Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

trist că nu o vei mai regăsi vreodată,
zicându-ţi: e-o minune de fată!
Doar o inimă rebelă,
în visul unei lacrimi,
în sabia umbrei,
în libertate!
Tu, marea mea imensă...
Tu, marea mea imensă,
- refugiul tăcerii
presărat cu porturi de gânduri -
Tu, nu mi-ai spus că doar
o singură inimă pulsează în noi.
Din spuma valurilor
şi abisul albastrului infinit,
- flacără şi melancolie -
cufundaţi în adâncuri
purtăm cu noi misterul ei.
Fericirea şi suferinţa
aduc noi expresii ale spiritului,
împletindu-se.
A fost necesar
să ne atingem multe puncte,
A fost necesar
să ne privim, să ne simţim,
pornind pe firul vieţii,
adevăratei vieţi,
centrându-ne în noi, înţelegându-ne.
Tu, marea mea imensă,
- un suflet dezbrăcat de valuri -
Tu, nu mi-ai spus poarta
prin care trece
vibraţia din emoţia cuvântului.
Cu primii paşi pe ţărmul inimii,
luăm oceanele
în trup, în lacrimi şi în sânge.
Păsări albe,
înălţate în zborul lor subtil,
ne însoţesc călătoria corăbiei de vise.
Tu, marea mea imensă,
tu nu mi-ai spus că,
abandonat tainelor acelor valuri,
ai şansa s-o revezi pe malurile inimii tale.
Ne-am trezit la viaţă,
în pragul clipelor, recunoscându-ne,
Am păşit
prin vieţile noastre anterioare,
în căutarea vieţii fără de moarte.
Un salt prin care
am transcens prin noul sens,
Ni s-a întâmplat nouă!
Sunt ape care dorm netrezite vreodată!
27
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013