Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

history.cluj.ro
from history.cluj.ro More from this publisher
12.01.2014 Views

246 Sebastian Spinei 4 gouvernement 11 , care relevă neîncrederea şi chiar ostilitatea sa în privinţa avocaţilor. În consecinţă, deşi a restabilit profesia de avocat, a aşezat-o sub controlul statului, încredinţând Procurorului general prerogativa de a numi Decanul şi membrii Consiliului Ordinului. Rusia Sovietică a repetat, în primii ani de existenţă, experimentul Revoluţiei Franceze – abolind profesia, calificându-i pe foştii avocaţi ca „persoane fără profesie determinată” şi permiţând oricărui cetăţean care a împlint optsprezece ani să compară în calitate de apărător (decretele din 8 şi 10 octombrie 1918). În foarte scurt timp însă sunt organizate Colegiile de apărători, angajaţi ai statului (decretul din 23 noiembrie 1918) – recunoscându-se prin această măsură de parţială restauraţie utilitatea socială a funcţiunii de asistenţă juridică profesională 12 . La configurarea dimensiunii profesiei şi la recunoaşterea faptului că în lipsa acesteia o societate nu poate funcţiona au contribuit, fără îndoială, reprezentanţii ei iluştri 13 : Raymond Poincaré 14 , Alexandre Millerand 15 , Charles Demolombe 16 sau Portalis 17 în Franţa; preşedinţii 11 Fraza era integrată în următorul context: Mon Cousin, je reçois un projet de décret sur les avocats. Il n’y a rien qui donne au grand juge les moyens de les contenir. J’aime mieux ne rien faire que de m’ôter (a înlătura, a lipsi – preciz.ns., SS) les moyens de prendre des mesures contre ce tas de bavards, artisans de révolutions, et qui ne sont inspirés presque tous que par le crime et par la corruption. Tant que j’aurai l’épée au côté, je ne signerai jamais un décret aussi absurde. Je veux qu’on puisse ... etc. (Correspondance militaire de Napoléon I er , pe http://www.stratisc.org/N_3_5.html). 12 A se vedea P. CALAMANDREI, op. cit., p. 43. 13 Trebuie amintită figura legendară a lui Saint Yves (Sant’Ivo, Santo Ivo), considerat, în multe ţări din Vestul Europei, patronul şi protectorul profesiilor juridice, dar în special al avocaturii. Yves Hélory (1253–1303), breton de origine, teolog şi jurist, călugăr franciscan, canonizat în 1347 de Papa Clement al VI-lea, este evocat ca model de integritate, rectitudine şi generozitate, ocrotitor şi apărător al celor umili . Despre el se spunea: advocatus erat, sed non latro, res mirabilis populo (sau, în altă variantă, Sanctus Ivo erat Brito, advocatus et non latro, res miranda populo). 14 1860–1934, avocat şi om politic, în mai multe rânduri prim-ministru al Franţei, preşedinte între 1913 şi 1920. 15 Etienne Alexandre Millerand (1859–1943), politician socialist. Prim-ministru al Franţei şi apoi preşedinte (1920–1924).

5 Consideraţii generale privind profesiile juridice liberale 247 americani Thomas Jefferson, John Quincy Adams, Martin Van Buren, Abraham Lincoln, Woodrow Wilson, Franklin Delano Roosevelt 18 ; Emanoil Gojdu, Avram Iancu, Iuliu Maniu, Istrate Micescu, Vintilă Dongoroz, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Titu Maiorescu, Alexandru O. şi Ionel Teodoreanu în ţara noastră. Nu mai puţin, menţinerea şi consolidarea prestigiului ordinului depinde, azi, ca întotdeauna, de fiecare avocat care îşi exercită activitatea în instanţe şi în afara lor, în raporturile cu justiţiabilii şi cu ceilalţi parteneri. Profesia de executor judecătoresc. Executarea silită civilă poate fi definită 19 ca fiind ansamblul procedurilor puse la dispoziţia 16 Jean-Charles Florent Demolombe (1804–1887), decan al Facultăţii de Drept şi al Baroului din Caen, membru al Academiei franceze de ştiinţe morale şi politice, Comandor al Legiunii de Onoare. Autor al operei monumentale Le Cours de Code civil de Napoléon în 31 de volume, finalizat de succesorul său la Facultatea de Drept, Louis Guillouard. 17 Jean-Étienne-Marie Portalis (1746–1807), om politic, unul din redactorii Codului Civil francez, membru al Academiei Franceze, deţinător al Legiunii de Onoare. 18 Profesia de avocat a fost întotdeauna extrem de importantă şi influentă în S.U.A. S-a spus că, în perioada de după Revoluţia nordamericană, o serie de mari avocaţi, cu determinare şi încredere, au dat formă nu doar istoriei dreptului american şi destinului profesiei, ci întregii naţiuni. Perioada 1765–1840 a fost epoca avocaţilor: rolul conducător asumat în viaţa publică de reprezentanţii profesiei a cunoscut culmi fără precedent. Este epoca în care avocaţii vorbesc şi acţionează cu autoritatea conştientă specifică autenticilor fondatori şi promotori de instituţii şi politici. În acea perioadă, mai mult de jumătate din membrii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor şi între jumătate şi două treimi dintre guvernatorii Statelor componente ale Uniunii erau avocaţi (John C. FRANK, A History of Law and Lawyers, passim, http://www.iatl.net/files/public/68_history.pdf). A se vedea şi I. LEŞ, Instituţii judiciare contemporane, ..., p. 484. Remarcabil este şi faptul că, din 44 de preşedinţi ai Statelor Unite, 27 (inclusiv cel în funcţie) au fost avocaţi. 19 A se vedea şi I. LEŞ, Tratat de drept procesual civil, Edit. „C. H. Beck”, Bucureşti, 2008, p. 939.

246 Sebastian Spinei 4<br />

gouvernement 11 , care relevă neîncre<strong>de</strong>rea şi chiar ostilitatea sa în<br />

privinţa avocaţilor. În consecinţă, <strong>de</strong>şi a restabilit profesia <strong>de</strong> avocat, a<br />

aşezat-o sub controlul statului, încredinţând Procurorului general<br />

prerogativa <strong>de</strong> a numi Decanul şi membrii Consiliului Ordinului.<br />

Rusia Sovietică a repetat, în primii ani <strong>de</strong> existenţă, experimentul<br />

Revoluţiei Franceze – abolind profesia, calificându-i pe foştii avocaţi ca<br />

„persoane fără profesie <strong>de</strong>terminată” şi permiţând oricărui cetăţean care<br />

a împlint optsprezece ani să compară în calitate <strong>de</strong> apărător (<strong>de</strong>cretele<br />

din 8 şi 10 octombrie 1918). În foarte scurt timp însă sunt organizate<br />

Colegiile <strong>de</strong> apărători, angajaţi ai statului (<strong>de</strong>cretul din 23 noiembrie<br />

1918) – recunoscându-se prin această măsură <strong>de</strong> parţială restauraţie<br />

utilitatea socială a funcţiunii <strong>de</strong> asistenţă juridică profesională 12 .<br />

La configurarea dimensiunii profesiei şi la recunoaşterea faptului<br />

că în lipsa acesteia o societate nu poate funcţiona au contribuit, fără<br />

îndoială, reprezentanţii ei iluştri 13 : Raymond Poincaré 14 , Alexandre<br />

Millerand 15 , Charles Demolombe 16 sau Portalis 17 în Franţa; preşedinţii<br />

11 Fraza era integrată în următorul context: Mon Cousin, je reçois un<br />

projet <strong>de</strong> décret sur les avocats. Il n’y a rien qui donne au grand juge les<br />

moyens <strong>de</strong> les contenir. J’aime mieux ne rien faire que <strong>de</strong> m’ôter (a înlătura,<br />

a lipsi – preciz.ns., SS) les moyens <strong>de</strong> prendre <strong>de</strong>s mesures contre ce tas <strong>de</strong><br />

bavards, artisans <strong>de</strong> révolutions, et qui ne sont inspirés presque tous que par<br />

le crime et par la corruption. Tant que j’aurai l’épée au côté, je ne signerai<br />

jamais un décret aussi absur<strong>de</strong>. Je veux qu’on puisse ... etc. (Correspondance<br />

militaire <strong>de</strong> Napoléon I er , pe http://www.stratisc.org/N_3_5.html).<br />

12 A se ve<strong>de</strong>a P. CALAMANDREI, op. cit., p. 43.<br />

13 Trebuie amintită figura legendară a lui Saint Yves (Sant’Ivo, Santo<br />

Ivo), consi<strong>de</strong>rat, în multe ţări din Vestul Europei, patronul şi protectorul<br />

profesiilor juridice, dar în special al avocaturii. Yves Hélory (1253–1303),<br />

breton <strong>de</strong> origine, teolog şi jurist, călugăr franciscan, canonizat în 1347 <strong>de</strong><br />

Papa Clement al VI-lea, este evocat ca mo<strong>de</strong>l <strong>de</strong> integritate, rectitudine şi<br />

generozitate, ocrotitor şi apărător al celor umili . Despre el se spunea:<br />

advocatus erat, sed non latro, res mirabilis populo (sau, în altă variantă,<br />

Sanctus Ivo erat Brito, advocatus et non latro, res miranda populo).<br />

14 1860–1934, avocat şi om politic, în mai multe rânduri prim-ministru<br />

al Franţei, preşedinte între 1913 şi 1920.<br />

15 Etienne Alexandre Millerand (1859–1943), politician socialist.<br />

Prim-ministru al Franţei şi apoi preşedinte (1920–1924).

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!