CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie CunoaÅtere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie
252 Sebastian Spinei 10 nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor lor, în conformitate cu legea 36 . Dispoziţiile amintite nu sunt suficient de generoase pentru a sublinia rolul deosebit de important pe care îl are activitatea notarială în sistemul nostru de drept, în sistemele de factură romano-germanică în general 37 , relativ la garantarea ordinii de drept, a securităţii raporturilor juridice. Activitatea notarială, concretizată în principal în întocmirea actelor autentice 38 , se desfăşoară în domenii precum dreptul contractelor, dreptul succesiunilor, drepturile reale şi publicitatea imobiliară, dreptul comercial şi dreptul afacerilor etc. Trebuie să amintim, de asemenea, faptul că actul notarial se constituie într-un suport esenţial în activitatea de probaţiune jurisdicţională, înscrisurile întocmite de notarul public fiind probe cu gradul cel mai ridicat de veracitate. Aceste sumare consideraţii justifică în mod deplin calificarea de serviciu public sau de interes public atribuită activităţii notariale. Potrivit legislaţiei notariale 39 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are 36 PR, Legea (nr. 36 din 12 mai 1995) notarilor publici şi a activităţii notariale, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, art. 1. 37 A se vedea Le notaire et notre modèle de droit écrit, http://www.notaires.fr 38 Dar nu limitată la aceasta. Actul autentic este, potrivit art. 1171 C.civ., acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut . Sunt acte autentice actele emise de autorităţi (administraţia publică, instanţele judecătoreşti) şi de notarii publici. Actul autentic are dată certă, putere executorie (poate fi pus în executare fără a fi necesară parcurgerea prealabilă a unui proces civil) şi o forţă probantă deosebită (menţiunile privitoare la faptele petrecute în faţa organului instrumentator şi constatate de acesta ex propriis sensibus fac dovadă până la înscrierea în fals, care reprezintă o procedură specială şi complexă (a se vedea I. LEŞ, Tratat de drept procesual civil, ..., p.526 şi 527). Categoria opusă actului autentic este actul sub semnătură privată – înscris redactat sau/şi semnat de părţi, fără implicarea vreunei autorităţi. În situaţiile de contestare a scrierii sau semnăturii de pe acest tip de act, se declanşează procedura numită verificarea de scripte (ibidem). 39 Legea nr. 36/1995, art. 4.
11 Consideraţii generale privind profesiile juridice liberale 253 forţa probantă prevăzută de lege. xercitarea activităţilor „notariale” de către o profesiune liberală specializată constituie o realitate a dreptului modern, fără a fi însă, cel puţin la origini, de esenţa acestei activităţi. Într-adevăr, astfel cum s-a remarcat, activitatea de consemnare în scris a operaţiunilor juridice a precedat instituţia notarului public în forma sa modernă. În Franţa medievală, scriptor sau notarius erau grefieri ataşaţi jurisdicţiilor epocii, care aveau sarcina de a redacta anumite înscrisuri 40 . În ţara noastră, în epoca modernă, activitatea notarială era îndeplinită de instanţele judecătoreşti în cadrul procedurilor necontencioase 41 . Activitatea notarială este, aşadar, o activitate detaşată din activitatea judiciară şi delegată ori concesionată 42 în principal unei 40 A se vedea I. LEŞ, Manual de drept notarial, Edit. „C. H. Beck”, Bucureşti, 2008, p.5 şi 6. Activitatea notarială poate fi identificată în antichitatea sumeriană şi romană (ibidem). Arhetipul instituţiei notarului se regăseşte în dreptul roman. În Franţa, reapare după invaziile popoarelor migratoare, în sec. al IX-lea, în timpul lui Carol cel Mare; se dezvoltă sub Ludovic cel Sfânt (Saint-Louis, 1214–1270) şi Filip cel Frumos (Philippe le Bel, 1268–1314) şi se organizează în 1539, prefigurând viitoarea profesie, în baza unei ordonanţe a regelui Francisc I (François I er ), care conţine o serie de principii ale activităţii notariale – înscrisurile vor trebui redactate în limba franceză, va trebui asigurată conservarea lor, iar existenţa lor va trebui consemnată într-un registru. În 1597, Henric al IV-lea îl investeşte pe notar cu prerogativa de a fi deţinătorul sigiliului Statului. Napoleon I elaborează un Statut al profesiei, ale cărui principii şi fundamente au rămas nemodificate până în prezent (a se vedea L'historique, http://www.notaires.fr). 41 A se vedea, e.g., Legea pentru autentificarea actelor din 1 septembrie 1886 (citată şi de prof. I. LEŞ, în Manual de drept notarial, ..., p.7), Referatul Ministrului Justiţiei către Consiliul de Miniştri referitor la Legea (nr. 3406 din 30 septembrie 1938) pentru extinderea în Bucovina a legislaţiei din Vechiul Regat. 42 „Externalizarea” unor activităţi ori servicii asigurate la un moment dat de sistemul judiciar constituie o tendinţă în dreptul modern, fiind menită să degreveze activitatea instanţelor (este cazul multor proceduri necontencioase, a activităţii de executare silită, a instrumentelor de publicitate imobiliară etc.).
- Page 202 and 203: 202 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 204 and 205: 204 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 206 and 207: 206 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 208 and 209: 208 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 210 and 211: 210 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 212 and 213: 212 Maria Miruna Pochea, Ioan I. Tr
- Page 214 and 215: 214 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 216 and 217: 216 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 218 and 219: 218 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 220 and 221: 220 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 222 and 223: 222 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 224 and 225: 224 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 226 and 227: 226 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 228 and 229: 228 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 230 and 231: 230 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 232 and 233: 232 Cristina Fleşeriu, Adam Fleşe
- Page 234 and 235: 234 Georgeta Ancuţa Şpan, Ioan Op
- Page 236 and 237: 236 Georgeta Ancuţa Şpan, Ioan Op
- Page 238 and 239: 238 Georgeta Ancuţa Şpan, Ioan Op
- Page 240 and 241: 240 Georgeta Ancuţa Şpan, Ioan Op
- Page 242 and 243: 242 Georgeta Ancuţa Şpan, Ioan Op
- Page 244 and 245: 244 Sebastian Spinei 2 independente
- Page 246 and 247: 246 Sebastian Spinei 4 gouvernement
- Page 248 and 249: 248 Sebastian Spinei 6 titularului
- Page 250 and 251: 250 Sebastian Spinei 8 Principiul e
- Page 254 and 255: 254 Sebastian Spinei 12 profesiuni
- Page 256 and 257: 256 Sebastian Spinei 14 persoanelor
- Page 258 and 259: 258 Diana Hancu 2 Ca urmare a turbu
- Page 260 and 261: 260 Diana Hancu 4 confirmarea faptu
- Page 262 and 263: 262 Diana Hancu 6 european de asigu
- Page 264 and 265: 264 Diana Hancu 8 format din Grupul
- Page 266 and 267: 266 Diana Hancu 10 Deşi criza în
- Page 268 and 269: 268 Diana Hancu 12 industria servic
- Page 270 and 271: 270 Andrei Rădulescu 2 Economia mo
- Page 272 and 273: 272 Andrei Rădulescu 4 Măsurile e
- Page 274 and 275: 274 Andrei Rădulescu 6 internaţio
- Page 276 and 277: 276 Andrei Rădulescu 8 Cu toate ac
- Page 278 and 279: 278 Marius Deac 2 fundamentare soli
- Page 280 and 281: 280 Marius Deac 4 Indicatori Tabelu
- Page 282 and 283: 282 Marius Deac 6 Tabelul 4 Element
- Page 284 and 285: 284 Marius Deac 8 principal de o bu
- Page 286 and 287: 286 Adrian Circa 2 faptul că o voi
- Page 288 and 289: 288 Adrian Circa 4 contractelor pe
- Page 290 and 291: 290 Adrian Circa 6 au participat la
- Page 292 and 293: 292 Adrian Circa 8 persoane decât
- Page 294 and 295: 294 Adrian Circa 10 Curţii de casa
- Page 296 and 297: 296 Adrian Circa 12 juris transferr
- Page 298 and 299: 298 Adrian Circa 14 Noul Cod civil
- Page 300 and 301: 300 Adrian Circa 16 de cauză credi
252 Sebastian Spinei 10<br />
nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor<br />
lor, în conformitate cu legea 36 .<br />
Dispoziţiile amintite nu sunt suficient <strong>de</strong> generoase pentru a<br />
sublinia rolul <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> important pe care îl are activitatea notarială<br />
în sistemul nostru <strong>de</strong> drept, în sistemele <strong>de</strong> factură romano-germanică<br />
în general 37 , relativ la garantarea ordinii <strong>de</strong> drept, a securităţii<br />
raporturilor juridice.<br />
Activitatea notarială, concretizată în principal în întocmirea actelor<br />
autentice 38 , se <strong>de</strong>sfăşoară în domenii precum dreptul contractelor, dreptul<br />
succesiunilor, drepturile reale şi publicitatea imobiliară, dreptul<br />
comercial şi dreptul afacerilor etc. Trebuie să amintim, <strong>de</strong> asemenea,<br />
faptul că actul notarial se constituie într-un suport esenţial în<br />
activitatea <strong>de</strong> probaţiune jurisdicţională, înscrisurile întocmite <strong>de</strong><br />
notarul public fiind probe cu gradul cel mai ridicat <strong>de</strong> veracitate.<br />
Aceste sumare consi<strong>de</strong>raţii justifică în mod <strong>de</strong>plin calificarea <strong>de</strong><br />
serviciu public sau <strong>de</strong> interes public atribuită activităţii notariale.<br />
Potrivit legislaţiei notariale 39 , actul în<strong>de</strong>plinit <strong>de</strong> notarul public,<br />
purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este <strong>de</strong> autoritate publică şi are<br />
36 PR, Legea (nr. 36 din 12 mai 1995) notarilor publici şi a activităţii<br />
notariale, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, art. 1.<br />
37<br />
A se ve<strong>de</strong>a Le notaire et notre modèle <strong>de</strong> droit écrit,<br />
http://www.notaires.fr<br />
38 Dar nu limitată la aceasta. Actul autentic este, potrivit art. 1171 C.civ.,<br />
acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute <strong>de</strong> lege, <strong>de</strong> un funcţionar public,<br />
care are drept <strong>de</strong> a funcţiona în locul un<strong>de</strong> actul s-a făcut . Sunt acte autentice<br />
actele emise <strong>de</strong> autorităţi (administraţia publică, instanţele ju<strong>de</strong>cătoreşti) şi <strong>de</strong><br />
notarii publici. Actul autentic are dată certă, putere executorie (poate fi pus în<br />
executare fără a fi necesară parcurgerea prealabilă a unui proces civil) şi o forţă<br />
probantă <strong>de</strong>osebită (menţiunile privitoare la faptele petrecute în faţa organului<br />
instrumentator şi constatate <strong>de</strong> acesta ex propriis sensibus fac dovadă până la<br />
înscrierea în fals, care reprezintă o procedură specială şi complexă (a se ve<strong>de</strong>a<br />
I. LEŞ, Tratat <strong>de</strong> drept procesual civil, ..., p.526 şi 527). Categoria opusă<br />
actului autentic este actul sub semnătură privată – înscris redactat sau/şi<br />
semnat <strong>de</strong> părţi, fără implicarea vreunei autorităţi. În situaţiile <strong>de</strong> contestare a<br />
scrierii sau semnăturii <strong>de</strong> pe acest tip <strong>de</strong> act, se <strong>de</strong>clanşează procedura numită<br />
verificarea <strong>de</strong> scripte (ibi<strong>de</strong>m).<br />
39 Legea nr. 36/1995, art. 4.