ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

Comisia utilizează „constrângerea pe doză” la situațiile de expunere
planificată și „nivelul de referință” la situațiile de expunere de urgență sau
existente. Cu toate acestea, deși expunerea medicală a pacienților este o
situație planificată constrângerea pe doză nu este aplicabilă și se folosește
nivelul de referință în diagnostic (secțiunea 10) ca un instrument pentru
optimizarea protecției la expunerea medicală a pacienților.
5.2. Principiul asociat individului
(36) Acest principiu se aplică la situațiile de expunere planificate cu
excepția expunerii medicale a pacienților.
• Principiul aplicării limitelor de doză la situații planificate: doza totală la
oricare persoană datorată tuturor surselor reglementate din situațiile de
expunere planificate, altele decât expunerea medicală a pacienților,
trebuie să nu depășească limitele corespunzătoare recomandate de
Comisie.
(37) Nu este adecvată aplicarea limitelor de doză sau a constrângerilor
pe doză la expunerile medicale ale pacienților, cu condiția să fi fost
corespunzător justificată expunerea medicală a pacienților și ca dozele
asociate să fie potrivite scopului medical, deoarece asemenea limite și
constrângeri adesea ar face mai mult rău decât bine (vedeți secțiunile 9.2 și
11).
(38) Dacă personalul este corespunzător educat și instruit, în cele mai
multe situații din medicină, altele decât în terapia cu radiație, nu este
necesară apropierea de pragurile pentru efecte deterministice (reacții
tisulare), chiar și pentru cea mai mare parte a procedurilor intervenționale
ghidate scopic. Politica Comisiei este, în consecință, să limiteze expunerile
astfel încât să se mențină dozele sub aceste praguri. Posibilitatea efectelor
stochastice nu poate fi eliminată total astfel că politica este de evitare a
surselor de expunere inutilă și de a lua toate măsurile raționale de reducere a
dozelor de la sursele de expunere care sunt necesare sau nu pot fi evitate.
(39) Utilizând aceste principii la dezvoltarea unui sistem practic de
protecție radiologică care să se potrivească ușor desfășurării activității,
Comisia a folosit o împărțire în trei tipuri de expunere: expunere medicală,
care este în principal expunerea persoanelor ca parte a tratamentului sau a
diagnosticului lor (sau expunerea embrionului/fătului unei paciente sau a
unui sugar prin alăptare) și a persoanelor care îi alină sau îngrijesc (alții
decât cei expuși ocupațional) și, de asemenea, cuprinde voluntarii din
29