Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

MĂLIN STAN - citesc
poezia ca pe un
cântec mistic ce
sufocă aerul
nouă formă de existenţă, cea poetică.
Poetul absoarbe energiile descătuşate ale
trupurilor cuprinse de iubire şi le
decantează, ca prin vis, în versuri care
surprind prin imagine sau trăire.”
Marian DRAGOMIR
MĂLIN STAN ne popune un volum ce
marchează viziunea asupra lumii „Somnul
tău îmi face bine” (Editura Brumar,
Timisoara, 2011). Vasile Spiridon remarca
faptul că este „o poezie neoavangardistă,
experimentalistă, de un erotism bine
temperat, în care tensiunea lirică este
concentrată în prima parte a poemului”.
Discrusul liric sugerează un lirism în care
poetul încearcă se se definească pe sine,
încadrându-se în generația sa.
Roland Barthes definea termenul de
scriitură ca fiind „alegerea ariei sociale în
care scriitorul decide să-şi plaseze natura
limbajului său”, dar cotidianul este reificat
în poezia lui Mălin STAN şi privat de
capacităţile sale spaţiale. Apar valențe ale
unei viziuni onirice, expresioniste, în care
material este distorsionată „autobuzul
întârzie mereu,/mai ales că oamenii sunt
mascaţi şi nu-i recunoaşte nimeni/ar fi
putut să spargă zidurile prin care se crede
că trece în fiecare zi/cu fiecare zid măştile
se transformă în carne,/fiecare om devine
negru ca şi cum masca ar fi murit.”
Discrusul său liric este elaborat,
programatic afirmând că: „citesc poezia ca
pe un cântec mistic ce sufocă aerul,/îi dă
foc şi soarele coboară în mijlocul lui, după
cum s-a prognozat la ştiri”.
Poetul Leonard Ancuţa remarca faptul
că „Centrala poetică a lui Mălin Stan a
început să transmită energie. Forma ei de
manifestare este iubirea, în toate formele
sale de agregare, fie că respectă sau
ignoră legile fizicii şi/sau pe cele ale logicii.
în viziunea lui Mălin, iubirea este starea de
agregare prin care el transcende lumea
primară, realitatea directă şi vizualizează o
tragedia lui nichita
nichita serbează mereu ziua de naştere a
câte unui poem
sau a unui personaj pe care îl omoară la
sfârşitul zilei.
beat fiind,
şi dacă nu-l găseşete execută pe primul
ieşit în cale în
numele lui.
ziua se întunecă şi zidurile blocului lui se
crapă în două.
o parte armata roşie, cealaltă, forţele
aeriene.
nu mai poate să scrie, înghesuit de pereţi.
toţi oamenii pe care i-a creat acum îl
îngroapă de viu.
blocul se poate reclădi dar nimeni nu mai
poate locui în el:
pereţii sunt vopsiţi.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013
70