Cunoaştere, Interes Responsabilitate ... - Institutul de Istorie

244 Sebastian Spinei 2
independente sunt cuprinse în sfera noţiunii de auxiliari ai justiţiei.
Însă, deoarece termenul de „auxiliar” sugerează un statut de
subordonare, care nu se regăseşte în realitate în relaţia dintre instanţe
şi profesiunile liberale, preferăm să ne raliem curentului doctrinar care
le califică pe acestea din urmă ca parteneri ai justiţiei 3 .
Profesiile juridice liberale exercită funcţiuni importante, conexe
activităţii judiciare (dar şi independente de aceasta) – acordarea de
consultanţă şi asistenţă juridică precontencioasă ori extrajudiciară,
reprezentarea ori asistarea părţilor în faţa instanţelor şi a altor autorităţi,
redactarea şi autentificarea de acte juridice, îndeplinirea unor acte de
procedură jurisdicţională, executarea silită a hotărârilor judecătoreşti etc.
Profesia de avocat. Profesia şi reprezentanţii ei au avut de-a
lungul istoriei un statut şi o imagine extrem de controversate.
Avocatura şi avocatul au beneficiat de portretizări elogioase,
idealizante, hiperbolizante – care au însă marele merit de a fi stabilit
standarde de acţiune şi etică.
După Cato 4 , retorul din Forum era Vir bonus dicendi peritus 5 .
D’Agguesseau 6 considera avocatura un ordre aussi ancien que la
magistrature, aussi noble que la vertu, aussi nécessaire que la justice.
Partea I, nr. 827 din 13.09.2005, art.116–120; CONSILIUL SUPERIOR AL
MAGISTRATURII, Regulament (din 22.09.2005) de ordine interioară al
instanţelor judecătoreşti, „M.Of. al României”, Partea I, nr. 958 din
28.10.2005, art. 37–81 şi 143–157; MINISTERUL JUSTIŢIEI, Regulament
(din 21.02.2007) de ordine interioară a parchetelor, „M.Of. al României”,
Partea I, nr. 154 din 05.03.2007, art. 145–292.
3 A se vedea: L. CADIET, Droit judiciaire privé, Editions Litec, Paris,
1998, p. 162; V. M. CIOBANU, Tratat teoretic şi practic de procedură
civilă, Edit. „Naţional”, Bucureşti, 1997, vol. I, p. 80; I. LEŞ, Instituţii
judiciare contemporane, Edit. „C. H. Beck”, Bucureşti, 2007, p. 249.
4 Marcus Porcius CATO, 234–149 î.Hr. (cunoscut şi drept Cato
Censorius, Cato Sapiens, Priscus ori Maior – cel Bătrân), om de stat.
Sintagma a fost reluată ulterior şi de Quintilian şi, se pare, Cicero.
5 Apud E. HEROVANU, Principiile procedurei judiciare, Institutul de
Arte Grafice „Lupta” N.Stroilă, Bucureşti, 1932, p. 441.
6 H.-F. d’AGUESSEAU (1668–1751), cancelar al Franţei între 1717 şi
1750, a proiectat o reformă de anvergură a procedurii civile şi în general a