12.01.2014 Views

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

40 Vasile Marian 2<br />

pensions of the majority within the public system of insurances, <strong>de</strong>termining<br />

those who are not happy with their verdicts to go and search for their rights<br />

to politicians or in court.<br />

Key words: levies, contributions, pensions, financial engineering,<br />

simulation, testing.<br />

Cezarul <strong>de</strong> ieri şi statul <strong>de</strong> azi este un fascicol <strong>de</strong> funcţii, în<strong>de</strong>plinite<br />

<strong>de</strong> persoane care alcătuiesc un sistem <strong>de</strong> centre ale puterii publice, având<br />

unele sarcini care „nu se schimbă <strong>de</strong>loc, chiar dacă mijloacele, în ce le<br />

priveşte, se schimbă neîncetat.” 2 După unii autori, asemenea sarcini,<br />

perene, ar fi: 1) <strong>de</strong> „a se face ascultat, a monopoliza în folosul său violenţa<br />

virtuală a unei societăţi date, a goli această societate <strong>de</strong> orice pornire <strong>de</strong><br />

furie posibilă, a înlocui asemenea porniri ale ei cu ceea ce Max Weber<br />

numeşte «violenţa legitimă»”, cu violenţa respectivului stat (adăugăm noi);<br />

2) „a controla <strong>de</strong> aproape sau <strong>de</strong> la distanţă viaţa economică, a organiza,<br />

într-un chip conştient sau nu, circulaţia bunurilor, a pune mâna mai ales pe<br />

o parte notabilă a venitului naţional cu scopul <strong>de</strong> a asigura propriile lui<br />

cheltuieli, luxul lui, «administraţia» lui sau războiul”; 3) „a participa la viaţa<br />

spirituală, fără <strong>de</strong> care nici o societate nu ar putea sta în picioare.” 3<br />

Pentru un individ uman, puterea statului se traduce prin obligaţia<br />

sa <strong>de</strong> a gândi (pe cât posibil) şi a face ceea ce i se permite <strong>de</strong> către<br />

împărat, rege, vodă, guvern şi/sau primărie, chiar şi atunci când acest<br />

lucru îi este potrivnic, până când nu reuşeşte să impună, <strong>de</strong> regulă<br />

împreună cu alţi indivizi, alte norme <strong>de</strong> gândire şi <strong>de</strong> acţiune socială.<br />

Cu cât o asemenea obligaţie este recunoscută <strong>de</strong> o colectivitate<br />

mai vastă, cu atât ea se constituie, cel puţin pentru o vreme, într-un<br />

simţ comun mai redutabil.<br />

În spiritul unei asemenea constatări, Aristotel vorbea <strong>de</strong><br />

obligaţia celor care-i servesc pe stăpânii lor <strong>de</strong> a procura „o provizie<br />

<strong>de</strong> obiecte care sunt necesare” pentru „gospodari şi oameni politici” 4 ,<br />

2<br />

Fernand BRAUDEL, Jocurile schimbului, Edit. „Meridiane”,<br />

Bucureşti, vol. 2, 1985, p. 195.<br />

3 Ibi<strong>de</strong>m.<br />

4 ARISTOTEL, Politica, ediţie actualizată a traducerii <strong>de</strong> El. Bez<strong>de</strong>chi,<br />

Edit. „Antet”, Filipeştii <strong>de</strong> Târg (Prahova), f.a., p. 13.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!