
la un minister la altul, <strong>de</strong> la un sector la<br />
altul, până când toţi banii îşi pierd urma.<br />
Pentru că nimeni nu e orb să nu vadă<br />
că producţia <strong>de</strong> carte românească nu se<br />
vin<strong>de</strong>, se cer traducătorilor tot mai multe<br />
traduceri.<br />
Un autor român cere prea mult, nu<br />
pentru că editorul are bani, ci pentru că el,<br />
scriitorul, n-are. În acest fel, încet, dar sigur,<br />
producţia autohtonă <strong>de</strong> calitate începe să<br />
<strong>de</strong>a semne <strong>de</strong> suferinţă, iar această lungă<br />
suferinţă va duce la că<strong>de</strong>rea culturii<br />
române. Mai mult <strong>de</strong>cât lucrurile banale,<br />
produse <strong>de</strong> români, se peferă ca acestea<br />
să fie banalizate, la preţuri superioare, <strong>de</strong><br />
autori străini.<br />
Banii la bani trag şi, abia atunci când<br />
ai acumulat o grămadă <strong>de</strong> premii şi bani,<br />
încep să mergă şi vânzările, lucru <strong>de</strong>loc<br />
anticipabil pentru cartea românească.<br />
Foarte puţini ştiu că un stat se poate<br />
salva prin cultură, mai mult <strong>de</strong>cât prin sport<br />
sau agricultură, mai ales când face parte<br />
dintr-un conglomerat politic, cum este<br />
Uniunea Europeană. Traducerile cărţilor<br />
nostre şi promovarea peste hotare sunt<br />
făcute tot <strong>de</strong> noi şi sunt un <strong>de</strong>zastru. În<br />
absenţa unei creşteri economice calitative,<br />
care să susţină cultura, UE ne acceptă, dar<br />
ca simplă piaţă pentru ce fac ei <strong>de</strong> slabă<br />
calitate. Cercul se închi<strong>de</strong>; noi nu dăm cărţi<br />
<strong>de</strong> calitate pentru că se vând mai bine<br />
cărţile lor <strong>de</strong> slabă calitate, iar traducerile<br />
scriitorilor lor mediocrii se vând la noi<br />
pentru că nu avem o producţie <strong>de</strong> carte<br />
performantă. Economic, dar şi cultural, nu<br />
putem ieşi din dilema asta mai veche <strong>de</strong><br />
2000 <strong>de</strong> ani.<br />
Iugoslavia, la în<strong>de</strong>mnul lui Tito, a<br />
căutat să facă bani din cultura altora, şi-a<br />
cam pierdut i<strong>de</strong>ntitatea, şi, în final, s-a<br />
văzut ce a păţit. Acum, e rândul nostru să<br />
ne întregim cunoştinţele din ceea ce se<br />
scrie aiurea, în afara ţării. Pentru asta, ne<br />
trebuie cât mai mulţi traducători.<br />
Traducătorii sunt fel <strong>de</strong> fel, <strong>de</strong> la<br />
traducători buni <strong>de</strong> cărţi slabe la traducători<br />
proşti <strong>de</strong> cărţi bune, <strong>de</strong> la traducători<br />
meseriaşi, cunoscători din interior ai nişei<br />
pe care o slujesc, la traducători „buni la<br />
toate”, neexcelând prin nimic concret, <strong>de</strong> la<br />
traducători care ştiu bine sintaxa limbii<br />
române la traducători un<strong>de</strong> pluralul<br />
„pârâurile” e ceva obişnuit, <strong>de</strong> la traducători<br />
87<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
fforum cronopediian<br />
care acceptă noile reguli introduse în limba<br />
română la revoluţionarii <strong>de</strong> subsol care se<br />
opun cu o vehemenţă <strong>de</strong>mnă <strong>de</strong> o cauză<br />
mai bună scrierii cu „î” din „a”, <strong>de</strong> la<br />
traducători care lucrează repe<strong>de</strong> şi bine la<br />
cei care se chinuie, <strong>de</strong> la traducători care<br />
trăiesc dintr-o astfel <strong>de</strong> activitate la cei care<br />
tălmăcesc din plăcere, având o altă<br />
meserie ca sursă <strong>de</strong> câştig etc.<br />
O mie <strong>de</strong> feluri <strong>de</strong> traducători<br />
generează o mie <strong>de</strong> feluri <strong>de</strong> traduceri.<br />
Criteriile sunt foarte clare; pot fi<br />
traducători care, chiar şi amatoristic, fac<br />
treabă bună sau nu, pot fi traducători<br />
profesionişti care, sub spectrul b<strong>anul</strong>ui şi al<br />
ameninţării zilei <strong>de</strong> mâine, traduc fără nerv<br />
literar şi lingvistic sau nu. Unii traducători<br />
sunt influenţaţi <strong>de</strong> idiomul <strong>de</strong> acasă şi avem<br />
exemplele folosirii în exces a perfectului<br />
simplu sau topica limbii ruse.<br />
În faţa cererii exacerbate, oamenii<br />
care ştiu o limbă străină, mai ales <strong>de</strong><br />
circulaţie internaţională, fac să duduie<br />
producţia <strong>de</strong> traduceri. Traducătorii <strong>de</strong>vin<br />
din ce în ce mai mulţi şi, firesc, din ce în ce<br />
mai neprofesionişti. Avem tot mai mulţi<br />
oameni fără valoare, dar, în replică, au<br />
apărut şi oamenii <strong>de</strong> doi lei, traducătorii.<br />
Unii au venit direct <strong>de</strong> la strung. Foarte<br />
puţini intuiesc ce ar merge la public. Unora<br />
li se vâră cărţile pe gât, <strong>de</strong> către editor, la<br />
tradus.<br />
O politică foarte insidioasă <strong>de</strong><br />
promovare a producţiilor proprii, este ca<br />
traducătorul să pose<strong>de</strong> şi o rubrică <strong>de</strong><br />
cronici literare în vreo revistă <strong>de</strong> succes sau<br />
pe vreun site mai vizitat.<br />
Atunci când scriitorul încearcă să iasă<br />
la liman, traducând şi cărţile confraţilor din<br />
străinătate, se discreditează ca autor; e<br />
imposibil să nu încolţească în mintea<br />
cititorului faptul că acesta poate valorifica<br />
„superior” cele traduse. Influenţa lui Dante<br />
Alighieri sau Hei<strong>nr</strong>ich Heine asupra<br />
traducătorilor lor, doi mari clasici români ai<br />
secolului XIX, e arhicunoscută.<br />
În <strong>de</strong>şertul traducerilor făcute în<br />
grabă, chiar şi aurifer, firul <strong>de</strong> nisip nu are<br />
nici o valoare. Din cauza asta, nu se prea<br />
mai citeşte; ca să citeşti, îţi trebuie curajul<br />
prostului şi nu s-a văzut încă prost citind.<br />
Sunt regiuni întregi din ţară, un<strong>de</strong>, din<br />
cauza grijii faţă <strong>de</strong> sine, s-a ajuns la<br />
performanţa <strong>de</strong> a nu se mai citi nici măcar<br />
traduceri uşurele. În expansiune azi,<br />
traducătorii vor da înapoi sau se vor<br />
reprofila; negociatori ai lumii <strong>de</strong> mâine, ei<br />
lucrează cu valorile lumii <strong>de</strong> azi, aşa cum<br />
sunt, bune sau rele.<br />
Ca să fie vaccin contra prostiei,<br />
traducerea nu trebuie să fie proastă.<br />
Tradusă în mii <strong>de</strong> feluri, chiar şi Biblia se<br />
în<strong>de</strong>părtează <strong>de</strong> textul iniţial.<br />
Atâta timp cât copyright-ul are un preţ<br />
din ce în ce mai mic, în străinătate fiind<br />
inflaţie <strong>de</strong> autori şi cărţi <strong>de</strong> mâna a treia, şi<br />
costurile <strong>de</strong> producţie ale unui exemplar<br />
nefiind <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> costurile cu hârtia şi<br />
tiparul, nu e nici un pericol ca editurile să<br />
<strong>de</strong>a faliment. Traducătorii sunt prost plătiţi,<br />
dar compensează prin numărul mare <strong>de</strong><br />
cărţi traduse în grabă. Foarte puţini sunt<br />
aceia care tălmăcesc romane pe bandă<br />
rulantă la o calitate superioară. Cei mai<br />
mulţi dau rasol, cantitatea trădând chiar şi<br />
trădătorii.<br />
Pe <strong>de</strong>-o parte, traducătorii tră<strong>de</strong>ază<br />
cultura română împingând-o în <strong>de</strong>rizoriu,<br />
prin simpla prezenţă. Pe <strong>de</strong> altă parte,<br />
traducătorii tră<strong>de</strong>ază cultura altor ţări, prin<br />
grabă cu care abor<strong>de</strong>ază problema,<br />
producând la kilogram.<br />
Deocamdată, traducătorii trebuie să<br />
mănânce şi ei o pâine; pâinea scriitorului<br />
român.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 88
poeziie<br />
Victor Martin<br />
Olguţa Trifan<br />
Mania candorii<br />
Hazard<br />
Libertatea nu ne poate da lapte;<br />
poate Statuia Libertăţii.<br />
În alergarea aceasta nebună după nebuni,<br />
orice piatră preţioasă aruncată din sac<br />
e o pauză <strong>de</strong> libertate.<br />
Fiecare nebun îşi construieşte propria statuie;<br />
a libertăţii lui,<br />
fluturând cu mândrie patriotică<br />
limba română cu tricolor,<br />
un fel <strong>de</strong> foaie ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> la noi<br />
mi-am luat merce<strong>de</strong>s cu boi.<br />
Organizaţiile fără nici un profit<br />
<strong>de</strong> timp real<br />
ne <strong>de</strong>schid uşa <strong>de</strong> la fereastră;<br />
guguştiucii, ca fazanii, zboară lin,<br />
în cioc poartă calen<strong>de</strong> româneşti,<br />
ridicând banalul la paroxism.<br />
Suntem băgaţi în puşcării spre a nu fi uitaţi,<br />
suntem ucişi în bătăi <strong>de</strong> mandoline,<br />
lecturăm ca orbul biblia mutului,<br />
ne iubim cu pistolul în mână.<br />
Căzuţi în somnul pătratului,<br />
implementăm tirania cireşului în floare la ureche<br />
în dictatura vorbei goale.<br />
Şapte <strong>de</strong>stine, legate cu sfori,<br />
pe o tristă tablă <strong>de</strong> şah,<br />
a hazardului, spre faptă <strong>de</strong> îngeri,<br />
porniţi să aducă lumină, în slabe pâlpâiri,<br />
s-au înălţat, cu speranţă, în azurul senin.<br />
Ochii spre cer, visul s-a frânt, aripi-ngheaţă,<br />
jertfă umană în chip negândit, <strong>de</strong>stinul e rege<br />
pe trista tablă <strong>de</strong> şah, ce sforile-şi trage.<br />
Iată-l pe cel care, odată, spunea că:<br />
„Piloţii nu mor, mai fac un ultim zbor”,<br />
se-nalţă, acum, spre cer in „ultim zbor”<br />
alături <strong>de</strong> floarea <strong>de</strong> crin, legaţi prin <strong>de</strong>stin,<br />
<strong>Aur</strong>a, le fie zborul lin!<br />
În Apuseni, dangăt <strong>de</strong> clopote răsună,<br />
noian <strong>de</strong> întrebări vor fi şi-acum fără răspuns.<br />
Se putea, Doamne, face mai mult?<br />
Gem, cu durere spre cer, ochii aţintiţi în pământ.<br />
89<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Cristian Ţîrlea<br />
Cristian Cruţi<br />
Cre<strong>de</strong>am plaja, doar, a mea,<br />
ieșisem să usuc ceva plâns...<br />
– Tati, mi-a fost dor <strong>de</strong> tine!<br />
Mi se cățără în brațe,<br />
greu <strong>de</strong> lacrimi.<br />
O copilă „ninsă”<br />
se-apropie,<br />
ochi, sărutând tristeți:<br />
– tatăl lui<br />
se așeza în „Lotus”,<br />
ca Dumneavoastră.<br />
Să nu-i spuneți,<br />
e prea fericit!<br />
A doua zi, pe plajă,<br />
la vânturat amar:<br />
– știu că nu ești tati,<br />
dar să nu-i spui,<br />
e prea supărată!<br />
– Ia-o <strong>de</strong> mână!<br />
Recită-i „Floare albastră”,<br />
fără ultimul vers!<br />
Copil mare<br />
De-ncerci o viață s-o <strong>de</strong>zlegi<br />
În șiruri lungi <strong>de</strong> socoteli,<br />
Ori în lumini cu umbre-ntregi<br />
Zădărnicia s-o înșeli,<br />
Nimicului <strong>de</strong>-ncerci cumva<br />
Să-i pui aripi <strong>de</strong> zbor celest,<br />
Nimic măreț nu va urma,<br />
Totul se-mparte-n mod funest.<br />
În toate,zbucium lung găsești,<br />
Iar anii făr' <strong>de</strong> capăt par,<br />
Și râzi și plângi și obosești,<br />
Și în uitări toate dispar.<br />
Privind spre locul cel <strong>de</strong> sus,<br />
Încerci în multe împlinire.<br />
Toate-s fantasme care nu-s<br />
Decât prilej <strong>de</strong> amăgire.<br />
O scânteiere vagă,pală,<br />
Într-o ruptură <strong>de</strong> argilă,<br />
Se stinge-n lupta pentru fală<br />
Uitând condiția-i umilă.<br />
Per<strong>de</strong>le<br />
Am revăzut-o după ani<br />
cu un om la braț...<br />
acesta s-a întors:<br />
– tati?<br />
– nu, fiule,<br />
totul e speranță-n lume.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 90
poeziie<br />
Speranță<br />
Deșartă ființă, crud <strong>de</strong>stin!<br />
Un vis fatidic în simțiri<br />
E toată trecerea! Ce chin!<br />
Nici umbră doar,din nemuriri<br />
Nu îți e soarta,că menirea<br />
E alta dată din lumină,<br />
De Cel ce toată omenirea<br />
A dat-o unui glob <strong>de</strong> tină.<br />
Ascunse legi,semne <strong>de</strong>șarte,<br />
De mult s-au șters,date-s uitării,<br />
Ca spuma valurilor sparte<br />
ce au pierdut adâncul mării.<br />
Nori grei și triști. Nori grei...<br />
negri ca visul din urmă<br />
al sinucisului,<br />
acoperă<br />
izvorul și munții.<br />
Pe cerul iluziilor<br />
o singură pasăre<br />
a mai rămas<br />
cu zboru-i singuratic<br />
și gustul lui Prometeu.<br />
Până ce va obosi și ea,<br />
până ce <strong>de</strong> sub ape<br />
va iesi<br />
alt pământ<br />
sub o boltă<br />
nu sumbră și gri și tristă.<br />
Până voi stinge-n amurg<br />
amintirea<br />
surâsului tău.<br />
Că zbaterea și ochiul plâns<br />
Niciun<strong>de</strong> azi nu te mai duce,<br />
Legați <strong>de</strong>-o vale suntem strâns...<br />
De valea-ngustă <strong>de</strong> sub cruce.<br />
Omul se-mparte-n mod funest.<br />
Nimic măreț nu va urma,<br />
Să-i pui aripi <strong>de</strong> zbor celest<br />
Nimicului <strong>de</strong>-ncerci cumva.<br />
Zădărnicia n-o înseli<br />
Nici în lumini cu umbre-ntregi,<br />
Și-n șiruri lungi <strong>de</strong> socoteli,<br />
Nu poți o viață s-o <strong>de</strong>zlegi.<br />
David Dalla Venezia – oil on canvas<br />
91<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Atena Ivanovici<br />
Delia Feraru<br />
Translucid<br />
Mă priveai.<br />
Ochii tăi<br />
Barieră albastră<br />
Pe acel prea mult cer.<br />
Umbră erai<br />
Umbră <strong>de</strong> nor<br />
Umbră <strong>de</strong> zbor<br />
Umbră <strong>de</strong> cer pe pământ.<br />
Mă atingeai <strong>de</strong>sluşit.<br />
Umbra amprentei tale<br />
Îmi umplea aerul.<br />
O inspiram<br />
O simţeam atingând haotic<br />
Inimă, gând<br />
Inima, gând.<br />
O renegau lacrimile mele<br />
Îi redam libertatea<br />
Umbră <strong>de</strong> lacrimi curgând pe pământ.<br />
Mă priveai în ochi<br />
Dincolo <strong>de</strong> gând<br />
Te ascunsesem în inimă<br />
Ca să nu te uit<br />
Inima am strâns-o<br />
Aşternut să-ţi fie<br />
Translucid<br />
Între starturi <strong>de</strong><br />
Inima, gând.<br />
Inimă, gând.<br />
Frumusețea ta mă doare<br />
În <strong>de</strong>getul cu verighetă al minții<br />
și orice noapte lăsată pe Pământ<br />
te ascun<strong>de</strong> atât <strong>de</strong> bine<br />
în dinții ei incleștați,<br />
că trebuie să te caut mai adânc<br />
cu fiecare zâmbet înnegrit.<br />
Lithium<br />
Nu știu nimic <strong>de</strong>spre voia ta,<br />
Nici dacă exiști în afara mea,<br />
Nici îngerii nu te cunosc în șoapte,<br />
Nu te iubesc <strong>de</strong>cât în pântec.<br />
Hârtia se pătează cu esența ta invizibilă<br />
Creionul oftează larg printre umbre,<br />
Nimeni nu te poate scrie<br />
Nimeni nu te poate atinge<br />
Nimeni nu te poate creea mai bine.<br />
Și se clatină noaptea<br />
În cercuri <strong>de</strong> fum aromat,<br />
Dragostea mea absurdă renunță<br />
și mă doare <strong>de</strong>getul strivit sub frumusețea ta<br />
gigantică și pură.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 92
proză<br />
Lucian Hisu<br />
Altă scrisoare <strong>de</strong> dragoste<br />
şi iarnă<br />
Ploaie tâmpă în miez <strong>de</strong> iarnă ce nu<br />
seamănă a nimic. Nici a toamnă, nici a<br />
primăvară, nici măcar a ea însăşi. Copacii<br />
goi par mâini <strong>de</strong>scărnate ce zgândăre cerul<br />
încercând să răvăşească norii. Nu reuşesc.<br />
Soarele nu se ve<strong>de</strong> <strong>de</strong>cât în sufletul meu<br />
răsărind din dragostea ce-ţi port. Ştii cât <strong>de</strong><br />
mult îmi place să te privesc dormind, <strong>de</strong><br />
parcă aş fi străjerul dimineţilor tale? Ştii că<br />
te iubesc aşa cum un copil îl iubeşte pe<br />
Moş Crăciun? Cred în tine cu bucuria<br />
naivităţii curate, cu încre<strong>de</strong>rea în magia<br />
dragostei tale.<br />
Nesiguranţa ver<strong>de</strong>lui murdar al ierbii<br />
nu mă umple. Ciudată culoare. Parcă ierbii<br />
i-ar fi frică să răsară. Parcă ar încerca să se<br />
camufleze în altceva. Cerul a împrumutat<br />
culoarea cafelei tale cu lapte (am mai scris<br />
aşa <strong>de</strong>spre un râu, parcă). E atât <strong>de</strong> greu<br />
că striveşte lumea, înăbuşă sentimente. Cu<br />
mine nu reuşeşte. Îl cunosc <strong>de</strong> pe vremea<br />
când era albastru, <strong>de</strong>ci nu mă poate<br />
surprin<strong>de</strong>.<br />
Culorile s-au rătăcit prin ceaţa asta<br />
imposibilă, amestecându-se, estompânduse,<br />
abrutizându-se parcă. Nu mai regăsesc<br />
nicăieri galbenul părului tău, fuior <strong>de</strong><br />
împletit gânduri. Nu mai regăsesc nicăieri<br />
ver<strong>de</strong>le important şi impozant al ochilor tăi<br />
în care înoată gândurile tale şi sufletul meu.<br />
Nici uimirea zăpezilor n-o mai găsesc. Doar<br />
mirarea dragostei ce-mi porţi şi minunea<br />
dragostei ce-ţi port.<br />
Case cu hornurile părăsite <strong>de</strong> fum.<br />
Nici frigul nu ne caută să ne putem încălzi<br />
la flacăra dorurilor din noi şi atunci flăcările<br />
ne mistuie. Nici brazii nu mai par brazi fără<br />
iarnă. Nici oamenii, oameni. Parcă sunt<br />
maşini simulând trăiri. Aşa par. Ştiu că nu e<br />
aşa, dar asta păr acum. Ciudată iarnă,<br />
ciudată vreme. Stranii vremuri. Aproape ai<br />
zice că dragostea nu mai poate exista.<br />
Dacă n-aş simţi-o aşa aş zice. Curând ne<br />
vom îmbolnăvi <strong>de</strong> astenie <strong>de</strong> iarnă. Curând,<br />
dacă nu ne îmbolnăvim <strong>de</strong> dragoste. Asta e<br />
singura boală din lume la care dacă s-ar<br />
găsi leac aş refuza să-l iau. Refuz să mă<br />
vin<strong>de</strong>c <strong>de</strong> dragoste. Nici <strong>de</strong> iarnă nu vreau<br />
să mă vin<strong>de</strong>c, dar asta nu mai <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong><br />
mine. Poate o fugă până la pol m-ar ajuta.<br />
Dar dacă dau <strong>de</strong> Moş Crăciun? Dacă mă<br />
întreabă <strong>de</strong> vreo dorinţă? Cum să-i spun că<br />
dorinţa mea e să fiu bolnav în continuare <strong>de</strong><br />
dragostea <strong>de</strong> tine împărtăşită?<br />
Of, ce iarnă obositoare tocmai pentru<br />
că nu e iarnă. Ianuarie <strong>de</strong>şănţat, <strong>de</strong>zbrăcat,<br />
zbârcit. Ianuarie ca un noiembrie îmbătrânit<br />
înainte <strong>de</strong> vreme. Noroc cu dorurile ce mă<br />
rostogolesc şi mă acaparează. Dorurile<br />
mele <strong>de</strong> tine toată şi <strong>de</strong> toate ale tale. De<br />
pielea ta ca ghioceii <strong>de</strong> martie, <strong>de</strong><br />
mângâierile tale ca adierile <strong>de</strong> aprilie, <strong>de</strong><br />
ochii tăi că ver<strong>de</strong>le <strong>de</strong> mai, <strong>de</strong> buzele tale<br />
ca macii <strong>de</strong> iunie, <strong>de</strong> părul tău ca grâul <strong>de</strong><br />
<strong>iulie</strong>, <strong>de</strong> zâmbetul tău ca soarele <strong>de</strong> <strong>august</strong>,<br />
<strong>de</strong> mirosul tău ca fânul cosit în septembrie,<br />
<strong>de</strong> gustul tău că merele în octombrie, <strong>de</strong><br />
lacrimile tale ca ploile în noiembrie, <strong>de</strong><br />
bucuria ta ca sărbătorile în <strong>de</strong>cembrie. Doar<br />
ianuarie m-a trădat, iar pe februarie îl aştept<br />
neîncrezător. Poate...<br />
Să-ţi tihnească dragostea mea şi dorul<br />
<strong>de</strong> mine. Să avem zăpezi în suflet şi<br />
sărbători în inimă în fiecare clipă a iubirii<br />
noastre.<br />
93<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
Petre Ioan Creţu<br />
(Fragment)<br />
Aripi frânte<br />
I.<br />
P putea fi consi<strong>de</strong>rat, fără pic <strong>de</strong><br />
tăgadă, prototipul ratatului cu ştaif. Un<br />
bărbat trecut bine şi <strong>de</strong> a doua şi <strong>de</strong> a treia<br />
tinereţe, <strong>de</strong> fapt cu un picior <strong>de</strong> mult vârât<br />
în groapă, înalt şi slab, puţin adus <strong>de</strong> spate,<br />
părul scurt, încărunţit <strong>de</strong> timpuriu, <strong>de</strong>getele<br />
lungi erau ușor strâmbe şi îngălbenite <strong>de</strong><br />
tutun. Ochii-i erau calzi şi umezi şi încă vii.<br />
Poate prea vii. O lumină magică se<br />
prelingea din ei. P era posesorul unei<br />
inteligenţe cu mult peste medie, dacă nu ar<br />
fi ratat m-aş fi hazardat să-l consi<strong>de</strong>r o<br />
minte strălucită. Un intelectual <strong>de</strong> provincie,<br />
puţin prăfuit, fără haz, dar mintos.<br />
Dumnezeu i-a hărăzit lui P întâmplări care<br />
nu pot fi cuprinse într-o singură viaţă. Se<br />
spune că trenul vieţii este doar unul şi se<br />
poate întâmpla ca să nu vină la peronul tău<br />
niciodată. Lui P i-au trecut o mulţime <strong>de</strong><br />
trenuri prin faţă, în care n-a catadicsit să se<br />
urce. Cu o nepăsare care friza nebunia.<br />
Minte multă, prostie şi mai şi. A eşuat întrun<br />
sătuc prăfuit din Bărăgan. Singur şi<br />
bolnav. Dumnezeu s-a mai uitat odată la el,<br />
i s-a făcut milă şi i-a mai dat o şansă.<br />
Degeaba. Încă mai e şi acum în acelaşi<br />
sătuc uitat <strong>de</strong> lume.<br />
– Am <strong>de</strong>venit ortodox abia dupa ce l-<br />
am citit pe Dostoievski, mi-a zis P, <strong>de</strong>și am<br />
fost creştinat ca tot ceilalţi. Ca orice minte<br />
iscoditoare am fost atras <strong>de</strong> teoriile lui<br />
Darwin. Mi-am pus o mulţime <strong>de</strong> întrebări<br />
şi, mai ales după ce am citit “Biblia hazlie”<br />
scrisă <strong>de</strong> un sovietic, normal că m-am<br />
îndoit. Nu aveam mai mult <strong>de</strong> zece ani…<br />
Întâlnirea cu el, cu multe tăceri şi<br />
vorbe nerostite, sau discuţii interminabile în<br />
contradictoriu, nu a fost <strong>de</strong>loc lejeră,<br />
dimpotrivă, am plecat cu o durere imensă în<br />
suflet. Contrariat, am început să mă<br />
interesez cine este acest P. Multe din<br />
întâmplările neverosimile mai circulă şi<br />
acum sub formă <strong>de</strong> legen<strong>de</strong>. Povestite <strong>de</strong><br />
diverşi, cu patos şi pe nerăsuflate. Mi s-a<br />
părut că este păcat ca ele să se piardă, <strong>de</strong><br />
aceea acum puteţi citi aceste rânduri.<br />
II.<br />
P îmi spunea că nu şi-a dorit să vină<br />
pe lume. Dimpotrivă. S-a împotrivit cât şi<br />
cum a putut. Deja toată lumea care asista<br />
la naşterea lui se speriase. Alergau toţi<br />
bezmetici, <strong>de</strong> colo colo. Se făcuse<br />
duminică, soarele răsărise <strong>de</strong> mult. Era un<br />
septembrie cald şi pufos.<br />
– Hai, fă, împinge, urla moaşa la<br />
tânăra ţărancă, stoarsă <strong>de</strong> puteri şi care<br />
stătea întinsă pe laviţă, cu ochii pironiţi în<br />
tavan. I se arăta Maica Domnului, acolo pe<br />
tavan. Era c-un prunc în braţe.<br />
– Este băiat, şopti stins tânăra mama.<br />
– De un<strong>de</strong> ştii, fă?<br />
– Iaca, mi se arată Maica Domnului,<br />
acolo pe tavan. Mi s-a mai arătat şi când<br />
am vrut să-l dau afară cu fusul. M-am<br />
speriat tare şi nu l-am mai dat, spuse<br />
tânăra ţărancă şi a leşinat. De sâmbătă<br />
dimineaţă stă pe spate cu ochii-n tavan.<br />
Încăpăţânat copil, îl simte, ori <strong>de</strong> câte ori se<br />
sforţează şi împinge, cum se agaţă, cum se<br />
opinteşte să nu iasă. L-ar blestema dar îi e<br />
frică <strong>de</strong> ce ve<strong>de</strong> pe tavan. Asta n-o<br />
împiedică să-i alerge tot felul <strong>de</strong> gânduri<br />
prin cap. Dintr-odată parcă toată viaţă îi<br />
trece prin faţă. Parcă ar fi la cinematograf.<br />
Stă aşa şi se uită la viaţa ei, ca şi cum ar fi<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 94
proză<br />
super-ofertă <strong>de</strong> amintiri. Ve<strong>de</strong> cât <strong>de</strong> tare e<br />
bătută şi <strong>de</strong> tac-su şi <strong>de</strong> mă-sa, să-l ia pe<br />
Nicuţă <strong>de</strong> bărbat, că are zece pogoane în<br />
Bărăgan. E mai scund <strong>de</strong>cât ea. Şi iar o<br />
bate. Îl ve<strong>de</strong> pe Mihai, cât <strong>de</strong> înalt şi frumos<br />
e. Iar o bate şi tac-su şi mă-sa. Îl ve<strong>de</strong> pe<br />
Mihai, acum e boier <strong>de</strong> oraş. Maior <strong>de</strong><br />
armată şi secretar <strong>de</strong> partid. Cum îi<br />
străluceau ochii atunci când revăzut-o. Ea<br />
era la piaţă la Obor, prin februarie, vin<strong>de</strong>a<br />
merele lui tac-su şi ţuica ei <strong>de</strong> zestre, pe<br />
<strong>de</strong><strong>de</strong>subt, era prohibiţie. Strângea bani săşi<br />
termine casa. Lui Nicuţă îi plăcea jocul <strong>de</strong><br />
cărţi şi s-au dus dracului banii <strong>de</strong> zestre.<br />
Doamne, cât <strong>de</strong> tare a iubit-o Mihai, în<br />
noaptea aia, acolo, pe lăzile cu mere. Uf,<br />
mamă, zicea mă-sa, dacă ştiam că se<br />
schimbă vremurile şi că Mihai va ajunge<br />
boier <strong>de</strong> oraş, te dă<strong>de</strong>am lui. Doamne, ce<br />
bine era acolo pe lăzi şi ce frumos mirosea.<br />
Mirosea a răşină, a fân şi a mere. Mirosea<br />
a acasă. A rămas grea după noaptea aia.<br />
L-ar fi lăsat pe Nicuţă şi ar fi păstrat şi<br />
copilul. Un<strong>de</strong> să se ducă? Acasă n-ar fi<br />
primit-o. Mai avea opt fraţi. Un<strong>de</strong> să mai<br />
vină şi ea cu plodul. Mihai i-a spus că e<br />
însurat şi că nu poate să-şi lase nevasta.<br />
Nu-l lasă partidul. A dat copilul afară cu<br />
fusul. A învăţat-o baba Daia. A auzit plânset<br />
<strong>de</strong> copil. Era în căruţă, afară din sat.<br />
– Pune caii la căruţă Nicuţă, s-o<br />
ducem la oraş, la spital. Altfel moare şi ea<br />
şi copilul, a zis moaşa.<br />
– Să scape ea, copii mai facem, zise<br />
bărbatul. A înhămat cele două iepe negre<br />
cât a putut <strong>de</strong> repe<strong>de</strong> şi a tras căruţa în faţa<br />
porţii.<br />
– Moare, fă, a zis către moaşă o babă<br />
pripăşită pe acolo, simţind cumva că e rost<br />
<strong>de</strong> colivă.<br />
– Uş cotoroanţo, ieşi din curtea mea,<br />
altfel târnuiesc bătătura cu tine. Fir-ai a<br />
necuratului, ieşi fă, piază rea, urla Nicuţă la<br />
babă, după care i-a tras un picior, cu<br />
bocancul ăla mare al lui.<br />
– Tot moare bă, tot moare. Şi chiar<br />
dacă scapă şi naşte, copchilul ăsta-i<br />
blăstămat. Alege-s-ar praful şi pulberea,<br />
huuo! De ce dai, mă, <strong>de</strong> ce dai?<br />
– Nu-ţi pune mintea cu ea, zise<br />
moaşa, hai s-o punem în căruţă mă, hai că<br />
moare-n braţele mele. Nu vezi că şi-a dat<br />
ochii peste cap?<br />
Nici n-a ieşit bine căruţa din sat când<br />
femeia a reuşit, în sfârşit, să nască. Era opt<br />
şi un sfert. Fix. Un câine urla, singur, aşa,<br />
<strong>de</strong> nebun. O lumină galbenă coborâse din<br />
cer.<br />
– În goană <strong>de</strong> cai, <strong>de</strong> frică <strong>de</strong> moarte,<br />
am venit eu pe lumea asta, mi-a zis într-o zi<br />
P.<br />
III.<br />
Copilăria lui P ar fi fost una obişnuită,<br />
dacă nu s-ar fi trezit, aşa din senin, pe la<br />
patru ani, să citească ziarul cu voce tare.<br />
Nu-şi mai aduce aminte cum a reuşit. Şi<br />
atât <strong>de</strong> mult s-au încântat ai lui, încât, în<br />
fiecare duminică, îl îmbrăcau frumos şi<br />
mergeau la ru<strong>de</strong>, sau la vecini, să le<br />
citească ziarul. Era un ziar vechi, din 53,<br />
un<strong>de</strong> se anunţa moartea lui Stalin. Vin<br />
americanii, s-a bucurat atunci Nicuţă, tac-su<br />
şi s-a îmbătat, la bufet, cu unu Dima,<br />
prietenul lui, care era omul miliţiei şi al<br />
securităţii. De mult se ţinea <strong>de</strong> capul lui<br />
Nicuţă să intre cu el în afaceri. Să vândă<br />
carne la negru, în Bucureşti, era criză mare<br />
95<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
şi el avea oamenii lui acolo, că merge la fix.<br />
Şi l-a convins pe Nicuţă, acum că murise<br />
Stalin, să-şi taie vaca. N-au apucat să<br />
vândă nici jumătate din vacă, când, la un<br />
avocat din Obor, i-au prins miliţia şi au făcut<br />
un an puşcărie. Noroc cu Dima, că era <strong>de</strong>al<br />
lor, altfel lui Nicuţă i-ar fi putrezit oasele<br />
la canal. Atunci s-a ales P cu dădacă,<br />
Istina, o ţigancă adusă <strong>de</strong> la munte <strong>de</strong> popa<br />
Toa<strong>de</strong>r. S-a certat cu popa şi a venit la<br />
Rodica. Dumnezeu a adus-o, că era greu<br />
fără Nicuţă, cu trei copii mici, cu câmpul, cu<br />
gospodăria, cu dările şi taxele, cu cotele şi<br />
cu banca. Din când în când, se închi<strong>de</strong>a în<br />
camera <strong>de</strong> zi şi plângea o oră întreagă, îşi<br />
uşura sufletul. De, femeie tânără şi singură,<br />
îngropată <strong>de</strong> griji şi nevoi. Noroc cu Istina,<br />
care muncea mai abitir ca un bărbat şi se<br />
ataşase <strong>de</strong> P. Avea grijă <strong>de</strong> el, o trezea pe<br />
Rodica noaptea, că plânge băiatul şi să-i<br />
<strong>de</strong>a ţâţă. Uite ce foame îi este, cum caută<br />
cu gura, hai, fă, trezeşte-te odată.<br />
– Fă, o să-ţi vorbească băiatul limbi<br />
străine, i-a zis Leana a lui Oblete lui<br />
Rodica. În timpul războiului, americanii au<br />
trântit o bombă, în miez <strong>de</strong> noapte, peste<br />
casa lui Istina, toţi au murit, numai ea a<br />
scăpat, <strong>de</strong> atunci vorbeşte o limbă numai<br />
<strong>de</strong> ea înţeleasă.<br />
În duminica Paştelui, pe P, ai lui l-au<br />
dus la biserică, cu un ou în mâna stângă,<br />
ăsta pentru a-l da popii pentru împărtăşanie<br />
şi cu ziarul ăla vechi în cealaltă mână, să<br />
vadă şi popa ce copil <strong>de</strong>ştept au şi popa şia<br />
făcut cruce. A doua zi popa era la<br />
securitate, avea şi el o fată, tot <strong>de</strong> patru ani,<br />
una Ştefania, care, la grădiniţă, îi tăia calea<br />
lui P şi îi dă<strong>de</strong>a tot felul <strong>de</strong> dulciuri, colivă,<br />
colaci, îi lega şireturile la bocanci, iarna sau<br />
sandalele, când venea vara. Era o fată <strong>de</strong><br />
treabă, cam şleampătă şi fără <strong>de</strong> noroc. S-a<br />
sinucis când a împlinit optsprezece ani.<br />
Nimeni nu a ştiut motivul. A înghiţit o sticlă<br />
întreagă <strong>de</strong> ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> Paris.<br />
Pe o hârtie ruptă dintr-un caiet <strong>de</strong><br />
matematică, a scris o strofă dintr-o poezie a<br />
Elenei Farago:<br />
„Pentru cel care mi-a fost<br />
Pentru cel ce nu-mi mai este<br />
Visele fără <strong>de</strong> rost<br />
Leagă cântec şi poveste”<br />
Sub versuri a <strong>de</strong>senat, cu o cariocă<br />
roşie, o inimă ruptă în două, pe o bucată <strong>de</strong><br />
inimă era scris îngroşat litera P şi pe<br />
cealaltă litera Ş, iar <strong>de</strong><strong>de</strong>subt a scris, cu<br />
litere înclinate uşor spre dreapta, „te iubesc,<br />
cum nu cred că te va iubi cineva vreodată.<br />
M-ai făcut femeie fără să mă atingi, fără să<br />
mă pătrunzi şi voi rămâne o eternitate<br />
femeia ta, numai a ta. Dumnezeu îmi e<br />
martor. Mi-am dat seama că nu pot să te<br />
ajut <strong>de</strong>cât dincolo <strong>de</strong> moarte. Voi fi îngerul<br />
tău. Voi veghea tot timpul asupra ta. Iar<br />
dacă e a<strong>de</strong>vărat că ne vom reîncarna,<br />
vreau tot îngerul tău să fiu. De câte ori vei<br />
simţi o adiere în părul tău, să ştii că nu e<br />
vântul, sunt eu. De câte ori vei simţi un gust<br />
sărat pe buze, să ştii că sunt eu. Numai şi<br />
numai eu, acum când prezentul şi trecutul<br />
se împacă, <strong>de</strong>odată în mine. Te iubesc.”<br />
Popa a înnebunit săracul, umbla, aşa, prin<br />
sat, cu că<strong>de</strong>lniţa-n mâna stângă şi cu<br />
busuioc în cealaltă mână, sfinţea toţi parii<br />
pe care îi întâlnea. A mai slujit, după<br />
moartea fiicei sale, aproape un an, până<br />
când, într-o zi, la slujbă, s-a întors cu<br />
spatele la audienţă, şi-a ridicat patrafirul, şia<br />
dat pantalonii jos şi a arătat curul babelor<br />
din primul rând. L-au internat la Sapoca.<br />
După ce s-a dus popa Toa<strong>de</strong>r la<br />
securitate, a venit la Nicuţă, cu o Volgă<br />
neagră, un căpitan <strong>de</strong> securitate, Amza,<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 96
proză<br />
cum că şi-a pus băiatul să înveţe pe <strong>de</strong> rost<br />
articolul cu moartea lui Stalin. Degeaba se<br />
jura Nicuţă că n-are nicio vină, căpit<strong>anul</strong> o<br />
ţinea langa cum că e un criminal imperialist,<br />
că a vrut să se îmbogăţească, vânzând<br />
carne <strong>de</strong> vită la negru. Noroc că Miliţia e<br />
vigilentă.<br />
– Bă, cheamă-ţi lighioana aia mică,<br />
zise Amza, un ţigan scund din Bora, pe<br />
care, ţăranii din comuna Ciulniţa, l-au prins<br />
într-o noapte, imediat după război, la furat<br />
<strong>de</strong> găini, la învăţător, care avea trei găini<br />
amărâte şi ciufulite, că pe alea moţate i leau<br />
rechiziţionat ruşii. I-a luat şi ceasul <strong>de</strong> la<br />
mână.<br />
– Bine că au avut răbdare să vi-l daţi<br />
jos, i-a zis ţârcovnicul Nae. Că lui cumnatămiu<br />
i-au tăiat mâna, exact <strong>de</strong> la încheietură.<br />
După ce au scos ceasul, au azvârlit laba<br />
mâinii la câini. Ceasul îl avea <strong>de</strong> la un<br />
maior neamţ, un Atlantic <strong>de</strong> aur. I-a plăcut<br />
neamţului ţuica fiartă şi după o ulcică d-aia<br />
mică, l-a luat pe după gât şi l-a pupat pe<br />
obraji. Maiorul o rupea binişor pe<br />
româneşte, şi-a scos ceasul <strong>de</strong> la mână şi i<br />
l-a pus la mâna dreaptă. O să mă<br />
pomeneşti toată viaţa, i-a zis neamţul.<br />
Nenorocitul <strong>de</strong> cumnată-miu nu şi l-a mai<br />
dat jos niciodată, până s-a întâlnit cu ruşii<br />
ăia doi, beţi mangă. Ioo, voniucii ostolov,<br />
marte domenea. Davai ceasî! i-a zis unul<br />
dintre ruşi. Şi <strong>de</strong> atunci, cumnată-miu, îl<br />
pomeneşte întruna pe maiorul neamţ.<br />
Ceasul rău. L-a împins împieliţatul să-i<br />
fiarbă ţuică <strong>de</strong> la munte şi să mai pună şi<br />
ciuşcă în ea. Bea neamţul ţuică şi mânca<br />
gogonele murate. Că era meşter cumnatămiu<br />
ăsta, îl chema tot satul să le pună<br />
gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre<br />
după el, sau le povesteşte sătenilor, la mat<br />
pentru o cinzeacă <strong>de</strong> ţuică, cum îi<br />
strălucea, lui, ceasul acela, în noapte, că<br />
avea cadr<strong>anul</strong> cu fosfor.<br />
L-au snopit din bătaie, pe Amza,<br />
ţăranii, l-au <strong>de</strong>zbrăcat în pielea goală, l-au<br />
uns cu untură râncedă, baba Călina a rupt<br />
o pernă <strong>de</strong>asupra capului lui Amza şi fulgii<br />
s-au lipit <strong>de</strong> untura întinsă pe el. Arăta ca o<br />
găină curentată. L-au legat în mijlocul<br />
comunei <strong>de</strong> un stâlp <strong>de</strong> salcâm uns cu<br />
păcură, special pus acolo din vremea lui<br />
Ţepeş. L-au ţinut legat şi a doua zi, în<br />
soare. Era luna lui cuptor şi secetă mare.<br />
Aerul frigea. Pentru a putea respira, ţăranii<br />
intrau, cu căţel şi purcel, în beciuri adânci.<br />
Doar în ziua aia era ceva forfotă. Aveau<br />
distracţie. Copiii făceu întrecere, care să<br />
nimerească, cu bolovani, testicolele lui<br />
Amza. Nici nu mai putea să ţipe <strong>de</strong> durere.<br />
Muştele se îngrămă<strong>de</strong>au, atrase <strong>de</strong> untura,<br />
care, acum, încinsă <strong>de</strong> soare, îi frigea<br />
pielea mai rău <strong>de</strong>cât focul. O vădană<br />
miloasă, a alungat copiii şi i-a dat ceva apă<br />
<strong>de</strong> băut. Spre seară l-au plimbat prin<br />
comună, cu mâinile legate la spate, târât c-<br />
o funie <strong>de</strong> gât, ca pe vacă. Tot <strong>de</strong> gât i-au<br />
legat o talangă. Şi l-au plimbat aşa prin<br />
toată comuna.<br />
Muierile îi dă<strong>de</strong>a cu huo, copiii,<br />
ţinându-se ciorchine <strong>de</strong> alai, aruncau cu<br />
bolovani, care explodau, ca grena<strong>de</strong>le, pe<br />
ţeasta lui Amza. Atraşi <strong>de</strong> mirosul unturii<br />
rânce<strong>de</strong> se adunaseră toţii câinii din<br />
comună, stăteau la o oarece distanţă, câte<br />
unul, mai îndrăzneţ, se furişa pe la spate şil<br />
muşca <strong>de</strong> picior. Apoi l-au scos la<br />
marginea comunei, spre Slobozia, i-au<br />
<strong>de</strong>sfăcut talanga şi funia <strong>de</strong> după gât, i-au<br />
<strong>de</strong>zlegat mâinile şi i-au tras şi câteva bâte<br />
pe spinare, după care i-au dat drumul.<br />
Amza nu s-a oprit din alergat până-n<br />
mahalaua ţigănească. N-a stat mult să-şi<br />
lingă rănile şi s-a înscris in Securitate şi<br />
pentru că, evreul ăla bătrân, care avea<br />
prăvălie la ei în mahala, l-a învăţat să<br />
citească şi să scrie, a ajuns repe<strong>de</strong><br />
97<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
locotenent, apoi căpitan şi puţin mai târziu<br />
comandant, acolo, în Slobozia. Pe evreu,<br />
nu ştia nimeni cum îl cheamă, îi ziceau toţi<br />
uvreiul, căruia îi cam plăcea băieţeii şi<br />
Amza, pentru un pumn <strong>de</strong> bomboane<br />
spirtoase, stătea să-l pătrundă, pe la spate,<br />
evreul.<br />
Acum ţăranii ăia, care şi-au bătut joc<br />
<strong>de</strong> Amza putrezesc un<strong>de</strong>va pe la canal.<br />
Care or mai trăi. Baba Călina n-a rezistat,<br />
că a venit Amza, noaptea, la ea în arest şi a<br />
sodomizat-o. De ruşine, săraca babă s-a<br />
dat cu capul <strong>de</strong> pereţii celulei până a murit.<br />
După ce doi soldaţi au azvârlit leşul babei<br />
într-o groapă, săpată la repezeală, Amza şia<br />
dat nădragii jos şi s-a lăsat pe vine<br />
<strong>de</strong>asupra gropii, <strong>de</strong>şertând, odată cu<br />
fecalele, toată ura strânsă <strong>de</strong> atât amar <strong>de</strong><br />
vreme.<br />
– Bă, ţăran jegos, i-a mai zis Amza lui<br />
Nicuţă adu-l p-ăla micul, hai, fuga marş!<br />
Nicuţă a dat fuga şi l-a adus pe P, pe<br />
atunci un copil, mai <strong>de</strong>grabă scund pentru<br />
vârsta sa, foarte slab, cu capul mare, tuns<br />
zero şi cu ochii caprui spre ver<strong>de</strong> închis,<br />
rotunzi şi iscoditori. Îl privea curios şi<br />
oarecum mirat pe Amza, nu mai văzuse o<br />
astfel <strong>de</strong> arătare. Amza era o piticanie<br />
tuciurie, avea un metru şi cinzeci şi patru <strong>de</strong><br />
centimetri şi o sută douăzeci şi cinci <strong>de</strong><br />
kilograme. Era aproape rotund. Faţa o avea<br />
transpirată tot timpul, iar transpiraţia îi era<br />
uleioasă şi mirosea urât. A venit şi vremea<br />
lui. Toţi tremurau <strong>de</strong> frică, până şi tac-su,<br />
un ţigan frumos, lăutar <strong>de</strong> faimă şi îndrăgit<br />
tare <strong>de</strong> cucoanele din oraş. Cum le zicea el,<br />
din gură, <strong>de</strong> inimă albastră, nu-l întrecea<br />
nimeni. Era vestit, <strong>de</strong> la Ploieşti şi până la<br />
Halele Obor, toţi auzise <strong>de</strong> Lică, guristul din<br />
Bora. Nu era o petrecere mai <strong>de</strong> soi să nu<br />
fie invitat. Asta până să intre Amza la<br />
Securitate. Acum stă la mila lui fi-su. Fie<br />
ziua aia blestemată, când, beat fiind, s-a<br />
culcat cu Nela lui Gae şi a rămas grea.<br />
Nela a murit la naştere şi Gae i l-a adus pe<br />
Amza, să-l crească, altfel îi făcea buzunar<br />
pe burtă cu şişul. Lică era ţigan <strong>de</strong> mătase<br />
şi fricos. De Amza au avut grijă mai mult<br />
vecinii, asta până când a intrat sub<br />
protecţia uvreiului. După moartea uvreiului,<br />
Amza trăia din furtişaguri, până l-au prins<br />
ţăranii din Ciulniţa la furat <strong>de</strong> găini şi a intrat<br />
în Securitate. Acum era domn mare. Vestit<br />
pentru cruzime şi pentru ura viscerală ce o<br />
purta ţăranilor. Dacă era după el, i-ar fi<br />
împuşcat pe toţi, dar avea şi el frică <strong>de</strong><br />
ceva pe lumea asta, îi era frică <strong>de</strong> partid.<br />
– Vezi, măi copchile, în ce belea m-ai<br />
băgat? i-a zis Nicuţă lui P. Tu şi ziarul ăla<br />
nenorocit. Uite, domn comandant vrea să<br />
stea <strong>de</strong> vorbă cu tine. Şi l-a împins uşor pe<br />
P în faţa lui Amza.<br />
– Mi-ai adus un ziar nou? l-a întrebat<br />
P pe Amza. Ăsta pe care-l am s-o rupt<br />
ferfeniţă, abia dacă mai văd literele să<br />
citesc. Apoi, m-am plictisit să citesc mereu<br />
şi mereu <strong>de</strong>spre moartea lui nenea ăsta cu<br />
mustăţi. În timp ce vorbea, P se uita, fix în<br />
ochii lui Amza. Ceva ciudat se întâmpla cu<br />
Amza şi nu înţelegea ce. Brusc s-a<br />
<strong>de</strong>sprins <strong>de</strong> privirea lui P, parcă-l hipnotiza.<br />
– Tu nu eşti <strong>de</strong>-al nostru, a zis cu<br />
năduf Amza. Şi constatarea asta îl va<br />
urmări, ca un blestem, toată viaţa pe P.<br />
Din ziua aceea, Amza îl trimitea,<br />
săptămânal, pe Ionică, un tânăr<br />
sublocotenent, ofiţer din noul val, cu liceu şi<br />
şcoală militară, să-i ducă lui P ziare, cărţi<br />
<strong>de</strong> poveşti, creioane colorate şi hârtie.<br />
Amza a vegheat tot restul vieţii lui asupra<br />
lui P, chiar şi când a fost trecut în rezervă,<br />
odată cu vântul schimbării din perioada <strong>de</strong><br />
început a domniei lui Ceauşescu. A<br />
încercat să-l ajute să treacă peste<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 98
proză<br />
handicapul înălţimii, pentru a se putea<br />
înscrie la liceul militar. P avea un metru şi<br />
cinzeci <strong>de</strong> centimetri şi treizeci şi opt <strong>de</strong><br />
kilograme, cât o oaie. N-a reuşit, nu mai<br />
avea putere, era acum şef <strong>de</strong> aprozar. Plus<br />
că şi P a reuşit să şi-l facă duşman pe<br />
procurorul X <strong>de</strong> la Procuratura din Slobozia,<br />
bucureştean, libidinos şi însurat. Trăia cu A,<br />
sora mijlocie a lui P. Odată, <strong>de</strong> Crăciun,<br />
prin 1968, parcă într-o zi <strong>de</strong> vineri, după ce<br />
joi, la tăierea porcului, a asistat şi<br />
procurorul X şi s-a îmbătat criţă cu vodkă<br />
rusească, adusă <strong>de</strong> el, că vezi doamne,<br />
ţuica <strong>de</strong> la părinţii Rodicăi, <strong>de</strong> prună <strong>de</strong> la<br />
munte, pute şi el,<strong>de</strong>, om subţire. Şi la<br />
pomana porcului procurorul a început să-l<br />
întrebe pe P tabla înmulţirii. Şi P nu a scos<br />
niciun cuvânt, făcea cocoloaşe <strong>de</strong><br />
mămăligă cu mâna, apoi întingea în untura<br />
fierbinte şi mânca cu poftă. Din când în<br />
când bea zeamă <strong>de</strong> varză dintr-o cană <strong>de</strong><br />
lut. După ce s-a săturat a mulţumit pentru<br />
masă şi a plecat să se joace cu cei doi<br />
băieţi, mai mici ca el, ai vecinului din colţ.<br />
De fapt avea o bucată <strong>de</strong> şorici, ţinută<br />
ascuns în sân, încă <strong>de</strong> când a ajutat la<br />
căratul cărnii în beci şi vroia să o împartă<br />
cu ei. A doua zi, seara târziu a venit şi<br />
procurorul, <strong>de</strong> data asta era treaz şi iar a<br />
început să-l sâcâie pe P cu întrebări, ba<br />
tabla înmulţirii, ba cine ştie ce întrebare <strong>de</strong><br />
istorie sau geografie. Auzise că P, în clasa<br />
a patra fiind, a câştigat un concurs <strong>de</strong><br />
cunoştinţe generale, la care au participat, în<br />
special fete <strong>de</strong> la liceu sau <strong>de</strong> la școala<br />
tehnică <strong>de</strong> contabilitate, toate <strong>de</strong> aceeaşi<br />
vârstă cu A, sora lui. Până când P a luat un<br />
chibrit <strong>de</strong> pe masă, a aprins un băţ şi<br />
uitându-se fix în ochii lui X, l-a întrebat ce<br />
stare <strong>de</strong> agregare are flacăra. Procurorul a<br />
vrut să spună că e gaz, dar nu era sigur.<br />
– E plasmă, a zis P şi te rog să mă<br />
laşi să mănânc. O linişte nefirească s-a<br />
aşternut în casă.<br />
Şi Amza l-a urmat peste tot pe P şi la<br />
Motru, un<strong>de</strong> reuşise la liceu şi la Feteşti<br />
un<strong>de</strong> s-a transferat P, din clasa a X-a şi-n<br />
armată la Botoşani, un<strong>de</strong> P a făcut armată<br />
întreagă şi la Bucureşti, când P a reuşit să<br />
intre la sociologie. A murit la cutremurul din<br />
’77, aşteptându-l pe P în barul <strong>de</strong> la<br />
Dunărea. Barul era la etaj şi Amza n-a avut<br />
nicio şansă. Vroia să-i spună lui P, care era<br />
aşteptat a doua zi, la ora 11, la<br />
Departamentul Securităţii Statului, Directia<br />
Securităţii Interne, să-l caute pe maiorul<br />
Ionică, fost subaltern la Slobozia, să<br />
vorbească cu el, că mai există o şansă să<br />
rămână stu<strong>de</strong>nt. P refuzase să se ducă, în<br />
vacanţa din 76, la un stagiu <strong>de</strong> pregătire la<br />
Băneasa. A fost ultima dată când s-a mai<br />
încercat recrutarea lui P. Amza l-ar fi vrut<br />
ofiţer sub acoperire. În aceeaşi seară l-a<br />
mai aşteptat pe P şi Stan, un inginer<br />
agronom din satul <strong>de</strong> baştină a lui P şi<br />
prieten. Venise cu logodnica în Bucureşti<br />
pentru cumpărături şi s-a gândit să se<br />
întâlnească cu P, la Dunărea, un<strong>de</strong> seară<br />
<strong>de</strong> seară ştia că-şi pier<strong>de</strong> vremea la o cafea<br />
şi ore interminabile <strong>de</strong> discuţii cu prietenii.<br />
Stan a luat o masă în restaurant, la geam şi<br />
aproape <strong>de</strong> uşă, să-l vadă pe P când vine.<br />
Când a început prăpădul a mai apucat să-şi<br />
arunce logodnica prin geam. Lui, nici măcar<br />
nu i-au găsit cadavrul. Ea a rămas<br />
paralizată pe viaţă şi cu o spaimă continuă<br />
în suflet.<br />
Epilog<br />
P a hotărât, în fine, că e vremea să se<br />
sinucidă. Demult s-a gândit că ar fi singurul<br />
lucru pe care ar fi putut să-l ducă la bun<br />
sfârşit. Totuşi nu se face să mori, aşa,<br />
oricum. A chemat o femeie să-i facă curat.<br />
Noroc că a chemat-o dis-<strong>de</strong>-dimineaţă,<br />
99<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
altfel trebuia să moară într-o altă zi. A mai<br />
rugat o femeie s-o ajute pe prima. Le-a<br />
spus că se-nsoară, mitul Mioriţei, <strong>de</strong>… şi nu<br />
se ca<strong>de</strong> s-o primească aşa pe viitoarea<br />
nevastă. Se va duce s-o aducă <strong>de</strong> la oraş,<br />
cu căruţa. Şi la căruţă o să aibă înhămate<br />
două iepe negre. Femeile îşi făceau cruce,<br />
pe furiş. N-aveau curaj să hlizească, nici<br />
măcar sa-şi ridice frunţile din pământ. P le<br />
plătise bine, cât pentru trei zile la sapă pe<br />
câmp. P l-a rugat pe unul, Gică al Mariei,<br />
zis şi Buzilă, că avea nişte buze <strong>de</strong> ziceai<br />
că sunt buci <strong>de</strong> vădană, i-a mai zis că vrea<br />
şi două iepe negre. Buzilă n-avea <strong>de</strong>cât o<br />
mârţoagă, un cal bătrân şi ăla era roib, dar<br />
i-a zis că se face, dar o să-l coste cam<br />
scump.<br />
– Cât? l-a întrebat P.<br />
– O vadră <strong>de</strong> ţuică, i-a răspuns Buzilă.<br />
Cam mult, se gân<strong>de</strong>a P, aproape că<br />
se duce toată pensia pe ţuică. Şi-a aprins o<br />
ţigară. Scotea rotocoale absent. Buzilă a<br />
întins mâna spre el, vroia o ţigară. I-a dat.<br />
S-au aşezat amândoi pe treptele casei şi<br />
fumau, umăr lângă umăr.<br />
– O să-ţi placă iepele, ai să vezi, V lea<br />
luat imediat după revoluţie <strong>de</strong> la Jegălia,<br />
<strong>de</strong> la herghelia aia <strong>de</strong> acolo. Nu-s bune la<br />
plug, dar sunt frumoase si au mers <strong>de</strong><br />
prinţese, înhămate la car. Acum V vin<strong>de</strong><br />
mânjii lor pe bani grei. Şi-a cumpărat pe<br />
banii aceia un Ford, e bun că-i mare şi pe<br />
motorină, că mai cumperi <strong>de</strong> pe la tractorişti<br />
cu bani mai puţini. Doar că e negru şi c-o<br />
cruce pe el. Băietul meu, ăla <strong>de</strong>-i stu<strong>de</strong>nt,<br />
îmi zice că-i dric. Fugi mă <strong>de</strong>-aici, îi zic,<br />
cred că a fost al unui popă mare, mitropolit.<br />
E dric, e dric, îmi tot repetă ăl mic.<br />
Ce să le faci, că <strong>de</strong> bătut nu-ţi mai dă<br />
voie legea. Aşa că-l las în plata Domnului.<br />
E drept că-i mai ard câte una, dar pe<br />
întuneric, să nu aibă martori.<br />
– Să vii peste două zile cu căruţa la<br />
mine, zise P. Pe la opt fără un sfert. Atunci<br />
îţi dau şi ţuica, ai Înţeles?<br />
– Fiţi fără grijă că am să vin.<br />
Cele două zile au trecut cu greu. E<br />
şapte <strong>de</strong>ja şi încă mai are atâtea <strong>de</strong> făcut.<br />
Femeile muncesc <strong>de</strong> zor. P mai întâi se<br />
bărbiereşte. Are o chestie <strong>de</strong>şteaptă, cu trei<br />
lame, dar electrică. A primit-o cadou <strong>de</strong> la<br />
S, feciorul lui. Acum bărbieritul nu mai e un<br />
chin. Degeaba. Că <strong>de</strong> bărbierit uită cu<br />
săptămânile. Când îşi dă seama că a trecut<br />
mult timp, zice că-şi lasă barbă. Nu-l ţine<br />
mult. Se duce la oraş şi-şi tun<strong>de</strong> şi chica şi<br />
barba. E şapte şi-un sfert. Mai are ceva<br />
timp. Se spală pe dinţi. Femeile au<br />
terminat, îşi numără banii lăsaţi <strong>de</strong> P pe<br />
televizor. Sunt toți. Dau bună ziua şi-l lasă<br />
singur pe P. Or să vină mai târziu, cu vreun<br />
motiv, acolo, să-i vadă nevasta. E opt fără<br />
un sfert. A venit Buzilă. Sunt frumoase <strong>de</strong><br />
a<strong>de</strong>vărat iepele. P le privește cu drag şi<br />
mirat. Se urcă-n căruţă, e îmbrăcat în<br />
costum negru, puţin uzat, cămaşă albă,<br />
papion şi pălărie aşezată şmechereşte pe<br />
cap.<br />
– Diiii, fetele mele, diiiii! șuieră P.<br />
Iepele se-aruncă într-un galop nebun.<br />
Buzilă abia reuşeşte să se ferească, îşi<br />
face cruce. Câinii vecinilor aleargă în urma<br />
căruţei şi muşcă furioşi praful stârnit <strong>de</strong> roţi<br />
şi copitele iepelor. A ieşit din sat, acum se<br />
îndreaptă spre oraş.<br />
– Ho, fetelor, ptrrr, ho, ho! zise P. Şi-a<br />
aprins o ţigară şi se uită, aşa, lung, în zare.<br />
Era opt şi un sfert. Fix. Un câine urla,<br />
singur, aşa, <strong>de</strong> nebun. O lumină galbenă<br />
coborâse din cer. P a coborât din căruţă, a<br />
<strong>de</strong>shămat iepele, le-a împiedicat cu funia<br />
hamului şi le-a dat drumul pe islaz. Apoi,<br />
hotărât, se-ndreaptă, fără a mai întoarce<br />
capul, spre oraş. Nu se va mai întoarce<br />
niciodată în acest sătuc, prăfuit şi uitat <strong>de</strong><br />
lume.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 100
proză<br />
Lilioara Macovei<br />
Poltergeist<br />
1.Dispariţii misterioase<br />
Aşezarea Mair Cana, era pitită între<br />
mai multe <strong>de</strong>aluri şi legată doar <strong>de</strong> trei alte<br />
localităţi prin tot atâtea drumuri bătătorite<br />
mai mult <strong>de</strong> căruţe, trăsuri poştale şi trăsuri<br />
boiereşti.Lemnele <strong>de</strong> la pădure, se aduceau<br />
peste <strong>de</strong>al <strong>de</strong> Hoza Nire, cu carele trase <strong>de</strong><br />
boi zdraveni şi ţintaţi între coarne.<br />
Căruţele ordinare aveau înhămate<br />
două feluri <strong>de</strong> cai, cei <strong>de</strong> soi şi ceilalţi având<br />
ca loc <strong>de</strong> lucru, împrejurul aşezării<br />
transportând diverse.<br />
Trăsurile poştale erau construite cu<br />
mai multă dibăcie doar transportau valori,<br />
iar trăsurile boiereşti erau speciale.<br />
Casa boierului Paul Lurek era<br />
contruită în afara localităţii, pe o platformă<br />
<strong>de</strong>stul <strong>de</strong> generoasă. Nu se ştia din ce era<br />
făcută, dar avea pereţii drepţi şi neteziţi ca<br />
la carte, acoperită cu tablă galvanizată şi<br />
ceardac din lemn <strong>de</strong> stejar ca să domine<br />
peste ani.<br />
Sub streaşina casei se afla o dantelă<br />
lată cam <strong>de</strong> treizeci <strong>de</strong> centimetri, făcută <strong>de</strong><br />
meşterul Dionisie, tot din stejar.<br />
Lăsată la culoarea lemnului dar şefuită<br />
bine şi dată cu lac, dantela părea nouă.<br />
În faţa casei era un fel <strong>de</strong> terasă cu<br />
masă mereu pregătită pentru musafiri, cu<br />
scaune frumos sculptate şi o cortină <strong>de</strong> vie,<br />
care făcea umbra plăcută şi dorită.<br />
Împrejurul casei era o grădină cu<br />
legume principale, mereu udată şi<br />
întreţinută <strong>de</strong> doi grădinari aproape şcoliţi,<br />
iar în jurul gardului şi el din lemn <strong>de</strong> brad<br />
adus <strong>de</strong> la Cusa Eva aproape <strong>de</strong> graniţa cu<br />
Nauciram, era o frumuseţe <strong>de</strong> aranjament<br />
pomicol.<br />
De la primele cireşe şi până la gutuii<br />
târzii, aici găseai fructe <strong>de</strong> tot felul iar<br />
frunzele copacilor păreau a fi udate cu<br />
lacrimi <strong>de</strong> fecioară, în orice timp al zilei.<br />
În curte pe partea dreaptă erau trase<br />
ca pentru odihnă trei trăsuri, fiecare cu<br />
culoarea şi ornamentele ei. Cea roşie cu<br />
ornamente din cupru, era a boierului. Avea<br />
un fel <strong>de</strong> tălpici din tablă groasă vopsită cu<br />
grijă întrun gri îndrăzneţ şi fixaţi pe ambele<br />
părţi, cu ajutorul cărora se urca boierul în<br />
trăsură.<br />
Harnaşamentul maroniu, din piele <strong>de</strong><br />
calitate tighelit ca <strong>de</strong> maşină, era ţinut în loc<br />
uscat şi cremuit ori <strong>de</strong> câte ori boierul pleca<br />
la plimbare sau venea.<br />
Trăsura doamnei boier era albastră,<br />
cu ornamente galbene şi mai bogate.<br />
Întot<strong>de</strong>auna în trăsură era un pled din<br />
lână fină <strong>de</strong> culoare galben pai, indiferent<br />
cât <strong>de</strong> cald era afară.<br />
Pentru cele două fete Miriam şi Amia,<br />
boierul le făcuse o frumuseţe <strong>de</strong> caleaşcă.<br />
Era ver<strong>de</strong> crud, cu semnele lor zodiacale<br />
pe părţile laterale ale trăsurii <strong>de</strong> culoare<br />
roşie, cumva spre portocaliu şi ca să fie ca<br />
din poveste, în spate au pus nişte canafuri<br />
din mătase albă.<br />
Când voiau să se plimbe, spuneau<br />
grăjdarului şi din câteva mişcări, totul era<br />
pregătit.<br />
Ţinuturile din jur păreau fără sfârşit şi<br />
ieşirea în aceste locuri era ca o pătrun<strong>de</strong>re<br />
în copilărie. Totul era sub auspiciile bucuriei<br />
şi <strong>de</strong> fiecare dată, plimbăreţii aveau alţi ochi<br />
pentru privit.<br />
Miriam spunea <strong>de</strong>seori, că a mai<br />
<strong>de</strong>scoperit un peisaj divin şi că a simţit<br />
suflarea lui Dumnezeu.<br />
Amia mai poetă, nu ezita să aducă în<br />
discuţiile <strong>de</strong> după plimbare, că totul era rupt<br />
101<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
din peisajele unui mare pictor francez şi ca<br />
să nu facă vreo confuzie nu-i pronunţa<br />
numele.<br />
Doamna Nori boieroaica, subţire ca o<br />
trestie, se plimba numai cu Grielle,<br />
camerista.<br />
Fata asta îi cânta <strong>de</strong> cum plecau şi<br />
până ajungeau din nou acasă. Ştia o<br />
mulţime <strong>de</strong> melodii, unele chiar vechi <strong>de</strong> tot<br />
şi în mijlocul naturii, realitatea era un vis.<br />
Cerul văzut <strong>de</strong> doamna Nori era<br />
bulversant şi-i inducea cu fiecare plimbare<br />
dorul <strong>de</strong> copilăria în<strong>de</strong>părtată.<br />
Se ve<strong>de</strong>a pe câmpurile verzi cu mii <strong>de</strong><br />
flori <strong>de</strong> toate culorile, vorbind cu cerul,<br />
cerându-i să o facă prinţesă. Nu dorea<br />
nimic altceva, lucrul acesta i se părea<br />
irealizabil singură, <strong>de</strong> aceea apela la<br />
ajutoare.<br />
Dar cât <strong>de</strong> tânără era, visele erau din<br />
ce în ce mai mari şi uneori mai aproape <strong>de</strong><br />
ea, alte ori prea în <strong>de</strong>părtări.<br />
Cântecul Griellei o trezea mereu din<br />
visarea nu <strong>de</strong>mult avută.<br />
Împrejurimile conacului erau ca o<br />
colecţie <strong>de</strong> minunăţii cuprinse în <strong>de</strong>aluri,<br />
văi, pajişti pline cu flori <strong>de</strong> vis, toate <strong>de</strong> un<br />
farmec inexplicabil.<br />
Dintre toate, doar câmpurile cu grâu o<br />
bucurau pe <strong>de</strong>plin şi când le ve<strong>de</strong>a, le<br />
atingea spicele pline cu boabe sănătoase,<br />
simţând acelaşi miros <strong>de</strong> pâine caldă. Până<br />
la secerat, doamna Nori aproape zilnic<br />
mângâia cultura asta dumnezeiască. Îşi<br />
făcea potecuţe prin lan şi cu cântecele<br />
Griellei, cutreierau aşa ore întregi<br />
întorcându-se acasă cu vreun bucheţel <strong>de</strong><br />
flori roz ori mov şi spice făcute cununiţe.<br />
Bucuriile doamnei Nori erau pornite<br />
din emoţiile inimii şi povestirile făcute acasă<br />
după aceste plimbări erau dublate în trăiri.<br />
Uneori boieroaica avea impresia că în<br />
lanurile <strong>de</strong> grâu, cineva o urmăreşte dacă<br />
lângă ea nu era Grielle, dar nu s-a speriat<br />
niciodată, ea nu cre<strong>de</strong>a în fantome, în<br />
spirite venite <strong>de</strong> nicăieri şi <strong>de</strong> aceea nu<br />
spunea nimănui nimic.<br />
De câteva zile <strong>de</strong> când au loc<br />
pregătirile pentru sărbătoarea grâului,<br />
nimeni nu a mai fost la plimbare. Era multa<br />
treabă şi când vrei ca totul să iasă bine, laşi<br />
distracţia asta <strong>de</strong>oparte.<br />
Iarba ver<strong>de</strong> din curte părea neatinsă,<br />
atâta atenţie i se dă<strong>de</strong>a. Totul era sub o<br />
ordine <strong>de</strong>săvârşită.<br />
Atunci când se ţineau distracţiile,<br />
nimeni nu se gân<strong>de</strong>a că avea să fie ceva<br />
<strong>de</strong>ranjat şi chiar nu era fiindcă prietenii<br />
boierului Lurek ştiau pretenţiile acestuia.<br />
Sâmbăta asta se face petrecere la<br />
conac, se sărbătoreşte ziua grâului.Toate<br />
câmpurile cu această cultură minunată, au<br />
fost strânse şi bucuria unei recolte bune, o<br />
va împărtăşi cu prietenii <strong>de</strong> prin alte ţinuturi.<br />
Au început <strong>de</strong> dimineaţă<br />
pregătirile.Fiecare ştie ce are <strong>de</strong> făcut, aşa<br />
cum a spus Lurek şi surpriza că nu o să<br />
iasă aşa ca la carte, nu va fi.<br />
Mâncarea, băutura şi cântătorii, se<br />
înţelege că nu vor fi ca <strong>anul</strong> trecut.<br />
Îmbrăcămintea familiei, va fi o mare<br />
surpriză, că a fost adusă din capitală.<br />
Invitaţii vor avea cea mai frumoasă<br />
primire şi multe dintre distracţiile propuse<br />
ca întreceri sau jocuri, îi vor face doritori<br />
exacerbaţi ai unei altei întâlniri <strong>de</strong> acest fel.<br />
Atunci când lumea va fi aşezată la<br />
masă, vor veni feciori şi fete fiecare cu câte<br />
o pâine caldă din grâul curând adunat,<br />
aşezate pe şervete ţesute la război şi-i vor<br />
servi pe musafiri ca pe înalte feţe, precum<br />
şi sunt. Apoi un alt tânăr cu aleasa lui,<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 102
proză<br />
în<strong>de</strong>amnă pe toţi mesenii să guste din vinul<br />
<strong>de</strong> <strong>anul</strong> trecut.<br />
Astea fiind făcute, se vor aduce<br />
bucatele preparate cu o zi înainte, apoi<br />
festinul se va sfârşi cu dansul pe perechi,<br />
apoi laolaltă.<br />
La sărbătoarea grâului, toată lumea<br />
este bucuroasă şi plină <strong>de</strong> bunătate.<br />
Toată hărmălaia asta, pentru că aşa<br />
pare, este supravegheată <strong>de</strong> doamna Nori<br />
ajutată fireşte <strong>de</strong> Miriam şi Amia. Se ţine<br />
seama <strong>de</strong> felul cum sunt aşezate<br />
tacâmurile, scaunele, cum arată cei care<br />
vor servi la masă, un<strong>de</strong> stau cântătorii şi<br />
toate amănuntele pe care numai o femeie<br />
ageră le-ar şti rânduiala.<br />
Paul Lurek este preocupat <strong>de</strong> locul<br />
fiecărui invitat.<br />
Aici, trebuie să fie dibăcie, domnule!<br />
Îi aşezi după ranguri, după amiciţii,<br />
după gradul <strong>de</strong> ru<strong>de</strong>nie existent sau viitor,<br />
după vârste, după starea civilă, după<br />
<strong>de</strong>bitul verbal, după simpatii, după, după…<br />
Dar nimic nu este greu, când faci din<br />
plăcere!<br />
Sărbătoarea grâului este programată<br />
aproape <strong>de</strong> un an <strong>de</strong> zile, aşa că <strong>de</strong> ce ar<br />
trebui să fie ceva greu?<br />
În timp ce toată lumea mănâncă,<br />
discută, serveşte câte ceva din băuturile<br />
casei, doamna Nori au<strong>de</strong> un strigăt uşor<br />
cunoscut, ceva ce aduce a glas <strong>de</strong> copil.<br />
Cum trebuia să vadă ce mai este pe la<br />
bucătărie, a plecat într-acolo.<br />
Ajunsă în dreptul camerei sale, a<br />
reauzit glasul <strong>de</strong> copil, dar <strong>de</strong> data asta<br />
venind <strong>de</strong> la mansardă.<br />
Boierul Lurek, îşi făcuse acu vreo<br />
câţiva ani, o mansardă numai din lemn,<br />
cam <strong>de</strong> patru pe patru metri, aranjată<br />
pentru dimineţile <strong>de</strong> vară când îşi fuma pipa<br />
şi bea cafeaua făcută la nisip.<br />
Cu timpul acest loc ajunsese să fie<br />
mai mult al fetelor, un<strong>de</strong>-şi făceau dantelele<br />
şi o ascultau pe Grielle cântând.<br />
Aveau numai pe latura din faţă<br />
ferestre, lateralele fiind pereţi întregi un<strong>de</strong><br />
Nori îşi agăţase două tablouri ciudate, unul<br />
reprezentând o femeie goală cu cap ca <strong>de</strong><br />
vulpe rânjită şi al doilea pe un fond negru<br />
<strong>de</strong> vis urât şi gri înspăimântător <strong>de</strong> cortegiu<br />
funerar, era pictat un bărbat cu mâini <strong>de</strong><br />
şarpe, cap <strong>de</strong> broască veselă şi picioare <strong>de</strong><br />
copaci.<br />
Nimeni din casa boierului nu avea<br />
îndrăgire <strong>de</strong> pictură şi cum pe acele<br />
vremuri, dacă nu aveai în casă tablouri, nu<br />
erai cu pretenţii, îşi luase şi ei ceva să<br />
fie.Nu avea nici o importanţă cine şi cum<br />
picta, relevant era să ai ceva pus pe perete,<br />
dacă se putea şi <strong>de</strong> dimensiuni mai<br />
mărişoare, să se vadă generozitatea<br />
cumpărătorului.<br />
Aşa s-au îmbogăţit mulţi novici în alte<br />
penelului.<br />
Ajunsă pe scările întunecate puţin din<br />
pricina organizării dificile a spaţiului,<br />
doamna Nori simţi o smucitură, abia<br />
reuşind să se agaţe <strong>de</strong> balustradă.<br />
- Ei, cine e acolo?<br />
- Eu! Vino, mai repe<strong>de</strong> că mi-am rupt<br />
piciorul! îi răspunse glasul acum parcă<br />
necunoscut.<br />
- Care eu? Nu te cunosc după glas!<br />
- Hai, mai repe<strong>de</strong>!<br />
Un pic <strong>de</strong> sfială avu doamna Nori şi<br />
dădu să urce. Deodată se întunecase şi<br />
ceva ca un vâjâit <strong>de</strong> vânt puternic îi luă<br />
pălăria din cap. Se rostogoli pe scări, <strong>de</strong>şi<br />
103<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
proză<br />
cineva o trăgea în sus. Din tavan începu să<br />
cadă mărunt pietricele albe şi negre, aşa le<br />
văzu doamna la nişte străfulgerări albalbăstrui<br />
venite din tavan. În drumul ei forţat<br />
pe scări, îşi agăţase rochia nouă <strong>de</strong> mătase<br />
naturală şi rămăsese goală.<br />
Acum simţea pe spate, pe mâini şi<br />
picioare, loviturile <strong>de</strong> pietricele ca pe nişte<br />
bice cu sfichiul <strong>de</strong> oţel, imediat locul<br />
<strong>de</strong>venind vânăt. Ca dintrun val uriaş <strong>de</strong><br />
apă, apăru monstrul masculin din tablou,<br />
împleticindu-i mâinile şerpoase după gât şi<br />
întrebând-o:<br />
- De ce m-ai ţinut pe perete?<br />
Doamna Nori, încă nu era pierdută cu<br />
firea, se smuci, îi băgă unghiile în ochii mari<br />
ca două borcănaşe şi strigă cât putu <strong>de</strong><br />
tare:<br />
- Cine eşti, nemernicule? Ajutor!<br />
Ajutor!<br />
Nu i-a răspuns nimeni. Între timp,<br />
peretele din faţă un<strong>de</strong> erau ferestrele, se<br />
crăpa după nişte direcţii curbe şi galben<br />
strălucitor.<br />
Era un mare pericol <strong>de</strong> moarte, <strong>de</strong>şi<br />
doamna Nori privea la urâtul ăla cum<br />
rânjea. Deodată dintre căscătura aia <strong>de</strong> la<br />
ferestre, apăru femeia goală cu cap ca <strong>de</strong><br />
vulpe, răcnind ca în codru, din ochi<br />
ţâşnindu-i flăcări roşii.<br />
Erau îndreptate spre boieroaică, dar<br />
<strong>de</strong>şi o atingeau, nu o durea nimic.<br />
- Nu ai avut milă <strong>de</strong> mine, bogătaşo!<br />
Toată iarna mi-a fost frig! Acum, primeşte<br />
plata pentru asta şi dă-mi pălăria! Cu o<br />
mişcare <strong>de</strong> robot i-o luă <strong>de</strong> pe cap, căci<br />
acum pe cap avea pălăria şi cu un zâmbet<br />
sarcastic se întoase pe călcâie, după ce o<br />
plesni pe boieroaică peste faţă cu dosul<br />
palmei.<br />
Ceva se opri în loc, într-o linişte <strong>de</strong><br />
cimitir la miezul nopţii.<br />
A închis ochii şi a început a mormăi<br />
ceva. A stat vreo câteva minute bune şi<br />
când a <strong>de</strong>schis ochii, o văzu pe Grielle cum<br />
o pălmuia cu grijă.<br />
-Ce faceţi doamnă, <strong>de</strong> ce mă speriaţi?<br />
- Ce-i cu tine aici?<br />
- Hai<strong>de</strong>ţi doamnă că vă caută boierul,<br />
pleacă musafirii!<br />
S-a ridicat şi s-a uitat în jurul ei.<br />
Nimic nu părea <strong>de</strong>ranjat cu ceva.<br />
Rochia era întreagă, pălăria pe cap,<br />
ferestrele erau la locul lor, nu era nici un<br />
strop <strong>de</strong> apă pe jos, s-a pipăit şi nu o durea<br />
nimic, doar că <strong>de</strong> aici ve<strong>de</strong>a foarte bine<br />
peretele un<strong>de</strong> avea tablourile.<br />
Numai ele lipseau.<br />
- Dispăruse oare odată cu fantomele<br />
astea violente?<br />
Simţea cum în minte, trup şi suflet i se<br />
strecoară o stare <strong>de</strong> adâncă nelinişte şi<br />
tulburare.<br />
[…]<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 104
eseu<br />
Friabilitatea<br />
rom<strong>anul</strong>ui<br />
Trandafir Simpetru<br />
Există, astăzi, o anume neâncre<strong>de</strong>re<br />
în capacitatea rom<strong>anul</strong>ui <strong>de</strong> a capta<br />
interesul major al cititorului, specia, aşa<br />
cum s-a fixat ea <strong>de</strong>-a lungul timpului, nu<br />
este, <strong>de</strong>cât o extinsă povestire, şi <strong>de</strong><br />
poveşti, frumoase sau triste, se pare că unii<br />
nu mai au nevoie. Chiar cititorii, prozatorii<br />
sunt aceia care sesisează, în primul rând,<br />
caracterul <strong>de</strong>suet şi parcă uşuratec al<br />
rom<strong>anul</strong>ui:” De la o vreme -îmi mărturisea<br />
distinsa scriitoare Lucreţia Ionescu Buiciuc<br />
– românii nu mai citesc romane, s-au<br />
plictisit, sunt previzibile şi cât s-ar inventa<br />
meto<strong>de</strong> noi <strong>de</strong> a le face interesante lucrul<br />
mă lasă rece.<br />
Genul a <strong>de</strong>venit factice, ca şi în<br />
cinematograf, regulile lui silesc la<br />
compromisuri şi <strong>de</strong> aici o inferioritate din ce<br />
în ce mai evi<strong>de</strong>ntă “. Rom<strong>anul</strong> a reprezentat<br />
întot<strong>de</strong>auna lectura preferată a unor cititori<br />
cu un gust nu prea elevat, amatori <strong>de</strong><br />
evenimente interioare cu finaluri tragice<br />
(moartea lui, moartea ei, moartea lor) sau<br />
cu happy end (căsătoria lor, <strong>de</strong>sigur).<br />
Probabil nu numai din acest motiv,<br />
principala pârghie a genului epic a fost<br />
privită cu rezervă <strong>de</strong> intelectualii riguroşi,<br />
frivolitatea ei fiind, între altele, şi capul <strong>de</strong><br />
acuză pe care i-l găsesc în continuare<br />
profesorii <strong>de</strong> liceu. Rom<strong>anul</strong> este lectura<br />
preferată a genului feminin, cum altădată<br />
era hrana zilnică a lui Don Quijote.<br />
Conştienţi, <strong>de</strong>ci, friabilitatea lui,<br />
prozatorii au încercat a-l reanima. În fapt,<br />
antirom<strong>anul</strong> din unele literaturi nu vrea să<br />
spună că s-a inventat o nouă specie,<br />
distrugătoare a celei vechi, ci că s-a ajuns<br />
la o compoziţie, cel puţin în intenţie,<br />
imaginată după alte reguli”,ultra „, reguli”<br />
anti “, dar reguli. Antirom<strong>anul</strong> este tot<br />
roman, <strong>de</strong>osebirea constând fireşte în<br />
modul <strong>de</strong> scurtare a universului uman şi<br />
<strong>de</strong>mocratic, în neantizarea programatică a<br />
personajului literar, în frângerea, şi ea<br />
premeditată a acţiunii, a cronologiei ş.a.<br />
Dar, dacă facem abstracţie <strong>de</strong> aceste<br />
inovaţii, fireşti la urma urmelor, ele ţinând<br />
<strong>de</strong> structura prozatorilor nu <strong>de</strong> obedienţa<br />
sau nealinierea la nişte” reguli „ <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
elastice, atunci trebuie să conchi<strong>de</strong>m că<br />
lucrurile au rămas, în genere, în acelaşi<br />
punct. Dostoievski nu scria ca Balzac, iar<br />
Faulkner n-are nimic comun cu Truman<br />
Capote. Deosebirile dintre ei vizează nu<br />
mai şi numai talentul, capacitatea <strong>de</strong><br />
cuprin<strong>de</strong>re şi penetrare a unui mai vechi<br />
sau mai nou fond uman. Rom<strong>anul</strong>, aşadar,<br />
nu poate fi reâmprospătat numai sub specia<br />
aridă a construcţiei.<br />
Orice s-ar intreprin<strong>de</strong>, el rămâne, în<br />
mare, la datele cunoscute, poate în<br />
majoritatea cazurilor previzibil, dar cert, în<br />
eventualitatea unei dotări excepţionale, un<br />
mod artistic capabil a vorbi ca niciunul altul<br />
<strong>de</strong>spre oameni. Viaţa pe care o pretin<strong>de</strong>m<br />
literaturii nu intră nicăieri în proporţii mai<br />
masive ca în această specie, hulită <strong>de</strong><br />
amatorii <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i vii, preamărită <strong>de</strong> marele<br />
public. Este inutil a lupta împotriva<br />
rom<strong>anul</strong>ui întrucât el există prin uriaşa sa<br />
audienţă. Dar e o mare naivitate să crezi că<br />
poate juca încă, literar vorbind, rolul capital<br />
105<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
eseu<br />
pe care l-a avut, să zicem, în perioada<br />
interbelică.<br />
Viaţa, societatea contemporană parcă<br />
nu mai pretind o artă cu falduri largi,<br />
construcţii mamut ci se aşează mai firesc în<br />
cadrele concentrate ale unei proze un<strong>de</strong><br />
i<strong>de</strong>ile şi <strong>de</strong>ci pana eseistică ocupă o poziţie<br />
centrală. Desigur, nici cuantumul i<strong>de</strong>atic,<br />
nici, ca urmare, con<strong>de</strong>iul foarte subţire nu<br />
pot fi concepute <strong>de</strong>cât ca o rezultantă a<br />
ceea ce a fost şi este sursa primă şi ultimă<br />
a literaturii: viaţa. Cei ce-şi închipuie că pot<br />
să scrie romane noi fără să spună nimic,<br />
fără să vorbească inteligibil şi credibil<br />
<strong>de</strong>spre ceva, subiectul nu contează, se<br />
înşeală într-o proporţie foarte gravă. Iată <strong>de</strong><br />
ce, între altele, am privit dintru început cu<br />
reticenţă noul roman francez sau <strong>de</strong> ce nu<br />
m-am lăsat impresionat <strong>de</strong> aura, artificial<br />
construită, în care erau drapaţi şi mai sunt<br />
drapaţi câţiva tineri prozatori din literele<br />
noastre.<br />
Inovaţiile lor erau pur formale şi nu<br />
făceau <strong>de</strong>cât să mascheze prost un <strong>de</strong>ficit<br />
<strong>de</strong> creaţie, ca să nu spun o neputinţă<br />
en<strong>de</strong>mică. Desigur, e greu <strong>de</strong> presupus că<br />
cineva ar vrea să mai scrie precum<br />
Rebreanu sau Sadoveanu, totuşi, dacă am<br />
avea azi câţiva asemenea scriitori, oare<br />
cum ar arăta proza zilelor noastre?. E firesc<br />
să doreşti a fi tu însuţi, însă nu e suficient.<br />
Trebuie <strong>de</strong> asemenea să vrei şi în<strong>de</strong>osebi<br />
să fii capabil a construi şi comunica un<br />
cuantum existenţial verosimil.<br />
Astfel, toţi tinerii şi nu numai ei vor fi în<br />
situaţia unui prozator care spunea odată,<br />
foarte încântat <strong>de</strong> sine, că nu seamănă cu<br />
nimeni. Citindu-i cartea, mi-am dat seama<br />
că avea dreptate. Nu aducea cu nici un<br />
scriitor <strong>de</strong> la noi sau aiure, însă nici nu<br />
reuşea, <strong>de</strong>-a lungul a vreo 300 <strong>de</strong> pagini,<br />
intenţional româneşti, să aibe măcar o filă<br />
<strong>de</strong> viaţă, o clipă dintr-o existenţă a<strong>de</strong>vărată,<br />
bănuită ori pur şi simplu imaginată.<br />
El cre<strong>de</strong>a şi mai cre<strong>de</strong>, în continuare,<br />
că reprezintă, la modul real, un caz<br />
singular, ipostaza unui prozator care începe<br />
şi sfârşeşte cu el. Că este confuz <strong>de</strong> la<br />
început până la sfârşit, că dă la iveală o<br />
construcţie haotică ce seamănă mult cu<br />
jocul <strong>de</strong>-a dărâmatul al copiilor, că vrând să<br />
fie cu orice preţ inteligent şi personal nu<br />
reuşeşte <strong>de</strong>cât să scoată şi mai mult la<br />
lumină platforma-i aridă, concepţia s<br />
restrictivă <strong>de</strong>spre literatură, că intenţionând<br />
să ridice o casă ar fi trebuit să constate că-i<br />
lipsesc tocmai cărămizile, astea toate,<br />
fireşte, nu le-a văzut şi nu vrea să le vadă.<br />
Ca el sunt <strong>de</strong>stui.<br />
Rezumând, am spune, prevalându-ne<br />
<strong>de</strong> o vorbă veche, că aceia ce<br />
intenţionează a fi foarte originali în modul<br />
<strong>de</strong> concepere a rom<strong>anul</strong>ui, înainte <strong>de</strong> a şti<br />
ce urmează să ne propună, <strong>de</strong> fapt înainte<br />
<strong>de</strong> a fi capabil să vadă atâta viaţă încât s-o<br />
mai şi încorporeze unei cărţi, nu fac <strong>de</strong>cât<br />
să aşeze căruţa înaintea patrupezilor. Nu<br />
încape vorbă, nu se poate rămâne la<br />
rom<strong>anul</strong>-poveste. Dar el există din păcate şi<br />
umple <strong>de</strong> multă vreme vitrinele librăriilor.<br />
Acesta este rom<strong>anul</strong> care place, acesta<br />
este rom<strong>anul</strong> care i-a propulsat pe unii spre<br />
antiroman. Asemenea poveşti se vor scrie<br />
şi <strong>de</strong> acum înainte, să fim însă, <strong>de</strong> nu<br />
înţelegători, cel puţin realişti.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 106
poeziie<br />
Ionescu Ion<br />
Vasile Ionac<br />
amintire<br />
mi-au rămas două păsări heraldice-n vie<br />
pe <strong>de</strong>alul acela din visele mele<br />
și-un nuc ce avea coroana cât cerul<br />
la a cărui umbră stăteai, copilărie.<br />
toamnele că<strong>de</strong>au altfel atunci,<br />
se rostogolea soarele pe <strong>de</strong>vale,<br />
din mirajul serilor stelele <strong>de</strong>veneau licurici<br />
și –mi ieșeau ca fluturii-n cale.<br />
câteodată rămâneam cu ochii pe ele,<br />
erau un câmp <strong>de</strong> mioare pe cerul albastru,<br />
ciob<strong>anul</strong> se pitise <strong>de</strong>parte în lună,<br />
eu călăream pe un cal măiastru.<br />
a<strong>de</strong>sea <strong>de</strong>sculță prin iarbă-n poiană,<br />
din vrăji te-așteptam încet să cobori,<br />
printr-un văl <strong>de</strong> mătase argintoasă,<br />
mi-apăreai, iubito, pe aripi <strong>de</strong> nori.<br />
erai o minune ruptă din raiul ceresc,<br />
noaptea noastră era parcă un vis,<br />
ne cuprin<strong>de</strong>au fioarii dulci ai iubirii<br />
și că<strong>de</strong>am amândoi în paradis.<br />
Nici adâncul și nici `naltul<br />
Nu mai vin să-mi <strong>de</strong>a povețe.<br />
Un<strong>de</strong>-i fi tu, tinerețe,<br />
Ca să vii să-mi sări pălantul?<br />
Amintirea <strong>de</strong>-o secundă<br />
A privirii spre visare,<br />
Printre semne <strong>de</strong>-ntrebare,<br />
Mă mai cată, mă inundă.<br />
Câte-un ciot mă dumirește,<br />
Câte-o rază mă <strong>de</strong>voră;<br />
Iarnă-mi e pe prisp-afară,<br />
Iar în drag, pe omenește,<br />
Parcă-nmuguresc cuvinte,<br />
Parcă șoapta cheamă clipa;<br />
Simt pe cer zburând aripa<br />
Frumuseții necuminte.<br />
Poate-ngheață apa-n streașini<br />
Și e pod pe apa gârlei;<br />
Nu mă vând pe-avere silei<br />
Chiar <strong>de</strong> poposesc prin patimi.<br />
Ritm <strong>de</strong> clipă<br />
Îmi sunt gând fără povață<br />
Și iubesc până spre stele;<br />
O, tu drag al vieții mele,<br />
Umple-mi sufletul <strong>de</strong> viață!<br />
107<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Mihaiţă Tălpălaru<br />
Iubire cu nume rostit prea târziu<br />
când nopţile tale <strong>de</strong> la mărginea uitării<br />
trezesc durerea lumii ascunsă sub inima cerului<br />
ce îşi închină lacrimile înaintea fecioarei <strong>de</strong>senată dintr-o respiraţie a lunii<br />
pământul mă strigă din păcate perfect <strong>de</strong> drepte<br />
ce aveau chipul dragostei celorlalţi <strong>de</strong>zbrăcaţi <strong>de</strong> sentimente<br />
într-un veceu <strong>de</strong> gară scoasă din circuit<br />
când m-a aruncat vântul sub masa <strong>de</strong> la morgă<br />
un<strong>de</strong> nu exista nici durere nici rece<br />
doar iubirea ta pe care am gasit-o altfel<br />
unică şi ruşinoasă precum a singurei măicuţe<br />
pe care am cunoscut-o la bor<strong>de</strong>lul din colţ<br />
un vis cu voce <strong>de</strong> înger<br />
goală îşi ducea crucea şalelor ţinându-se <strong>de</strong> zâmbetul cast<br />
<strong>de</strong>scoperind purificarea ispitelor<br />
în calea cea dreaptă a cuvintelor <strong>de</strong> la finalul iertărilor<br />
din unghiile picioarelor<br />
îmi cresc rădăcini îngropate până la etatea genunchilor<br />
pe trunchiul pietrificat ce trăieşte în mine<br />
<strong>de</strong>getele <strong>de</strong>veniseră nişte ramuri<br />
din care se iviseră<br />
inflorescenţe în locul părului uscat prea <strong>de</strong>vreme<br />
ochii se plimbau cu mâinile cugetând pe mărginea drumului<br />
cum să scape privirile cangrenate<br />
încurcate în năvodul ţesut <strong>de</strong> buzele încremenite<br />
scunzenia privirii m-a învăţat plânsetul sec<br />
acum nu îmi mai era frică să îmi fii luată <strong>de</strong> potopul apelor moarte<br />
mereu mă speria îngustimea orizontului când priveşti răsăritul sau apusul din mine<br />
apoi mi-am fugărit suflarea unui gând insensibil la închi<strong>de</strong>rea pleoapelor după program<br />
încercându-i rezistenţa fără tine<br />
doar adulmecându-ţi urma lăsată sub cămaşa <strong>de</strong> rouă<br />
i-am strâns oboseala ridurilor să îţi scriu sărutul cât mai adânc<br />
încă <strong>de</strong> mic <strong>de</strong>venisem un consumator constant <strong>de</strong> zile<br />
<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt am încercat să gust şi întunericul cu iluzia ocrotitoare oferită <strong>de</strong> căldura lui<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 108
poeziie<br />
cui îi mai păsa că <strong>de</strong>venisem un drogat al banalităţilor<br />
încercam să le sortez aşezându-le într-o ordine <strong>de</strong>screscătoare<br />
injectându-mi-le în porţii treze <strong>de</strong> câte 24-36 mililitri <strong>de</strong> timp<br />
căutam unica doză a extazului<br />
apoi îţi jur nu voi mai consuma nici o milisecundă <strong>de</strong> nisip băut <strong>de</strong> clepsidră<br />
îmi ajunge eternitatea inexistenţei<br />
savurată o dată cu săvârșirea<br />
înţepeniți între noi<br />
încercam să te ascult cum îţi curge paşii vrăjiţi<br />
<strong>de</strong> te pleci cu plete împletite din râuri şi valuri <strong>de</strong> mare<br />
când mă strigi tăcută<br />
pasăre Phonix<br />
cu lumina uitată măsurându-ţi întoarcerea<br />
109<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong>
poeziie<br />
Olga Grigorov<br />
M-ai amăgit cu vorbe goale<br />
Marius Iulian<br />
Zinca<br />
Dincolo...<br />
Te-ai dus spre visul <strong>de</strong>-altă dată<br />
din care te trezeai zorită,<br />
să nu te prindă nefardată<br />
privirea mea îndrăgostită.<br />
Te-ai furișat fără veșminte<br />
în castitatea conjugală,<br />
parafrazând fără cuvinte<br />
<strong>de</strong>spre iubirea imorală.<br />
M-ai amagit cu vorbe goale<br />
și mângâieri pre<strong>de</strong>stinate,<br />
în<strong>de</strong>părtându-te agale<br />
spre alte mâini încrucișate.<br />
Suport mai greu a ta plecare<br />
spre infinitul fără nume,<br />
<strong>de</strong>cizia din întâmplare<br />
orgoliului i se supune.<br />
<strong>de</strong> noaptea<br />
cerului fără cer,<br />
era surâsul unei zile<br />
cu soare şi razele<br />
că<strong>de</strong>au albastru peste<br />
ver<strong>de</strong>le ascuns doar<br />
la mine<br />
<strong>de</strong> negru.<br />
Priveam adânc<br />
în susul sufletului<br />
să-mi găsesc<br />
bucata mea <strong>de</strong> roşu.<br />
Trăiam<br />
iluzia vieţii<br />
pe ţărmul timpului.<br />
Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 5-6, <strong>iulie</strong>-<strong>august</strong> <strong>2013</strong> 110