Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

sa oprobriul public, inclusiv al soţiei care
este atrasă în cursa ce i se întinde pentru
otrăvirea lui. Lăpuşneanu este avid de
putere, lacom, perfid, urmăreşte cu orice
preţ propriul scop imoral, toate aceste
trăsături făcând parte din portretul realizat
cu eleganţă de autor. Zugrăvirea portretului
moral al personajelor create de Negruzzi
va fi amprenta sa în toate scrierile sale.
În această nuvelă, autorul introduce în
literatura română personajul colectiv, ca
parte componentă a acţiunii, dovedind o
bogăţie de informaţii şi aptitudini reale în
stăpânirea tehnicilor literare. Asupra lui
Lăpuşneanu, autorul va reveni într-una din
scrisorile ce alcătuiesc capitolul al patrulea
al volumului „Păcatele tinereţilor”,
dezvăluind motivul pentru care el acuza
boierii de clevetire, dar nefiind de acord nici
cu măsura de ucidere în masă a acestora.
Cu partea a patra a volumului „Păcatele
tinereţilor”, în ciclul numit „Negru pe Alb”,
găsim „Scrisori la un prieten”, în care
Costache Negruzzi introduce genul
epistolar şi adună 30 dintre foiletoanele
sale risipite prin periodice timp de 25 de
ani. Ca un ghid de atitudine Scrisorile
alcătuiesc un cod de etică şi morală
necesar în toate epocile.
Articolele sale, publicate ca foiletoane,
au subiecte diverse constituind crâmpeie
de realitate, putând fi considerate ca prime
reportaje literare. Astfel în Plimbare se
evocă atmosfera orientală a târgurilor din
Moldova. Bogăţia naturii se opune sărăciei
înecate în praf. În Catacombele Mănăstirii
Neamţului este descrisă mănăstirea si
mormintele martore ale istoriei. În
Pelerinagiu este descrisă o călătorie pe
malurile Trotuşului, prin Târgu Ocna, Slănic
până la Oneşti şi este întâlnit arhimandritul
Paisie Ocneanul evocat ca bun ortodox. În
Ochire Retrospectivă se face un rezumat al
istoriei Moldovei, se amintesc figuri
legendare, se analizează atitudinea lui
Lăpuşneanu.
Întâlnim în aceste „Scrisori la un
prieten”, şi atitudini polemice la adresa lui
Ion Heliade Rădulescu asupra folosirii
limbii române, dar şi măiestria autorului în
utilizarea corectă şi cu eleganţă a ei.
Scrisorile lui Negruzzi conţin forme literare
diverse, dintre care jurnalul de călătorie,
scene de moravuri şi fiziologii, dizertaţii
ştiinţifice pe teme de istorie, religie,
literatură, folclor, lingvistică, precum şi
analiza diferenţelor dintre sat şi oraş.
Atitudinea corectă si morală a lui
Negruzzi se poate analiza şi cu privire la
forma limbii române. Astfel el pledează
pentru valorificarea limbii vechilor cărţi, a
cărei expresivitate este de necontestat si
mai ales a limbii „ce se aude în gura
poporului”, pentru ortografierea fonetică a
cuvintelor cu folosirea alfabetului latin. În
1833 este printre puţinii susţinători ai
acestei idei (trecerea la grafia latină se va
face abia în 1860). El critică eliminarea
forţată a cuvintelor străine din limbă,
precum cele ungro-turce-grece şi slavone,
dar nu este de acord nici cu românirea
cuvintelor nelatine.
Fiind un creator atent la spiritul moral şi
uşor ironic în compunerea lucrărilor sale, el
caută să amendeze păcatele întregii sale
generaţii de întemeietori, cu inerentele ei
erori, stângăcii, căutări de forme şi structuri
adecvate realităţii istorice si estetice, după
cum afirma în „Mărturisenie”, articol apărut
în Foaie pentru minte,inimă şi literatură nr.
30 din 1845.
Prin prietenia arătată scriitorilor munteni,
sprijină şi Asociaţia literară care se
înfiinţase la Bucureşti în 1847, şi care va
deveni în 1866, Academia Română. Prin
activitatea sa a fost unul dintre primii
fondatori ai literaturii române despre care
putem vorbi începând cu anul 1830.
Va muri în seara zilei de 24 august
1868, fiind îngropat la moşia sa Trifeştii–
Vechi.
Scrisorile lui Negruzzi au fost apreciate
de critica literară şi i-au atribuit meritul de a
fi fost în generaţia sa primul prozator artist
şi intelectual, anunţând pe Cezar Bolliac,
N. Bălcescu, V. Alecsandri, Ion Ghica ş.a.
69
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013