Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

288 Adrian Circa 4 contractelor pe care nu le execută personal. Pe de altă parte, interesul anumitor participanţi poate evolua între încheiere şi executare. Partea care este dirijorul operaţiei vrea totul sau nimic, spre deosebire de ceilalţi participanţi care sunt de acord cu interdependenţa la data încheierii, dar după aceea proclamă autonomia. Astfel, doar circumstanţele de fapt îl vor putea convinge pe judecător că economia operaţiunii determină interdependenţa contractelor. Din acest punct de vedere, se poate spune că relativitatea se opune interdependenţei. Dificultăţile se situează şi la nivelul raporturilor dintre părţile contractelor ce compun grupul: există relaţii cu caracter contractual între toate părţile grupului contractual, chiar dacă ele nu au contractat în mod direct? În consecinţă, forţa obligatorie a contractului principal se poate extinde şi faţă de acele persoane? Apropierea între grupul de contracte şi relativitatea contractuală se particularizează şi la nivelul responsabilităţii civile. În virtutea art. 973 din Codul civil, răspunderea nu poate fi contractuală decât între părţile aceluiaşi contract. Schematic, raţionamentul este următorul: dacă A este legat contractual de B şi B este legat contractual de C, iar raporturile dintre AB şi BC au un element comun, atunci putem considera că A este legat contractual de C? Majoritatea autorilor consideră că ne-executarea unui contract constituie o faptă delictuală faţă de terţi; ca atare, răspunderea între A şi C nu poate fi decât delictuală, raporturile fiind cele specifice între terţi. În situaţia producerii unui prejudiciu, responsabilitatea civilă este analizată funcţie de calitatea juridică a victimei. Actualitatea juridică poate fi prezentată cu ajutorul următorului tablou al principalele căi de rezolvare (grupul de contracte fiind privit prin prisma relativităţii): a. existenţa unei răspunderi contractuale pentru fapta proprie între persoanele (A şi B) legate direct prin contract. Art. 973 Cod civil se opune ca o convenţie şi regulile răspunderii civile contractuale să fie opuse unei persoane străine de acord; b. existenţa unei răspunderi contractuale pentru fapta altuia. Noul Cod civil cuprinde o reglementare de principiu a acestei forme de răspundere: „Dacă părţile nu convin altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseşte

5 Consideraţii cu privire la relaţia juridică între... 289 pentru executarea obligaţiilor contractuale” (art. 1519 – Răspunderea pentru fapta terţilor); debitorul răspunde contractual faţă de creditorul său pentru faptele terţelor persoane pe care le-a introdus sau antrenat în executarea contractului 5 ; c. existenţa unei răspunderi delictuale între persoanele care nu sunt legate în mod direct printr-un contract, adică între părţile extreme ale grupului. În cazul în care un terţ intervine într-un raport contractual şi cauzează un prejudiciu vreuneia dintre părţi, acesta îşi angajează răspunderea sa pe temeiul art. 998 Cod civil 6 ; d. existenţa acţiunilor directe contractuale. Din păcate, legea crează o legătură între persoane, care nu sunt legate în mod direct, doar în anumite cazuri particulare, cum ar fi mandantul contra submandatarului. 2. LIMITELE RELATIVITĂŢII Potrivit adagiului latin res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest, convenţiile încheiate între anumite persoane nu pot nici să vatăme şi nici să profite altor persoane. Extinderea efectelor obligatorii ale contractelor asupra terţilor poate avea loc în mod direct, adică terţii vor putea profita în nume propriu, efectiv de anumite drepturi conferite de contract. Această situaţie trebuie distinsă de un alt fenomen, acela al opozabilităţii, în care terţii vor putea profita în mod indirect de legătura contractuală existentă între părţile contractului: terţii vor putea invoca contractul, pentru a-şi întemeia anumite pretenţii sau vor putea opune contractul, pentru a respinge anumite pretenţii. Prin extinderea efectelor obligatorii, avem în vedere acele situaţii în care efectele se produc direct asupra unor persoane care nu 5 L. POP, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II (Contractul), ..., p. 701; I. DELEANU, Părţile şi Terţii. Relativitatea şi Opozabilitatea efectelor juridice, ..., p. 47. 6 Cu privire la condiţiile răspunderii civile delictuale, a se vedea C. JUGASTRU, Drept civil. Obligaţiile, Edit. „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2007, p. 131 şi urm.

5 Consi<strong>de</strong>raţii cu privire la relaţia juridică între... 289<br />

pentru executarea obligaţiilor contractuale” (art. 1519 – Răspun<strong>de</strong>rea<br />

pentru fapta terţilor); <strong>de</strong>bitorul răspun<strong>de</strong> contractual faţă <strong>de</strong> creditorul<br />

său pentru faptele terţelor persoane pe care le-a introdus sau antrenat<br />

în executarea contractului 5 ;<br />

c. existenţa unei răspun<strong>de</strong>ri <strong>de</strong>lictuale între persoanele care nu<br />

sunt legate în mod direct printr-un contract, adică între părţile extreme<br />

ale grupului. În cazul în care un terţ intervine într-un raport<br />

contractual şi cauzează un prejudiciu vreuneia dintre părţi, acesta îşi<br />

angajează răspun<strong>de</strong>rea sa pe temeiul art. 998 Cod civil 6 ;<br />

d. existenţa acţiunilor directe contractuale. Din păcate, legea<br />

crează o legătură între persoane, care nu sunt legate în mod direct,<br />

doar în anumite cazuri particulare, cum ar fi mandantul contra<br />

submandatarului.<br />

2. LIMITELE RELATIVITĂŢII<br />

Potrivit adagiului latin res inter alios acta aliis neque nocere,<br />

neque pro<strong>de</strong>sse potest, convenţiile încheiate între anumite persoane nu<br />

pot nici să vatăme şi nici să profite altor persoane.<br />

Extin<strong>de</strong>rea efectelor obligatorii ale contractelor asupra terţilor<br />

poate avea loc în mod direct, adică terţii vor putea profita în nume<br />

propriu, efectiv <strong>de</strong> anumite drepturi conferite <strong>de</strong> contract. Această<br />

situaţie trebuie distinsă <strong>de</strong> un alt fenomen, acela al opozabilităţii, în<br />

care terţii vor putea profita în mod indirect <strong>de</strong> legătura contractuală<br />

existentă între părţile contractului: terţii vor putea invoca contractul,<br />

pentru a-şi întemeia anumite pretenţii sau vor putea opune contractul,<br />

pentru a respinge anumite pretenţii.<br />

Prin extin<strong>de</strong>rea efectelor obligatorii, avem în ve<strong>de</strong>re acele<br />

situaţii în care efectele se produc direct asupra unor persoane care nu<br />

5 L. POP, Tratat <strong>de</strong> drept civil. Obligaţiile, vol. II (Contractul), ..., p.<br />

701; I. DELEANU, Părţile şi Terţii. Relativitatea şi Opozabilitatea efectelor<br />

juridice, ..., p. 47.<br />

6 Cu privire la condiţiile răspun<strong>de</strong>rii civile <strong>de</strong>lictuale, a se ve<strong>de</strong>a C.<br />

JUGASTRU, Drept civil. Obligaţiile, Edit. „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2007,<br />

p. 131 şi urm.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!