ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

nivelul de referință pentru diagnostic va fi destinat pentru a fi utilizat ca un
test simplu pentru identificarea situațiilor în care nivelurile dozelor la pacient
sau a activității administrate sunt neobișnuit de mari sau de mici.
(81) Dacă s-a constatat că procedurile sunt în mod consecvent motiv de
depășire a nivelului de referință pentru diagnostic relevant, trebuie să existe
o trecere în revistă locală a procedurilor și echipamentului în scopul
determinării dacă protecția a fost optimizată corespunzător. Dacă nu, trebuie
să fie luate măsuri țintite de reducere a dozelor.
(82) Nivelurile de referință pentru diagnostic sunt suplimentare
raționamentului profesional și nu furnizează o linie de demarcație între
medicina „bună” și medicina „rea”. Ele contribuie la o bună practică
radiologică în medicină. Valorile numerice ale nivelurilor de referință pentru
diagnostic sunt consultative; totuși, implementarea conceptului de nivel de
referință pentru diagnostic poate fi cerută de un organ autorizat (ICRP,
2001). Utilizarea valorilor numerice ale nivelurilor de referință pentru
diagnostic ca limite de reglementare sau în scopuri comerciale este
neadecvată.
(83) Nivelurile de referință pentru diagnostic se aplică expunerii la
radiație a pacienților datorată procedurilor de imagistică medicală cu radiația
x sau a medicinei nucleare de diagnostic. Ele nu se aplică terapiei cu radiație.
Nivelurile de referință pentru diagnostic nu au o legătură directă cu valorile
numerice ale limitelor de doză sau ale constrângerilor pe doză ale Comisiei.
În mod ideal ele trebuie să fie rezultatul unei optimizări generice a protecției.
În practică este dificil acest lucru și este mult mai simplu să se aleagă
valorile inițiale ca un punct procentual (percentil) pe distribuția observată a
dozelor la pacienți. Valorile trebuie să fie selectate de organizațiile
profesionale medicale (în cooperare cu autoritățile medicale și de protecție
radiologică naționale) și să fie revizuite la intervale de timp care reprezintă
un compromis între stabilitatea necesară și schimbările pe termen îndelungat
în distribuțiile dozelor observate. Valorile alese ar putea fi specifice unei țări
sau regiuni.
(84) În principiu ar fi posibil să se aleagă un nivel de referință pentru
diagnostic sub care dozele ar fi prea mici pentru a furniza o calitate a
imaginii suficient de bună. Totuși, asemenea niveluri de referință pentru
diagnostic sunt foarte dificil de stabilit, deoarece și alți factori, alții decât
doza influențează, de asemenea, calitatea imaginii. Oricum, dacă dozele
observate sau activitățile administrate sunt în mod consecvent mult sub
nivelul de referință, ar trebui făcută o revizie locală a calității imaginilor
obținute.
42