ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

(A30) Calitatea imaginii poate fi compromisă de niveluri
necorespunzătoare de compresie a datelor și/sau de tehnicile de
post-procesare. Toate aceste noi probleme trebuie să fie parte a optimizării
procedurii de protecție și trebuie să fie incluse în protocoalele clinice și
tehnice.
(A31) Nivelurile locale de referință pentru diagnostic trebuie să fie
reevaluate pentru imagistica digitală, iar parametrii dozei la pacient trebuie
să fie afișați la consola operatorului. Când sunt introduse tehnicile digitale
trebuie să se facă dese verificări ale dozei la pacient. Este necesară instruirea
în gestionarea calității imaginii și a dozei la pacient în radiologia digitală.
Radiologia digitală va implica noi reglementări și va pune noi probleme
medicilor practicieni. Cum imaginile digitale sunt ușor de obținut și
transmis, criteriile de justificare trebuie să fie întărite.
(A32) Punerea în funcțiune a sistemelor digitale trebuie să implice
clinicieni, fizicieni medicali și radiologi pentru a garanta integrarea între
capacitatea imagistică și gestionarea dozei de radiație. Controlul de calitate
necesită proceduri și protocoale noi (vizualizare, transmitere și arhivare a
imaginilor).
(A33) Industria trebuie să promoveze mijloace de informare a
radiologilor, radiografiștilor și fizicienilor medicali cu privire la parametrii
de expunere și dozele care rezultă la pacient asociate sistemelor digitale.
Parametrii de expunere și dozele rezultate la pacient trebuie să fie
standardizate, afișate și înregistrate.
A.7. Surse deschise de radiație (externare după terapie) (Publicația 94)
(A34) După unele proceduri terapeutice de medicină nucleară cu surse
deschise de radiație pot fi necesare precauții de limitare a dozelor la alte
persoane, dar după procedurile de diagnostic acesta este un caz rar. 131 I
produce cele mai mari doze la personalul medical, public, îngrijitori și rude.
Ceilalți radionuclizi utilizați în terapie sunt de obicei simpli emițători beta
(de ex., 32 P, 89 Sr și 90 Y) care pun un risc mult mai mic. La expunerea
publicului și a personalului medical ca urmare a expunerii medicale a
pacienților se aplică limitele de doză.
(A35) Anterior, Comisia a recomandat ca o constrângere pe doza asociată
sursei de câțiva mSv pe episod să se aplice rudelor, vizitatorilor și celor care
îi îngrijesc acasă, mai degrabă decât o limită de doză (Publicația 73) (ICRP,
1996). O constrângere pe doză de 5 mSv/episod (adică pe durata unei
63