ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

țesuturile învecinate fără compromiterea dozei letale predeterminată și
intenționată și a efectului la volumul țintă.
În optimizarea protecției pacientului în procedurile de diagnostic, din nou
aceeași persoană primește beneficiile și suferă riscul și din nou restricțiile
individuale puse dozei la pacient ar putea fi contraproductive scopului
medical și procedurii. În consecință constrângerile pe doză individuale
referitoare la sursă nu sunt relevante. În schimb nivelurile de referință pentru
diagnostic (DRL) pentru o procedură anume, care se aplică grupurilor de
pacienți similari mai degrabă decât indivizilor, sunt folosite pentru a ne
asigura că dozele pentru această procedură nu diferă semnificativ de cele
realizate în secțiile cele mai bune în afară de cazul când există un motiv
cunoscut, important și acceptat pentru abatere. Aceasta este în contrast cu
echilibrarea obișnuită de către Comisie a politicilor de protecție utilitară
bazate pe dozele colective față de securitatea deontologică utilizând
constrângerile de doză pentru individ. Politica de protecție radiologică din
medicină este aceea ca expunerea la radiație să fie proporțională cu scopul
medical.
Aceste considerații diferite sunt discutate într-un oarecare detaliu în
prezentul raport și în plus raportul conține o vedere de ansamblu a
recomandărilor furnizate de seriile recente ale rapoartelor actuale ale
Comisiei privind temele curente din protecția radiologică medicală.
Valoarea curentă a factorului w R pentru tritiu ESTE mulțumitoare. În
cele de mai sus este subînțeles faptul că aplicarea și calcularea mărimilor
protecției și a factorilor de ponderare tisulari și pentru radiație în context
medical necesită o atentă considerare. Acestea sunt, desigur, considerații
fundamentale în toate situațiile de expunere și câteodată, sursa unei dezbateri
aprinse. Eficacitatea biologică relativă (RBE) a radiației beta a tritiului și
factorul de ponderare pentru radiație (w R ) care să fie aplicate pentru tritiu în
protecția radiologică de rutină au fost recent un subiect mult discutat. Pe
scurt, există unele dovezi că cel puțin în unele circumstanțe, o valoare a RBE
pentru tritiu egală cu 2, raportată la radiația gama, poate fi potrivită pentru
inducerea cancerului la doze mici și acestea la rândul lor au ridicat întrebarea
de ce ICRP continuă să recomande valoarea egală cu 1 pentru w R pentru
tritiu.
În esență răspunsul este acela că pentru expuneri planificate, nivelurile
adecvate de protecție sunt determinate prin optimizarea cu constrângeri,
rezultând doze care în mod tipic sunt o mică fracțiune a limitei de doză
relevante. Există multe incertitudini în estimarea, de ex. a RBE pentru
radiația tritiului, și multe simplificări intenționate în ipotezele care susțin
dozele efective care au fost definite pentru persoane de referință și au fost
6