ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

(72) La expunerea celor care îi alină și îi îngrijesc (altfel decât
ocupațional) și la expunerea voluntarilor în programele de cercetare
biomedicală, care nu oferă un beneficiu direct voluntarilor, constrângerile pe
doză sunt aplicabile pentru a limita inechitatea și pentru că nu există o
protecție ulterioară sub forma unei limite de doză.
9.3. Managementul expunerilor medicale
(73) Există un prilej considerabil pentru reducerea dozei în radiologia
de diagnostic. Sunt disponibile măsuri simple, ieftine de reducere a dozelor
fără pierderea informațiilor diagnostice, dar scara la care aceste măsuri sunt
utilizate variază foarte mult.
(74) Optimizarea protecției în expunerile medicale (așa cum a fost
introdusă prin administrarea dozei la pacient) nu înseamnă în mod necesar
reducerea dozelor la pacient. De exemplu, echipamentul radiografic de
diagnostic utilizează adesea grilele antiîmprăștietoare pentru îmbunătățirea
calității imaginii, deși înlăturarea grilei ar permite reducerea dozei cu un
factor de la 2 la 4. Pentru radiografierea abdomenului la adulți, unde radiația
împrăștiată este semnificativă, beneficiul net ar fi redus prin îndepărtarea
grilei deoarece beneficiul datorat reducerii de doză ar fi mai mult decât
compensat prin pierderea în calitate a imaginii. Optimizarea protecției nu ar
cere îndepărtarea grilei. La radiografierea copiilor mici, desigur, cantitatea
de radiație împrăștiată este mai mică, iar beneficiul datorat reducerii dozei
prin îndepărtarea grilei nu este pe deplin compensat de mica deteriorare a
imaginii. Optimizarea protecției cere atunci reducerea dozei care este
obținută prin îndepărtarea grilei.
(75) La terapia cu radiație este necesar să se facă diferența între doza la
țesutul țintă și doza la alte părți ale corpului. Dacă doza la țesutul țintă este
prea mică terapia va fi ineficace. Expunerile nu ar fi trebuit să fie justificate
și optimizarea protecției nu are sens. Totuși, protecția țesuturilor din afara
volumului țintă este o parte integrală a planificării dozei care poate fi privită
ca incluzând aceleași obiective ca și optimizarea protecției.
(76) Expunerea (alta decât cea ocupațională) persoanelor care ajută la
susținerea și alinarea pacienților cuprinde expunerea familiei și prietenilor
pacienților externați din spital după proceduri de terapie de medicină
nucleară cu surse deschise de radiație sau surse închise implantate
permanent. Procedura de optimizare a protecției pentru aceste grupuri nu
este diferită de cea pentru expunerea populației cu excepția că expunerile nu
trebuie să fie restricționate prin limite de doză, ci prin utilizarea
constrângerilor pe doză.
40