Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

să se creeze literatura autohtonă, inspirată
din istorie, natură şi folclor. Istoria este
privită ca model pentru contemporani,
pentru a exprima idealul de eliberare şi
unitate naţională. În acest sens, pentru a
ilustra satiric realităţile sociale, lucrarea
„Alexandru Lăpuşneanu”, de C. Negruzzi,
face parte dintr-un întreg ciclu în proză,
numit „Fragmente istorice”.
În 1857 publică volumul „Păcatele
tinereţilor”, alcătuit din patru părţi („Amintiri
din juneţe”, „Fragmente istorice”, „Neghină
şi Pălămidă”, „Negru pe Alb”), în care
adună scrierile publicate anterior. Aceste
lucrări se caracterizează prin diversitatea
tematică, specii şi formule literare, au
caracter anticipativ asupra evoluţiei
literaturii şi sunt deschise spre modern.
Astfel, în „Amintiri din juneţe” se găsesc
lucrările:
- „Cum am învăţat româneşte” (Cu
această povestire deschide genul literaturii
memorialistice, relatând cu tâlc
întâmplarea prin care un dascăl de la
mănăstirea Socola, printre singurele din
epocă unde se putea învăţa româneşte,
ţinând cont de realitatea istorică a
vremurilor sale, încearcă prin metode
sumare să-l înveţe gramatica limbii
române, dar autorul, dând dovada de
isteţime, îl întrece şi chiar îl concediază.);
- „Zoe” (nuvelă tipic romantică, cu iubiri
focoase si perfide, abandonuri crude şi
dure, răzbunare, scrisoare de adio,
sinucidere, coincidenţa la final când se
întretaie un cortegiu funerar cu o paradă
militară si epilogul cu sancţiunea divină,
toate petrecându-se în Iaşul degradării
morale);
- „O alergare de cai” (cuprinde intriga şi
moravurile epocii, văzute prin prisma a
două cupluri care se întrepătrund şi sunt
analizate în paralel pentru sublinierea
caracterului fiecăruia ca o litografie neagră
de ţinută umoristică, după cum spune
George Călinescu);
- „Tudorică” (povestire care se apropie
de literatura populară şi care va precede
lucrarea „Ivan Tubincă” a lui I. Creangă.
Prin farmecul şi ironia folosită, dar şi prin
meticulozitatea detalierii amănuntelor, pare
o alegorie a societăţii contemporane scrierii
sale. Această povestire, apărută în 1844 în
revista Propăşirea, a contribuit la
suspendarea revistei şi la izolarea autorului
la moşia sa);
În partea a doua a volumului intitulată
„Fragmente istorice” găsim povestiri si
nuvele istorice inspirate din cronicile
Moldovei, din care nuvela „Alexandru
Lăpuşneanu” este capodopera cu care
Negruzzi a inaugurat genul literaturii
istorice. Valoarea de noutate a nuvelei este
enormă, aceasta deschizând seria
scrierilor inspirate din trecut, de la nuvelele
istorice ale lui Odobescu şi până la
romanul istoric sadovenian.
Din perspectiva modernă, nuvela este o
parabolă despre vină şi pedeapsă, despre
destin, despre urmările pe care le pot avea
actele unui conducător, atunci când la baza
lor stă dorinţa de dominare absolută. Prin
caracterul general uman, nuvela
„Alexandru Lăpuşneanu" depăşeşte limitele
spaţiului românesc şi se înscrie în
universalitate.
Autorul a scris „Alexandru Lăpuşneanu”
folosind capitolul al patrulea din cronica lui
Grigore Ureche. Ca inspiraţie istorică,
nuvela se referă la cea de a doua domnie a
lui A. Lăpuşneanu, după uciderea lui
Despot Vodă de către Ştefan Tomşa. Aflat
în confict cu boierii care nu-l doreau la tron,
Lăpuşneanu provoacă eliminarea acestora,
dovedind multă cruzime şi atrăgând asupra
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013
68