Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

Ochii tăi
Ochii tăi...
sunt inima mea,
flămândă de a pătrunde
prin vene, în ritm accelerat.
Ochii tăi...
au puterea
iubirii, de a deschide
fiorii dragostei făr'de păcat.
Constantin-Nicolae
Gavrilescu
Călător pe praf de stele
trăiesc dorurile mele,
scriu cuvinte şi dezleg
vise ţes într-un întreg.
Călător pe praf de stele
Nu mă satur de colind
galaxia mea e-n gând,
ziua doar mă pregătesc
cum la noapte o s-o iubesc.
Călător sunt zi şi noapte,
aud ale sale şoapte,
le percep ca o chemare
spre dragostea mea cea mare.
Fug, alerg cum fuge gândul,
ocolesc întreg Pământul,
spre iubirea mea cea dulce
ce-a rămas, nu se mai duce.
Călător pe praf de stele
trăiesc dorurile mele,
împlinind noapte de noapte
dragostea cântată-n şoapte.
Ochii tăi...
sunt visarea
din noaptea dragostei, unde
iubire veşnică am jurat.
Ochii tăi...
sunt pulberea
de stele care cade
pe amorul mult visat.
Ochii tăi...
au puterea
magică, verde,
de a lecui amorul neâmpăcat.
De-aș fi pământ,
sămânță să-mi sădești,
aș încolți amorul
ca tu să-l îngrijești.
În slovă și în cânt
ți-aș spune să iubești,
să nu cunoști ce-i dorul,
să vrei doar să îl crești.
De-aș fi pământ,
sămânță să-mi plantezi,
în slovă și cânt
ți-aș spune să visezi.
Aș prinde rădăcini,
să mă fixez în sol,
iubirea-mi peste ani,
să nu poți s-o măsori.
De-aș fi pământ,
și tu sămânța mea,
în slovă și în cânt,
aș vrea doar nemurirea.
De-aș fi pământ
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013
56