Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 1, martie 2013

Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia Revistă de cultură editată de rețeaua socială Cronopedia

08.04.2014 Views

imanent, ori se lasă copleşit de frumuseţea şi nemărginirea lor. Cu ele construieşte, mai mult în joacă, „lumi simultane" şi iluzorii: firește că am o mișcare de solidaritate dar sub un satrap și birocrație fac șpagatul ca o curvă pregătită de perestroika de glassnos n-am contestat explicit versurile regimului sau ideologia cașcavalului dar am atacat punctuale de suspensie șoptind slogane și critici ce au ținut cont de respectarea libertății la slană „Dorm într-un pat dintr-o mansardă/în lumea simultană patul meu/e jumătate întrun zid/jumătate-ntr-un motor;/şi-n lumea cealaltă, simultană, plouă/şi năpădesc ciuperci" {Certarea lui Euclid - LAUS PTOLEMAEI).” (Lucian GRUIA - Nichita STĂNESCU şi lumile sale paralele)} breaking news azi m-am uitat la mare şi visele erau pe val trebăluind de zor drept pentru care am intrat repede în casă şi m-am scăldat în cadă pam pam! probabil că singurul strop de apă a ajuns în cadă pentru ca și-a pierdut capul din cauza unei femei sunt cei care cred că am o activitate de disident că m-am împuscat în gât și că cenușiul viselor mi-a acompaniat urletele obscene stropul vers mie îmi trebuit un an de june poesel pentru a mă bucura de liberul arbitru și a denunţa sistemul infernal căzut printr-o minune cerească în farfuria mea. acum câteva zile mâncam varză cu creaturi transparente și întrebam dacă sânii sunt de aluat bântuit de orgasm și greutate coapsă m-am plâns că de la gâtlej la piept arată de la brâu în jos e meduză și nu înțelegeam de ce ard caloriile ca pe o bandă de alergat vă zic că mi-e frică de concertele live și într-o manieră interactivă sparg cu barosul cuvinte de iubire agățate de buzele ei barosul Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013 22

Marin Voican-Ghioroiu CE BLESTEM!... Sergentul Dodoloanţă, ordonanţa colonelului Dodoloi, citeşte gazeta „SPORTUL”. – Au să vadă stele verzi, braşovenii... Îi terminăm! Oltenii sunt tari. Gata, cupa e-a noastră. Ura!!!... (Vrea să dea un telefon. Uşa biroului se deschide brusc şi intră ca o vijelie colonelul Gogoloii) – Sergent Dodoloanţă! – Ordonaţi. – Mapa de corespondenţă. – Poftiţi (îi întinde un dosar voluminos). – Aşa, eu mă frământ, ard!... iar Dodoloanţă-al meu citeşte ziarul? – Ardeţi, să trăiţi! – Cum?!... Ce-i obrăznicia asta? Drepţi! – Păi... numai cei fericiţi ard... să trăţi! – Ce fericire, Dodoloanţă?... (distrus) Asta numeşti tu, fericire?!... Idioţii ăştia m-au terminat cu cu misiunile lor (îşi scoate cascheta de pe cap, o pune pe birou şi iese în grabă). – A-ha!...(ia cascheta şi o mângâie cu blândeţe) Spune tu, acoperiş de tărâţe, miai adus o veste bună? (scoate de sub banda caschetei un bileţel) A sosit poşta, Dodoloanţă... (sare-ntr-un picior, face o piruietă, sărută răvaşul) Ia să vedem ce-mi scrie domniţa colonel!?...(citeşte cu voce tare) „Pisicuţa aşteaptă Canarul. Broscoiul intră la apă trei zile”. Minunat!... (îşi freacă palmele de bucurie, biletul cade sub birou) Stai aşa, nu zbura păsărea!... (îngenunchează, ia biletul şi-l priveşte cu admiraţie, îl sărută şi citeşte mai departe) „Pisicuţa pregăteşte ceva bun de ciugulit... Aduci la Pisicuţa ta... apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. (împătureşte biletul cu tandreţe, îi trimite o bezea şi-l pune sub banda caschetei, apoi se tolăneşte pe bancheta de lângă fereastră). Acum... să tragă Canarul un pui de somn. He-he!... la noapte e de corvoadă, băiatul. Ca să vezi, de-aia mi-e furios Broscoiul?!... A mirosit că-şi face valiza (vorbeşte rar). Stau şi mă-ntreb: cine l-o fi pus, la anii lui, să-şi ia pisică tânără? Ce noroc are cu mine!... Păi, altfel cum se descurca tatae?... (îşi trage peste faţă vestonul care se afla pe spătarul scaunului). Noapte bună, puişor!... (se aude un sforăit uşor, când intră colonelul). – Dodoloanţă! (îl observă că are ochii cârpiţi de somn). Do-do-loan-ţă..., ce faci în timpul serviciului?... – Or-do-na-ţi!... dom’ colonel. – Să ordon!?... Cui să dau dispoziţii, când ordonanţa mea doarme? (cu o vocea stinsă) Ştiai că plec?... – Hm... (tresare, silabisind). A, vă du-ce-ţi la o-dih-nă, iar eu... vai de capul meu, ceam să fac singur? – Cum îţi permiţi!... Asta numeşti tu, odihnă, sergent ingrat? Află că plec la Satu Mare ca să verific nişte incapabili care nuşi fac sarcinile de serviciu. – Păi... dacă erau deştepţi... (filosofic) vă mai chemau pe dumneavoastră să-i descurcaţi? (pentru el) Ce bine că mai sunt şi proşti în ţara asta... (îşi bagă mâinile în buzunare şi se roteşte pe călcâie) Să-i săpuniţi bine! O merită pungaşii... (nu-i place privirea colonelului care-l săgetează). ... Am spus ceva greşit? – Mă-nveţi ce să fac, nu? (pe un ton categoric) Dodoloanţă!... 23 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 1, martie 2013

Marin Voican-Ghioroiu<br />

CE BLESTEM!...<br />

Sergentul Dodoloanţă, ordonanţa<br />

colonelului Dodoloi, citeşte gazeta<br />

„SPORTUL”.<br />

– Au să vadă stele verzi, braşovenii... Îi<br />

terminăm! Oltenii sunt tari. Gata, cupa e-a<br />

noastră. Ura!!!... (Vrea să <strong>de</strong>a un telefon.<br />

Uşa biroului se <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> brusc şi intră ca o<br />

vijelie colonelul Gogoloii)<br />

– Sergent Dodoloanţă!<br />

– Ordonaţi.<br />

– Mapa <strong>de</strong> corespon<strong>de</strong>nţă.<br />

– Poftiţi (îi întin<strong>de</strong> un dosar voluminos).<br />

– Aşa, eu mă frământ, ard!... iar<br />

Dodoloanţă-al meu citeşte ziarul?<br />

– Ar<strong>de</strong>ţi, să trăiţi!<br />

– Cum?!... Ce-i obrăznicia asta? Drepţi!<br />

– Păi... numai cei fericiţi ard... să trăţi!<br />

– Ce fericire, Dodoloanţă?... (distrus) Asta<br />

numeşti tu, fericire?!... Idioţii ăştia m-au<br />

terminat cu cu misiunile lor (îşi scoate<br />

cascheta <strong>de</strong> pe cap, o pune pe birou şi<br />

iese în grabă).<br />

– A-ha!...(ia cascheta şi o mângâie cu<br />

blân<strong>de</strong>ţe) Spune tu, acoperiş <strong>de</strong> tărâţe, miai<br />

adus o veste bună? (scoate <strong>de</strong> sub<br />

banda caschetei un bileţel) A sosit poşta,<br />

Dodoloanţă... (sare-ntr-un picior, face o<br />

piruietă, sărută răvaşul) Ia să ve<strong>de</strong>m ce-mi<br />

scrie domniţa colonel!?...(citeşte cu voce<br />

tare) „Pisicuţa aşteaptă Canarul.<br />

Broscoiul intră la apă trei zile”.<br />

Minunat!... (îşi freacă palmele <strong>de</strong> bucurie,<br />

biletul ca<strong>de</strong> sub birou) Stai aşa, nu zbura<br />

păsărea!... (îngenunchează, ia biletul şi-l<br />

priveşte cu admiraţie, îl sărută şi citeşte<br />

mai <strong>de</strong>parte) „Pisicuţa pregăteşte ceva<br />

bun <strong>de</strong> ciugulit... Aduci la Pisicuţa ta...<br />

apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie<br />

repe<strong>de</strong> pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”.<br />

(împătureşte biletul cu tandreţe, îi trimite o<br />

bezea şi-l pune sub banda caschetei, apoi<br />

se tolăneşte pe bancheta <strong>de</strong> lângă<br />

fereastră). Acum... să tragă Canarul un pui<br />

<strong>de</strong> somn. He-he!... la noapte e <strong>de</strong><br />

corvoadă, băiatul. Ca să vezi, <strong>de</strong>-aia mi-e<br />

furios Broscoiul?!... A mirosit că-şi face<br />

valiza (vorbeşte rar). Stau şi mă-ntreb: cine<br />

l-o fi pus, la anii lui, să-şi ia pisică tânără?<br />

Ce noroc are cu mine!... Păi, altfel cum se<br />

<strong>de</strong>scurca tatae?... (îşi trage peste faţă<br />

vestonul care se afla pe spătarul<br />

scaunului). Noapte bună, puişor!... (se<br />

au<strong>de</strong> un sforăit uşor, când intră colonelul).<br />

– Dodoloanţă! (îl observă că are ochii<br />

cârpiţi <strong>de</strong> somn). Do-do-loan-ţă..., ce faci în<br />

timpul serviciului?...<br />

– Or-do-na-ţi!... dom’ colonel.<br />

– Să ordon!?... Cui să dau dispoziţii, când<br />

ordonanţa mea doarme? (cu o vocea<br />

stinsă) Ştiai că plec?...<br />

– Hm... (tresare, silabisind). A, vă du-ce-ţi<br />

la o-dih-nă, iar eu... vai <strong>de</strong> capul meu, ceam<br />

să fac singur?<br />

– Cum îţi permiţi!... Asta numeşti tu,<br />

odihnă, sergent ingrat? Află că plec la Satu<br />

Mare ca să verific nişte incapabili care nuşi<br />

fac sarcinile <strong>de</strong> serviciu.<br />

– Păi... dacă erau <strong>de</strong>ştepţi... (filosofic) vă<br />

mai chemau pe dumneavoastră să-i<br />

<strong>de</strong>scurcaţi? (pentru el) Ce bine că mai sunt<br />

şi proşti în ţara asta... (îşi bagă mâinile în<br />

buzunare şi se roteşte pe călcâie) Să-i<br />

săpuniţi bine! O merită pungaşii... (nu-i<br />

place privirea colonelului care-l săgetează).<br />

... Am spus ceva greşit?<br />

– Mă-nveţi ce să fac, nu? (pe un ton<br />

categoric) Dodoloanţă!...<br />

23<br />

Revista <strong>de</strong> cultură CRONOS ~ Peniţa <strong>de</strong> <strong>Aur</strong> - ANUL I, <strong>nr</strong>. 1, <strong>martie</strong> <strong>2013</strong>

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!