CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
86 Aurel Teodor Codoban 6 gustul, nici culoarea acestei substanţe lichide. După cum ştim, de asemenea, de la Charles Sanders Pierce încoace, că există şi alte tipuri de semne care au între semnificantul şi semnificatul lor relaţii de la cauză la efect (semnele indiciale), sau relaţii de analogie (semnele iconice). Or, atunci când folosim comunicarea verbală orală, semnele limbii, cuvintele, sunt însoţite de intonaţie şi alte aspecte semnificante ale vocii, pe care radioul, ca mass media, le păstrează şi chiar le accentuează, precum şi de gesturi şi mimică, pe care fotografia le poate înregistra separat de vorbire, spre deosebire de film şi televiziune, care l-a preluat ca mass media, într-o formă sintetică. E limpede deci că, dacă mass media efectivă de astăzi suplimentează semnele imotivate ale limbii cu alte tipuri de semne şi chiar recurge la extensii care merg dincolo de semantica limbii spre înţelesuri ale sunetelor sau imaginilor, cartea tipărită procedează oarecum invers, fiindcă face imotivate chiar şi semnele paraverbale, care, aparţinând vocii vii, dădeau indicaţii suplimentare asupra înţelesului cuvintelor, şi le abstractizează şi mortifică suplimentar. Pentru a denumi efectul general de abstractizare, care prelungeşte şi suplimentează imotivarea semnelor lingvistice, vom folosi termenul sugerat de teoria informaţiei şi propus de Paul Watzlawick, acela de digital. Cartea tipărită, textul scris este alcătuit din semne „digitale”, încă mai imotivate, mai arbitrare decât cele ale limbii vorbite, pentru că au pierdut inflexiunile, tonurile şi tonalităţile prin care vocea, rostind cuvinte, dă indicaţii suplimentare asupra sensului în care trebuie luate semnificaţiile lor. Or, pentru a înţelege semnele digitale, textul scris în general, e nevoie, încă în mai mare măsură decât în cazul vorbirii unei limbi, ca semnele să fie învăţate în prealabil în mod conştient (Gregory Bateson). Dacă semnele analogice le putem înţelege direct, pentru semnele scrise în alfabetul fonetic avem nevoie de o învăţare şi cunoaştere prealabilă. Această nevoie de învăţare şi cunoaştere prealabilă face dificilă producerea şi utilizarea semnelor de acest fel; ea o rezervă în istorie unei minorităţi şi crează un efect specific şi special de cunoaştere. Nu am fost îndeajuns de conştienţi până acum că aspectul digital al cărţilor alcătuite prin scris, constituirea lor din semne încă mai arbitrare decât ale limbii vorbite, a făcut necesar învăţământul, ca cealaltă jumătate a acestui mass media, numai parţial eclozat ca mass media, care este cartea tipărită.
7 Cultura tăcută şi cultura locvace 87 Ceea ce se schimbă decisiv odată cu televiziunea – cel mai complet mass-media de până acum, care aşteaptă tocmai să fie înlocuit de un mass-media mai complet, mai deplin –, este raportul între digital şi analogic în sistemele semnificante, care sunt suportul mesajelor culturale. Televiziunea a reunit, mai mult ca orice altă mass media, toate aspectele unei comunicări analogice. Ea este un mijloc de exprimare neverbală mai degrabă decât un instrument de difuzare a ideilor, graţie semnelor digitale, imotivate, arbitrare, cum este cartea. Televiziunea ne atrage atenţia asupra imaginii personale şi stilului limbajului corporal, distrăgându-ne atenţia de la cuvinte şi argumente construite prin ele. Ea ne-a redus receptivitatea faţă de limbă, pentru că emisiunile de televiziune le vizionăm, nu suntem concentraţi pe ascultarea cuvintelor, iar ele ne suscită mai mult impresii, decît gânduri. Acţiunea (corporală) comunică şi comunicarea devine acţiune (comunicativă). Limbajul corporal este limbajul acţiunii, respectiv al unei semnificări care emite cea mai îndreptăţită pretenţie de universalitate. De aceea spectacolul sportiv, ca şi filmele hollywoodiene de acţiune sunt înţelese de toată lumea. Cultura de masă este cultura acţiunii, pentru că acţiunea reprezentată în filme funcţionează ca un limbaj universal. Ca mass-media, cartea este dependentă de învăţarea regulilor, a normelor utilizării sistemelor de semne digitale şi, mai mult decît atât, de regulilor bunului consum. Or, ca o corectură adusă formei populare de cultură, susţinută de tipar, cunoaşterea erudită, susţinută de către instituţia semiotică a sistemului occidental de învăţământ, impune regulile utilizării şi consumului cărţii tipărite. Mai abstracte încă decât semnele imotivate ale limbii, semnele digitale ale cărţii tipărite în alfabetul fonetic sunt tăcute, nu vorbesc de la sine, ci numai graţie învăţării. Cultura de erudiţie este o cultură tăcută, tăcerea ei este cea din bibliotecile noastre. Cunoaşterea este legată de învăţare, graţie semnelor digitale. În cazul celor analogice intervine înţelegerea. Nu mai e nevoie de o cunoaştere diferită de practică. Semnele analogice sunt însă locvace, vorbesc oarecum de la sine, iar cunoaşterea lor înseamnă deja capacitate de comunicare. Comunicarea directă însă induce reguli de fiecare dată şi pentru fiecare situaţie comunicaţională, prin simetrie sau complementaritate, şi permite schimbarea lor ad hoc. De aici empirismul perceperii semnelor culturale analogice: nu mai e
- Page 36 and 37: 36 Radu Danciu 6 semestre se vor st
- Page 38 and 39: 38 Radu Danciu 8 nivelul superior,
- Page 40 and 41: 40 Vasile Marian 2 pensions of the
- Page 42 and 43: 42 Vasile Marian 4 În opinia noast
- Page 44 and 45: 44 Vasile Marian 6 sau nu mai are d
- Page 46 and 47: 46 Vasile Marian 8 ceva inginerii f
- Page 48 and 49: 48 Vasile Marian 10 miliarde de dol
- Page 50 and 51: 50 Vasile Marian 12 pensii şi alte
- Page 52 and 53: 52 Vasile Marian 14 iar pentru 40 l
- Page 54 and 55: 54 Vasile Marian 16 condiţiile pre
- Page 56 and 57: 56 Vasile Marian 18 arăta că pens
- Page 58 and 59: 58 Vasile Marian 20 în sistemul pu
- Page 60 and 61: 60 Vasile Marian 22 alimentată sin
- Page 62 and 63: 62 Vasile Marian 24 Tabelul 6 Nivel
- Page 64 and 65: 64 Vasile Marian 26 până la 98,2%
- Page 66 and 67: 66 Vasile Marian 28 stagiul de coti
- Page 68 and 69: 68 Vasile Marian 30 randament se î
- Page 70 and 71: 70 Vasile Marian 32 asigurare de a-
- Page 72 and 73: 72 Andrei Negru 2 socială consider
- Page 74 and 75: 74 Andrei Negru 4 româneşti pe c
- Page 76 and 77: 76 Andrei Negru 6 efectuării unui
- Page 78 and 79: 78 Andrei Negru 8 Prin urmare, decl
- Page 80 and 81: 80 Andrei Negru 10 monografică des
- Page 82 and 83: 82 Aurel Teodor Codoban 2 senzorial
- Page 84 and 85: 84 Aurel Teodor Codoban 4 odată cu
- Page 88 and 89: 88 Aurel Teodor Codoban 8 nevoie de
- Page 90 and 91: 90 Aurel Teodor Codoban 10 comunic
- Page 92 and 93: 92 Ioan Mihuţ 2 2. PERCEPŢIA MANA
- Page 94 and 95: 94 Ioan Mihuţ 4 3. SURSELE CONFLIC
- Page 96 and 97: 96 Ioan Mihuţ 6 primeşte un salar
- Page 98 and 99: 98 Ioan Mihuţ 8 conflictului evide
- Page 100 and 101: 100 Ioan Mihuţ 10 Fig. 5. Stadiile
- Page 102 and 103: 102 Ioan Mihuţ 12 BIBLIOGRAFIE COD
- Page 104 and 105: 104 Vasile Zaharia 2 pay more atten
- Page 106 and 107: 106 Vasile Zaharia 4 A ajunge îns
- Page 108 and 109: 108 Vasile Zaharia 6 analiza concep
- Page 110 and 111: 110 Vasile Zaharia 8 Demersul metod
- Page 112 and 113: 112 Vasile Zaharia 10 culturale, sa
- Page 114 and 115: 114 Vasile Zaharia 12 - „fonduri
- Page 116 and 117: 116 Vasile Zaharia 14 avea parte fi
- Page 118 and 119: 118 Vasile Zaharia 16 repartizarea
- Page 120 and 121: 120 Vasile Zaharia 18 resurse devin
- Page 122 and 123: 122 Emil Pop 2 modernă, credem că
- Page 124 and 125: 124 Emil Pop 4 funcţii, cultura co
- Page 126 and 127: 126 Emil Pop 6 sale culturale 6 ,
- Page 128 and 129: 128 Emil Pop 8 personalităţii, pe
- Page 130 and 131: 130 Emil Pop 10 este cultură care
- Page 132 and 133: 132 Emil Pop 12 premisa instituirii
- Page 134 and 135: 134 Emil Pop 14 Conştientizarea pr
7 Cultura tăcută şi cultura locvace 87<br />
Ceea ce se schimbă <strong>de</strong>cisiv odată cu televiziunea – cel mai<br />
complet mass-media <strong>de</strong> până acum, care aşteaptă tocmai să fie înlocuit<br />
<strong>de</strong> un mass-media mai complet, mai <strong>de</strong>plin –, este raportul între digital<br />
şi analogic în sistemele semnificante, care sunt suportul mesajelor<br />
culturale. Televiziunea a reunit, mai mult ca orice altă mass media,<br />
toate aspectele unei comunicări analogice. Ea este un mijloc <strong>de</strong><br />
exprimare neverbală mai <strong>de</strong>grabă <strong>de</strong>cât un instrument <strong>de</strong> difuzare a<br />
i<strong>de</strong>ilor, graţie semnelor digitale, imotivate, arbitrare, cum este cartea.<br />
Televiziunea ne atrage atenţia asupra imaginii personale şi stilului<br />
limbajului corporal, distrăgându-ne atenţia <strong>de</strong> la cuvinte şi argumente<br />
construite prin ele. Ea ne-a redus receptivitatea faţă <strong>de</strong> limbă, pentru<br />
că emisiunile <strong>de</strong> televiziune le vizionăm, nu suntem concentraţi pe<br />
ascultarea cuvintelor, iar ele ne suscită mai mult impresii, <strong>de</strong>cît<br />
gânduri. Acţiunea (corporală) comunică şi comunicarea <strong>de</strong>vine acţiune<br />
(comunicativă). Limbajul corporal este limbajul acţiunii, respectiv al<br />
unei semnificări care emite cea mai îndreptăţită pretenţie <strong>de</strong><br />
universalitate. De aceea spectacolul sportiv, ca şi filmele<br />
hollywoodiene <strong>de</strong> acţiune sunt înţelese <strong>de</strong> toată lumea. Cultura <strong>de</strong><br />
masă este cultura acţiunii, pentru că acţiunea reprezentată în filme<br />
funcţionează ca un limbaj universal.<br />
Ca mass-media, cartea este <strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă <strong>de</strong> învăţarea regulilor, a<br />
normelor utilizării sistemelor <strong>de</strong> semne digitale şi, mai mult <strong>de</strong>cît atât,<br />
<strong>de</strong> regulilor bunului consum. Or, ca o corectură adusă formei populare<br />
<strong>de</strong> cultură, susţinută <strong>de</strong> tipar, cunoaşterea erudită, susţinută <strong>de</strong> către<br />
instituţia semiotică a sistemului occi<strong>de</strong>ntal <strong>de</strong> învăţământ, impune<br />
regulile utilizării şi consumului cărţii tipărite. Mai abstracte încă <strong>de</strong>cât<br />
semnele imotivate ale limbii, semnele digitale ale cărţii tipărite în<br />
alfabetul fonetic sunt tăcute, nu vorbesc <strong>de</strong> la sine, ci numai graţie<br />
învăţării. Cultura <strong>de</strong> erudiţie este o cultură tăcută, tăcerea ei este cea<br />
din bibliotecile noastre. Cunoaşterea este legată <strong>de</strong> învăţare, graţie<br />
semnelor digitale. În cazul celor analogice intervine înţelegerea. Nu<br />
mai e nevoie <strong>de</strong> o cunoaştere diferită <strong>de</strong> practică. Semnele analogice<br />
sunt însă locvace, vorbesc oarecum <strong>de</strong> la sine, iar cunoaşterea lor<br />
înseamnă <strong>de</strong>ja capacitate <strong>de</strong> comunicare. Comunicarea directă însă<br />
induce reguli <strong>de</strong> fiecare dată şi pentru fiecare situaţie comunicaţională,<br />
prin simetrie sau complementaritate, şi permite schimbarea lor ad hoc.<br />
De aici empirismul perceperii semnelor culturale analogice: nu mai e