Jurnal IPA 2010 - IPA Romania

2010 IPA ROMANIA
Week-end cu …
prim - ajutor
Era o zi frumoas` de octom brie.
Poate chiar prea frumoas` pentru
o zi de toamn`. Soarele parc` nu
î[i pier duse din str`lucirea de ast`
var`, iar ce rul era senin.
În inima mun]ilor, la Sl` nic Mol -
dova, pe tre ceam un week-end în
mij locul naturii, departe de zgo -
mo tul ora[ului.
Mai multe grupuri de persoa ne
se aflau în aceea[i zon`, c`utând
parc` lini[tea în sta ]iunea care, pe
bun` dreptate, a fost supranumit`
«Per la Mol do vei».
Nimic nu avea s` prevesteasc` ceea ce urma s` se întâm ple…
Au trecut aproape patru luni [i
înc` m` gândesc la momentul în
care p`mântul a început s` se cu -
tre mure, iar vuietul, atât de pu ter -
nic, ne-a indus acea stare de agi -
ta]ie, panic` [i chiar disperare.
Era cutremur!
Ne-am dat seama, dar nu pu -
team face nimic.
Cum s` reac]ion`m? Am stat pe
loc, bloca]i câteva secunde…
atun ci mi se p`rea o eternitate…
Dintr-o dat`, am v`zut mai mul -
]i turi[ti care alergau în toate p`r -
]ile, strigând dup` ajutor.
Dinspre caban`, se auzea: «A
luat foc! Sunt oameni în` un tru!
Aju tor!» {i, chiar atunci, sub ochii
no[tri, un copac s-a pr` bu[it,
lovind în c`derea sa un tân`r.
Lini[tea de dinainte se transfor -
mase într-un ade v`rat haos.
De la stri g`tele de bucurie, tre -
cusem în câteva minute, la dispe -
rare, la teama pentru via]a noas -
tr`. În jurul meu erau persoane
r`nite, pline de sânge …Un copil
plângea [i îmi cerea aju torul; era
lovit la picior [i nu se putea mi[ca.
Mi-am dat seama c` trebuie s`
fac ceva, s` acord acel «prim-aju -
tor» despre care nu [tiam mai ni -
mic... doar ce v`zusem la tele vi -
zor.
M-am îndreptat spre copil [i
pân` s` ajung o alt` persoan` nea
s`rit în ajutor. «Sunt loco te nent
Manole, de la Jan dar merie, sun -
te]i bine?», m-a întrebat. «Eu nu
am nimic, vreau doar s` ajut, dar
nu [tiu ce s` fac!»… atât am putut
spune … înc` eram bulversat` de
tot ceea ce ce întâmplase.
Atunci am aflat c` tân`rul jan -
darm era [i voluntar al Cruceii Ro -
[ii.
Mi-am dat seama dup` modul
în care a acordat primul-ajutor,
dar mai ales dup` suportul psi -
hologic, atât de necesar în astfel
de cazuri. Tot el a alertat [i per -
sonalul specializat care inter vine
în situa]ii de urgen]`. În câteva
minute r`ni]ii au primit în gri jirile
medicale necesare, iar incediul a
fost stins. În acel moment «s-a
stins» [i teama pe care o aveam [i,
am con [tientizat, mai mult ca
nicio dat` cât de important este s`
[tii s` acorzi primul-ajutor. Pentru
c` sunt situa]ii, cum a fost aceas -
ta, când de tine depinde via]a
altor per soane.
Am fost impresionat` de jan -
darmul care [i-a p`s trat calmul, a
[tiut ce [i când s` fac`, [i,datorit`
lui, ast`zi, la patru luni de la ceea
ce se putea transforma într-o tra -
gedie, sunt pe cale s` devin vo -
luntar de Cruce Ro[ie. „Mai am
înc` multe de înv`]at, dar [tiu c`
sunt pe drumul cel bun“.
O poveste de via]` [i, chiar da -
c` nu s-a întâmplat în reali tate, re -
flec t` modul în care au ac]ionat
echipele Cru cii Ro[ii în cadrul
Con cursului de Prim Ajutor al De -
ta[a men telor de Inter ven]ie la De -
zas tre.
Cinci jan darmi au repre zentat
cu o noare jude]ul Giur giu în a -
ceas t` competi]ie [i s-au cla sat
pe primul loc.
Au demon strat c` sunt preg`ti]i
s` in ter vin` prompt [i eficient în
si tua]ii de urgen]` [i vor repre -
zenta Ro mânia anul acesta la
Con ven]ia Euro pea n` de Prim
Ajutor.
Nicoleta P|RVU
25