ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

de pacienți în general și, deci, ajută la evitarea riscului inutil de efecte
stochastice pentru sănătate asociate radiației.
(90) Pentru procedurile intervenționale ghidate scopic, nivelurile de
referință pentru diagnostic ar putea fi utilizate, în principiu, pentru a
promova administrarea dozelor la pacient în ceea ce privește evitarea
riscurilor stochastice inutile datorate radiației. Totuși, distribuția dozelor la
pacient observată este foarte largă, chiar pentru un protocol specificat, din
cauză că durata și complexitatea expunerii scopice pentru fiecare dirijare a
unei proceduri sunt puternic dependente de circumstanțele clinice
individuale. O abordare potențială este să se ia în considerare nu numai
factorii tehnici și clinici obișnuiți dar și, de asemenea, „complexitatea”
relativă a procedurii.
(91) Nivelurile de referință pentru diagnostic nu sunt aplicabile
gestionării efectelor deterministice (reacții tisulare) (adică lezări ale pielii
induse de radiație) datorate procedurilor intervenționale conduse scopic. În
acest caz, obiectivul este să se evite efectele deterministice (reacții tisulare)
la pacienții individuali care suportă proceduri justificate, dar lungi și
complexe. Aici necesitatea este să se monitorizeze în timp real dacă s-au
atins sau depășit dozele prag pentru efecte deterministice (reacții tisulare)
pentru procedura concretă care este aplicată unui pacient anume. Mărimea
relevantă pentru risc este doza absorbită la piele în locul de acumulare
maximă a dozei la piele. O abordare utilă este alegerea valorilor pentru doza
absorbită cumulativă maximă la piele la care sunt efectuate diferitele acțiuni
clinice privind înregistrarea sau îngrijirea pacientului (asociate leziunilor la
piele potențiale induse de radiație) (ICRP, 2000b). Apoi, în timpul
procedurilor efective, sunt monitorizate mărimile potrivite care pot indica
doza absorbită cumulativă maximă la piele.
(92) Nivelurile de referință pentru diagnostic trebuie să fie utilizate
pentru a ajuta la gestionarea dozei de radiație la pacienți astfel încât doza să
fie proporțională cu scopul clinic.
(93) Conceptul unui nivel de referință pentru diagnostic permite
flexibilizarea alegerii mărimilor, valorilor numerice și specificațiilor tehnice
și clinice în scopul atingerii obiectivelor importante în circumstanțele locale.
Principiile directoare pentru stabilirea unui nivel de referință pentru
diagnostic sunt:
• obiectivul local, național sau regional este definit în mod clar, incluzând
gradul de specificitate al condițiilor tehnice și clinice pentru examinarea
de imagistică medicală;
44