UROMITEXAN® 400 mg Soluţie injectabilă, 400 mg/4 ml Compoziţie ...

Tratamentul intermitent cu oxazafosforine
Se administrează oral echivalentul a 40% din doza de oxazafosforine, doza fiind rotunjită la
valoarea cea mai apropiată exprimată în comprimate întregi. Mesna trebuie administrată cu 2 ore
înainte şi la 2 şi 6 ore după administrarea de oxazafosforine.
In cazul în care mesna se administrează mai întâi intravenos, doza administrată oral la 2 ore
se înlocuieşte cu echivalentul a 20% din doza de oxazofosforine administrată intravenos la
momentul iniţial.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie cu durata de 24 ore
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele sunt de 40% din doza de ifosfamidă,
rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate întregi.
Administrarea de ifosfamidă în perfuzie continuă cu durată lungă
Mesna trebuie administrată oral după terminarea administrării concomitente în perfuzie de
ifosfamidă şi mesna, apoi după 2 şi 6 ore. Toate dozele mesna administrate oral sunt de 40% din
doza finală de ifosfamidă după 24 ore, rotunjite la valoarea cea mai apropiată în comprimate
întregi.
Reacţii adverse
Deoarece mesna se administrează concomitent cu oxazafosforinele sau în cadrul
chimioterapiei combinate incluzând oxazafosforine, reacţiile adverse posibil determinate de
mesna sunt dificil de diferenţiat de cele determinate de administrarea concomitentă a
citotoxicului.
Unele reacţii adverse frecvent raportate în studiile clinice, de exemplu leucopenie,
granulocitopenie, anemie, alopecie şi pneumonie, nu reprezintă o corelaţie rezonabilă cu
administrarea orală sau intravenoasă a mesna şi trebuie considerate ca fiind datorate administrării
concomitente cu citotoxice.
Alte reacţii adverse raportate frecvent în studiile clinice şi/sau din raportări spontane şi care
reprezintă o corelaţie rezonabilă cu administrarea orală sau intravenoasă a mesna sunt: greaţă,
vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie, dureri colicative (de exemplu, dureri abdominale),
anorexie, reacţii pseudogripale, febră, rigiditate musculară, bufeuri, tuse, farinigită, ameţeli,
somnolenţă, cefalee, lombalgii, artralgii.
Au fost raportate cazuri izolate de reacţii de hipersensibilitate parţial legate de organ
(reacţii hiperergice), de exemplu, în unele cazuri în asociere cu trombocitopenie, reacţii cutaneomucoase
cu întindere şi gravitate variată (erupţii cutanate, prurit, eritem, leziuni buloase,
sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson), tumefacţie tisulară localizată (edem urticarian),
conjunctivită, rare cazuri de hipotensiune arterială asociată cu reacţii circulatorii şi alura
ventriculară peste 100 bătăi/minut (tahicardie), precum şi creşterea frecvenţei respiratorii
(tahipnee) datorată reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă (reacţii anafilactoide),
hipertensiune arterială, supradenivelarea segmentului ST, mialgii şi, de asemenea, creşterea
tranzitorie a valorilor unor teste funcţionale hepatice (de exemplu, creşterea concentraţiei
plasmatice a transaminazelor).
După administrarea intravenoasă de doze unice de 60-70 mg mesna/kg şi zi, la voluntarii
sănătoşi au apărut următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, dureri colicative, diaree, cefalee,
fatigabilitate, dureri ale membrelor şi artralgii, lipsa energiei cum sunt epuizare şi slăbiciune,
depresie, iritabilitate, erupţii cutanate, hipotensiune arterială şi tahicardie.
Studiile clinice au inclus şi pacienţi cu vârste de peste 65 ani, la care nu s-au raportat reacţii
adverse specifice acestui grup de vârstă.
Rareori, s-au raportat cazuri de iritaţie venoasă la locul de puncţie.
Supradozaj
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru mesna. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor
anafilactice, după cum s-a menţionat la pct. Contraindicaţii şi Reacţii adverse, trebuie să fie
disponibilă medicaţia de urgenţă adecvată.
4