Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

Cunosc o poetesă mânioasă foarte,
Fiece poem este o invectivă,
Îmi amintește de papa grigore al șaptelea,
Eu știu, trădarea te face, uneori
Celebru, un talleyrand acolo, un fouche,
Când te trădezi pe tine este cel mai lejer,
Nu mă refer la morți.
Mai cunosc pe cineva care știe tot,
Nu-i spun numele, nu vreau să mânii
Propriile mele amintiri,
Știu, moartea nu este o soluție,
Nici pentru morți.
Buzunarele noastre intime
Nu facem decât să ne-mbrăcăm,
Să ne dezbrăcăm,
Iar timpul trece vijelios,
Trenul nu are o stație terminus,
După un timp o să înceapă
Să zboare lin,
Ca un coșciug luminat,
Spre făcliile cerului,
Vom continua discuția,
Tu îmi vei spune că mă iubești,
Eu voi răspunde ușor distrat,
Dar sărutul tău va fi cu totul neașteptat,
Ne vom trezi în același pat,
În aceeași dimineață,
Cu soarele cotrobăind
În buzunarele noastre intime.
Iubire
Ești ocupată, iubito,
și eu sunt f. ocupat,
sunt ocupat cu iubirea,
ea îmi răpește un timp prețios,
altfel aș fi liber ca un mort.
În rest, mă interesează mai puțin
Mersul troleibuzului 66,
Banii și afacerile, politica și cancanurile,
Mai sunt ocupat cu Schubert, Chopin,
prietenii mei,
Iar de la tine nu am așteptat niciodată
ceva,
Nu mi-e teamă de nicio despărțire,
Tragedia lui Don Juan este că el nu a iubit,
Nu sunt eu acela, ce vrea și palavragiul
acesta,
Se întreabă iubita alergând spre biroul de
la etajul 27,
Poate că-i dau papucii.
Am mulți papuci acasă,
Sunt fericiți cei ce nu cunosc iubirea,
Sunt oameni cu mintea întreagă,
Cu mult randament în muncă,
Poeții sunt niște golani, nepoți ai lui Villon,
Ei iubesc puritatea zăpezilor de altădată,
Leacul lor este spânzurătoarea,
Dar femeile devin frumoase cu adevărat
Doar prin iubire, bărbații se prostesc
iubind,
Asta spune Biblia erotică,
Iar cu proștii nu este bine să te încurci,
Cine știe ce dandana mai iese,
Așa scrie în Regulament.
Mi-a spus chiar Lancelot acest adevăr.
Poate-am murit de mult, spunea Poetul.
Mai știi?
Albinoni
Serenissimă Irene,
Pace ție, printre gene
Mă strecor când dormi adânc
și în tine râd și plâng.
Ba mi-e teamă, nu de tine,
Ci de nopțile sublime,
Spui că sunt copilul Amor,
El de mult se pierde-n marmori,
Ne jucăm în bachanale,
Nopțile ne sunt astrale,
Dar aud pe Albinoni
Cum ne cântă macedonii,
Violine zici, licența
Infernal-interferența,
Dimineața e pustie,
Cântă-mi, plânge-mi, poezie.
…………………………..
O ramură spune, te iubesc,
O altă ramură spune, te iubesc,
Astfel poetul tace,
Doar ca să respire.
Cântec
29
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013