decembrie 2007 - Vajdakamarási Általános Iskola

www.666.com
12
La liceul de informatică din Montreal era pace.
Elevii erau toţi la cursuri. În sala de informatică
numărul 16 se aflau patru tineri care din întâmplare
au început să spună poveşti de groază.
Unul dintre ei, James, spuse:
- Aţi auzit de acel site care te poate duce în
iad?
- Am auzit minciuna asta şi vreau să spun că e
chiar ridicolă! spuse plictisită Nicole.
- Da, adică de ce şi-ar face spiritele rele un site
pe internet? o completă Bill.
- Ştiţi ceva? eu îl cred pe James!
- Mersi Kelly, spuse vesel James.
- Păi, dacă voi credeţi că există, de ce nu ne
arătaţi?
- Vezi tu, Bill, trebuie să găsesc adresa, dar nu-ţi
face griji, vei vedea tu că există, spuse James sigur
pe el.
- Ei bine, cred că am auzit destule pe ziua de
azi, spuse Nicole luându-şi lucrurile. S-a făcut târziu
şi trebuie să predau un referat mâine.
- James, tu nu vii cu noi?
- Nu, eu stau aici în noaptea asta ca să găsesc
acel site misterios.
- Ce psihopat! spuse în în şoaptă Bill.
Cei trei plecară. Doar James rămase căutând.
La ora 12.34 nu mai era demult nimeni în şcoală.
James căuta în continuare. Deodată sună telefonul.
James răspunse:
- Alo!
- Alo, unde eşti? (era Bill)
- Sunt tot la şcoală.
- Ce? Nu pot să cred!
- Păi, crede! Aproape am găsit ceva.
- Da, aproape ai găsit un mare “nimic”!
În timp ce ei vorbeau, se deschise pe monitor o
fereastră de culoare roşie şi a început să scrie cu
negru: “Nu ai făcut bine că ne-ai deranjat” Deodată
două mâini albe ieşiră din ecran, îl prinseră pe
James şi îl traseră în interiorul monitorului. Bill
rămase la telefon:
- Alo, alo! James, mai eşti acolo?
Bill, speriat, merse la Nicole. Bătu la uşă, iar
Nicole, somnoroasă, deschise:
- Bill, ce faci aici la ora asta?
- James, a fost……a fost răăăpiiit! strigă Bill bâlbâindu-se.
- Ce? Ce vrei să spui?
- Era la şcoală, iar eu l-am sunat .Deodată l-am
auzit strigând, după care linişte totală.
- Păi, în cazul acesta hai să o luăm pe Kelly şi să
mergem la şcoală.
… James se trezi dintr-o dată pe un câmp plin cu
flori, cerul era senin, ier soarele strălucea. Se ridică în
picioare, întrebându-se unde se află. Deoadată auzi
un plânset încet şi văzu o fată cu un păr lung şi negru
care stătea întoarsă cu spatele la el. James se apropie
de ea şi văzu că pe faţa ei erau lacrimi de sânge, iar
cămaşa albă cu care era îmbrăcată era şi ea pătată
de sânge. Ea începu să strige:
- De ce ai venit aici? Pleacă! Pleacă!
După aceste cuvinte peisajul se schimbă total:
câmpul deveni negru, cerul roşu, iar în depărtare se
vedea un râu lângă care erau o mulţime de oameni.
Fata dispăruse. James se apropie de acei oameni şi
printre ei îl văzu pe prim-ministru, care a murit în urmă
cu două zile şi pe bunica unei colege care şi ea murise
cu o săptămână în urmă. Toţi aceşti oameni aşteptau
să urce într-o barcă neagră. După cele văzute, îi veni
în minte un singur lucru: că a găsit site-ul iadului, iar
oamenii aşteptau de fapt să meargă cu acea barcă
spre calvar.
Bill, Nicole şi Kelly, ajungând la şcoală în cabinetul
de informatică, au văzut pe monitorul la care lucrase
James fundalul roşu pe care era scris cu negru: “Nu
deranjaţi”. Tinerii, speriaţi, nu ştiau ce să facă, dar
deodată două mâini albe i-au tras pe toţi în interiorul
ecranului. Calcuratorul se închise singur.
De atunci nimeni nu a mai auzit nimic de ei. Un
singur indiciu rămase: la punerea în funcţiune a calculatorului
la care James a lucrat, apărea de fiecare
dată textul “Nu deranjaţi”, după care se auzea un ţipăt
de durere.
Hosu Roxana, cls a VII-a
Şcoala Căianu