ICRP 105 - Protectia radiologica in medicina

2. UTILIZAREA RADIAȚIEI IONIZANTE ÎN MEDICINĂ
(8) Sunt expuse radiației ionizante din practica medicală mai multe
persoane decât din orice altă activitate umană, și în multe cazuri, dozele
individuale sunt mai mari. În țările cu un sistem de ocrotire a sănătății
avansat numărul anual al procedurilor de diagnostic radiologic se apropie
sau depășește 1 pentru fiecare membru din populație (UNSCEAR, 2000).
Mai mult, pentru același tip de examinare dozele la pacienți diferă mult între
centre sugerând că există un interes considerabil pentru managementul dozei
la pacient (UNSCEAR, 2000).
(9) Expunerile la radiație în medicină se referă în mod predominant la
persoane supuse examinărilor de diagnostic, procedurilor intervenționale sau
terapiei cu radiație. Examinările de diagnostic le includ pe acelea pentru
scopuri medicale și stomatologice. Procedurile intervenționale sunt ghidate
predominant fluoroscopic, dar au fost, de asemenea, dezvoltate și utilizate
tehnici de ghidare cu tomografia computerizată. Desigur, personalul medical
și celelalte persoane care ajută la susținerea și alinarea pacienților sunt, de
asemenea, expuse la radiație. Celelalte persoane cuprind părinții care susțin
copii în timpul procedurilor de diagnostic și familia sau prietenii apropiați
care pot veni în apropierea pacienților cărora li s-au administrat
radiofarmaceutice sau în timpul brahiterapiei. Expuneri ale persoanelor din
populație apar, de asemenea, ca rezultat al utilizării radiației în medicină, dar
ele sunt aproape întotdeauna la niveluri foarte joase. Alte documente ale
Comisiei acoperă protecția radiologică a lucrătorilor din medicină (expunere
ocupațională) și protecția radiologică a persoanelor din populație asociate cu
medicina (expunerea populației), iar câteva scurte comentarii ale acestor
subiecte au fost făcute în secțiunile 16.1 și 16.2. Restul prezentului
document se concentrează pe expunerea medicală a pacienților, a
persoanelor care îi îngrijesc și îi alină și a voluntarilor din cercetarea
biomedicală, așa cum sunt descrise mai jos.
• Expunerea persoanelor în scop de diagnostic, intervențional și terapeutic,
incluzând expunerea embrionului/fătului sau sugarilor în timpul
expunerii medicale a pacientelor care sunt gravide sau alăptează.
• Expunerile (altele decât cele ocupaționale) la care se expun voit și în
cunoștință de cauză persoanele, precum familia sau prietenii apropiați
(sau alte persoane care alină), ajutând fie în spital fie acasă la susținerea
și alinarea persoanelor supuse la tratament sau diagnostic.
19